Comentariu: Când există oameni complet diferiţi într-un grup, unii pot repeta sloganuri, ceea ce este inacceptabil pentru alții.

Răspunsul meu: Trebuie să iertăm oamenii. Ce poți face? Toți ne-am început viața murdărind scutece. La fel este și aici. Oamenii vin; ce înțeleg, ce știu? Toată lumea se umflă, vrea să exprime ceva propriu și să se pună într-o anumită poziție. Acestea sunt impulsuri naturale ale unui om mic. Și eu le-am avut, și la fel am avut fiecare dintre noi.

Îmi amintesc atât de bine cât de gol eram înainte, toată lăudăroșenia: de ce, cum, pentru ce? La urma urmei, nu mai eram tânăr, aveam peste treizeci de ani și nu eram prost, eram un om de știință. Și totuși. Îmi amintesc cum m-a zguduit egoismul, am trecut prin etape de auto-mărire, lăudăroșenie, dominație, gelozie, orice. Fiecare om trece prin toate acestea.

Comentariu: Cred că este minunat să fii conștient de asta, să nu rămâi în asta, ci să treci prin totul.

Răspunsul meu: Vorbești despre a realiza acest lucru, a fi capabil să îl corectezi, și se presupune, să rămâi deasupra lui. Adică, cât de bine este să realizezi că acum pui presiune pe egoism, cât de bun ești, cât de puternic ești etc…! Dar aceasta este o formă și mai înaltă de egoism.

Întrebare: Ce este deasupra acestui lucru?

Răspuns: Există mai mult deasupra lui.

Comentariu: Dar totuși este mai bine decât să trăiești în el.

Răspunsul meu: Da, fără îndoială, toate acestea sunt mult mai bune, mai utile, mai aproape de Creator, în ciuda tuturor trucurilor pe care ni le joacă egoismul. Desigur, acest lucru este mai bine, pentru că omul vede lucrarea Creatorului asupra sa. Ce a creat Creatorul? Ce rău, cu ce sofisticare în mine, asemenea calități!

Comentariu: Cel mai rău lucru este atunci când vrei să schimbi ceva și nu poți face nimic.

Răspunsul meu: Acest lucru nu este teribil; este minunat când nu ești capabil să faci nimic și te simți complet gol, descurajat, neputincios și neînțeles – pur și simplu lipsit de asta.

Atunci începi să crezi că Creatorul a făcut asta intenționat, ca să te îndrepți către El. Dar nu ai această nevoie până nu ajungi în acest punct de disperare. Abia atunci va apărea în tine nevoia: trebuie să îndrepți totul doar către El; aceasta este singura opțiune, singura salvare.

Atunci te îndrepți către El. Dacă apelul tău vine dintr-o stare de totală dezamăgire, pustiu, fără viitor, fără nimic, atunci Creatorul te ajută pentru că ai deja o cerere completă, o dorință “coaptă”.

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există nicio dorință”, 12.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →