Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit) – Partea 1, Paragraful 127: Din acest motiv, Leah nu a aparut dar Rachel, da, pentru a atrage privirea si inima lui Iacob cu frumusetea Rachelei, astfel incat el sa se stabileasca acolo. Si multumita ei, Leah, a fost de asemenea cuplata cu el si a purtat toate aceste triburi. Cum a stiut Iacob cine era Rachel? In fond, nu o stia? Ciobanii i-au spus, asa cum este scris, Si iata Rachel, fiica sa vine cu oile.

Toate aceste proprietati – fantana, apa, Haran, Iacob, Lavan, Rachel, Leah, ciobani si cireada– sunt in noi. Tora explica cum sa distingem si sa sortam noi insine aceste forte in noi.

Asta poate fi asemanat cu aranjarea, explicarea constructiei. Trebuie sa discernem dorintele noastre interioare si, cu referire la imaginea pe care Tora o deseneaza pentru noi, sa le pozitionam pe fiecare dintre acestea la locul potrivit. Noi continuam sa facem asta pana cand vom avea intreaga imagine interna care arata conexiunile dintre toate dorintele si proprietatile pe care Tora le descrie, printre care – turma, fantana, apa s.a.m.d. – la nivelul lor neanimat, vegetal, animal si vorbitor , in intreaga realitate spirituala.

De indata ce eu imi organizez corect aceasta imagine, in concordanta cu instructiunile Torei, sunt prins intr-o secventa de film si ma misc spre urmatorul cadru. La fiecare pas, Tora ne spune cum sa ne dezvoltam de la un nivel la altul prin schimbari interioare.

Prin schimbarea fortelor noastre interioare si a proprietatilor, in concordata cu povestirile Torei, noi avansam impreuna cu relatarile Torei. Aceasta se intampla atunci cand povestirile Torei se transforma in revelatie.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este scris ca ascensiunea de la un pas spiritual la urmatorul pas are loc numai prin marirea Aviut (grosimea, consistenta dorintei) din ecran, daca Aviut este o caracteristica a vasului (Kli) si nu a ecranului?

Raspunsul meu: Ecranul este un vas spiritual. Dupa Prima Restricte (Tzimtzum Aleph), vointa de a primi nu mai poate servi ca vas. Vasul spiritual, Kli, este acela cu care eu pot plati.

Daca intru intr-un restaurant si spun ca imi este foame, ei nu se vor uita la dorinta mea de a manca; ei se vor uita la cati bani am, cu alte cuvinte, la ecranul meu. Asta inseamna ca evaluarea va fi in functie de grosimea (Aviut) a ecranului meu, sau de abilitatea mea de a primi in scopul daruirii, de puterea intentiei mele si de cantitatea de foste dorinte egoiste, pe care pot sa mi le atasez de ecranul anti-egoist si de intentia de daruire.

Cu un ecran care nu are nicio grosime, nimic nu poate fi primit, este doar o restrictie. O restrictie este un ecran cu grosime zero, ceea ce inseamna ca nu doresc sa primesc nimic pentru mine si nu stiu cum sa primesc pentru a darui.

Cat de mult pot primi in scopul daruirii? Pot primi cantitatea care este egala cu grosimea ecranului meu. Daca puterea ecranului meu este de 20 de grame, mi se va permite sa primesc exact aceasta cantitate, in scopul de a darui. Ambele actiuni trebuie sa se uneasca in ecran, atat primirea cat si daruirea. Cand sunt unite, va fi de dragul daruirii.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 23.0610, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit afara), Paragraful 88: Este scris, Un Psalm al lui David – cand a fugit. El a spus in psalm, cand a fugit, deoarece initial a crezut ca Creatorul il va pedepsi pentru pacatele sale, in lumea urmatoare. Si atunci cand a vazut ca El vrea sa se razbune pe el, in aceasta lume, a fost fericit, si a spus un psalm.

