Întrebare: Dacă omul se îmbolnăvește și se jenează să ceară ajutor grupului, pentru că el consideră că grupul nu ar trebui să fie implicat în astfel de chestiuni, ce pierde omul respectiv și ce pierde grupul? Sau este doar problema lui personală?

Răspuns: El pierde oportunitatea de a ajuta, de apropiere și de conexiune cu prietenii săi. Dar de ce ar trebui să-i fie rușine? Tot ceea ce se întâmplă este ghidat de Creator  conform planului Său. Și El se așteaptă să acționăm în conformitate cu acest plan.

Este esențial să nu percepem ceea ce se întâmplă ca fiind exclusiv personal. Ce este personal aici? Suntem doar organisme pe bază de proteine ​​care interacționează în propria noastră mocirlă. Cel mai important lucru pentru noi este să ridicăm sufletul deasupra acestui lucru. De ce ar trebui să facem ceva semnificativ din existența noastră materială nesemnificativă, ceva care se presupune că trebuie păstrat și prețuit? Sufletul este ceea ce ar trebui să prețuim și să ne propunem să-l ridicăm cât mai curând posibil.

Prin urmare, ar trebui să profităm de fiecare oportunitate, indiferent dacă cineva se simte rău sau bine, în orice situație. Dacă putem folosi toate acestea pentru ridicarea spirituală, ar trebui să facem acest lucru. De ce ar trebui să prețuiesc momentele trecătoare din viața mea organică? Se pare că nu înțeleg scopul vieții. Pentru ce este dat?

Astfel, eu dezvălui, creez, modelez și extind sufletul, primesc lumina superioară în el, experimentez existența eternă și rămân în el, în timp ce încă exist în această formă organică trecătoare.

Să presupunem că mi se dă o mașină să călătoresc din punctul A în punctul B, dar pe parcurs încep să mă preocup de ea, să o îngrijesc, să o spăl și să o curăț. Apoi totul se termină aici: transform un mijloc într-un scop.

Întrebare: Dar omul ajută grupul său apelând la prieteni pentru ajutor?

Răspuns: Ideea este că suntem creați ca ființe complexe, în mare măsură neștiindu-ne locul și acțiunile pe care ar trebui să le întreprindem. Prin urmare, în planurile pe care Creatorul le implementează asupra noastră, El ia în considerare nivelul nostru actual de dezvoltare.

Din KabTV “Am primit un apel. Întrebați grupul” 15/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că atunci când strigi către Creator după ajutor, El te apropie de El. Dar, în același timp, El îți arată unde ai greșit străduindu-te pentru dorințe care te îndepărtează de El.

Cum pot cere oamenii ca El să Şi-i apropie, și pe de altă parte, că El dezvăluie cu adevărat greșeala lor?

Răspuns: Dacă vei căuta astfel de stări, trebuie să le găseşti și să le actualizezi. Atunci vei vedea că Creatorul te îndrumă în mod constant către o singură direcție.

Întrebare: Cât este mai important să găsești greșeala unui om, decât să cauți apropierea de Creator?

Răspuns: Există o stare și există cauza ei. Aici ne aflăm într-o anumită stare cu Creatorul, dar dorim să îi cunoaștem cauza. Întreabă mai multe despre cauză, și când devine clar pentru tine, mergi mai departe pe baza ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/3/25, Scrierile lui Rabaș – Art.44, 1991-“Care este motivul pentru care Israel a fost răsplătit cu moștenirea pământului, în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce trebuie să facem pentru a trăi în pace? Cum putem trăi în pace?

Comentariu: Ar trebui un strigăt.

Răspunsul meu: Nu, umanitatea nu strigă. Nu văd pe nimeni țipând. Omenirea dorește doar să vadă cum toată lumea poate să pară corectă și să-și suprime aproapele.

Întrebare: Deci când va cere omul? Când se va întoarce corect către Creator ?

Răspuns: Când va simţi nevoia să trăiască după legile naturii. Iar oamenii nu vor asta încă.

