Întrebare: Prin ce se diferențiază un mega-congres de alte congrese?

Răspuns: Un mega-congres este o adunare unificată a tuturor oamenilor de pe Pământ. Încercăm să aducem în unitate cât mai mulți oameni – pe cei care nu sunt conștienți, sunt în dezacord, sunt indiferenți, neutri sau departe de orice spiritual – astfel încât să poată descoperi că acest lucru există și să înceapă să înțeleagă rădăcinile nenorocirilor lor personale și a suferinţei globale din lume.

Vrem ca ei să înceapă să simtă ideea unei direcții unificate a umanității, societății și a întregii naturi.

La urma urmei, intrăm într-o serie de eșecuri de natură sistemică și trebuie să o înțelegem. De ce să continui să încerci să fugi de asta? Sunt vulcani aici, secete acolo, inundații, terorism, război sau alte crize.

Aceste probleme trebuie rezolvate! La urma urmei, suntem ființe raționale. Așadar, haideți să încercăm să înțelegem lumea în care trăim.

Știința, practic a renunțat deja la acest aspect. Nici politicienii nu pot face nimic; Noi vedem asta din rezultatele summitelor lor, nici finanțatorii nu o pot face. Ei doar încearcă să fure cât mai mult posibil înainte de sfârșit, în timp ce nimeni nu știe sau nu înțelege ce urmează.

Oamenii și-au pierdut orice simț al direcției; nu le mai rămâne puterea să facă nimic. Am devenit neguvernabili și nu mai controlăm nimic singuri. Cu alte cuvinte, egoismul nostru a încetat să mai fie forța motrice care ne ghidează și ne permite să ne gestionăm viața. Acum, nu mai funcționează.

Doar interconexiunea, unitatea globală și natura închisă a întregului sistem ne pot călăuzi viețile acum. Acest lucru trebuie studiat.

Trebuie să ne reconfiguram gândirea, asemenea unui echipaj dintr-un submarin care se confruntă cu pericolul și lucrează împreună pentru a supraviețui. Ei sunt special antrenați să fie uniți, să se simtă unii pe alții și să înțeleagă că supraviețuirea lor personală depinde în întregime de succesul întregului.

Din KabTV „Am primit un apel. Congresul tuturor pământenilor”, 23.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un egoist care nu care nu a atins  realizarea spirituală să se raporteze în mod adecvat la egoismul său? Poate el să vadă clar manifestările egoismului, să nu cadă sub influența acestuia și să controleze procesul?

Răspuns: Da și nu. El experimentează urcări și coborâri și chiar și la cele mai înalte niveluri, egoul poate prelua brusc controlul. “Nu te încrede în tine însuți până la moartea completă a egoismului” este motto-ul nostru.

Întrebare: Pot cei care studiază Cabala să determine cel putin cumva, unde a apărut egoismul și unde este altceva? Sau totul este egoism pur?

Răspuns: Nu contează. Dar la niveluri înalte, el știe, înțelege și este conștient de acest lucru. Și totuși, cunoscând și fiind conștient, vezi cum egoul se joacă cu tine. Acesta este un studiu al naturii, a ceea ce a creat Creatorul. În esență, un cabalist este ca un laborator ambulant, testând totul pe el însuși.

Comentariu: Acesta este un proces foarte interesant.

Răspunsul meu: Da, pentru că incluzi întreaga lume în tine!

Din KabTV „Am primit un apel. Un cabalist este un laborator ambulant”, 05.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă cu un om când se izolează și este lăsat singur cu gândurile sale?

Răspuns: Depinde de om și de scopul pentru care caută singurătatea. Dacă el tinde spre un scop spiritual special, atunci nu contează prea mult dacă se izolează în mijlocul Manhattanului sau într-un deșert adevărat.

Întrebare: Dacă un om merge în deșert cu intenţia de a-și limpezi gândurile și de a-și asculta vocea interioară, există vreo șansă să înțeleagă cine este el cu adevărat?

Răspuns: Dacă un grup de oameni merge în deșert, departe de restul lumii, pentru a atinge un scop spiritual interior comun, atunci o astfel de singurătate are cu siguranță sens. Fără îndoială, deșertul este un loc mai potrivit pentru asta decât o pădure, deoarece este tăcut, gol.

Deșertul lasă omul fără iluzii, îi arată absolut clar că nimic bun nu poate ieși din viața de acolo, așa cum nimic bun nu vine din viața umană obișnuită. De aceea, în deșert ne simțim în armonie cu natura.

