Egoismul omului uraste intelepciunea Kabbalah, deoarece aceasta vorbeste despre iubirea catre ceilalti. Totusi, pentru a aduce in cele din urma omul mai aproape de starea opusa egoului sau, au fost inventate religiile. Acest lucru a furnizat oportunitatea de a folosi intelepciunea Kabbalah, (ca sa zicem asa), in forme variate false, care permit oamenilor sa se dezvolte in mod egoist.

Religia ridica o persoana deasupra existentei animalice, expunand faptul ca exista un Creator, pedeapsa si recompensa in aceasta lume si in urmatoarea, si eternitatea sufletului sau. Da unei persoane o licarire a ceva mai inalt, necontand cat de fals poate fi acest lucru. Totusi, oamenii incep sa construiasca in jurul ei numeroase teorii, filosofii si metodologii si astfel incep sa dezvolte arta si cultura, straduindu-se sa devina mai mareti. Astfel, prin religii, umanitatea isi dezvolta egoul, pentru a intelege in final, in timpurile noastre, ca de fapt este in exil fata de adevarata spiritualitate.

Cand acum 2000 de ani am pierdut calea spirituala, cazand din iubirea fata de ceilalti, la o ura nefondata, impotriva a tot, nu am simtit caderea, deoarece oamenii se foloseau de prezenta Creatorului in existenta lor. Dar umanitatea are nevoie sa simta adancimea profunda a caderii noastre si completa deconectare de la spiritualitate! Pentru a realiza asta, trebuie ca Lumina sa straluceasca asupra ei si sa-i dezvaluie starea de intuneric.

Deoarece nu avem dorinta de iubire pentru ceilalti, nu ne-a fost data Torah ca Lumina care Reformeaza, Tora ne-a fost data in forma religiilor din aceasta lume, in care se foloseste Tora cu intentii egoiste si nu pentru a dobandi iubirea pentru ceilalti.

Studiind Torah cu intentii egoiste, o persoana se adanceste doar, mai adanc in intunericul propriului egoism, pana ce atinge o stare in care devine constienta de intuneric si de faptul ca, in loc sa-i iubeasca pe ceilalti, este ingamfat si are sentimente de ura fata de ei. Creatorul spune: Eu am creat inclinatia rea si noi trebuie sa o gasim in noi.

Apoi voi avea nevoie de Torah, ca remediu pentru corectarea egoului meu, si voi inalta ruga. Aceasta metoda de a lucra nu va mai fi o simpla religie ci Lumina care Reformeaza si care ne duce pe noi la daruire si iubire.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Introducerea la cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Religie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca ii dau ceva fiului meu, el nu simte rusine din cauza iubirii mele pentru el. De ce atunci trebuie sa ne simtim rusinati inaintea Creatorului daca El ne daruie noua?

Raspuns: Un fiu nu simte rusine in faptul ca primeste de la tatal sau pentru ca un fiu apartine tatalui sau si se percepe ca parte din parinte. Primeste de la tata pentru ca este indreptatit sa o faca si tot ceea ce primeste nu este al lui, ci al tatalui. Totusi, fiul nu se dezvolta independent, in acest fel.

Aceasta forma de dezvoltare se numeste conceptie si hranire, adica faptul ca, copilul, fiind mic, primeste totul de la tata, adultul. Dar apoi copilul creste si nu mai doreste sa primeasca de la parintii lui pentru ca asa ar ramane sub autoritatea parintilor. Astfel, un tata simte nevoia sa se distanteze fata de copilul sau, astfel incat copilul sa creasca, transformandu-se intr-un adult independent, sa devina eventual un parinte la randul lui. De aceea, conform gradului independetei lui, copilul se separa de parinte, nemaidorind sa primeasca de la acesta si incepe sa traiasca pe cont propriu.