Întrebare: Ce poate face să se întâmple asta?

Răspuns: Când voi vrea să dezvolt o viziune cosmică adecvată a lumii din mine. Vreau ca mintea mea, sentimentele și forțele mele să fie îndreptate spre a simți natura și a dori să fiu în acord cu ea.

Întrebare: Deci, când voi vrea ca această lume mică a mea să se deschidă către univers?

Răspuns: Altfel, nu se va întâmpla nimic. Tocmai pentru că mă mulțumesc doar cu mica mea lume, și orice altceva nu contează pentru mine și nici măcar nu-mi pasă dacă se înrăutățește — de aceea nu văd o soluție.

Întrebare: Deci, dacă gândul meu este “Vreau doar să mă simt bine și de aceea trăiesc” – este acest gând greșit?

Răspuns: S-a epuizat deja. Vedem ce se întâmplă. Lumea se poate cufunda într-o confruntare atât de sălbatică încât va fi după cum se spune, un război pentru pace.

Întrebare: Dar totul este în mâinile Creatorului. De ce nu face El astfel încât să putem cere acum, chiar acum? Toate condițiile par să fie acolo.

Răspuns: El face ca noi să cerem, dar noi nu vrem.

Întrebare: Rezistăm chiar și în acest moment?

Răspuns: Nu vrem. Suntem gata să facem totul pentru a suprima pe toată lumea.

Întrebare: Mai puteți explica cum vedeţi acest punct de cotitură în noi, astfel încât să ni-l dorim dintr-o dată?

Răspuns: Se va întâmpla treptat. Va ieşi din toată această deznădejde.

Întrebare: Credeţi că suferința se acumulează în umanitate și în om? Sau pur și simplu dispare ca apa în nisip?

Răspuns: Trebuie să ne uităm în principal la umanitate, și să vedem cum aceasta își dă treptat seama că nu aceasta este calea. Creatorul ne presează astfel încât să realizăm că trebuie să existe un răspuns corect și trebuie să fie contrar naturii noastre. Dar trebuie să dorim să luăm o decizie care este deasupra noastră.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 05/01/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De mult timp aţi spus că vor veni vremuri dificile și că umanitatea doar le amână.

Răspunsul meu: Nu eu spun asta, ci Cartea Zohar. Afirmă că toată suferința vine pe lume doar pentru a împinge oamenii spre corectarea lor completă.

Din moment ce ne apropiem de acest moment în timp, dar rămânem în urmă în esență, adică nu ne corectăm, această întârziere în a deveni ceea ce ar trebui deja să fim, declanșează forțe care ne obligă să ne schimbăm. Vorbind despre asta, nu eu pun aceste forțe în acțiune. Noi înșine le trezim prin întârzierea corectării noastre.

În același timp, nu încerc în niciun caz să mă apăr. Trebuie înțeles că prin diseminarea Cabalei, realizăm cea mai importantă acțiune din lume; ajutăm umanitatea să înțeleagă de ce depinde fericirea ei, și prin urmare, să atenuăm sau chiar să eliminăm cu totul suferința.

În plus, suferința după cum vedem, poate lua multe forme diferite. Oamenii vor începe în curând să se simtă din ce în ce mai mici și neputincioși. De exemplu, să presupunem că erupe un vulcan.

Dintr-o dată, noi, atât de puternici, atât de aroganți, ne vom simți niște prunci neputincioși, de parcă am fi nimic și nimeni. Ce vei putea face? Nimic. Acest vulcan va acoperi întregul pământ. Nici măcar nu-i putem înțelege amploarea. Erupe doar un munte, un nor mic se ridică și gata, Mama Pământ este acoperită, iar noi suntem sub această pătură.

Nu realizăm ce cataclisme declanșăm în lume cu defectele noastre. Totul depinde numai de asta. Natura, sau Creatorul, care sunt același lucru, ne va obliga să recunoaștem cât de neputincioși suntem în fața Lui, tocmai prin crize globale majore și răsturnări grave și imprevizibile.