Aceasta lume si lumea urmatoarea sunt doua grade pirituale, pentru ca noi existam in Lumina Superioara si vedem calitatile noastre din jurul nostru, opuse acestei Lumini. Asta determina realitatea pe care o percepem.

In consecinta, orice stare pe care o experimentam este o stare a tainuirii Luminii Superioare, care se ascunde de noi in spatele calitatilor egoiste. Este relevata numai in masura in care calitatile noastre devin similare cu ea. Inseamna ca fiecare dintre starile noastre este numita lume, (In ebraica Olam din cuvantul Olama, sau ascundere), asta este masura ascunderii a ceea ce dobandim.

De aceea, aceasta lume si lumea urmatoare sunt doua grade. Unul este ceea ce simt si observ in acest moment, sau ce pot verifica, investiga si studia. Celalalt este starea la care aspir, masura ascunderii pe care vreau sa o descopar si sa o dobandesc, ating. Asta vor sa spuna Kabalistii prin lumea mea urmatoare.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este Cel de Sus, in spiritualitate?

Raspuns: Nu stim asta. Existam in pantecul Celui de Sus ca un mic punct, o picatura de samanta, Reshimo spiritual al nostru (inregistrare, gena spirituala). In afara de acest Reshimo nu avem nimic altceva!

De fapt, corpul nostru fizic, mintea si sentimentele nu au nicio legatura cu lumea spirituala si nu pot fi vazute acolo. In lumea spirituala este numai pantecul (uterul) Celui de Sus (Malchut de Infinit) si noi, inauntrul lui. Si fiecare dintre noi este un Reshimo (0|1, Shoresh Aviut|Aleph Hitlabshut) sau, cu alte cuvinte, un punct in inima.

Sarcina noastra, ca punct in inima, este de a incerca sa ne cataram pe peretele pantecului spiritual! Incepand cu cele trei zile in timpul carora samanta este absorbita, prima problema pentru embrion (noi) este de a se atasa la zidul pantecului. Atasarea la pantec este stabilirea primului contact cu Cel de Sus.

Pentru a face asta, trebuie sa ne anulam inaintea Celui de Sus. Dar unde este Cel de Sus, unde este acest zid al pantecului? Ce este mai exact? Cel de Sus este un grup Kabalist, mediul meu inconjurator! Astfel Cel Superior reveleaza Creatorul pentru mine.

Astfel, este grupul si cu mine, care adera la el, in ciuda tuturor obstacolelor. Accept intreaga forta a dorintei pentru daruire a grupului si sunt dispus sa o iau toata, anulandu-ma pe mine in relatia cu ei.

Cand ma atasez grupului, Aviutul meu, care este taria vointei mele de a darui, incepe sa creasca si sa provoace senzatii neplacute in mine: dezamagire, crestere a egoismului si durere in inima. Dar eu trebuie sa merg chiar mai adanc, ca o lipitoare, agatandu-ma de grup, care este zidul pantecului.

Apoi, intre noi, prima conexiune va aparea, nu printr-un punct ci prin teava prin care sangele va incepe sa curga in mine. Aceasta conexiune, pana acum, este la nivelul neanimat (Dam – sange, de la Domem – neanimat), dar eu am primit deja sustinere spirituala de la Cel Superior.

Toate acestea au loc in conexiunea mea cu grupul. Nu este niciun alt zid prin care as putea intra in lumea spirituala!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este daruirea de dragul daruirii?

Raspuns: Daruirea de dragul daruirii este atunci cand nu simt placere cand imi implinesc dorintele personale ci atunci cand le folosesc numai ca un combustibil pentru a implini actul daruirii.

Continuarea intrebarii: Atunci cum poate acest combustibil sa difere fata de placere, daca singurul lucru care exista este vointa de a  primi (Kli) si implinierea ei (Lumina)?

