Întrebare: Deșertul interior este o condiție inerentă fiecărui om, sau nu fiecăruia?

Răspuns: Există oameni în care dorinţa egoistă s-a dezvoltat atât de mult încât încep să se simtă nemulțumiți de viața lor.

Este ca și cum s-ar afla într-un deșert. Omul vrea să știe de ce se întâmplă acest lucru. Există un scop, un program superior? De ce simte o asemenea uscăciune, un asemenea gol în viața sa, din care nu cresc fructe?

Omul își spune că trebuie să investigheze deșertul din el. Asta înseamnă că evadează în deșert, asemenea strămoșilor noștri, caută un scop și nu-l găsește. Se cufundă și mai adânc în examinarea interioară, încearcă să-și dea seama de ce simte un astfel de gol în viață și nu este capabil să facă nimic.

Aceasta este starea deșertului, unde omul caută surse de apă, fântâni, așa cum au făcut odată Avraam sau Isaac. Există multe povești în Tora despre fântâni, care sunt atât de necesare mai ales în deșert. La urma urmei, dacă un om simte uscăciunea vieții și nu are nimic cu care să-și reînvie sufletul, trebuie să găsească o sursă de apă vie, adică o Forță superioară capabilă să-i răspundă – care este scopul vieții sale, esența și sensul ei.

El caută forța care a creat aceste două stări – seceta și apa, adică egoismul și dorința de a iubi, răul și binele. Când află că provin din aceeași sursă, se întreabă cum este posibil acest lucru. La urma urmei, oamenii credeau că există două forțe: binele și răul. Chiar și Avraam însuși a făcut odată idoli în Babilonul Antic, dintre care jumătate erau răi și jumătate erau buni.

Mergând în deșert și săpând fântâni pentru apă, omul găsește linia de mijloc. Linia de mijloc este aceeași Forță superioară care aduce atât seceta, cât și apa. Acesta este răspunsul la căutarea omului: sentimentul de secetă și deșert este dat pentru a căuta și a găsi Forța superioară, care este sursa ambelor fenomene.

Întrebare: Cum găsești Forța superioară în deșert?

Răspuns: Tocmai pentru că omul simte seceta și golul absolut al vieții, el dezvăluie Forța superioară.

Întrebare: De ce anume în deșert?

Răspuns: Omul trebuie să răspundă la întrebarea de ce există o astfel de uscăciune în sufletul său. Și apoi găsește o fântână cu apă vie, care se află exact în deșert.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pentru a nu speria masele, nu puteți dezvălui tot ce discută Cabala. La urma urmei, multe lucruri sunt dezvăluite: horoscoape și așa mai departe.

Răspunsul meu: Cabala explică metoda generală de corectare și asta este tot. Ce altceva poate spune? Nu poate explica de ce lucrurile se întâmplă într-un fel unui om și în alt fel altcuiva.

Întrebare: Dar horoscoapele provin din surse cabaliste?

Răspuns: Nu, a fost înainte de Cabala. Horoscoapele se întorc la metode foarte vechi de a desluși calea omului în această lume; adică la cele mai vechi metode de explorare a naturii și a sinelui; nu au nicio legătură cu Cabala, care a fost revelată în Babilonul Antic acum doar trei mii și jumătate de ani.

Comentariu: Dar, în același timp, descrie tot ceea ce există în percepția acestui univers.

Răspunsul meu: Nu contează. Cabala nu pune deloc această întrebare; nu-i pasă cum se va desfășura soarta omului în lumea noastră în starea sa animală; nu are nicio legătură cu corpul nostru. Pentru noi, sufletul este important, punctul din inimă și cum să-l dezvoltăm este important.

Ce este Cabala prin definiție? Este revelarea Creatorului către om în această lume. Cum se revelează Creatorul? Prin dorință. Care? În cea pe care o dezvolți din punctul din inima ta.

Și orice altceva? Totul este important doar în măsura în care se aplică acestei dorințe, acestui punct din inimă. De îndată ce începi să intri într-un fel de horoscop, în fiziologia umană, în corpul animal, aceasta nu mai este Cabala. Atunci ar trebui să mergi la țigani și ghicitori, iar ei îți vor spune lucruri. Apropo, adevărații experți în acest domeniu pot prezice totul corect.