Din KabTV “Am primit un apel. Suferinţa în lume” 17/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Știți câți bătrâni sunt abandonați acum? Mulţi! Și din anumite motive, copiilor lor nu le pasă de ei. Nici măcar nu-i sună. Dar responsabilitatea mea față de părinții mei? La urma urmei, există o legătură naturală cu ei.

Răspuns: Dar de ce există un atașament față de părinți? Cred că ar trebui să se preocupe de mine toată viața? Altfel, de ce m-au născut? Cât timp ei trăiesc, ar trebui să se gândească la mine. Iar dacă nu au nicio relaţie cu mine, deci nu au. Îi las și asta este.

Întrebare: Cum poate un copil să simtă astfel față de părinții săi?

Răspuns: El nu o simte.

Întrebare: Simte vreo durere, nimic?

Răspuns: Nu.

Comentariu: Părintele lui este pe moarte și el…

Răspunsul meu: El nu simte! Pentru că și-a depășit egoismul animalic și nu simte nicio legătură cu părinții săi, că ar trebui să-i ajute, să le ducă grija, să se gândească la ei și așa mai departe. Nu inventați ceea ce nu există! Nu poate fi adus înapoi!

În ultima vreme, toate acestea s-au stins, iar astăzi nu mai există. Dacă îți ajuți copiii, atunci ei au nevoie de tine. Poți fi aproape de ei. Dar dacă încetezi să-i ajuți, atunci ei nu au nevoie de tine. Așa se întâmplă.

Întrebare:  Dacă eu, ca părinte, îmi ajut copiii, atunci au nevoie de mine?

Răspuns: Atunci vor avea nevoie de tine și vei fi aproape de ei într-o oarecare măsură.

Comentariu: Sunt doar confuz de un lucru: că generalizaţi. Există și relații normale.

Răspunsul meu: Vorbesc despre tendința naturii! De aceea generalizez.

Întrebare: Și ce urmează?

Răspuns: În generația noastră, părinții mai pot oferi ceva copiilor lor: să-i îndrume, să le lase ceea ce au câștigat etc. Dar în generația următoare va fi deja un decalaj.

Vor exista astfel de relații între părinți și copii, încât dacă au aceleași scopuri spirituale, atunci vor fi cumva conectați prin ele. ȘIar dacă nu, oamenii vor începe să uite complet de părinți. Și părinții, sincer vorbind, nu se vor gândi nici ei la copiii lor.

Întrebare:  La ce se vor gândi părinții?

Răspuns: Despre cum să-și petreacă timpul în pace cu prietenii și tovarășii lor în vârstă.

Comentariu: Cu câinii și pisicile lor.

Răspunsul meu: Da. Sunt diverse cluburi care se deschid pentru a juca domino, sau nu știu ce altceva.

Întrebare: Ce este bun la asta?

Raspuns: Nimic! Astăzi, omul trebuie doar să înțeleagă cum ar trebui să fie conectat cu ceilalți. Este un sistem total diferit – nu un sistem de conexiune ca animale pământești.

Întrebare: Sistemul “părinți-copii” nu este un sistem animal?

Răspuns: Este un sistem în care părinții și copiii dezvăluie un scop comun pentru ei înșiși. Și apoi acest obiectiv îi leagă împreună.

Întrebare: Care este acel obiectiv?

Răspuns: Acest scop este atingerea sensului vieții. Pentru părinți, copii și nepoți, este întotdeauna același. Dacă îl dezvăluie, se atașează de el, atunci vor simți nevoia să se conecteze unul cu celălalt și să se ajute în acest sens.

Întrebare: Despre ce scop comun al vieții vorbiți? Că părinții și copiii au un singur scop pentru care se străduiesc?

Răspuns: Atunci părinții își vor putea împinge copiii spre scopul potrivit. Atunci va fi unitate între ei, atât pământească, cât și spirituală, pentru descoperirea Creatorului între ei.

Întrebare: Ce este revelarea Creatorului?

