Fiecare dintre cei zece oameni din grupul de zece va spune ceva diferit; să ajungem la o rugăciune comună este posibil numai cu ajutorul de sus. Dar ajutorul de sus nu va veni până nu cerem. Ce ne împiedică să cerem? Cu toții avem un singur obstacol: inima noastră de piatră  nu vrea să simtă pe nimeni altcineva; este incapabilă și nepregătită pentru aceasta. Motivul este Creatorul însuși, care stă între noi și nu ne permite unitatea, până când nu vom cere corect.

El este cel care se amestecă între  noi, pentru că El a creat înclinaţia rea. Prin urmare, trebuie să-L implorăm, să strigăm și să ne rugăm ca „fiii Mei m-au învins” să se împlinească. Suntem deja în posesia acestei comori; trebuie doar să găsim o suflare comună pentru a convinge Creatorul. El vrea acest lucru și așteaptă, dar El ne tolerează și ne reține, suferind mai mult decât noi.

Este nevoie să ne gândim la acest atac, ca în timpul războiului, să mobilizăm toate mijloacele și forțele pentru această cerere, să plângem constant, să cerem și să-l enervăm pe Creator, fără a înceta să simţim că El este cel care ne stă în cale și nu ne lasă. Trebuie să vă gândiți la asta împreună 24 de ore pe zi. Să presupunem că nu ne simțim unii pe alții, dar putem simți acest punct comun pentru noi: Creatorul, care intervine în unirea noastră. Și totul se realizează numai prin conexiune – începutul sufletului este acolo.

Aceasta se numește „traversarea Machsom-ului”. Creatorul stă la granița lumii spirituale și trebuie să-L convingem să ne lase să intrăm. El nu este dușmanul nostru, ci doar insistă asupra acestei condiții: conexiune, unitate și sprijin reciproc. Este necesar să investim tot timpul în acest efort, făcându-ne drum către răspuns, bătând constant într-un punct. (Minutul 5:10)

Nimeni nu este pregătit pentru această muncă și cu cât persoana este mai mare, cu atât egoul este mai mare. Dar, în ciuda dezamăgirii, trebuie să vă ajutați unii pe alții și să vă ridicați din nou. Nu trebuie să ne gândim la eșecurile noastre, ci la cum să trezim inimile prietenilor noștri. Apoi, nu vor fi probleme. Dacă voi avea grijă de prietenii bolnavi, voi uita de propria mea boală, precum o mamă care are grijă de un copil bolnav. Deci, mă voi recupera repede.² (Minutul 9:55)

Creatorul nu aude o persoană, ci cel puțin două și chiar și atunci numai în condiții speciale. Dar El va auzi cu siguranță grupul de zece, dacă se adresează Lui ca o singură persoană. În lumea spirituală, o singură unitate sunt zece, uniţi ca unul.³ (Minutul 19:26)

Cu toții vorbim cuvinte diferite, chiar și în limbi diferite, dar esența cererii noastre este aceeași: îi cerem Creatorului un singur lucru – conexiunea. În primul rând, vrem să ne conectăm și, din unitatea noastră, vom înțelege deja ce avem nevoie. Ce vrem atunci? Vrem apoi o conexiune și mai mare și mai puternică. Și așa este de fiecare dată, din ce în ce mai mult, nimic altceva decât asta. Acest lucru trebuie făcut de către Creator: „Cel care face pace mai Sus, va face pace asupra noastră și asupra întregului Israel.”⁴ (Minutul 28:45)

A te îndrepta către Creator înseamnă a-ți imagina că te afli într-o sferă care te acoperă și determină totul. Apoi mă îndrept spre această dorință, spre puterea acestei sfere care ne organizează și ne controlează întreaga viață până la cel mai fin detaliu, la cea mai mică moleculă din corpul meu. Cer acestei forțe să-mi alinieze viața cu această sferă pentru a exista în armonie cu ea.⁵ (Minutul 32:35)

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de cabala 12/24/19, Scrierile lui Rabash, „Ce să urmarim în Adunarea prietenilor”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuti” este scopul ultim al naturii. Dar totuși mai există alte legi preliminare, dintre care una este “Nu fă altora ceea ce ție nu iți place”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Asta nu este despre iubire, ci despre a nu face rău. Asta este prima noastră lege.

