Întrebare: De ce durează atât de mult munca spirituală? Dacă își are originea în infinit, nu ar trebui să continue la infinit?

Răspuns: Totul are un sfârșit. Oamenii de știință spun că această lume există de douăzeci de miliarde de ani. De cât timp există omul? Să zicem un milion de ani.

De cât timp există punctul din inimă care se află în corpul unui om? S-a manifestat pentru prima dată în om acum mai bine de 5.700 de ani, iar de la Avraam, au trecut mai mult de 3.700 de ani. Puteți vedea că dezvoltarea este foarte lentă. Dar cu cât ne apropiem de sfârșitul corectării, cu atât ritmul dezvoltării crește mai rapid; crește exponențial.

Putem vedea cum, în decurs de 120 de ani, lumea a avansat mai mult decât în ​​o mie de ani precedenți. Și în timpul nostru, un deceniu va aduce la fel de mult progres ca în cei 2.000 de ani precedenți. Dar în orice caz durează mult timp, deoarece structura noastră colectivă este incredibil de complexă și noi nu știm asta.

Nu ne dăm seama că suntem cu toții incluși în Kli-ul (vasul) infinit, fiecare dintre noi. În interiorul lui, există un singur punct – al meu. Toate celelalte nu sunt ale mele, ci provin din restul de Malchut al lumii infinitului. Trebuie să conectez toate aceste puncte la mine însumi de dragul dăruirii către Creator, să le încorporez în mine și să le cunosc, pentru că eu nici măcar nu-mi cunosc propriul punct. Trebuie să-l anulez și să-l conectez cu toate celelalte puncte, să construiesc un Kli din acesta, să mă întorc cu el către Creator și să încep să mă contopesc cu El (Zivug) de dragul dăruirii către El.

Pe scurt, acestea sunt acțiuni foarte lente. Nu pentru că sunt lente în sine. Corecțiile sunt foarte rapide – miliarde de acțiuni pe secundă, ca să spunem așa. Nu există nicio modalitate de a număra mișcările și nu se aplică; pur și simplu citez numere specifice ca exemplu.

Dar, chiar dacă vorbim despre miliarde de operații pe secundă, este ca un computer: în ciuda efectuării nenumăratelor operații pe secundă, uneori trebuie să așteptăm și să așteptăm pentru a recupera anumite informații de la acesta. Uneori trebuie să așteptăm o jumătate de oră pentru ca datele să călătorească de-a lungul unui fir subțire dintr-un sistem de stocare masiv.

La fel este și cu noi. De aceea ni se pare că stăm pe loc. Avansăm într-un ritm foarte rapid; mult mai rapid decât în ​​lumea materială. Indiferent cât de rapide ar fi schimbările din lumea materială, în lumea spirituală, acestea sunt chiar mai rapide. Comparativ cu milioanele și miliardele de ani de dezvoltare a noastră la diferite niveluri (mineral, vegetal, animal și vorbitor), rata noastră actuală de progres în spiritualitate se accelerează enorm.

Veți vedea în curând cum se va schimba lumea în decurs de un an sau doi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rădăcina sufletului pe care fiecare dintre noi o posedăm în Adam HaRişon și-a pierdut ecranul după spargere, totuși a continuat să existe fără el. În orice caz, chiar și fără ecran, acesta constă în Yod-Hey-Vav-Hey, cele patru etape ale luminii directe, care trebuie să fie prezente în fiecare element al creației, în fiecare dorință.

Nici etapele individuale, nici combinația lor nu pot fi schimbate. Acest lucru este imposibil, deoarece această rădăcină reprezintă originea mea în Adam HaRişon – esența „sinelui” meu, fundamentul meu. Oricine încearcă să combată acest lucru doar suprimă aceste elemente. Cel mai mult ce pot face este să nu le folosesc.

