Intrebare: In  carti, este intotdeauna un personaj principal al povestii. Cand citesc o carte de Kabbalah, incerc sa-mi imaginez toate fortele interne care sunt acolo si, de asemnea, o forta centrala si o forta secundara mai putin importanta?

Raspunsul meu: Cand citesti o carte de Kabbalah, ceea ce conteaza este nu sa intelegi ci, mai degraba, efortul tau. Revelatia spirituala este un proces contradictoriu. Pe de o parte, revelatie este un proces intim, individual, care apare in mine, iar pe de alta parte, fortele care sunt necesare pentru dobandirea revelatiei vin din alte suflete prin conectarea mea cu ele. Pare o contradictie in termeni. As dori mai degraba ca dorinta mea pentru spiritualitate sa fie in pozitia unu la unu cu Creatorul si Lumina care Reformeaza. Totusi, daca doresc sa descopar spiritualitatea, o pot face numai prin Lumina daruirii care vine la mine prin grup.

Inseamna ca folosesc punctul din inima (dorinta pentru spiritualitate) pentru a citi cartile de Kabbalah si in timp ce citesc sa vreau sa pun impreuna imaginea in mine asa cum este descris in carte. Dar ce material imi serveste ca baza pentru schimbarile pe care le sufar? Pentru aceasta munca practica, imi este dat mediul inconjurator, grupul. Numai fiind interconectat cu fiecare dintre ei, in timp ce ma relationez la ei corect, iar ei fac la fel, putem ridica cererea noastra, MAN.

In schimb, voi primi Lumina care Reformeaza; inseamna ca, am abordat o atitudine corecta care ma face capabil sa vad ceea ce este scris in carte. Asta se intampla atunci cand incep sa ma transform si sa vad conectarea autentica cu ceilalti. In acest moment,   stabilirea unei legaturi cu ceilalti nu mai este o problema. Ei devin lumea mea, in care implementez ceea ce am citit, conectandu-ma cu ceilalti, simt proprietatea daruirii, interconectarea noastra despre care vorbeste cartea.

Pentru moment simt doar un conflict nerezolvabil. Sunt de acord sa existe o relatie intre mine si Creator, intre mine si carte, intre mine si Lumina, intre mine si mine, mine si lumea, mine si grupul, dar intotdeauna insist ca totul sa inceapa cu mine! Aici, oricum, trebuie sa ma conectez cu ceilalti pentru a-i servi, sa actionez numai in beneficiul lor. Asta este ceva total neclar pentru mine.

Cum este posibil sa abat atentia de la mine la altii, fara sa simt diferenta dintre noi? Cum imi pot deschide inima si cum pot sa o dau lor? La inceput, ma refer la o carte de Kabbalah folosind egoismul meu, dar mai tarziu incep sa inteleg ca imi trebuie forta daruirii. Asta este atunci cand apelez la grup pentru a primi senzatia daruirii de la el. Si cand realizez ca nu am si nu pot avea aceasta proprietate, inteleg ca imi trebuie Lumina care Reformeaza, care ma ajuta sa ma transform conform cu cartea.

Avand o dorinta comuna pe care o primim de la grup, ridicam MAN. In schimb, primesc Lumina corectiei si incep sa ma reletionez la cartea de Kabbalah, altfel. Pot sa ma construiesc, conform cu instructiunile din carte, asa cum se reuneste un set Lego .

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca in prezent nu simt rusine pentru Creator, inseamna ca inca nu am nevoia de a deveni independent?

Raspunsul meu: Evident, in prezent, noi inca nu simtim nevoia de a deveni independenti, pentru ca nu simtim dependenta fata de El. Pentru asta, trebuie sa suferim o dezvoltarea progresiva, cauza si efect, procesul dezvoltarii creaturii.

Vedem un exemplu in acest sens in dezvoltarea copiilor nostri. Ei vor sa se dezvolte, dar refuza sa-si asculte parintii, deoarece ei aspira sa faca totul singuri. Natura ii face sa actioneze in acest fel pentru ca altfel nu ar creste. Acelasi principiu ni se aplica si noua.

Totusi, dezvoltarea noastra spirituala este cu conditia ca noi sa simtim dependenta fata de Creator si El face totul in loc ca noi sa o facem singuri. Cand simtim aceasta conditie, nu vrem sa ramanem in aceasta stare; dorim sa devenim independenti, mari si sa facem ceva noi insine!