Remarcă: Omul nu poate să facă nici asta. Dacă sunt un egoist, atunci prin a avea grijă de mine însumi eu tot fac rău altcuiva. Reiese că ne sunt date legi pe care nu le putem satisface de la început.

Pe de-o parte, spune că trebuie să faci asta și pe de altă parte, nu poți să faci ast,a deoarece este împotriva naturii tale.

Comentariul meu: Dacă ai orice înclinații, aspirații și dorințe pentru asta, dacă din studiul Cabalei realizezi că ai nevoie de ea și că aceasta este cu adevărat un scop universal, că nu poți să fugi de ea și de asemenea înțelegi cum trebuie să ajungă întreaga lume la asta, atunci trebuie să cauți o cale pentru a o realiza.

Cu toate acestea, se poate face doar cu ajutorul forței superioare, care ne va da abilitatea de a acționa deasupra naturii noastre.

Să presupunem că avem o bucată de fier în fața noastră. Gravitația pământului o trage în jos. Dacă pun un magnet peste el, fierul se va ridica și va atârna în aer. Adică ambele forțe vor fi echilibrate și bucata de fier va fi între ele.

În mod similar, dacă egoismul meu este plasat dedesupt și o forță opusă este pusă peste el, atunci eu voi “atârna” în aer și egoismul nu va avea putere asupra mea, voi fi independent de el, undeva la mijloc. Dacă forța superioară este atât de puternică încât mă lipesc de ea și tot egoismul meu rămâne dedesupt, atunci voi deveni o persoană total dreaptă.

Așa că, trebuie să descoperim această forță pentru ca ea să ne influențeze. Asta este tot ce este!

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Materiale legate:

Metoda corecției, partea 3

Metoda corecției, partea 2

Metoda corecției, partea 1

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O dorință interioară de cunoaștere, de avansare și de dezvoltare științifică este inerentă umanității. Cu toate acestea, trebuie să ajungem la o realizare clară că doar echivalarea formei cu forța superioară ne va oferi satisfacții, demne de un om. Orice altceva este doar Klipa, pe care nu ar trebui să o atingem.

Ni se pare că vom realiza ceva cu ajutorul cunoștințelor externe, dar în curând vom atinge o criză în știință. Tot ceea ce a fost dezvoltat de umanitate, cu excepția sufletului, este muncă asupra idolilor, ceea ce nu aduce niciun beneficiu ci, dimpotrivă, ne conduce în sens invers. Iar la final, ne face să ne pocăim și să ne predăm.¹ (Minutul 10:00)

În lumea fizică, un erou este cel care vrea să triumfe asupra celorlalți, cu egoismul său. În lumea spirituală, un erou este cel care își învinge propriul egoism ² (Minutul 26:17)

Invidia este cea mai puternică forță. Nu suport că o altă persoană are ceea ce ar trebui să am eu. Acest sentiment este atât de puternic pentru că provine din influența Luminii de Sus, care mă lasă să simt pe cealaltă persoană ca pe mine însumi. Prin urmare, îl invidiez pentru toate realizările lui, în comparație cu ceea ce văd în mine și care par să se înmulțească de multe ori, în funcție de distanța dintre noi.³ (Minutul 26:58)

Invidia provine din faptul că venim din sufletul unic al lui Adam HaRishon și, de aceea, ne putem simți unii pe alții și putem vedea ce are un prieten. Egoismul se înmulțește de nenumărate ori față de ceea ce văd la un prieten, astfel încât chiar și cel mai neînsemnat lucru din mâinile altora mi se pare foarte valoros și vreau să îl am. Mi se pare că îmi lipsește exact ceea ce are și dacă îl voi obține, voi fi complet împlinit. Acest lucru provine din sistemul lui Adam HaRishon.⁴ (Minutul 30:05)

Dacă simt invidie, o anumită dorință, înseamnă că trebuie să lucrez cu ea. Nu suntem responsabili pentru dorința noastră și caracterul ei – dorința apare și dispare și revine din nou. În înțelepciunea Cabalei, nu suntem în război cu nicio dorință, ci pur și simplu devenim mai integrați în mediul corect, în care obținem direcția și puterea corectă

O persoană nu are nicio șansă să-și învingă dorința într-o luptă frontală, față în față și nu există niciun motiv să o încerce. Trebuie să privesc toate dorințele ca fiind trimise la mine pentru a crește, datorită lor. Dacă distrug o dorință, nu pot crește. Trebuie să mă ridic deasupra dorinței și să prefer înaintarea spirituală. Acest lucru este posibil prin conectarea cu mediul și apelul la Creator, prin implementarea metodei de corectare.