Întrebare: Dar, în orice caz, dacă un om trebuie să-și trăiască viața fizică, își dezvăluie sufletul în același proces?

Răspuns: Da, dar Cabala nu vorbește despre lumea fizică! Această ştiinţă vorbește doar despre dezvoltarea sufletului și despre ceea ce poți simți în el.

Am vorbit despre asta cu profesorul meu. El a confirmat că ghicitorii și prezicătorii pot spune adevărul, deoarece posedă această tehnică. Dar noi nu avem această tehnică, nu avem nevoie de ea. Ce diferență are pentru mine ce mi se întâmplă? Am un singur calcul: cum să-mi închei viața cu cel mai mare scor posibil.

Pentru asta există o ghicitoare? Pentru a face asta, trebuie să mă gândesc doar la punctul din inima mea! Lasă corpul să moară, lasă-mă doar să-l aduc cât mai aproape de corectarea mea spirituală.

Întrebare: Ce ar trebui să fac pentru a nu renunța complet la corp, ci să-l folosesc la maximum?

Răspuns: Cabala nu ne permite să renunțăm la corp. Trebuie să trăiești o viață normală: să muncești, să studiezi, să naști, să crești copii și să tratezi această viață exact la fel ca toți ceilalți din jurul tău.

Întrebare: Deci, cum poți maximiza utilizarea corpului tău pentru a atinge scopul?

Răspuns: Implică-te doar în atingerea scopului, iar în tot restul – după cât este necesar.

Din KabTV “Am primit un apel. Horoscoape și preziceri în Cabala”, 11.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați menționat în repetate rânduri că acum a început perioada de corectare, iar înainte, aceasta a fost o perioadă de pregătire. Ce înseamnă perioada corectării și de ce perioada anterioară nu a fost considerată corectare?

Răspuns: Pentru că a fost necesar să pregătim egoismul, astfel încât acesta să realizeze pe deplin propria lipsă de valoare, efemeritate, lipsă de speranță, goliciune și incapacitatea de a fi împlinit sau de a conduce omul către ceva bun sau pozitiv.

În cele din urmă, egoismul trebuia să fie pregătit să înțeleagă că există doar pentru propria sa transformare, nu pentru a fi distrus prin vreun mijloc, ci pentru a fi transformat în dăruire și iubire.

Așadar, până când această calitate egoistă nu se discreditează complet în toate aspectele necesare, este imposibil să începem corectarea ei.

În timpul nostru, am ajuns într-o stare în care vedem clar că a sosit momentul, că nu există nicio cale de ieșire. Fie ne confruntăm cu probleme serioase de autodistrugere ecologică, militară și de altă natură, fie mai avem o șansă de supraviețuire.

Din KabTV “Am primit un apel. Oportunitatea de a supraviețui”, 19.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când cabaliştii comunică între ei, vorbesc într-un limbaj obișnuit sau într-un fel de limbaj de neînțeles?

Răspuns: Este posibil să nu spună absolut nimic și să se conecteze printr-un ecran comun. De ce au nevoie de acest corp dacă pot comunica cu sufletele lor, cu un ecran comun între ei?

Desigur, pot vorbi și între ei. În plus, pot comunica, și fiecare se poate limita la un anumit domeniu și nu se poate deschide față de celălalt.

Există o astfel de opțiune și uneori apare o nevoie de a nu-şi face rău unul altuia sau de a se dezvălui – toate lucrurile se întâmplă în ciuda bunelor intenţii ale fiecăruia.

Adică, există un număr imens de oportunități pentru cabaliști de a comunica: prin cărți, prin cântece, prin muzică. Și ei, pe măsură ce își construiesc interior aceste simțiri și imagini, pe măsură ce trăiesc în lumea materială, și în același timp în următoarea dimensiune, sunt în ea în simțurile lor, și prin urmare, comunică, dar numai conform legii asemănării de formă. Aceasta este legea generală, globală, legea fundamentală a naturii.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este deșertul care există în interiorul unui om?