Din acest motiv, creatura incepe sa simta rusine, sa simta dependenta fata de Creator si se detaseaza de El. Asta este, suntem dispusi sa luam asupra noastra ascunderea; dorim sa o simtim si sa o protejam si sa fim siguri ca nu dispare. Deasupra ascunderii, construim similaritatea noastra cu Creatorul. Intre timp, aceasta ascundere, Prima Restrictie, nu dispare. O adoptam. Nu vrem sa se anuleze in fata imensei forte a Creatorului.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10 Nevoia iubirii pentru prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Articolul 190: Cat de diversa (numeroasa) este munca Ta, o Doamne! In intelepciune ai facut Tu toate astea. Cat de diversa (numeroasa) este munca ta, o Doamne! arata ca nu este niciun numar pentru ei, adica Mochin de Hasadim (Lumina Milei). In intelepciune Tu ne-ai facut pe toti indica Mochin al unui numar, al Hochma.

Este imposibil sa calculezi cantitatea de Hasadim, pentru ca nu este nicio restrictie asupra proprietatii de daruire si iubire; nu este nicio grosime (densitate) (Aviut) a dorintei, ecranelor sau inaltime. Chiar daca cantarim Hasadim, o facem conform Luminii Hochma, a dorintelor de primire (Kelim) pe bazele pe care dobandim Hasadim. Totusi nu este nicio cantarire pentru Lumina Hasadim insasi; nu este nicio restrictie asupra ei sau o masuratorare pentru ea.

Din partea a doua a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Religia a fost data neamului Israel, in timpul exilului, astfel incat natiunea sa realizeze natura rea a egoismului si sa dezvolte nevoia pentru Lumina care Reformeaza. Toate celelalte natiuni trebuie sa evolueze prin mijloacele religiilor si credintelor lor. Inainte in Babilonul antic, Abraham a dat cadouri (sisteme de credinta) copiilor concubinelor lui si i-a trimis spre Est. Natiunile vecine au receptionat aceste cadouri in forma religiilor lumii, Crestinatatea si Islamul. Sunt considerate cadouri pentru ca ele provin de la Creator si misiunea lor este sa aduca oamenii aproape de El. Credinciosii lor sunt chemati, de asemenea, sa ajute omul sa inteleaga natura umana a egoismul sau.

Toate religiile sunt o conexiune inversa cu spiritualitatea. Aceasta legatura ne arata in final ca ele sunt opuse spiritualitatii. Gradual, descoperim ca egoismul nostru s-a dezvoltat pana la un punct la care nu exista cale de intoarcere; este ca o tumora canceroasa care ne consuma. Aceasta este relevat cu ajutorul Luminii. Toate dezvoltarile noastre istorice s-au intamplat prin influenta Luminii Superioare. Lumina face totul, actionand asupra noastra direct sau in forma sa inversa.

Lumina dezvolta egoismul nostru si gradual elucideaza propria sa natura asupra noastra. Ne lasa pe noi sa reallizam ca existam in natura egoista, rea si ca distingem doar intuneric, ceea ce este singurul beneficiu al nostru. Realizam incetul cu incetul ca egoismul este rau, ca este motivul pentru tot raul din lume. Vazand totul, vom tanjii apoi dupa bunatate.

Acestea sunt toate stadiile necesare dezvoltarii noastre.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Religie - Niciun comentariu→

Este scris: Intreaga Tora incepe cu un secret (Sod). PARDES (acronim pentru atingerea secventiala a  spiritualitatii incepe cu Sod (secret) si se termina cu Pshat (simpla cunoastere, interpretare).

In prezent, noi nu simtim ca stam inaintea secretului; totul este strict ascuns de noi. Pshat inseamna ca totul devine simplu, curat, si deschis, care este ultimul pas spre realizare. Cand incepem sa realizam spiritualitatea, noi ne ridicam din lumea noastra in Lumea Assiya unde descoperim Sod (secretul); care este, ca noi realizam ca pentru noi totul este un mister si ca totul este ascuns. Acestea le revelam in Lumea Assiya.

Cand  ne inaltam in Lumea Yetzira, noi descoperim DRUSH (explicatia), si daca ajungem la Lumea Beria, atunci vom descoperi REMEZ (ideea). Daca urcam in Lumea Atzilut, vom revela PSHAT (cunoasterea), si totul se deschide inaintea noastra: Lumina Superioara simpla, umple intreaga realitate.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa uitam influenta Luminii Superioare asupra noastra. Este componenta cea mai importanta, si totusi o uitam in mod constant. Cand Lumina lucreaza asupra noastra, ne da o anume senzatie a celeilalte laturi, natura daruirii, si acea mica scanteie din noi incepe sa cresca.

Noi suntem in totatitate scufundati in egoismul nostru, totusi aceste minuscule scantei de daruire, punctul din inima, ne sunt garantate. Daca studiem cartile Kabalei si muncim cu prietenii, incercand sa ii conectam pe ei la noi, atragem astfel Lumina Inconjuratoare, care ne intoarce la Sursa.