Nici măcar nu țin cont de dorințele care sunt dezvăluite în mine, pentru că nu intenționez să le realizez. Nu le văd decât ca pe o rampă de lansare, pe care trebuie să o împing pentru a putea sări în Sus. Aceasta este atitudinea potrivită! ⁵ (Minutul 47:35)

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 12/13/19, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Arvut (garanția reciprocă) este o conexiune specială, o conexiune corectă între dorințele ”sparte” într-un singur om, cu o singură inimă. Reiese că nu este doar ca o singură persoană, ci ca și cum ar fi una, ca și cum ar fi o singură dorință. O diferență adâncă rămâne în interior între noi, fiindcă opusele polare și ura nu dispar, ci sunt acoperite cu iubire. Și, astfel, construim un pod de iubire așezat peste abisul urii. Iar ura combinată cu iubirea ne oferă o înțelegere și un simt a ceea ce este numit Creatorul: o stare specială, o calitate unică ce apare dintr-o combinație a opuselor incompatibile.

Astfel, din cele două extreme, care se resping între ele, se naște o forță care nu este din lumea asta și, anume, Lumina care ne reformează, care construiește o conexiune între noi și care ne duce astfel la înțelegerea a ce este Creatorul. Iar ca rezultat a confruntării celor două forțe, iubirea și ura și uniunea lor, apare o linie de mijloc numită Creatorul.1

Arvut este senzația rețelei comune în care ne aflăm. La început ni se pare că nu este nicio conexiune între noi. Însă acest sistem general se ridică gradual: scările spirituale și lumile. Și, deși nu îl simțim acum, totuși el există și noi vrem să îl revelăm. Și atâta vreme cât sunt inclus în acest sistem general, eu îl pot folosi și să simt încredere.

Întâi trebuie să fac un efort să aduc Lumina și să unesc grupul nostru de zece într-un Partzuf spiritual, fiindcă astfel Lumina ne unește într-o singură creație, în Malchut. Și înainte de asta noi nu suntem o creație, deoarece Malchut este formată  din zece puncte conectate împreună și pregătite să lucreze împreună, fiindcă numai împreună ele pot întâlni Creatorul.

Rețeaua generală este Sufletul comun al lui Adam HaRishon, iar noi toți suntem parți ale lui. Fiecare persoană este o particulă în această dorință comună. De fapt, noi toți suntem conectați în garanție reciprocă, uniți într-un singur Suflet și umpluți cu Creatorul.

Oamenii de știință, biologii, spun că există o conexiune universală în natură: toate plantele sunt conectate între ele de o rețea subterană invizibilă, toți peștii din ocean și toate pasările se simt între ei/ele. Și, astfel, începem să revelăm că lumea acționează că un singur Sistem în care suntem localizați și inconștient ne supunem legilor sale. Iar noi trebuie să ne alăturăm acestuia în mod conștient, prin alegerea noastră proprie, în mod intenționat să participăm la controlul său. Și pentru asta ne sunt date calități umane speciale: imaginația, gândul, dorința și sensibilitatea.

Iar acum, tot acest Sistem este stricat, fiind amestecat în mod complet, pentru ca, astfel, să ni se reveleze la nivelul său cel mai de jos, numit “lumea aceasta”. Iar noi trebuie să începem să dezasamblăm și să conectăm acest Sistem împreună, pentru a ajunge la nivelul Creatorului și, astfel, să-L construim. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

1 Minutul 0:18

2 Minutul 14:00

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa deasupra raţiunii este un concept spiritual, ceea ce înseamnă că o persoană preferă să fie în dăruire în loc de primire, adică să dăruiască Creatorului, în loc să servească propriului egoism. Acesta este un calcul pentru beneficiul Creatorului și nu pentru propriul beneficiu. Întreaga Ĩnţelepciune a Cabalei este construită pe principiul Credinței mai presus de rațiune, pe principiul dăruirii. Dăruirea este construită deasupra primirii și, de aceea, se numește Credință mai presus de rațiune.¹ (Minutul 1:05)

Credința deasupra rațiunii crește prin alegerea mea de a prefera dăruirea, primirii. Măreția primirii este imprimată în mine, este natura mea. Știu și simt cât de important este să primesc pentru mine – acesta este întregul meu „Eu.” Cu toate acestea, trebuie să găsesc o modalitate de a tăia, de a detașa „eu-ul” de mine și de a-l atașa Creatorului, pentru a mă gândi la El, în loc de mine și să primesc plăcere din aceste gânduri.