Răspuns: Deșertul din interiorul unui om este dorinţa sa egoistă, care nu poate fi corectată imediat. Trebuie să ajungem în acest deșert și să încercăm să locuim în el pentru a ieși în cele din urmă într-o “țară în care curge lapte și miere”.

De aceea, strămoșii noștri au început cu deșertul. Avraam a mers în deșert, a coborât în ​​Egipt, s-a întors la Beer-Șeva și așa mai departe. Isaac și Iacov au fost conectați cu deșertul întreaga lor viață. Moise a fugit din casa Faraonului și l-a întâlnit pe Ietro în deșert, iar acesta a traversat deșertul.

Firește, aceasta se referă mai mult la acțiuni spirituale decât la cele corporale. Cu toate acestea, ele au avut loc și în corporalitate, în conformitate cu legea conform căreia fiecare forță spirituală trebuie, la un moment dat, să atingă ramura sa corporală și să imprime aceeași secvență în lumea fizică.

Prin urmare, trebuie să ajungem să înțelegem ce este deșertul și cum poate fi transformat într-un pământ înfloritor și roditor, așa cum este scris în Tora. Aceasta nu depinde de relocarea fizică, aşa ca în lumea noastră. În spiritualitate, o schimbare de loc înseamnă o schimbare a calităților interioare ale omului.

“Locul” în sens spiritual este dorința interioară a unui om. Dacă dorința mea interioară este ca un deșert, atunci locuiesc în el. Și dacă dorința mea este ca un țărm sau o grădină, atunci locuiesc într-o grădină. Totul depinde de modul în care omul își corectează calitățile interioare. Pe baza acestui fapt, ar trebui să înțelegem ce este descris în Tora.

Tora descrie procesul care are loc în interiorul unui om care trece de la starea interioară a unui deșert plin de scorpioni și șerpi la un ținut înfloritor. După patruzeci de ani de corectare în timp ce rătăceam prin deșert, ajungem la țara în care curge lapte și miere.

Întrebare: Deci înseamnă că deșertul este rău?

Răspuns: Deșertul nu este rău; este starea inițială de la care începem dezvoltarea noastră atât interioară, cât și exterioară.

Din KabTV “Viața nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că se poate comunica fără cuvinte, cabaliștii o fac. În lumea noastră, comunicarea are loc de obicei prin litere și sunete.

Răspunsul meu: În lumea spirituală însă, se întâmplă prin gânduri. Gândul este cea mai mare, eternă, cea mai fidelă și perfectă forță.

Nu are limitări și se răspândește în toate direcțiile cu o viteză infinită, oriunde, în orice fel, între lumi, între vii și morți. Gândul este totul.

Întrebare: Puteți comunica cu cabaliștii din trecut prin gând?

Răspuns: Desigur. Nu contează cu cine. Cu învățătorul meu, cu siguranță, încă comunic cu el; încă îl simt.

La urma urmei, când era fizic lângă mine, îl simțeam, iar acea simțire a rămas în mine.

Deci, ce diferență este dacă l-am văzut cu ochii mei sau l-am auzit cu urechile mele?

Ceea ce era în mine era imaginea lui interioară, nu cea exterioară. La fel este și acum. Acea imagine rămâne în mine – nu o imagine fizică, ci atitudinea lui față de lume, față de mine, față de sine, față de Creator – cu alte cuvinte, imaginea lui spirituală.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, mulți oameni nu mai cred că merită să-i ajute pe ceilalți. Oamenii spun că, dacă ajuți pe cineva și îl scoți din necaz, acesta devine cel mai mare dușman al tău. Mulți se simt complet epuizați după ce ajută pe cineva.

Credeţi că poate nu ar trebui să ajutăm pe nimeni, deloc? Ar trebui să-i lăsăm pur și simplu să facă propriile alegeri? Dacă cineva v-ar pune această întrebare, ce aţi spune?

Răspuns: Dacă vrei să ajuți pe cineva, trebuie să fii tu gata să oferi. Asta înseamnă că oferirea merge doar de la tine către cealaltă persoană – bărbat, femeie, copil, animal, nu contează cine – dar ajuți fără să aștepți nimic în schimb: abordare amabilă, cadouri sau recunoștință.