Iubesc deșertul pentru că acolo nu ai decât pământ și cer, mai ales noaptea. Asta dă omului o stare de spirit, o impresie și o simţire specială, mai ales când mulți oameni sunt acolo împreună, căutând sensul vieții. Apoi, deșertul și cerurile încep să le vorbească, arătându-le: “Asta este tot ce există, iar tu ești aici singur în acest vid gol. Caută deci, sursa ascunsă a vieții!”

Întrebare: Vorbiţi despre un grup de cabaliști care merg în deșert cu un scop special. Dar dacă un om obișnuit se izolează în deșert, există vreo șansă ca el să-și descopere esența interioară?

Răspuns: De unul singur, este imposibil. Cred că, chiar și Tora, atunci când vorbește despre Avraam, Isaac, Iacov și Moise, se referă la grupuri întregi. Pentru că un singur om nu poate fi spiritual; nu există în raport cu spiritualitatea ca element separat, ci doar în legătură cu ceilalți, ideal nu mai puțin de zece.

Întrebare: Nu este o contradicție: „singurătate într-un grup”? Nu este fie singurătate, fie un grup, una sau alta?

Răspuns: Singurătatea este posibilă doar în cadrul unui grup! Pentru că singurătatea individului este doar un act animalic, izolare fizică a corpului. Dar singurătatea în cadrul unui grup este singurătate spirituală.

Fiind conectați unii cu alții, începem să dezvăluim cât de mult ne lipsește sensul vieții și forța care o susține.

Din KabTV „Viaţă nouă 925 – Singurătate interioară”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul “Arvut”, se spune că fiecare individ din popor a fost întrebat dacă este de acord să accepte Tora, și mai departe, este scris că, dacă chiar și un singur om nu este de acord, atunci nimeni nu poate îndeplini condiția Arvut [garanţie reciprocă].

Răspuns: Ideea este că, chiar și la corectarea finală (Gmar Tikun), va rămâne un anumit nivel de oameni care pur și simplu nu vor simți ceea ce li se cere. Ei vor spune: “Bine, sunt de acord. Dacă va fi nevoie, voi merge împreună cu voi.”

Nu este vorba că în ei se trezeşte vreo conștientizare sau un simţ al necesităţii, deoarece prin natura lor, sunt incapabili de asta. Acesta este pur și simplu nivelul lor.

Cu toate acestea, și ei vor simți perfecțiunea și eternitatea. Doar nivelul lor de participare la Arvut general va fi ceva de genul: “Bine, voi semna. Ceea ce semnez nu contează.” Există astfel de tipuri de oameni care sunt atât de aproape de nivelul mineral.

Cu alte cuvinte, corectarea se întâmplă treptat, atât în cantitate, cât și în calitate. Dacă vorbim acum despre corectarea Kelim cu Aviut de Şoreş, atunci să luăm în considerare cine aparține acestui nivel. Câți sunt în lume? Apoi vine Aviut Alef. Aviut Alef poate include să spunem, o jumătate de miliard de oameni. Aviut Bet, două miliarde. Și așa mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanţie reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost scrisă Cartea Zohar, un comentariu la Tora? Nu a fost suficientă Tora scrisă de Moise?

Răspuns: Nu, Cartea Zohar a fost scrisă după căderea celui de-al Doilea Templu, de la nivelul la care se aflau autorii Cărții Zohar, pentru ca aceștia să poată atinge starea supremă. Așa se spune în Cartea Zohar.

A fost ultima generație după care s-a instalat întunericul.

Cartea Zohar este destinată nouă, în starea noastră actuală, pentru a începe să ne ridicăm la corectarea finală cu ajutorul ei.

Întrebare: Literal, în același timp a fost scrisă Mișna, care este studiată până în ziua de azi, și nu a fost ascunsă. După câteva sute de ani, scrierea Talmudului a fost finalizată și toată lumea o studiază și ea. Dar Cartea Zohar a fost ascunsă. Prin ce sunt acestea diferite?

Răspuns: Adevărul este: Cartea Zohar este scrisă într-un limbaj special. Descrie sistemul Lumii superioare, cum îl putem aborda și ce trebuie să facem.

La fel ca știința Cabala, nu trebuia să fie revelată timp de 2.000 de ani de la căderea celui de-al Doilea Templu până în zilele noastre.

Această stare de “2000 de ani” este numită “exil din spiritualitate”, când a existat o respingere în dărâmarea Templului și o coborâre la nivelul lumii noastre, adică în cea mai întunecată stare, de la care trebuie să începem să atingem cea mai înaltă stare.