Mă simt bine când mă gândesc la Creator, pentru că simt că merg în direcția corectă. Cu toate acestea, cel mai important este obiectivul de a-mi face bine sau este dăruirea către Creator? Prin astfel de exerciții, înaintez, distanțându-mă treptat de Eu-ul meu și întorcând toate gândurile către Creator.

Chiar îmi devine lipsit de importanță dacă mă simt bine sau rău; Nu vreau să mă gândesc la asta. La urma urmei, dacă fug în fața Creatorului pentru a mă ascunde de rău, atunci este egoismul meu. Dar să te străduiești pentru El și să ignori binele este, de asemenea, incorect. Vreau să mă restricționez și indiferent dacă mă simt gol sau împlinit, în orice stare, vreau să aduc Creatorul, astfel încât toate gândurile și dorințele mele să fie doar despre El și toate acțiunile mele să fie îndreptate către El. Aceasta va fi adevărată dăruire Creatorului, mai presus de rațiune, mai presus de impresiile din mintea și inima mea Iar asta înseamnă că am dobândit Credința mai presus de rațiune.² (Minutul 4:40)

Iar dacă simțim cu adevărat nevoia să apelăm la Creator, vom începe să lucrăm la conexiunea noastră, fiindcă Creatorul este obiectivul care ne obligă să ne unim. În caz contrar, de ce trebuie să ne conectăm? Egoismul, dimpotrivă, ne îndepărtează unul de celălalt și spune că este mai bine să păstrăm distanța față de ceilalți. Vom fi de acord să ne conectăm numai din lipsă de speranță, atunci când suntem obligați să apelăm la Creator. Este ca și cum întregul grup de zece ar fi blocat într-o cușcă strânsă și suntem obligați să căutăm mijloacele pentru a plânge către Creator.

Așa trebuie să ne vedem starea în această viață, fără a aștepta ca Creatorul să ne împingă în ea, suferind. Să ne imaginăm această stare, să o discutăm între noi: ce ne lipsește pentru a ne îndrepta către Creator împreună, pentru a ridica o rugăciune, MAN? Cum ne putem conecta între noi pentru a simți această conexiune ca un singur punct comun pentru noi toți? Ce ar trebui să simțim în acest punct, ce dorință, ce durere pentru Creator este numită rugăciune? Cum putem ajunge la o astfel de cerere? Să decidem și să alcătuim un astfel de program.³ (Minutul 32:20)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/3/19, Munca în credință deasupra rațiunii

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unicitatea timpului nostru constă în faptul că înțelepciunea Cabalei începe să fie o parte din viața societății generale; începe să se arate ca o cale specială spre corectarea comună a umanității. Prin urmare, are ceva de spus despre lume și intervine în diferite domenii ale vieții noastre. Nu sunt momente în care o persoană citește o carte cabalistică fără a-și conecta studiul, cu această lume. Nu are nicio legătură cu politica, economia, istoria, geografia, ecologia sau societatea în care trăim.

Cabala este o înțelepciune specială care nu are legătură cu această lume, deși aparent vorbește despre îngerii din cer, dar care sunt forțele superioare, cu ajutorul cărora o persoană poate dezvolta noi organe senzoriale și să atingă astfel Creatorul și lumile superioare. În trecut, cabaliștii au studiat în taină, fără a-și părăsi colțul, iar înțelepciunea a fost ascunsă și o persoană se ascundea pe sine și studiile sale.

Aceasta a continuat timp de mii de ani până în vremea lui Ari, când a început revelarea Cabalei, dar încă într-un mod foarte lent și modest, deși au existat cabaliști precum Baal Shem Tov, care au început educația de masă a Cabalei și au deschis multe centre de învățare, iar această mișcare a primit ulterior denumirea de „Hassidism” și a început să se răspândească în poporul Israel.

