Întrebare: Spuneți că întreaga cale a progresului tehnologic, a revoluțiilor tehnologice și chiar a Premiilor Nobel acordate pentru acestea au adus în cele din urmă rău umanității?

Răspuns: Totul! Totul există doar pentru ca noi să putem recunoaște răul din el. Vă puteți imagina cum trebuie să sun spunând asta?

Întrebare: Vă dați seama la ce vă confruntați? Totul!

Răspuns: Totul! Absolut totul!

Comentariu: Burse, cercetare științifică, universități, fabrici, industrii, totul.

Răspunsul meu: Până când o persoană nu înțelege la ce servește cu adevărat totul, nimic nu ar trebui să-i fie pus în mână, nici măcar un mic gadget, darămite o bombă atomică. Altfel, exact asta se întâmplă. Întreaga noastră viață este petrecută neutralizând efectele negative pe care acest progres le are asupra noastră.

Întrebare: Deci, starea noastră actuală este, într-un fel, consecința acestui progres? Toate aceste căderi, toți acești viruși?

Răspuns: Da. Nu facem altceva decât să neutralizăm consecințele sale negative.

Întrebare: Atunci ați opri tot progresul tehnologic?

Răspuns: Tot progresul nostru a avut ca scop exclusiv să ne permită să acționăm egoist, cum ne place, să ne comportăm egoist fără a suferi consecințele.

Întrebare: În ce condiții este progresul tehnologic benefic și necesar?

Răspuns: Numai în măsura în care ne ajută să devenim mai strâns conectați unii cu alții.

Întrebare: Numai dacă acesta este scopul său?

Răspuns: Da. Nu ne dăm seama unde ne duce egoismul când este singurul lucru pe care îl dezvoltăm. Tot ce vine din el devine în cele din urmă dăunător și, în cele din urmă, va trebui oprit. Nu susțin ca oamenii să respingă brusc totul, așa cum fac unii astăzi. Vorbesc despre cursul general al umanității.

Comentariu: Deci, nu ar trebui să renunțăm la medicină, desigur.

Răspunsul meu: Nu ar trebui să renunțăm la nimic. Pur și simplu trebuie să ne comportăm corect față de natură. Oriunde poți acționa conform legii conexiunii, bunătății, iubirii și așa mai departe, acționează! Orice altceva ar trebui lăsat deoparte. Atunci vei vedea cum totul începe să formeze o imagine complet diferită.

Comentariu: Vă daţi seama că veţi primi o avalanșă de scrisori și comentarii care spun că sunteţi împotriva progresului, împotriva dezvoltării umanității.

Răspunsul meu: Sunt în favoarea progresului rezonabil, care constă în combinarea forțelor egoiste și altruiste ale naturii, astfel încât acestea să funcționeze împreună. Atât linia stângă, cât și linia dreaptă sunt necesare, dar trebuie să existe și linia de mijloc care să le ghideze înainte.

Întrebare: Pe această bază, va fi corect procesul care urmează? Tocmai datorită acestei combinări?

Răspuns: Da. Dar la un moment dat ne-am îndepărtat de această relație corectă cu natura și am început să ne dezvoltăm într-o singură direcție – doar de dragul egoismului.

Întrebare: De aceea am distrus mediul înconjurător?

Răspuns: Da, totul! Nu doar mediul înconjurător; am distrus ființa umană!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am discutat despre cum poate ajunge omul la o stare de dezamăgire completă în ceea ce privește propriile puteri. Cum poate fi reconciliat acest lucru cu nevoia de a spune: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”

Răspuns: În fiecare stare, omul trebuie să spună: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” Dacă mi-am pierdut complet speranța în propriile puteri, atunci ce se întâmplă? Înseamnă asta că totul s-a terminat pentru mine?

Înseamnă asta că spun: „Asta e! Creatorul trebuie să mă ajute!”? Dar cum știu când ar trebui să se întâmple asta? Poate că este acum sau poate doar peste zece ani? Ar trebui să-mi doresc în mod constant să ajung la o stare de disperare?