Creatorul doreste sa devenim independeti si similari cu El. Pentru a realiza asta, El pune o restrictie si se ascunde, dandu-ne noua oportunitatea de a deveni ca El prin propriile noastre mijloace, de a castiga propria perfectiune, maretie si implinire. Altfel, daca continuam sa primim de la El, vom ramane mici si toata munca noastra va fi numai in anularea noastra si rugaminti catre Creator. Deci, dupa ce trecem prin etapa de a fi mici, dupa ce invatam de la Creator cum este sa fim ca El, dobandim independenta.

Creatorul nu doreste ca noi sa ramanem in aceasta stare. In consecinta, dupa starea initiala, cand noi, ca cei mici, invatam de la Creator cum sa devenim ca El, dobandim independenta. In dezvoltarea spirituala, chiar in timpul etapelor de conceptie si hranire, noi actionam impotriva naturii noastre si de aceea aceste grade sunt deja nivele ale independentei.

Singura problema in a construi o creatura este in cresterea independentei ei, permitandu-i sa se detaseze de Creator. Deci, nu exista nicio creatura fara separatia de Creator. Separarea este necesara si obligatorie; este esenta noastra. Altfel, nu am simti ca existam.

Totusi, inca nici nu ne simtim ca o picatura de samanta in Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Articolul, Nevoia Iubirii de prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca puterea Luminii spirituale adusa de catre intelepciunea Kabbalah este mai mare decat o explozie atomica?

Raspuns: Stim ca cele mai puternice forte din lumea noastra sunt ascunse si obscure. Puterea muschilor, un bat intr-un pumn strans sau un cutit intr-o mana sunt depasite de arme de foc si de explozibil. Totusi, principiul ramane le fel: sa induca o lovitura.

Un impact si mai puternic exista atunci cand nu simtim lovitura insasi ci, mai degraba, consecintele ei, cum ar fi radioactivitatea. In zilele noastre, au fost inventate armele psihotronice; ele nu au impact asupra corpului uman ci asupra psihicului. Omenirea, pe masura ce se dezvolta, foloseste nivele din ce in ce mai inalte ale energiei. Nu le simtim, nici nu le percepem prin cele cinci simturi. Numai suferim consecintele, atunci cand ele ne produc rau.

Puterea spirituala este mai mare decat toate celelalte energii. Nu exista in materie, unde sau ganduri. Aceasta forta nu poate fi detectata de niciun instrument pamantesc.  Este imposibil sa folosesti aceasta forta cu intentie rea. Legea Primei Restrictii (Tzimtzum Aleph) interzice o asemnea folosirea a acestei energii. Poate fi folosita numai de dragul daruirii, asta este, pentru binele aproapelui nostru.

Mii de ani de dezvoltare i-au trebuit umanitatii pentru a ajunge la concluzia ca nu trebuie sa foloseasca puterea raului. Trebuie sa ne restrictionam egoismul nostru folosind-ul numai de dragul daruirii, pentru beneficiul altor persoane.

Armele spiritualitatii sunt armele iubirii. Sunt extrem de puternice si sunt menite sa arate unei persoane ca trebuie sa comute la o alta, diferita perceptie a realitatii, a lumii si a vietii sale. Nu este vorba de un alt bat imbunatatit, in mana cuiva ci, mai degraba este… o floare. Poseda o putere neobisnuita daca stim cum sa o folosim.

Cand incepem sa folosim aceasta putere spirituala, atunci Forta Superioara care conduce intregul univers, incepe sa actioneze de partea noastra si incepe sa implineasca munca impreuna cu noi. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa atragem aceasta putere, in loc sa o cautam in noi. Trebuie sa atragem Creatorul astfel incat el sa actioneze pentru noi. Totul in aceasta lume depinde de persoana care atrage Lumina Superioara si arma sa este diseminarea intelepciunii Kabbalah.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum se poate, ca lipsa unitatii noastre sa fie datorita esecului Sistemului Educational? Nu inteleg.

Raspuns: Ceea ce oamenii numesc educatie ofera cunostinte, dar nu contribuie la dezvoltarea unei fiinte umane. Scolile nu cresc copiii pentru a fi umani, ci doar le furnizeaza ceva cunostinte in fizica, chimie, etc.