Iar acum, pe vremea noastră, înțelepciunea Cabalei depășește deja poporul Israel și se răspândește pe scară largă în întreaga lume, fiindcă dezvoltarea lumii a ajuns într-un punct în care numai înțelepciunea Cabalei poate explica ce se întâmplă, iar lumea integrată necesită o conexiune generală și transformarea umanității într-o singură națiune.

Această criză, pe care o simțim peste tot în lume, indică faptul că problema nu se află în ecologie, economie sau tehnologie, ci în umanitatea, însăși. Aceste probleme indică faptul că nu există unitate între noi ca în toate celelalte părți ale naturii, iar prin legătura noastră vom provoca unitate în natură. Prin urmare, natura ne cheamă să ne corectăm pe noi, înșine și astfel să corectăm separarea dintre forțele naturii la toate nivelurile sale, pentru a o aduce la echilibru și armonie.

Și doar înțelepciunea Cabalei este capabilă de acest lucru. Doar aceasta poate explica faptul că lumea este un singur sistem închis și oferă umanității o metodă de conectare cu forța superioară.

Este dificil pentru o persoană să accepte această metodă, din cauza noutății sale. Nu există analogii anterioare și nu este confirmată de istorie. Niciodată nu am mai vorbit despre faptul că prin conectarea oamenilor este posibil să influențezi natura, forțele sale, criza, climatul. Cu toate acestea, este necesar să ascultăm ce ne învață înțelepciunea Cabalei, altfel natura ne va convinge prin forță, dezvăluindu-ne un dezechilibru din ce în ce mai mare. Aceasta va fi calea suferinței și nu calea luminii.

Ne aflăm într-o perioadă istorică care ne obligă la garantarea reciprocă, la conectare și la iubirea aproapelui ca pe noi înșine, ca lege fundamentală a întregii naturi și a tuturor lumilor. Egoismul nostru respinge conexiunea și, astfel, în fiecare zi trebuie să ne întoarcem din nou la ea, în condiții noi, depășind rezistența dorinței egoiste sporite și a minții care nu este în stare să gândească în direcția dăruirii. Trebuie să ne întoarcem artificial, din nou și din nou la descoperirea noilor legi ale naturii.

Criza ne strânge în fiecare zi din ce în ce mai mult, blocând umanitatea ca și cum ar fi într-o cușcă de pe o planetă mică și nelăsându-ne altă libertate de alegere decât să ne gândim la destinul nostru comun, de care depindem cu toții. În fiecare zi, această dependență crește prin deciziile luate în altă parte, între toate țările și toate națiunile.

Lumea devine din ce în ce mai mică și mai strânsă. Prin urmare, influența noastră unul asupra celuilalt este în creștere. Cu o dependență atât de rigidă, cel mai bun lucru este cooperarea bună, garanția reciprocă. În fiecare zi ar trebui să ne îndreptăm direcția spre scopul creației, să-l facem scopul vieții noastre și să încercăm să atragem spre el cât mai mulți oameni, care înțeleg că această conexiune este necesară, iar natura noastră este opusă acesteia.

De fapt, natura noastră, prin rezistența sa la conexiune, ne ajută să ne ridicăm mai mult spre ea. Egoismul este ajutor împotriva lui, însuși, ceea ce ne ajută să ne dăm seama de starea noastră, deoarece suntem mult mai sensibili la forțele de separare decât la forțele de conexiune. Prin urmare, este nevoie să ne străduim ca metoda de corectare să fie reînnoită în fiecare zi, în fiecare dintre noi și în toți împreună.¹ (Minutul 0:25)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/13/19 „Condițiile pentru ca cineva să se ridica deasupra cercului său”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cauzele schimbării populației în lume

Înțelepciunea Cabalei studiază ordinea în cascadă a forțelor superioare, de la calitatea care este mai întâi dezvăluită în Malchut a lumii infinitului, în patru faze de lumină directă și apoi coboară la noi prin Tzimtzum Aleph (prima restricție).

Apoi se formează Partzufim Galgalta, AB, SAG, MA și BON, apoi lumile Atzilut, Beria, Yetzira și Assiya, iar apoi se creează structura specială numită Adam sau sufletul comun și se produce spulberarea acestui suflet. Iar noi suntem piesele acestei spulberări.