Raspuns: Daca folosesc combustibilul numai pentru a completa munca mea implinindu-i pe altii, atunci implinirea mea este doar combustibul pentru mine. Daca, pe de alta parte, voi folosi implinirea, ca sa-mi ofer placere, inseamna ca primesc placere. Intreaba-te: Pentru ce lucreaza vehiculul meu? Ce subliniaza actiunile mele? Cine este beneficiarul eforturilor mele?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Importanta Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot primi o constientizare a necesitatii de a-i iubi pe altii din grup fara o rugaciune si o criza interioara?

Raspunsul meu: Trebuie sa muncesti in grup; trebuie sa-l obligi sa te influenteze. Cum poti sa-l obligi? Cumpara-l! Asa cum este scris, Cumpara-ti un prieten.

Trebuie sa investesti in grup pentru a convinge un prieten sa aiba impact asupra ta. Trebuie sa-ti anulezi egoul, in raport cu el, pentru ca numai cel mic primeste de la cel mare.

Munca in grup:

1. Influenteaza prietenii tai. Daca tu esti mai mare decat ei, da-le lor tot ceea ce vor, pentru ca esti mai mare si esti capabil sa daruiesti (la fel cum cel mare daruieste celui mic).
2. In masura in care esti mic, trebuie sa primesti constientizarea Importantei Scopului Creatiei de la ei. Trebuie sa te anulezi si sa primesti de la ei.

Trebuie sa le spui prietenilor: Oricat si in orice cantitate iti doresti, iti voi darui, astfel incat eu sa primesc constientizarea importantei daruirii si iubirii pentru tine. Numai asta am nevoie de la tine. Am orice altceva, dar asta nu pot sa o iau decat de la grup.

Totusi, nu primesc iubire si daruire de la ei; de la ei simt senzatia lipsei acesteia si dorinta pentru ea. Mai tarziu, Lumina soseste si imi aduce iubirea si calitatea daruirii. Primesc dorinta pentru calitatea iubirii si daruirii, de la grup; Lumina care Reformeaza aduce corectia si inlocuieste senzatia de lipsa.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot combina munca interioara, atunci cand studies Zoharul?

Raspunsul meu: Nu te gandi ca Zohar-ul a fost scris ca sa ne serveasca la fel ca o carte obisnuita, care ne spune sau ne explica ceva. Nu este cazul. Comentariul lui Baal HaSulam a fost scris, de asemenea, pentru un motiv diferit. Nu studiem folosind mintea noastra pamanteana, ca sa intelegem ce este scris si sa invatam in detaliu cum sa lucram cu cele trei linii, memorand termenii. Trebuie sa intelegem necesitatea corectiei si nu toata structura ei.

Comentarile aditionale, din sursele autentice furnizate de catre Kabalisti (in lucrul Kabalist din Torah, Profeti sau alte texte sacre), sunt imposibil de inteles prin mintea normala, externa. Ele pot fi intelese numai prin corectia sufletului. De aceea, toate comentariile Kabaliste sunt destinate, in principal, sa atraga Lumina Superioara asupra studentilor. Apoi, cititorul poate folosi corect sursele, sa se bucure de lumina continuta in ele si, de-a lungul drumului, sa descopere ce este scris in Carti. Asta este tot ceea ce se numeste comentariu.

Fiecare comentariu este un instrument aditional care ne ajuta sa ne conectam la sursa autentica, nu doar sa o intelegem. Cand citim asa zisele eplicatii tehnice ale lui Baal HaSulam despre cele trei linii, Sfirot si Partzufim, ascensiuni si coborari si Reshimot si ecrane, ne gandim ca el incearca sa ne invete o stiinta obisnuita, pentru ca noi sa invatam cu creierul nostru si sa fim capabili sa asezam toate acestea schematic. Dar nu se intampla asta aici.

Adaugarea lui Baal HaSulam, Comentariul Sulam la Cartea Zohar, ne ajutam sa atragem Lumina care Reformeaza. Scopul ei nu este sa ne ofere o cunostinta abstracta a unei lumii mai inalte. Este imposibil de stiut Lumea Superioara, pana cand nu suntem capabili sa o percepm in sufletele noastre. De fapt noi studiem propria noastra constructie.