Societatea se refera la sistemul de invatamant, de crestere a a copiilor, ca la un sistem de educatie, dar de fapt, nu  face treaba aceasta. Este clar din rezultate ca si din subiectele studiate. Cate lectii si discutii sunt menite a cultiva fiinta umana? Ii pasa cuiva de asta? Programele scolilor sunt pline de fizica, chimie, citire si scriere si, mai tarziu, ne miram ca avem asa de multe dificultatii cu copiii nostri.

Scolile produc roboti instruiti sa munceasa in diferite intreprinderi. Sarcina scolii este de a pregati un lucrator (inginer, etc.) pentru o pozitie in industrie, folosind sistemul de pompare in aceasta. Conducerea educatiei nu este interesata de ce fel de persoana va deveni cineva sau cum va trai. Asta pentru ca sistemul educatiei nu are nimic de a face cu sistemul de ridicare, construire a unei persoane.

Sistemul de educatie nu a fost niciodata atintit la inaltarea fiintei umane. S-a format in timpul Revolutiei Industriale cu scopul de a transforma taranii in muncitori in industrie. Scolile pe care le vedem astazi au fost inventate in scopul de a-i invata pe oamenii care lucrau pamantul si cresteau animale sa citeasca si sa scrie, astfel incat sa poata lucra cu masini, sa inteleaga legile de baza ale fizicii si chimiei, sa urmeze instructiuni. Astfel a fost fondata scoala moderna si asa a ramas pana acum.

Astazi trebuie sa trecem la un adevarat sistem educational si asta este ceva cu totul nou. Nu se defineste prin cate ore de fizica sau matematica face o persoana, ci prin cat de umana devine acea persoana. Un om este acel cineva care este conectat cu ceilalti. Numai aceasta conectare permite unei persoane sa se numeasca fiinta umana si nu cantitatea de cunostinte obtinuta.

Daca o persoana va continua sa urmareasca numai castigarea de cunostinte, ea va contribui, numai la crearea a din ce in ce mai multe arme ucigase, pentru ca persoana, doar va adauga cunostintele obtinute in scoala, la un ego necorectat. Persoana invata cum sa-i foloseasca pe ceilalti cu aceste noi informatii dobandite; aceasta defineste succesul ei in viata. Educatia (azi) determina doar ce profesie va urma cineva si cat de bine este remunerata. Asta este educatie?

Daca oamenii vad ca exista un nou sistem care ofera educatie adevarata copiilor lor, ei vor raspunde imediat, pentru ca problema educatiei este evidenta pentru toti. Astazi, oamenii nici macar nu mai vor sa aiba copii pentru ca nu au ce sa le ofere. Mai degraba, nu-i aduc in aceasta lume a suferintei si durerii.

De aceea, trebuie sa aratam oamenilor, ca toate problemele din societate si viata lor personala au drept cauza lipsa de conexiune dintre noi. Putem ajunge la aceasta conexiune numai prin calea Luminiii.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 28.06.10, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot, Paragraful 5: Acum veti intelege ce este scris in Zohar. Cu aceasta lucrare, Copiii lui Israel vor fi salvati din exil. De asemenea, in multe alte carti, este scris ca doar prin raspandirea in mase a intelepciunii Kabbalah vom obtine completa rascumparare.

Inteleptii au spus de asemenea, Lumina din ea reformeaza. …Atat individul cat si poporul nu vor duce la indeplinire scopul pentru care au fost create, cu exceptia atingerii internalitatii Torei si secretelor ei. …In consecinta, extinderea intelepciunii si venirea lui Mesia al nostru sunt interdependente.

Altfel spus, este imposibil pentru noi sa atingem corectia fara diseminarea stiintei Kabbalah. O persoana este construita in asa fel incat el este incapabil sa conecteze Lumea Superioara pe cont propriu, pentru ca este opus acesteia. El poate face aceasta doar artificial.