Pentru aceasta, avem nevoie de îndrumare, care este Cartea Zohar. Toți cabaliștii au crescut cu ea.

Întrebare: Dacă cineva începe să citească Cartea Zohar, Talmud-ul sau Mișna astăzi, nu ar înțelege niciun cuvânt din ele. De ce a fost ascunsă Cartea Zohar, dar restul nu?

Răspuns: Cartea Zohar este scrisă în limba Cabala. De aceea a fost ascunsă.

În plus, a fost scrisă într-o stare de elevare spirituală. Autorii săi au fost zece discipoli ai rabinului Șimon, marele cabalist, care i-a adus împreună, i-a unit și le-a explicat cum să atingă Lumea superioară. Tot ce a fost revelat în conexiunile lor, au scris. Aceasta a devenit Cartea Zohar.

Mișna și Talmud-ul vorbesc despre gradele superioare, dar într-un mod mai obscur, alegoric. Prin urmare, cei care le studiază cred că vorbesc despre lumea noastră. Aceasta este, în primul rând.

În al doilea rând, oamenii care au scris Mișna și Talmud-ul nu au fost la același nivel de realizare ca autorii Cărții Zohar. Există o mare diferență.

După cum notează Baal HaSulam, cei care au scris Cartea Zohar au fost la nivelul celui de-al Treilea Templu, adică la cel mai înalt nivel de realizare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 23.07.2017, „Lanțul cunoașterii lung de 57 de secole. Istoria metodei Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se știe că oamenii care căutau dezvoltarea spirituală se străduiau să fie singuri, să se distanțeze de mediul lor familiar pentru a fi singuri cu gândurile și căutarea lor interioară. Istoria prezintă o listă lungă de astfel de exemple de singurătate în căutarea sensului vieţii și a adevărului: Baal Shem Tov, profetul Ilie, rabinul Șimon bar Yochai, Buddha și așa mai departe. De ce este asociată singurătatea cu dezvoltarea spirituală?

Răspuns: Dezvoltarea spirituală este un proces interior în interiorul unui om cufundat în sine. Necesită singurătate pentru ca ceilalți să nu intervină și omul să se poată adânci în sine, să înceapă să se simtă și să vorbească cu el însuși.

Prin urmare, singurătatea este practicată în multe metode. Chiar și printre oamenii de știință și scriitori este obișnuit să se izoleze creativ pentru a scrie cărți noi.

Este evident că, dacă un om vrea să se concentreze asupra a ceva, trebuie să fie singur cu el însuși și nu sub influența lumii, care îl distrage cu tot felul de obiective fără sens. De aceea, singurătatea este atât de utilă și însoțește omul în toate eforturile sale importante din viață – mai ales dacă dorește să creeze, să construiască sau să descopere ceva. Acest lucru se aplică nu numai spiritualității, ci și căutărilor materiale.

Dezvoltarea spirituală, în mod firesc, necesită o singurătate interioară și mai mare și o concentrare a forțelor interioare. Omul trebuie să se simtă, să se examineze, să investigheze: Cine sunt eu? De ce am fost creat? În ce scop? Cum sunt guvernat? Cine mă guvernează? Sunt liber sau nu? Cum poate cineva să devină independent?

Acestea sunt întrebări eterne care au apărut cu mult înainte de generația noastră. Oamenii își pun aceste întrebări de mii de ani și caută răspunsuri. Există multe metode pe lângă știința Cabala, fiecare încercând să răspundă la unele dintre aceste întrebări. Dar până acum nu sunt rezultate evidente. Niciuna dintre aceste metode nu a reușit încă să ofere umanității o soluție, un răspuns la întrebarea despre sensul și scopul vieții.

Întrebare: Ce se înțelege prin dezvoltarea spirituală pe care o caută oamenii?

Răspuns: Omul vrea să știe de ce trăiește, cine îl controlează, dacă este posibil să-și schimbe soarta și dacă are libertate de alegere. Ei vor să știe ce se va întâmpla după întreaga viață dificilă din această lume despre care se spune: “Nu prin voia ta te-ai născut, nu prin voia ta trăiești și nu prin voia ta vei muri.”

De ce ni s-au pus astfel de întrebări? La urma urmei, un animal nu întreabă de ce trăiește. Doar un om se chinuie cu aceste întrebări. Se dovedește că suntem cele mai nefericite și nesemnificative dintre toate ființele, deoarece trăim știind că nu există niciun sens în asta și totuși continuăm să trăim. Situația noastră este mult mai rea decât cea a oricărui animal.