O persoana incepe sa simta ca intreaga realitate, toata creatia, este inclusa in ea, nu in afara ei, chiar daca pare sa fie externa. De aceea noi trebuie sa ne acordam corect in studiu si sa intelegem ca nu vom castiga nimic decat Lumina care Reformeaza. Dupa aceasta, dobandirea va urma si sufletul unei persoane va incepe sa o invete. Mai intai trebuie sa primim acest suflet, substanta spirituala, in care vom descoperi toate fenomenele despre care vorbeste Zohar-ul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Drumul spiritual nu este simplu si el consta in multe urcursuri si coborasuri. Nu este un drum neted, pavat; are hartoape, una dupa alta. Pana sa mergi inainte vei fi tinut pe loc pentru o lunga perioada de timp, in timp ce ai de a face cu probleme variate si cu obstacole. La fiecare pas facut de-a lungul drumului, apar complicatii: mai intai un cauciuc spart, apoi un motor mort, apoi ramai fara combustibil, apoi adormi la volan si asa mai departe. Dar ce putem face? Asta este calea noastra.

Deodata, magarul tau (cuvantul in Ebraica pentru magar – Hamor vine de la cuvantul Homer, materie, materialul egoist) sta in mijlocul drumului si blocheaza calea. Trebuie sa-l dai la o parte din cale. Dar cum poti muta un magar? Il tragi dar el nu vrea sa se miste. Il ademenesti cu un morcov, dar tot nu vrea sa te urmeze; trebuie o momeala mai puternica. Pana nu iei magarul in spinare si il duci tu afara de pe drum, sau il pocnesti in dinti, asa cum te sfatuiesc Kabalistii, nu vei merge inainte.

In acest fel, noi probleme apar constant, pana cand pomul vietii apare in calea ta. Apoi va trebui sa te  tragi intr-o parte si sa mergi in jurul lui, si in acel moment un nor va cobori pe drum, creand o ceata deasa, facandu-te incapabil sa vezi unde mergi, sau daca este sau nu o cale in fata ta.

Acest tip de munca este special; este foarte dificil si este ales numai pentru persoanele care vor sa atinga nivelul uman, pentru acela care vrea cu adevarat sa fie uman. Este calea selectata pentru oamenii alesi.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cel de Sus este intr-o stare constanta de perfectiune, nu are nevoie de nimic, doar de daruire. Nu este ceva care simte sau isi schimba dispozitia. Mai degraba, este un sistem, o lege care nu se schimba, care a fost instalata. In masura in care te aliniezi la aceasta lege, te va influenta pozitiv.

Dar daca tu nu o respecti, daca nu esti similar cu ea, aceasta actioneza asupra ta negativ. Starile noastre initiale si finale din creatie, sunt predeterminate si ele trebuie sa fie realizate complet, indiferent daca tu mergi cu ele sau le rezisti, daca le intelegi sau nu.

Cel de jos (tu) are doar o buna oportunitate: de a participa in acest proces constient si sa treaca dorinta pentru acesta la Cel de Sus. Aceasta dorinta este ceea ce trebuie sa atingem; nu ne trebuie altceva decat dorinta! Trebuie, de asemenea, sa stim cum sa ridicam aceasta dorinta pentru a o trece Celui de Sus. Cel de Sus este intr-o stare de perfectiune; este tot timpul gata sa dea celui de jos tot ceea ce acesta cere.

Cel de jos este o colectie a sufletelor, in timp ce Cel de Sus este unul: o Lumina, un Gand al Createi sau o Forta. Daca cel de jos doreste sa semene cu Cel de Sus (adica este dispus sa se uneasca si sa devina Unul), el este capabil sa ridice dorinta lui la Cel de Sus. Cel de Sus nu aude alte cereri, decat aceasta. Asta se numeste o rugaciune, MAN, asta este , o dorinta de a deveni un unic intreg.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10 , Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→