Și, pe măsură ce egoismul se manifestă din ce în ce mai mult, pentru a crea posibilitatea unui fel de ascensiune și de a lucra cu acesta, masa egoistă generală se desparte în tot mai multe părți. Prin urmare, în lumea noastră simțim că ne înmulțim – populația planetei crește.

În schimb, dacă intrăm în relații negative unul cu celălalt, atunci distrugerea și războaiele încep, adică o anumită cantitate a populației este înlăturată.

Iar asta nu se datorează faptului că războiul ucide oamenii așa cum credem noi, ci pentru că în acest caz umanitatea nu are nevoie de un număr mare de oameni și care, astfel, poate fi redus. Și este așa, fiindcă dacă există suferință, tot mai puține suflete își pot îndeplini scopul. Iar acesta este modul de a privi o creștere sau o scădere a populației de pe Pământ.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 18.08.19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coborârea în cascadă a forțelor superioare în lumea noastră

Întrebare: Ce înseamnă secvența rădăcinilor care se revarsă în jos pe calea cauzei și consecinței?

Răspuns: Sunt două stări: primară și secundară, cauza și consecința. Întreaga creație este creată printr-un proces de cauză și consecință.

Noi vrem să revelăm creația de la cea mai înaltă rădăcină, care este Creatorul. El este cauza a tot, iar tot restul este consecința Lui și anume cascada graduală a tuturor legilor, calităților în lumea noastră, în jos la fiecare din noi. Asta este munca Creatorului, natura.

Creatorul sau natura este unul și același lucru, doar că „natura” este sensul larg al lumii, care include totul.

Întrebare: Ce înseamnă termenul „se revarsă în jos”?

Răspuns: Creatorul este calitatea dăruirii, iubirii și emanației. Aceasta este o calitate absolut bună, absolut completă, din care emană toate forțele, toate calitățile lumii noastre, așa încât noi toți suntem sub El. Prin urmare, forțele reprezintă revărsarea de la El (Creator) la noi.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 8/18/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Șamati, 35, “Despre vitalitatea din Kedusha”: …există o regulă care spune că de Sus, ei ne dau dăruirea, iar de luat, nu iau înapoi (tot ce se dă de Sus nu se întoarce, ci rămâne acolo) De aceea, dacă o persoană extinde ceva de Sus și apoi murdărește ceea ce a primit, darul rămâne jos, doar că nu alături de om. El cade în marea de Sitra Ahra.

Am atras lumina și nu pot să o mențin. În prima clipă am atins echivalența de formă cu Lumina și ea s-a revelat în dorința mea. Dar în momentul imediat următor, s-a revelat în mine o nouă înregistrare informațională necorectată (Reshimo), care trebuie să fie adaptată și ea la noua lumină. Eu, însă, nu fac nimc, iar lumina de mai înainte se îndepărtează. De fapt, ea rămâne, doar că eu încetez să o mai simt pentru că dorința mea s-a reînnoit.

Din iluminarea primită, trebuie să învăț cum să continui data viitoare: să pregătesc dorințele, fundamentul, forța, garanția reciprocă și siguranța, toate pentru a atrage lumina de dragul dăruirii. De fiecare dată, implicarea mea ar trebui să crească.¹

În fiecare moment care urmează, se revelează un nou Reshimo care nu se potrivește cu starea anterioară. Este revelată o dorință și mai puternică și, în paralel cu ea, lumini tot mai mari, iar eu trebuie să aduc această dorință la echivalența cu lumina, făcând un efort mai mare. Cu toate acestea, eu nu fac efortul, nu sunt pregătit, de aceea îmi pierd iluminarea stării anterioare.

Inițial, sistemul este construit în așa fel încât să nu fiu niciodată pregătit să primesc lumina imediat. În fond, vasul meu este spart; dorința spartă se revelează și în opoziție cu ea, lumina, pe care evident că nu o pot primi deocamdată. Despre toate acestea este scris, „Nu există niciun om drept în țară, care să fi făcut bine și să nu fi păcătuit”. După fiecare păcat este revelată corecția, porunca, pentru că ”omul nu îndeplinește o Mițva dacă mai înainte nu a greșit în ea”.  