Comentariu: Nici măcar un “mulțumesc”.

Răspunsul meu: Da, exact. Nimic! Abia atunci este cu adevărat ajutor din partea ta.

Comentariu: Este foarte nobil să nu aștepți nici măcar un mulțumesc.

Răspunsul meu: Un singur cuvânt, “mulțumesc”, poate valora miliarde. Nu contează ce este. Imaginează-ți un bebeluș care îi zâmbește mamei sale, ce recompensă și expresie de recunoștință este aceasta pentru ea! Deci, totul depinde de faptul dacă aștepți ceva în schimb.

Întrebare: Dar este posibil să te ridici până la punctul de a nu mai aștepta nimic în schimb? Chiar este posibil acest lucru?

Răspuns: Asta înseamnă să dăruiești cu adevărat.

Comentariu: Este frumos! Și în același timp, pare imposibil.

Răspunsul meu: Altfel, faci totul de dragul recunoștinței.

Întrebare: Și atunci nu se pune că am făcut ceva pentru cineva?

Răspuns: Corect. Verifici cât din ajutorul tău este de fapt altruist, ce procent și cât din el este oferit pentru că încă speri să primești ceva în schimb – recunoștință, o reacție.

Atunci poate că nu vei avea astfel de așteptări.

Comentariu: Și atunci nu va exista nicio dezamăgire.

Răspunsul meu: Da, nu vor exista așteptări neîmplinite.

Întrebare: De ce ne simțim atât de epuizați după ce am ajutat pe cineva, ca și cum inima noastră ar fi fost frântă?

Răspuns: Tocmai pentru că te așteptai să primești ceva în schimb. Și dacă nu există feedback, nu există energie de întoarcere, simți o gaură neagră goală.

Comentariu: Asta sună foarte cabalist.

Răspunsul meu: Asta este pur și simplu natura noastră. Ce putem face? Așadar, pregătiți-vă să îndepliniți acte cu adevărat altruiste.

Întrebare: Ce exerciții putem face pentru a ne alinia la asta?

Răspuns: Doar spre exterior – nu înapoi către voi înșivă, doar către celălalt. Trebuie să aveți energia și dorința pentru asta. Și cu siguranță nu aveți încă acea energie sau dorință.

Așadar, trebuie să vă antrenați pentru a putea face asta, indiferent pentru cine. Dacă contează pentru cine, această persoană sau cealaltă, atunci aceasta este deja recompensa voastră.

Comentariu: Deci, dacă o fac pentru o persoană importantă, atunci…

Răspunsul meu: Pentru cineva important, apropiat, amabil, bun, frumos, în comparație cu cineva urât sau murdar, nu contează ce sau cum.

Întrebare: Atunci primesc deja o recompensă?

Răspuns: Da, imediat. Trebuie să reflectați la acest lucru foarte precis în interiorul vostru. Este foarte dificil.

Comentariu: Cereți aproape imposibilul de la un om.

Răspunsul meu: Nu “aproape imposibil”, ci imposibil! Dar acesta este adevărul. Acesta este calculul cabalist.

Întrebare: Mai devreme sau mai târziu, vom ajunge să trăim așa?

Răspuns: Da, viața ne va duce treptat la această psihologie interioară, unde vom vedea cine suntem cu adevărat, ce animale josnice suntem și cum nu ne putem ridica deasupra noastră înșine, chiar dacă am vrea! Și apoi vom striga cu toții împreună către ceruri.

Întrebare: “Dă-mi putere”, nu-i așa?

Răspuns: Da, ca El să ne dea putere, înțelegere, rațiune, cum să putem face asta, pentru ca toate acestea să nu se întoarcă la egoismul meu jalnic!

Întrebare: Deci, de fapt, când spuneţi mereu în videoclipurile dvs.: “Trebuie să înveți să faci bine sau cel puțin să transmiți gânduri bune unei alte persoane” – chiar vorbiţi despre asta?

Răspuns: Vorbesc exact din această perspectivă.

Întrebare: Pas cu pas? Deci, poate un om să se apropie treptat de asta?