Toate filozofiile și alte metode antice care persistă până în ziua de azi învață omul cum să-și stăpânească cu forța calitățile naturale, astfel încât să se simtă eroic în propriii ochi. Dar acest lucru nu îl face o ființă umană adevărată, deoarece își suprimă calitățile naturale în loc să le transforme.

Aceste trăsături nu pot fi schimbate, deoarece ele se află în afara controlului nostru și sunt încorporate în însăși fundamentul creației. În trecut, oamenii încercau să ne schimbe calitățile naturale prin educație, dar acum ajung la concluzia că educația ar trebui să fie lipsită de presiune și coerciție excesive. Deși aplicarea corectă a acestei abordări rămâne evazivă, există o înțelegere tot mai mare a faptului că forța este ineficientă.

Când observăm trăsături negative la un tânăr adult, cum ar fi izbucnirile împotriva societății sau ostilitatea față de toată lumea și de tot, acesta este adesea rezultatul presiunilor exercitate la o vârstă fragedă. Acum, toți „experții” recunosc acest lucru, dar încă nu au nicio metodă de a-l gestiona.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o simţire de Hisaron (lipsă) în dorința de a dărui?

Răspuns: Dorința de a dărui are și ea propriul său Hisaron: nevoia de a se asigura că omul nu cade în Klipa (coaja, impuritatea) a liniei drepte. La urma urmei, se spune că trebuie să existe o conexiune corectă între cele două linii.

În fiecare linie există pericolul ca omul să ajungă sub influența calităților sale, pericolul de a se imagina a fi într-o stare de perfecțiune completă. Fiecare linie poate în felul său, să ofere unui om un sentiment de perfecțiune.

Ce este o Klipa? Este atunci când te dedici unei singure direcții. Problema nu este doar că te afli în ea, ci că în timp ce ești acolo, ești convins că te afli în starea corectă.

Pari să fii într-o stare de perfecțiune, și făcând acest lucru, pierzi orice posibilitate de a ieși din acea stare.

Klipa a liniei drepte constă în gânduri care îți spun că totul este grozav pentru tine, pur și simplu minunat; că ești însăși perfecțiunea, că faci fapte bune și că ceea ce ești astăzi este suficient pentru tine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 213

Există valoare spirituală în intenție fără acțiune?

În primul rând, trebuie să ne preocupăm de intenţie. Adică, mai întâi trebuie să-L găsim pe Creator, să stabilim un fel de conexiune cu Creatorul. Apoi examinăm ce fel de conexiune există cu Creatorul. Poate este de dragul primirii sau poate că nu există nicio conexiune? De asemenea, atunci când există o conexiune, verificăm dacă acea conexiune este de dragul dăruirii. Să presupunem că ajungem la o stare în care putem fi cu adevărat într-o restricție (Țimţum), restricționându-ne dorințele astfel încât întreaga noastră atitudine față de Creator este de dragul dăruirii.

Ce înseamnă „de dragul dăruirii”? Ce grad de putere este necesar pentru aceasta? Luați în considerare consumul unei salate, a unei felii de pâine, a peștelui sau chiar a cărnii. Aceasta reprezintă diferența dintre cinci porții, cinci grade de Aviut (grosime a dorinței). Pentru ce porțiune, atât cantitativ, cât și calitativ, putem calcula cu încredere că această plăcere este primită de dragul dăruirii? Aceasta se numește „calculul făcut în Roș al Parţuf”. Abia după aceea are loc acțiunea.

Totuși, în spiritualitate, calculul făcut în Roș al Parţuf este considerat acțiunea în sine, deoarece operațiunea propriu-zisă urmează imediat după aceea. Există fără îndoială, un calcul în Roș. Cu alte cuvinte, atunci când examinăm și determinăm în Roș că suntem deja capabili să construim Roș de Parţuf, acest lucru mărturisește tot ceea ce va urma. Aceasta se numește intenția din Roș de dragul dăruirii. Conform acțiunii pe care o examinăm și o pregătim, pregătim totul pentru primirea în vas.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→