Noi existam in aceasta lume, cu o dorinta egoista prin care dorim totul pentru noi insine. Dar in aceasta dorinta este posibil ca o mica dorinta egoista – pentru Lumea Superioara, punctul din inima – sa se trezeasca. In inima noastra, adica dorinta acestei lumi,  noi simtim goliciunea si deziluzia. Dar in plus fata de senzatia de goliciune din lumea noastra, punctul din inima se trezeste in noi, vaga aspiratie, care tanjeste dupa ceva mai inalt.

Impreuna, aceste doua dorinte – goliciunea acestei lumi si aspiratia pentru Lumea Superioara – sunt pregatirea pentru perceperea Lumii Superioare. Aceasta este cel mai mult, din ceeace poate primi in sine in aceasta lume, persoana, pentru a continua avansarea spirituala. El primeste restul din afara, prin mijloacele artificiale din aceasta lume: grup Kabalist, profesor, carti de Kabbalah. Aceste mijloace au fost pregatite pentru noi de Sus, si aceasta oportunitate nu exista in lumea noastra.

Rezulta ca un embrion al viitorului, punctul din inima, este prezent intr-o persoana. In afara acesteia apare embrionul viitoarei dezvoltari: grupul, profesorul si cartile. Prin acest mediu o persoana se conecteaza la lumea spirituala.

Abraham a revelat aparitia in om, a: un punct in suflet si mediul (cartile, profesorul, si grupul). Aceasta permite cuiva sa atraga Lumina din lumea spirituala, care dezvolta sufletul, din acest punct. Odata ce sufletul se dezvolta, o persoana este capabila sa acceada in spiritualitate.

Punctul si mediul constituie mica noastra stare spirituala, sparta, adica a devenit egoista. Prin folosirea lor suntem capabili sa corectam punctul – embrionul egoist al sufletului spart.

De aceea diseminarea stiintei Kabbalah este absolut necesara, de vreme ce, fara ea, nimeni nu ar sti ce sa faca si cum sa dezvolte embrionul sufletului, punctul, cu ajutorul mediului (cartile, profesorul, si grupul). Cand am dezvoltat si corectat acest punct, atunci percepem in noi insine lumea spirituala.

Din partea 4 Lectia zilnica de Kabbalah 30.06.10, Introducere la cartea Copacul Vietii

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este punctul care apare in inima, in dorinta goala a acestei lumi?

Raspunsul meu: Toate dorintele unei persoane sunt numite inima sa. Punctul din inima este conectarea pe care initial inima a a vut-o cu alte inimi, si care a ramas de la spargerea dintre noi. Odata am fost toti conectati prin dorintele noastre si inimile noastre in sistemul Adam. Dar aceste conexiuni reciproce intre noi au disparut si au ramas doar cioburile sparte.

Cand eram conectati impreuna, noi formam un vas spiritual, o dorinta unificata umpluta cu Lumina. Cand conexiunea dintre noi a fosta taiata, Lumina a disparut. Lumina care a disparut trebuie sa se intoarca si sa refaca conexiunea initiala, determinandu-ne sa daruim unul altuia, sa ne reintoarcem la Sursa. De aceea este numita Lumina care se intoarce la Sursa, la bunatate. Ne intoarce pe noi la o conexiune reciproca care este numita bunatate.

Aceasta conexiune este Creatorul. El este prezent in conexiunea dintre noi, in timp ce dorinta in sine(inima) este doar o problema de creatie. Nu se schimba. Poate fi mare sau mica, dar fara deosebire, starea noastra depinde de gradul conexiunii dintre noi.

De acum, nu toata lumea simte acest punct in inima. Dorintele noastre egoiste trebuie sa se dezvolte la un anumit nivel pentru ca punctul din inima sa iasa la suprafata. Prima data, dorinta simte goliciunea din aceasta lume, si apoi se reveleaza ca aspiratie interioara pentru o realizare diferita. Aceasta realizare sau Lumina nu este prezenta in dorinta, dar straluceste din afara. De aceea este numita Lumina Inconjuratoare.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Kabbalah 30.06.10, Introducere la cartea Copacul Vietii

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem tinde spre daruire daca noi nu percepem spiritualitatea si nu avem o viziune clara a scopului, a obiectelor spirituale, si a formelor? Cum pot tinde si cum ma pot indrepta spre ele fara a gresi?