Răspuns: Da, totul se va întâmpla.

Întrebare: Serios?

Răspuns: Serios!

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aţi spus că atunci când aţi călătorit cu RABAŞ la Tiberias, au fost momente în care nu înțelegeaţi nimic și vă uraţi pe dvs. înşivă.

Răspunsul meu: Da, desigur că există astfel de stări.

În timpul lungilor seri din Tiberias, stăteam pe terasa deschisă, fumam un pachet de țigări, mă gândeam și nu știam ce să fac. Nu-mi puteam imagina nicio posibilitate să fac nici măcar un mic pas: “Cum aș putea? Uite cu cine sunt! Singurul mare cabalist din lume! Și sunt lângă el, singur, chiar acum! Ce pot întreba, despre ce pot vorbi, ce pot absorbi de la el?”

Dar după astfel de ore de interogare, căutare și auto-chinuire, o adevărată întrebare, o adevărată dorință a început să se trezească. Toate acestea sunt o pregătire necesară pentru fiecare dintre noi și pentru întregul grup.

Întrebare: Care a fost subiectul principal al conversațiilor dvs. cu Rabaş? Despre ce aţi vorbit cu el? Nu aţi fi putut vorbi doar despre Parţufim și Sfirot tot timpul.

Răspuns: Am vorbit și despre asta. Am pus multe întrebări despre dezvoltarea generală a sistemului creației, ceea ce mă interesa foarte mult.

Am vrut să-mi formez o structură interioară clară, chiar dacă nu dezvoltată în detaliu, deoarece există atât de multe detalii și nu suficientă energie interioară pentru toate acestea. Sincer vorbind, cercetarea detaliată nu m-a interesat prea mult, deoarece are sens doar atunci când o simți cu simțurile.

Dar per total, însăși structura universului mi s-a părut incredibil de atrăgătoare: începutul creației, sfârșitul creației, întregul proces secvențial cauză-efect, intenționat, inevitabil, pas cu pas, forțele care acționează în fiecare etapă, necesitatea fiecărei acțiuni și așa mai departe.

Adică, natura însăși, legea ei unificată, naturală, care trece din lumile superioare, prin lumea noastră și înapoi în lumile superioare – cum ar putea să nu fie interesant?

Pe atunci, am descoperit acest sistem pentru mine, ca și cum l-ar fi modelat în mine. M-a ajutat în primul rând, să înțeleg multe texte cabaliste, și în al doilea rând, tot ce am dezvăluit ulterior.

Atingerea realității, forțele care operează la nivelul nostru între aceasta și lumea superioară, interacțiunea omului cu natura, dezvoltarea limbilor, dezvoltarea istoriei – toate acestea s-au asamblat treptat pentru mine într-o singură imagine.

Tocmai cu această imagine, bazată pe modelul spiritual al dezvoltării lumilor, mi-am trăit întreaga viață. Am format-o în mine până la vârsta de treizeci și cinci de ani și ulterior i-am adăugat continuu noi date din ceea ce citeam, auzeam și cercetam.

Întotdeauna am vrut să văd sinteza tuturor ideilor, calităților și manifestărilor. Imaginea naturii este una, unificată, întreagă, eternă, o armonie perfectă: pe de o parte constantă și neschimbată, și pe de altă parte, evoluând sub ochii noștri în funcție de nivelul de percepție, de lumi, de grade.

Este o tapiserie atât de uimitoare, multistratificată, multifațetată, multietajată, care traversează multe dimensiuni, care dă unui om un sentiment de eternitate, perfecțiune și realizare și îl umple! Așa sunt eu construit.

Din KabTV “Am primit un apel. Lângă Rabaş”, 14.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem învăța să absorbim corect dorința de spiritualitate a prietenilor noștri?

Răspuns: Încercați să vă uniți cu ei, astfel încât întrebările lor să devină ale voastre, iar dorinţele și aspirațiile lor să devină ale voastre. Este ca o mamă care absoarbe dorințele copilului ei până când acestea devin punctul central al vieții sale, ea trăind pentru el.