Răspuns: Revelarea Creatorului este revelarea conexiunii și a iubirii reciproce.

Întrebare: Doar între ei?

Răspuns: În primul rând.

Întrebare: În această unitate între copii și părinți? Să dezvălui această Forță?

Răspuns: Da.

Întrebare: Iar ei acum, nu vor să o dezvăluie?

Răspuns: Ei nu vor. Cine le-a spus despre asta? Cine i-a împins spre ea? OMS?

Întrebare: Deci aceste conexiuni naturale, despre asta nu este “le-a spus cineva”?

Răspuns: Nu, desigur că nu.

Comentariu: Acesta este tatăl meu, bunica mea,… nu?

Răspunsul meu: Nu, nimic.

Comentariu: Sunteţi dur astăzi.

Răspunsul meu: Nu sunt aspru. Aceasta este ceea ce se dezvăluie în lume. Sunt aspru? Voi sunteți toți cei care ați făcut lumea astfel.

Comentariu: Dar acest adevăr despre care vorbiți acum… Îmi imaginez câte comentarii vor urma.

Răspunsul meu: Eu sunt pentru dezvăluirea acestui adevăr și pentru a nu-l ascunde, astfel încât oamenii să poată vedea în ce stare de jos se află și la ce duce el.

Întrebare: Ce concluzie ar trebui să tragă omul după cuvintele dvs. dure? Că va exista un decalaj între părinți, copii și nepoți și că acest lucru este firesc?

Răspuns: Dacă nu găsesc un scop comun, atunci nimic nu îi va lega. Nimic nu îi va lega!

Comentariu: Adică îi chemați să caute acest scop comun.

Răspunsul meu: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 06/01/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Privind la dvs., cineva poate spune că atunci când îndepărtaţi un student de dvs. nu este în detrimentul lui; adică nu o faceţi cu o atitudine arogantă.

Răspunsul meu: Nu, nu am avut niciodată o atitudine arogantă față de nimeni. Asta e sigur. Există pur și simplu o atitudine specifică ce aduce omul către scop într-un mod mai rapid și mai clar.

Poate că va vedea asta ca pe ceva nepoliticos sau disprețuitor, dar din partea mea ar trebui să fie așa. Vom lucra acum la etichetă? În acest fel este mai aproape de Creator și asta este tot. Prin urmare, nu trebuie să explic nimic.

Îmi amintesc că am avut un student pe care l-am rugat să-și schimbe locul când înregistram un program TV pentru că avea o față mai degrabă inestetică. A plâns, a sărit de pe scaun și a fugit.

Am fost surprins de asta. Dacă mi s-ar spune că fața mea ar putea înstrăina telespectatorii pe care vrem să-i atragem la Cabala, aș fi recunoscător acestei persoane: e ok dacă nu stau în față, dar prin asta îmi voi aduce contribuția; Nu voi respinge oamenii, să-I Îndepărtez de Cabala.

Cu toate acestea, el nu a înțeles asta. Și nu l-am înțeles. Cum este posibil să fii jignit de asta? Înseamnă că te iubesc mai puțin decât pe alții, că te apreciez mai puțin decât pe alții? Creatorul te-a făcut astfel încât să sperii oamenii. Şi ce dacă?!

La urma urmei, lucrăm împreună în aceeași afacere! Nu facem poze pentru amintiri. Facem asta pentru lume și vei fi văzut de toți. Dacă acest lucru este bun, atunci da; dar dacă acest lucru nu este bun, atunci nu. Trebuie să abordăm această afacere într-un mod realist, ca oameni serioși.

Aici am acțiuni foarte concrete, poate uneori foarte dure și oamenii cred că acțiunile mele sunt lipsite de inimă sau condescendenţă. Cu toate acestea, în realitate ele sunt doar foarte orientate spre obiective, mai ales când vine vorba de diseminare – scoateți unul, puneți altul, mutați-l aici, acela este mutat acolo, acesta poate fi strigat, dar nu acela. Așa este munca.