Raspunsul meu: Aceasta ar fi corect daca vorbim despre externalitate, dar spiritualitatea este numita lumea interioara. Aceasta cere o evolutie interna pentru ca spiritualitatea apare doar pe baza schimbarilor interioare.

Cand aleg mediul prin care sa fiu influentat, prin aceasta eu determin care vor fi urmatoarele mele dorinte si tranformari interioare. Constanta mea examinare a progresului este bazata pe ceea ce ma face sa avansez. Este bazat fie pe faptul ca am primit sau nu implinirea egoista sau satisfactia pentru ceva ce am facut, un sentiment de mandrie pentru actiunile mele, am fost laudat de cineva, am dabandit o mai buna intelegere, sau am dobandit o mai buna perceptie? Sau, eu progresez in ciuda goliciunii din toate dorintele mele egoiste? Doresc eu sa continui fara implinire, fiind alimentat de o alta forta?

Ce este aceasta alta forta? Nu stiu. Cer sa imi fie acordata. Este forta daruirii si iubirii. Aceasta forta nu poate fi dobandita de la grup; grupul poate doar, sa imi insufle importanta primirii ei. Forta in sine trebuie sa vina de la Creator.

Am inceput brusc sa simt in mine un intreg laborator si nu am nevoie de imagini externe. Eu incep sa vad ca gradele calitatilor si examinarea acestora apare in mine. Ce se intampla in afara mea nu are importanta. Eu vad scopul spiritual – sa continui sa lucrez alimentat doar de iubire si daruire – si in mine insumi. Eu doresc ca dorintele mele sa fie umplute cu Lumina Reflectata, nu prin realizare directa. Doresc senzatia daruirii, nu senzatia ralizarii de catre Lumina.

Astfel, am evitat indoielile mele ca in cazul in care este scopul extern si cum sa il ating. Simt acum ca este in interiorul meu. Eu il examinez si evaluez analizand ce imi umple vasul meu spiritual si sursa energiei sale vitale si ceea ce este de asteptat; realizarea pana la satietate, sau combustibilul pentru daruire. Atunci, eu nu simt ca imi lipseste viziunea si semne exterioare pe calea spirituala, totul este in mine.

Cand o persoana isi transfera gradat atentia de la parametrii externi la cei interni, aceasta transformare este dispozitivul de masurare a cat de aproape a ajuns de Machsom, bariera care separa lumea corporala de lumea spirituala sau gradele.

Adica atunci cand o persoana incepe, cu ajutorul Creatorului, sa se controleze pe sine din afara, prin grup, astfel incat el poate lucra nu de dragul avansarii in concordanta cu criteriile sale egoiste, ci deasupra ratiunii. O persoana incepe sa actioneze asupra anumitor tipuri de energii pe care nu le-a avut anterior. Corpul lui, vehiculul, incepe sa se miste pe cont propriu ca un motor etern. Este o indicatie ca el a inceput sa primeasca energia daruirii pe care o foloseste ca pe un carburant.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Articolul, Uneori chemi spiritualitatea cu numele suflet (Neshama)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prefata la Comentariul Sulam, Paragraful 78: Si cand acesti Mohin apar pentru prima data, produc o ruptura intre dreapta si stanga. Asta pentru ca linia de stanga, care poarta iluminarea Hochma, doreste sa anuleze linia de dreapta, care poarta Lumina Hasadim.

Aceasta ruptura apare daca cele doua parti opuse vor sa se uneasca. Daca nu este nimic, care sa le conecteze sau sa le atraga, nu va fi nicio ruptura. Pentru ca ruptura sa se intample, cele doua obiecte trebuie sa fie opuse una alteia ca natura, dar cu toate acestea sa aspire sa se uneasca in dorintele lor. Adica, doua tendinte opuse trebuie sa fie prezente. Pe de o parte, trebuie sa fie stanga si dreapta, si pe de alta parte, ele trebuie sa se uneasca una cu alta.