La început apare întotdeauna o revelație a spargerii, astfel încât noi mergem când în coborâre, când în urcare. Fără cădere nu este posibilă nici urcarea, adică folosirea corectă a dorinței de a primi, deoarece dorința revelează senzația căderii.²

Dorința devine potrivită pentru muncă doar după ce primește impresii din calitățile luminii. Acest lucru se întâmplă în timpul spargerii. Spargerea are loc pentru că lumina intră în dorințe; limita dintre dorința de a primi și dorința de a dărui se sfărâmă și aceste dorințe se amestecă.

Iar în interiorul ființei create, calitățile luminii se amestecă cu calitățile vasului. Și, ca rezultat al spargerii, ființa creată își însușește calitățile Creatorului chiar dacă se simte coruptă, spartă. Însă, această senzație neplăcută vine tocmai din senzația opoziției față de Creator, mai precis, deoarece Creatorul se găsește în creatură și se revelează în ea.

Aceasta este întâlnirea dintre ei, contactul și revelația. Ca atare, doar după spargere și de la ea încolo, este posibil să vorbim despre o adevărată ființă creată care stă în opoziție cu Creatorul. Ființa creată Îl poate ignora pe Creator și poate dori să se conducă singură: forța impură (Sitra Achra) este natura noastră reală care simte că este opusă Creatorului.

Este o stare avansată, pentru că în interiorul ființei create există deja conexiunea cu Creatorul și recunoașterea opoziției sale. Creatura Îl cunoaște pe Creator și se cunoaște pe sine, insistând că „Eu voi guverna!” Din acest punct încolo devine posibilă corectarea și nu mai înainte. Toate acestea au avut loc în timpul distrugerii Primului Templu și al exilului care a urmat; de aceea, abia astăzi, noi suntem pregătiți pentru corecție, spre deosebire de cei dinaintea noastră.³
Din partea întâi a lecției de dimineață Daily Kabbalah Lesson 12/4/19, Scrierile lui Baal HaSulam, Șamati 35, “Despre vitalitatea din Kedusha“
¹ Minutul 29:35
² Minutul 32:00
³ Minutul 41:20

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Locul abandonat de forța spirituală

Întrebare: Ai mers vreodată la Ierusalim sau la Marea Moartă cu învățătorul tău, cu Rabaș?

Răspuns: Am mers la Ierusalim. Cu toate că Rabaș nu avea un respect special pentru acest oraș sau pentru zidul plângerii, așa cum scriu cabaliștii, după ce a fost distrus, forța spirituală a abandonat Ierusalimul și poate fi reinstaurat doar dacă poporul lui Israel își revitalizează atitudinea reciprocă bună.

De aceea, așa cum sugerează cabaliștii, Ierusalimul se găsește într-un punct foarte înalt azi, dar este înalt în sens rău și nu într-unul bun.

Întrebare: Și totuși, Ierusalimul și Marea Moartă sunt apropiate de creație. De ce nu ați fost acolo? Ele reprezintă Zeir Anpin și Malchut?

Răspuns: Într-adevăr, nu am mers niciodată la Marea Moartă, iar la Ierusalim doar de câteva ori. Aceste excursii au fost speciale pentru a ne întâlni cu familia, prietenii sau cu un alt scop precis.

Întrebare: Cu alte cuvinte ne este imposibil să extragem forțe spirituale de acolo?

Răspuns: Nu, nu am observat ca Rabaș să primească vreun fel de energie, hrană sau conexiune cu lumea superioară în Ierusalim. Ne-am aflat acolo cu rudele și prietenii lui și am mers la diverse evenimente. Am mers la zidul plângerii o singură dată și doar pentru câteva clipe.

Așadar, cu excepția Muntelui Meron și a mormântului lui Rașbi, nu am mers în alte părți, nici măcar la Hermon sau la peștera Machpelah.

Remarcă: Este ciudat, Hermon este considerat punctul cel mai înalt, calitatea Creatorului. S-ar părea că de acolo ar trebui să ne extragem forțele spirituale.

Comentariul meu: Nu, practic nu am călătorit niciodată mai sus de Tiberias. Am mers la Tiberias și Muntele Meron. Apoi am mai mers în parcuri, în locuri liniștite, unde oamenii pot să stea împăcați, pot vorbi și studia.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→