Punctul din inima se extinde si creste in marime, si in acest volum aditional incepem sa simtim ce este daruirea, ca este opusa primirii, calitatilor noastre egoiste. In acest fel, noi le studiem pe una in contrast cu alta, ceea ce ne permite sa verificam aceste calitati, ca plus impotriva lui minus.

Este la fel cum in fizica sau chimie, evaluarile sunt facute prin compararea opusilor, pentru ca altfel este imposibil sa discernem ceva. Trebuie sa fie lumina impotriva intunericului, si doar atunci putem incepe sa intelegem ceva.

De aceea ne asezam si studiem. Si chiar daca nu intelegem nimic, in mod treptat, fiind in grup si aproape de sursele Kabaliste, atragem Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Shamati, Art. 99

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Oamenii incep sa reunoasca potentiala influenta distructiva exercitata asupra mdiului de mass media. Mass media, mai ales, dincolo de bani, situatii financiare, sau planurile de viitor ale umanitatii, influenteaza totul. Generatia prezenta si generatia viitoare depind de influenta mediului care ne afecteaza intreaga viata. Sa speram ca umanitatea va realiza asta, si mai intai, va limita infuenta negativa care emana astazi, si apoi o va directiona eficient. Sarcina Kabalei este de a ajuta umanitatea sa vada asta, mai repede.

Lumea este pe cale de a dezvolta treptat o perspectiva critica fata de sine si fata de toate sistemele globale care au fost construite in jurul nostru si care acum afecteaza pe absolut toata lumea, in toate aspectele vietii. Poate, pentru ca acest sistem global a devenit atat de universal si influent, apar atatea nelinisti. Umanitatea ar trebui sa aiba serios grija de asta.

Nu mai putem lasa pe oricine sa faca orice ii place in mass media. Forta mass medie ar trebui sa fie in mainile unor oameni intelepti, Kabalisti. Mass media nu poate fi controlata prin dictatura. Dezvoltarea umanitatii face ca toate limitarile si obstacolele sa fie inlaturate. Si totusi, exista o tendinta opusa, prin urmare trebuie cumva sa restrictionam mass media. Daca nu o facem, vom invata despre aceasta nevoie prin suferinta.

Este o lupta permanenta intre liniile de dreapta si de stanga, fiecare insistand ca este mai buna ca cealalta. Dar nici una dintre ele nu este nici buna nici mai corecta. Ar trebui sa existe o linie de mijloc, care, nu numai ca le uneste, ci mai degraba se ridica deasupra lor. Nu este un amestec sau un compromis intre ele; nu este ca un partid politic de centru care este deasupra stangii sau dreptei.

Mai curand, linia de mijloc este o apropiere, altruista, in daruire, care se extinde asupra abordarilor egoiste. O asemenea apropiere va fi capabila sa ii uneasca pe toti si sa aduca pacea.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Am inceput sa citim Zohar-ul dupa ce ne-am pregatit pentru asta prin studierea articolelor lui Rabash, in timpul primei parti a lectiei, adica, dupa ce suntem gata sa primim Lumina care Reformeaza. Ce inseamna, Suntem gata? Noi avem o dorinta pentru asta, o dorinta pentru dimensiunea interioara, in particular, pentru dobandirea proprietatii de a darui dincolo de mintea noastra pamaneana si de senzatiile noaste. Noi dorim ca aceasta proprietate sa ne guverneze.

Dar daca o persoana nu are dorinta pentru asta? Daca nu simte lipsa proprietatii de a darui si chiar nici nu doreste sa simta aceasta lipsa? Ce ar trebui sa faca? Si el ar trebui sa stea cu aceia care doresc sa dobandeasca proprietatea de a darui. O persoana care nu simte virtual nici o relatie cu asta, ar trebui sa se lipeasca precum un nou-nascut de aceia care studiaza. Se spune despre stiinta Kabalei: Va hrani orice carne.

In lumea noastra, o persoana merge la medic, chiar daca este sanatoasa: Daca descopera ca sufera de ceva? De ce ai nevoie de asta daca esti sanatos? Vreau sa fiu sigur ca nu am nici o afectiune care se agraveaza, in timp ce eu nu sunt constient de asta.

Acelasi lucru se aplica si la noi. Chiar daca nu simtim lipsa proprietatii de a darui si ne consideram sanatosi, noi avem incredere in marii Kabalisti care ne sfatuiesc sa ne examinam. Prin urmare citim Cartea Zohar, chiar daca nu avem nevoie. Poate, multumita acestui lucru, ca eu nu ma simt  in mod particular legat sau nu simt nici necesitatea de a gusta din asta, eu ma voi examina totusi si voi vedea daca posed proprietati negative. Prin corectarea lor, voi ajunge la ceva bun (ma voi simti mai bine).