Omul trebuie să înțeleagă asta și să fie recunoscător pentru indicații. Slavă Domnului că cineva i-a spus și el o poate face și într-un fel poate fi parte din diseminarea și revelarea Creatorului.

Din KabTV “Am primit un apel. Profesor şi student” 25/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că sunteţi o persoană obișnuită. Dar, în același timp, sunteţi remarcabil. Mulți oameni vă cunosc și mulți vă admiră.

Răspunsul meu: Dar sper că nu-mi atribuie mie acest lucru, pentru că nu mă simt deloc așa. În Cabala, actorul principal este Creatorul, nu cel care Îl reprezintă. Într-un fel, sunt ca un reprezentant al Său, dar nimic mai mult decât atât, să spunem un funcționar, un reprezentant al biroului Creatorului.

Așa că uite-te la mine, și nu cred că oamenii se vor uita la mine îndeaproape mult timp. La urma urmei, prin mine (aș vrea desigur, să fie așa) ei Îl vor observa pe cel care stă în spatele meu. Le spun despre cineva, nu despre mine; le arăt pe cineva, nu pe mine. Îi îndrept în mod constant către El și mă dau deoparte pentru ca ei să-L vadă, ca să spun așa.

Nu sunt un actor care se expune: „Priviţi cum sunt îmbrăcat! Priviţi cum am jucat!” Dimpotrivă! Poate de aceea îmi lipsește simțul importanței personale; mă uit mereu la Creator și vă invit să faceți același lucru. Noi vorbim tot timpul despre El!

Comentariu: Dar mulți oameni vă privesc cu ochi încețoșaţi, aproape ca și cum s-ar uita la Dumnezeu.

Răspunsul meu: Acesta este un fenomen temporar. Fiecare om are o astfel de perioadă, în care este foarte “mic” și privește pe cineva mai înalt cu veneraţie. Dar apoi îi trece.

Cel puțin prin comportamentul meu, comunicarea și aparițiile mele exterioare, încerc să șterg sentimentul de importanță personală sau exclusivitate și să arăt că spiritualitatea poate fi atinsă de fiecare.

Din KabTV “Am primit un apel. Persoană importantă” 28/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om este într-un grup, se relaxează și i se pare că a realizat deja totul. Dar când iese în afara grupului, dintr-un motiv oarecare devine mult mai agitat.

Răspunsul meu: Desigur, pentru că nu se mai află într-un loc sigur, unde grupul îl sprijină. El înțelege că este aranjat intern în același mod ca și alții. Acest sentiment de mentalitate de turmă este cerut de om, la orice nivel.

Întrebare: Ce condiție este mai importantă pentru om?

Răspuns: Să simți că te afli într-un grup, și în același timp, în afara lui, și trebuie să intri constant în el. Asta e partea cea mai bună.

Comentariu: Dar aţi spus că este mai bine când omul se simte mai rău decât ceilalți. Toată lumea este organizată, toată lumea lucrează grozav, dar el nu se potrivește cu ei.

Răspunsul meu: Toată lumea ar trebui să aibă o simţire subiectivă că “sunt mai rău decât ceilalți”, toți ceilalți sunt în măreție spirituală, întregul grup este un sistem de infinit și perfecțiune, iar eu sunt în el ca un fel de organ subdezvoltat care s-a întâmplat să fie în el și trebuie să mă corectez rapid și să mă conectez cu toți ceilalți.

Trebuie să câștig favoarea prietenilor, ca să nu mă dea afară; Trebuie să le fac pe plac în toate felurile posibile, astfel încât să mă accepte ca pe unul de-al lor. În plus, o fac în mod conștient. Chiar încerc, vreau, și trebuie să mă simt așa.

Comentariu: Dar este imposibil ca omul să existe așa mult timp.

Răspunsul meu: De ce? Mereu!. În același timp, el își simte perfecțiunea, perfecțiunea nu în detrimentul său, ci datorită faptului că aparține grupului, datorită măreției sale.

Întrebare: Când începe omul să simtă că este în mâini sigure?