Întrebare: În principiu, acest tip de absorbție se întâmplă chiar și la nivel corporal, atunci când ne adunăm pentru întâlnirile noastre. Când omul împărtășește ceva cu ceilalți, este ca și cum și-ar răspunde sieși. Funcționează la nivelul gândirii, unde el își procesează ideile prin intermediul altcuiva?

Răspuns: Desigur, absolut. Asta se întâmplă atunci când omul începe să le explice lucruri altora sau chiar le scrie pentru sine, fără a se integra cu altcineva.

Întrebare: De aceea susțineți că trebuie să internalizăm toate articolele profesorului dumneavoastră, Rabaş?

Răspuns: Este ceva complet diferit. Când internalizezi articolele lui Rabaş, te conectezi cu autorul, adică cu un nivel care este mult peste al tău.

Întrebare: Ce se întâmplă când oamenii citesc și discută împreună aceste articole?

Răspuns: Prin studierea articolelor împreună, oamenii investesc unii în alții de asemenea. Acest lucru creează o oportunitate extraordinară, un vas comun amplu în care pot înțelege ce spunea de fapt Rabaş. La urma urmei, mințile lor individuale mici se combină și sunt amplificate de nenumărate ori.

Din KabTV “Am primit un apel. Articolele lui Rabaş”, 17.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când există oameni complet diferiţi într-un grup, unii pot repeta sloganuri, ceea ce este inacceptabil pentru alții.

Răspunsul meu: Trebuie să iertăm oamenii. Ce poți face? Toți ne-am început viața murdărind scutece. La fel este și aici. Oamenii vin; ce înțeleg, ce știu? Toată lumea se umflă, vrea să exprime ceva propriu și să se pună într-o anumită poziție. Acestea sunt impulsuri naturale ale unui om mic. Și eu le-am avut, și la fel am avut fiecare dintre noi.

Îmi amintesc atât de bine cât de gol eram înainte, toată lăudăroșenia: de ce, cum, pentru ce? La urma urmei, nu mai eram tânăr, aveam peste treizeci de ani și nu eram prost, eram un om de știință. Și totuși. Îmi amintesc cum m-a zguduit egoismul, am trecut prin etape de auto-mărire, lăudăroșenie, dominație, gelozie, orice. Fiecare om trece prin toate acestea.

Comentariu: Cred că este minunat să fii conștient de asta, să nu rămâi în asta, ci să treci prin totul.

Răspunsul meu: Vorbești despre a realiza acest lucru, a fi capabil să îl corectezi, și se presupune, să rămâi deasupra lui. Adică, cât de bine este să realizezi că acum pui presiune pe egoism, cât de bun ești, cât de puternic ești etc…! Dar aceasta este o formă și mai înaltă de egoism.

Întrebare: Ce este deasupra acestui lucru?

Răspuns: Există mai mult deasupra lui.

Comentariu: Dar totuși este mai bine decât să trăiești în el.

Răspunsul meu: Da, fără îndoială, toate acestea sunt mult mai bune, mai utile, mai aproape de Creator, în ciuda tuturor trucurilor pe care ni le joacă egoismul. Desigur, acest lucru este mai bine, pentru că omul vede lucrarea Creatorului asupra sa. Ce a creat Creatorul? Ce rău, cu ce sofisticare în mine, asemenea calități!

Comentariu: Cel mai rău lucru este atunci când vrei să schimbi ceva și nu poți face nimic.

Răspunsul meu: Acest lucru nu este teribil; este minunat când nu ești capabil să faci nimic și te simți complet gol, descurajat, neputincios și neînțeles – pur și simplu lipsit de asta.

Atunci începi să crezi că Creatorul a făcut asta intenționat, ca să te îndrepți către El. Dar nu ai această nevoie până nu ajungi în acest punct de disperare. Abia atunci va apărea în tine nevoia: trebuie să îndrepți totul doar către El; aceasta este singura opțiune, singura salvare.

Atunci te îndrepți către El. Dacă apelul tău vine dintr-o stare de totală dezamăgire, pustiu, fără viitor, fără nimic, atunci Creatorul te ajută pentru că ai deja o cerere completă, o dorință “coaptă”.

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există nicio dorință”, 12.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→