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Din scrierile lui Rabash, Shlavey Ha Sulam, Articolul 16, 1984 Importanta Daruirii: Regula este, daca cineva vrea sa atinga un anumit scop si stie ca acesta este imposibil de atins fara efort, atunci acel cineva depune efort si ignora restul. Si daca o persoana se angajeaza in studiul Kabalei si in munca interioara, inseamna ca el are o nevoie spirituala si se asteapta sa primeasca ceea ce doreste. Prin urmare, inainte de a incepe munca sa, cineva trebuie sa examineze ce anume se asteapta sa primeasca, ca rezultat al acestei munci, adica ce rasplata asteapta de la aceata munca? Si cand o persoana incepe sa cugete la asta, o multime de ganduri ii vin in minte, si ii este destul de greu sa inteleaga ce doreste cu adevarat.

Noi avem inotodeauna indoieli si dubii : Pentru ce imi trebuie asta, de ce fac asta? Nu cunoastem adevaratul motiv, pentru ca acesta este ascuns noua. Aceasta mare lacuna, a dubiilor pare fara sfarsit si multi inceteaza treptat sa analizeze aceste intrebari. Cu cat se afunda cineva mai mult in ele, cu atat mai multe intrebari apar in el; intre timp, viata cotidiana curge in continuare. Si astfel, cineva se opreste sa se gandeasca mai bine la asta si nu mai cauta raspunsuri.

Dar de ce ne-a pregatit Creatorul atatea analize, atatea cai si ganduri, cum ar fi de ce, pentru ce, si cum? Nu pot scapa de aceste ganduri, si cu cat ma gandesc mai mult la ele cu atat devin mai confuz. Chiar a fost dorinta Lui sa cad in disperare si sa renunt la tot? Daca nu imi clarific in intregime totul, daca nu imi revelez noul nivel, nu voi avansa. Deci, de ce imi pune El atatea obsatcole in cale?

Creatorul, face asta pentru ca, doar cei care cauta sa atinga daruirea, sa devina ca El, si au vointa de a munci pentru a veni la El. Am incercat sa ating daruirea si am realizat ca nu stiu nimic, ca sunt total in intuneric, si, deci, am nevoie de ajutor de Sus. Pe de o parte, sunt gata sa dau totul pentru ca efortul depus imi garanteaza puterea de a merge spre scop. Daca am investit mari eforturi in atingerea scopului, nu pot abandona atat de usor. Am investit deja atat de mult! Sunt pregatit sa platesc pentru a nu pierde investitia facuta.

Daca inteleg ca daruirea exista si ca trebuie sa o ating prin orice mijloc, neincrederea in puterea mea da nastere adevaratei mele rugaciuni.

Din partea 1 Lctia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Articolul Problema Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit)– Partea 1, Paragraful 129: Si ei i-au aparut lui doar pentru cateva zile, din cauza iubirii lui pentru ea. Intreaga perioada de sapte ani a fost pentru el precum cei sapte ani pentru Bina, care sunt cei unificati ca unul, si nu sunt separati. Toti sunt unul, de vreme ce se conecteaza unul cu altul pentru iubirea cu care a iubit-o el pe ea, de vreme ce ea a fost pentru el precum unificarea superioara in Bina.

Cum definim infinitul ? Este atunci cand timpul dureaza la infinit sau cand nu exista timp si este egal cu 0? Cum poate fi asa, atunci cand eu o iubesc pe ea, imi petrec sapte ani muncind pentru ea, si in perceptia mea acesti ani se scurg? Nu ar trebui sa fie invers? Nu ar trebui ca acest timp sa dureze infinit de mult, dar atunci, daca eu acesti sapte ani ii consider infinit, inseamna ca, la infinit ajungem sa fim impreuna?

In realitate, infinitul este atunci cand timpul se reduce la zero. In lumea noastra, noi credem ca infinitatea este ceva infinit de departe pentru ca ne imaginam ca sfarsitul (moartea) este impinsa dincolo de infinit. Noi percepem infinitul in acest fel, pentru ca perceptia noastra este formata, mai degraba pe lipsa decat pe implinire.

Dar in spiritualitate, unde toate actiunile noastre sunt dictate de daruire, este altfel, exact invers. Infinitul este atunci cand totul este intr-un singur loc ca si cum ar fi comprimat la zero. Totul exista in acelasi moment, in acelasi timp, in acelasi loc, in aceeasi femeie.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→