Cum se pot uni una cu alta? Daca este o dorinta mai mare decat a lor, un scop mai exaltat, atunci fiecare dintre ele poate renunta la propria natura si sa se uneasca cu ceva opus, care este deasupra propriei lor naturi. Aceasta este munca din stanga in relatie cu linia de dreapta si cea din dreapta relativ la linia de stanga. Amandoua au dorinta de a renunta la fundamentul lor si sa obtina unitatea asupra naturii lor.

O ruptura este trezita, de un conflict intre natura lor si intentie cu intentia existentei dincolo de natura lor. Ruptura este posibila doar intre doua opuse care au ceva in comun care este dincolo de ele amandoua. Acest element comun este exact cel care duce la ruptura.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca Lumina este intr-o stare de repaus absolut, daca intreaga noastra cale este insotita de Lumina care intra si iese din dorinta noastra de a primi?

Raspunsul meu: Repausul Absolut al Luminii Superioare este schimbarea sa constanta la frecventa infinita. Caracterul Invariabil al Luminii se refera la repausul acesteia in permanenta sa atingera un singur scop. Lumina efectueaza actiuni exclusive care duc catre un singur scop. Absoluta ei nemiscare sta in faptul ca ea nu isi modifica scopul, dar actioneaza catre acesta cu viteza infinita.

Pentru noi, nemiscare inseamna a nu ne incurca pe cale, ci a ne stradui sa gasim o mie de metode de a inainta spre scop intr-o singura directie, sa fim alerti, si sa facem eforturi intense. Toate acestea sunt numite repaus absolute, pentru ca eu vad un singur scop in fata mea.

Lumina intra si iese din dorinta de a primi, si efectueaza un numar infinit de actiuni in fiecare moment. Totusi, daca o persoana este in starea de daruire, el percepe toate aceste actiuni diferite ca repaus absolut.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 133: … Si, deoarece acele NHY se alatura cu cel inferior in timpul Katnut, dupa aceea, in timpul Gadlut, cel Superior isi aduce NHY inapoi la gradul lui, din locul celui inferior, se ridica impreuna cu ele in locul celui Superior si cel inferior este atasat de ele. Astfel, cel inferior primeste Lumina care este in Cel Superior…

Sa presupunem ca citim un pasaj din Zohar. Despre ce vorbeste? Zohar-ul vorbeste de relatia dintre suflete, dintre partile realitatii si despre nimic altceva. Nu conteaza ce cuvinte sunt folosite pentru a le descrie, pot fi HGT, Cel Superior, Leah si asa mai departe. Nu avem niciun indiciu despre ce se intampla. Kabalistii folosesc cuvinte din lumea corporala pentru a exprima relatiile fortelor in spiritualitate, care este o realitate complet diferita.

In timp ce citim fiecare cuvant, trebuie sa-mi spun mie insumi: Aceasta este o conexiuni intre suflete. Aceasta este proprietatea daruirii care este intre noi si Lumina Superioara care umple sufletele (dorintele noastre), le conecteaza intr-un singur vas comun. Acesta este Creatorul care se releva in creatura si aceasta este creatura care il percepe pe Creator. In spatele acestor cuvinte, trebuie intotdeauna sa vad o singura realitate. Atunci nu conteaza ce cuvant citesc. Dupa fiecare cuvant pe care il citesc imi aduc aminte de faptul ca in Carte se vorbeste despre unitate, proprietatea daruirii care umple intreaga dorinta de placere.

Cea mai corecta apropriere este de a simti constant ca se vorbeste numai despre unitate, conectare, iubire, adeziune, o singura realitate si de garantie reciproca. Astfel, toate cuvintele, doar ne explica, in mai multe detalii aceste senzatii pe care le experimentez in minte si ganduri. Aceasta abordare ne va face sa percepem mai usor si mai corect tot ceea ce citim in Zohar.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 25.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→