Din KabTV “Viață nouă – 925”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am auzit când unul dintre studenții dvs. a spus că “Încerc, cer”, Aţi răspuns: “Ceri prost”.

Care este cererea corectă către Creator? Ce stare trebuie să atingă omul pentru a cere cu adevărat Creatorului corectare?

Răspuns: O cerere adevărată constă în mai multe condiții.

Prima condiție este să-mi lipsească disperat ceva specific și să știu exact ce este. În același timp, nu pot înlocui cererea mea cu altceva; este atât de urgentă încât ar fi mai bine să mor decât să nu o primesc.

A doua condiție este către cine să mă întorc, de la cine să cer. Adică, nu este suficient să-mi lipsească ceva, trebuie să știu exact cine are acel lucru. Cu alte cuvinte, există o sursă de la care pot primi. Trebuie să-L identific și să știu precis că exact ceea ce am nevoie este acolo, sută la sută.

A treia condiție este să fiu sigur că această sursă îmi răspunde. Nu este doar un perete de care îmi voi lovi capul și nu voi realiza nimic. Este o sursă care poate chiar așteaptă să mă întorc către El. El are o inimă bună, o atitudine bună față de mine și așteaptă doar să mă îndrept către El. Dar în primul rând trebuie să mă îndrept în mod specific către El și în al doilea rând cu cea mai urgentă cerere.

În plus, este posibil ca El să aibă o altă condiție, aceea ca eu să mă bucur de oportunitatea de a mă îndrepta către El, deoarece datorită realizării mele că El are exact ceea ce îmi doresc, L-am găsit. Acesta este cel mai important lucru! Pentru că întreaga mea foame și ceea ce are El pentru a-mi satisface foamea, este doar un motiv pentru a stabili contactul cu El.

Atunci cererea este autentică. Adică, nu este de dragul de a potoli foamea și de a obține ceva de la El, ci pentru a mă conecta cu El, mai presus de foame și satisfacerea ei. Atunci această cerere va aduce cu adevărat rezultatul, unificarea dintre noi.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionăm reticența de a studia “Prefaţă la  Înţelepciunea Cabala” (“Pticha”)?

Răspuns: Așa cum în lumea noastră există oameni de știință și poeți, cei care favorizează științele umaniste sau tehnologia, același lucru este valabil și în Cabala. Unii oameni sunt emoționali prin natura lor.

Ei ajung la înțelepciunea Cabala, iar pentru ei conexiunea cu Creatorul este exprimată prin texte mai emoționale, expresii, eventual cântece, dans și anumite simțiri.

Și apoi există oameni care abordează lumea din punct de vedere tehnic. Au nevoie de un plan: ei îl desenează pentru ei și vor înțelege. Sau vor ca totul să fie strict structurat și sistematizat și așa mai departe.

De aceea este atât de important pentru noi să studiem ambele aspecte. În timp, omul se va înclina în mod natural spre propria specializare. În fiecare grup, vor exista cei care sunt mai emoționali și cei care sunt mai practici, dar cu toții trebuie să urmăm o cale comună.

Calea comună este cea pe care ne-o dau ARI și Baal HaSulam. Te uiți la diagrame și vezi nu doar o reprezentare grafică, ci o reprezentare a sentimentelor.

Pot schița niște mâzgălituri, și în loc să vorbesc despre ele timp de zece minute, doar te uiți la ele și devine clar despre ce este vorba, la fel cum ne transmitem sentimentele prin cuvinte.

În esență, întreaga Cabala este un limbaj al sentimentelor, deoarece fundamentul creației este dorința.

Din Lecția de Cabala din 04.04.2019, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Michael Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de pregătire este necesară pentru ca un om, împreună cu toți ceilalți, să ceară corectarea Este Arvut-ul (garanția reciprocă)?

Răspuns: Ce fel de pregătire este necesară pentru ca omul să dorească să îndeplinească o lege? La fel ca în orice altceva în viață!

Să presupunem că nu vreau să urmez legea care spune că ar trebui să traversezi strada doar pe la trecerea de pietoni, așa cum fac toți ceilalți. Pur și simplu nu vreau!