Dimpotrivă, știu că tocmai dintr-o astfel de stare are loc saltul în spiritualitate. După cum scrie Baal HaSulam într-una din scrisorile sale din Fructul înțeleptului:

Nu există o stare mai fericită în lumea omului decât atunci când se găsește disperat de propriile puteri, adică a muncit deja și a făcut tot ce și-a putut imagina că ar putea face, dar nu a găsit niciun remediu. Atunci este momentul potrivit pentru o rugăciune din toată inima pentru ajutorul Creatorului. Și Creatorul aude o astfel de rugăciune.

Așadar, acum ar trebui să mă străduiesc să fiu dezamăgit de propriile mele abilități? Nu! Dacă aș face asta, nu aș ajunge niciodată la acea stare. Trebuie să merg constant înainte cu gândul: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”

Și dacă uneori, mi se dezvăluie că sunt incapabil de asta, așa să fie. Atunci sunt incapabil, dar continui să merg înainte, către o nouă stare, către noi încercări. După cum explică Baal HaSulam: „Dacă eșuezi într-o încercare, atunci începe alta. Și dacă și aceasta eșuează, începe încă una.”

Trăiești, continui să lucrezi și continui să faci încercări. Când va fi în sfârșit dezvăluită dezamăgirea completă față de propriile puteri? Nu știm.

Omul ajunge la un punct în care Nachşon (cel curajos) sare în mare, dorind să o traverseze prin propriile puteri, și abia atunci marea se desparte. El sare. El nu așteaptă gândindu-se: „Ei bine, Creatorul ar trebui să aranjeze totul acum. Dușmanii mei sunt în spatele meu, marea este în fața mea. Din moment ce am fost pus într-o astfel de situație, voi striga și voi ridica mâinile.”

Nu. Nu ridicăm mâinile și nu ne predăm. Sărim în mare. Trebuie să existe un salt. Sarcina ta este să sari.

Întrebare: Și cum rămâne cu „Nu există nimeni în afară de El”?

Răspuns: „Nu există nimeni în afară de El” nu se referă deloc la asta. Înseamnă că în spatele fiecărei situații și fiecărei stări stă Creatorul.

Dar eu accept acest lucru doar ca rezultat a ceea ce s-a întâmplat deja, doar ca rezultat.

Întrebare: Când Nachşon sare în mare, încearcă să-și pună capăt vieții sau speră la o minune?

Răspuns: Când cineva sare în mare, nu se bazează pe o minune.

De asemenea, nu sărim pentru că vrem să ne punem capăt vieții, sărim pentru că vrem să trăim. Vrem să traversăm această mare.

Omul pur și simplu nu are altă opțiune, și prin urmare, face tot ce îi stă în putere. Crede că poate traversa Marea Finală (Yam Suf) prin propriile eforturi. Nu este atât o chestiune de credință; mai degrabă, nu are nicio alternativă, și pe de altă parte, acesta este pur și simplu singurul curs corect de acțiune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să-L dezvălui pe Creator?

Răspuns: A-L dezvălui pe Creator înseamnă a dezvălui cauza propriei stări.

Întrebare: Este necesar să ne amintim că Creatorul este cauza?

Răspuns: Este imposibil să ne amintim. Omul, în funcție de pregătirea și mediul său, poate ajunge la o stare în care simte imediat rădăcina a ceea ce se întâmplă.

În fiecare stare, va simți că Creatorul se ascunde în spatele realității din jurul său. Și în loc să se gândească și să se teamă „Cum ar trebui să acționez, ce ar trebui să fac? Judecătorii vor să mă bage la închisoare. Acolo vor să mă bată, aici toată lumea este supărată pe mine și se întâmplă altceva…”, vede imediat rădăcina problemei.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când sugerați ceva nou (de exemplu, un „stimulent spiritual”, oamenii spun: „Iată-l pe Laitman cu o altă schemă nouă. Mai târziu, va exista ceva diferit.”

Răspunsul meu: Desigur că va exista!

Căutăm o modalitate de a crea ceva care să ne unească constant, să ne ajute să ne adaptăm unii la alții, să ne țină împreună și să ne oblige să revenim la aceeași întrebare fundamentală. Aceasta este o problemă presantă pentru noi și nu va dispărea. Poate fi sub această formă, sau sub o formă diferită, sau sub o a treia. Vom vedea!

Comentariu: Există oameni care adoptă o poziție pasivă, de așteptare, și alții care sunt activi. De regulă, nou-veniții tind să fie mai activi.