Răspuns: Numai anulându-se și dizolvându-se în prietenii săi, el simte că este pe mâini sigure și se simte grozav din pricina grupului, pentru că a putut să se anuleze înaintea acestuia. Adică avem în mod constant două sentimente opuse în starea noastră spirituală, în care unul îl determină pe celălalt.

Din KabTV “Am primit un apel: Măreţia grupului” 19/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Mi se pare că aveţi o atitudine diferită față de cei cu care aţi studiat și față de studenții dvs..

Răspunsul meu: Un student este student. Iar faţă de cei cu care am studiat împreună la Rabaş, eram mai mult egali, deși nu exista prietenie între noi. Spre deosebire de ceilalți, am fost întotdeauna exclusiv lângă Rabaş.

Desigur, i-am tratat cumva altfel, dar nici nu i-am înălțat, nici nu i-am înjosit. Știau ceva, dar din păcate, nu au pus în aplicare. De aceea m-am îndepărtat de ei, fără să mă apropii.

Sunt mult mai apropiat de studenții mei decât de cei care au studiat cândva cu Rabaş. Îmi tratez elevii mult mai bine, cu iubire.

Întrebare: Dar acest lucru nu ar putea fi în detrimentul studenților? Sau pur și simplu vă distanțaţi de ei?

Răspuns: Nu mă distanțez de nimic. Munca mea este viața mea, lumea mea, trăiesc în mine însumi. Cred că ar trebui să mă comport așa. De ce ar trebui să mă comport diferit?

Dacă l-ai văzut pe Rabaş, el nu a îmbrățișat niciodată pe nimeni. Era foarte rar să-l vezi chiar dând mâna cu studenții săi sau cu cei apropiați. Dacă se apropia de el un străin, desigur, îl întâmpina cu obișnuita curtoazie umană. Dar cu cei închişi, era absolut obișnuit. Mai mult, cu elevii lui era destul de strict, chiar oarecum sec.

Îl copiez subconștient în multe feluri, se întâmplă involuntar.

Întrebare: Iar el, pe cine a copiat?

Răspuns: Nu știu dacă a copiat pe cineva. În principiu, calitățile interioare și spirituale care se formează în tine modelează modul în care relaționezi cu ceilalți într-un anumit fel. Trebuie să te comporți așa și nu altfel, deoarece trăsăturile tale interioare te țin în aceste limite.

Nu cred că mă comport arogant. Doar am viața mea interioară și trăiesc în ea. În exterior, acționez așa cum consider necesar pentru existența mea spirituală. Practic, tot ceea ce fac stabilește scopul, de la acțiuni plăcute la acțiuni poate neplăcute în exterior.

Din KabTV “Am primit un apel: Profesor și student” 25/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rădăcina diseminării înțelepciunii Cabala?

Răspuns: Conexiunea sufletelor! După ce au fost sfărâmate și sfâșiate de egoismul reciproc, ele trebuie să se reunească. Acesta este Lego-ul pe care noi trebuie să-l asamblam pentru a-L atinge pe Creatorul care a creat acest suflet unic.

Întrebare: De ce și alte confesiuni religioase caută să-și răspândească cunoștințele?

Răspuns: Fiecare mișcare vrea să se extindă, să fie puternică, influentă și puternică și să le absoarbă pe toate celelalte. Aceasta este dorința egoistă naturală a oricărei învățături.

Întrebare: Cum diferă învățătura cabalistă de expansiunea egoistă pe care tocmai ați descris-o?

Răspuns: Diferența este că nu recrutăm pe nimeni în mod specific. Nu avem nevoie! Dorim doar ca omul să-și descopere scopul, cum își poate face viața bună, chiar eternă și perfectă. Asta este tot.

Și cum ar trebui să se identifice? În nici un fel! Nu trebuie să fie numiți evrei, creștini, musulmani sau adepți ai ceva. Pur și simplu vor fi amabili și iubitori față de toată lumea.

Din KabTV “Am primit un apel. Conexiune sufletească” 19/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→