Prima dată, cineva strigă la mine iar eu îl ignor. A doua oară, primesc o amendă. Acum încep să mă uit când este permis să traversez și când nu. Dar dacă nu este nimeni prin preajmă, traversez în continuare ca înainte. A treia oară, Doamne ferește, sunt lovit de o mașină și apoi, în sfârșit…

Atunci încep să simt că poate ar trebui să urmez legea. Aceasta se numește: “Creatorul pune mâna unui om pe o soartă bună și spune: ia-o.” Și omul trebuie acum să se întărească în acest sens, pentru că nu ne putem dori spiritualitatea doar de unul singur. Dar când acest gând apare în noi, începem să ne gândim: “Poate că merită să îndeplinim această lege. Nu vreau, dar totuși, ar putea merita.”

Aici începe munca unui om.

Începem să căutăm sprijin, îndrumare și necesitatea de a respecta această lege în ciuda lenei noastre, a înclinației noastre spre rău, a refuzului nostru de a ne conforma, și în cele din urmă, ajungem să o dorim cu adevărat.

Acum, apare posibilitatea alegerii în interiorul unui om. Omul devine împărţit în două de când i s-a dat punctul din inimă. Inima unui om este în întregime egoistă. Nu își dorește nimic altceva decât să se umple și să distrugă tot ce stă în calea împlinirii dorințelor sale. Dar, în contrast cu aceasta, i s-a dat un punct în inimă.

Nici măcar nu știm ce este acesta sau de unde provine, dar dintr-o dată începem să auzim ceva opus naturii noastre. Aceasta se numește “o parte a Creatorului de sus”. Putem vedea acest lucru la oamenii care sunt dispuși să se trezească la trei dimineața pentru a asculta o lecție. Ei încep să simtă această separare interioară.

Acum, omul se confruntă cu o alegere: să ceară sfaturi, și cu ajutorul acestora, să dobândească puterea de a rezista propriei naturi, care sincer, nici măcar nu este a sa. Creatorul a creat răul, adică dorința de a primi, și l-a pus în om. Iar în afară de această dorință, există doar lumina, care este Creatorul.

El a creat acest rău în mine și acum trebuie să găsesc un fel de sprijin pentru a scăpa de el sau a-l corecta pentru a mă asigura că nu mai guvernează asupra mea, astfel încât să pot dori cu adevărat să împlinesc legea Arvut.

A te întări în această alegere înseamnă că eu caut o modalitate de a fi liber de rău, nu că sunt capabil să o fac singur. Nu putem atinge singuri starea de a ne conecta inimile, de a ne uni într-un singur Kli și de a deveni demni de prezența luminii în acest Kli. Trebuie să cerem sfaturi și să le dorim cu adevărat, adică să ajungem la ceea ce se numește o stare de necesitate.

Dispoziția noastră se numește: “Vom face și vom auzi”. Nu știu ce mă așteaptă, nu înțeleg nimic despre starea din fața mea, deoarece mă ridic de la un grad inferior la unul superior. Prin definiție, nu înțeleg acel grad superior.

Dacă aș fi deja suficient de înțelept să-l înțeleg și să-l simt, aș fi deja în el! Dar dacă sunt pe cale să fac saltul la acel grad, încă nu-l cunosc. Tot ce am este simțirea nevoii de acel grad. Aceasta se numește “Vom face și vom auzi”. “Noi suntem pregătiţi. Acum, acţionează!”

Din Lecția zilnică de Cabala 5/6/2025, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cel mai adesea, omul își dorește să se simtă bine. Să spunem că dacă este bolnav sau are unele probleme, el spune în mod subconștient: “Da, vreau să primesc sprijin din partea Forței superioare pentru a depăși acest obstacol”, deși în adâncul sufletului său, se gândește doar la cum să se simtă mai bine.

Răspunsul meu: Doar la început, înseamnă că este dorința nu este încă formată.

Apoi treptat, din adâncul suferinței, omul începe să realizeze profunzimea și cauzalitatea ei, că suferința nu vine ca el să sufere, şi că satisfacerea dorinţei nu este un scop în sine. Până la urmă, care este rostul acestei vieți? Să suferi și să ușurezi suferința? Acesta este cu adevărat sensul existenței?!

Sensul existenței este să te ridici deasupra acestei vieți și să o folosești ca mijloc pentru a ajunge la un nivel mai înalt. Altfel ce? Sunt înfrânt, fug. Sunt lovit, primesc tratament. Și despre asta este vorba în viață?! Acesta este o viziune complet greșită de a privi lumea.

De aceea Cabala spune că trebuie să descoperim sursa suferințelor noastre și de ce ni le trimite El, astfel încât să ne putem conecta la El. Altfel, nu vom fi treziți către această conexiune cu El. Iar mai târziu vom fi recunoscători pentru asta.

Este posibil fără suferință? Nu, este imposibil.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→