Răspunsul meu: Cei care așteaptă pierd! Spiritualitatea nu este ca lumea noastră, unde poți evita responsabilitatea și nu faci nimic. Aici, lucrezi pentru tine și nu pentru un șef! Așadar, dacă oamenii vor să treacă pe lângă, lasă-i. Nu bat pe nimeni cu bățul.

Întrebare: Care este importanța unui „stimulent spiritual”? Este dictat de forțe de mai Sus?

Răspuns: Nu, am ajuns la o stare în care trebuie să lucrăm la unitate. „Stimulentul” este un mijloc de unitate. Veniți cu ceva diferit, mai productiv și vom fi bucuroși să trecem la el. De ce nu, dacă există ceva mai eficient?

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Detractarea lui Laitman”, 13.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrea natura de la noi?

Răspuns: Natura vrea să ne dorim să fim buni și amabili.

Întrebare: Asta este tot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu mai fii rău și devino bun? Ce înțelegi prin „bun și amabil”?

Răspuns: Bun și amabil înseamnă că absolut toată lumea este cu adevărat mulțumită de tine. Nu în lumea asta. Acest lucru nu se poate întâmpla în lumea noastră. Acei egoiști din jurul nostru….

Întrebare: Deci, nu mă joc doar cu cei care vor…?

Răspuns: Nu. Când vorbesc despre umanitate și despre natură în general, mă refer la un nivel de existență complet diferit.

Întrebare: Când vor fi mulțumiți de mine? Ce bunătate așteaptă de la mine?

Răspuns: Când eu îi voi corecta și ei vor deveni absolut buni, perfecți și corectați.

Întrebare: Pe cine corectez?

Răspuns: Pe toți oamenii.

Întrebare: Trebuie să-i corectez pe toți oamenii?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Eu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este treaba mea? Corectarea lucrurilor este treaba Creatorului!

Răspuns: Este datoria ta.

Întrebare: Poate că trebuie să mă corectez pe mine însumi, mai degrabă decât pe toți ceilalți din jurul meu?

Răspuns: În acest fel te corectezi pe tine însuți.

Întrebare: Corectând toți oamenii, mă corectez pe mine însumi?

Răspuns:  Da.

Comentariu: Aceasta este ceva nou. Corectând-mă, îi corectez pe oameni.

Răspunsul meu: Este același lucru.

Întrebare: Este într-adevăr același lucru?

Răspuns: Desigur. Te vezi pe tine însuți în oameni.

Întrebare: Deci, dacă ajut la corectarea lor, ca urmare mă corectez pe mine însumi?

Răspuns: Este unul și același lucru! Vezi o reflectare a ta însuți. În acest fel, Îl corectezi pe Creator.

Întrebare: Fiecare propoziție este o revoluție. Creatorul trebuie corectat?

Răspuns: Desigur. Trebuie să-L creăm!

Întrebare: Este El imperfect? ​​Nu este El constant?

Răspuns: El nu există deloc; trebuie să-L creezi tu! Străduiește-te constant să-L faci din ce în ce mai bun.

Comentariu: Nu vom dezlega niciodată această enigmă.

Răspunsul meu: Nu. Nici nu trebuie!

Întrebare: Deci ar trebui să o lăsăm așa? Să-L creăm pe Creator?

Răspuns: Da. Exact asta este scris în Tora: „Voi M-aţi făcut.”

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 20.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că dacă mă corectez pe mine însumi, întreaga lume îmi va părea corectată. Atunci de ce sunt necesari atâția cabalişti pentru a corecta lumea dacă lumea este în mine?

Răspuns: A corecta lumea înseamnă a te corecta pe tine însuți. Nu exiști într-o lume exterioară vastă, iar oamenii pe care îi vezi nu există din întâmplare; ei sunt părți ale sufletului tău.

Prin urmare, în afară de tine și de Creator, nu există nimeni altcineva. Tot ceea ce vezi – nivelurile mineral, vegetal, animal și uman – ești tu; toate sunt părți ale sufletului tău! Prin unirea lor în tine, vei atinge unitatea completă cu Creatorul. Aceasta va fi corectarea ta completă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 19.08.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este în neregulă cu noi, care este boala noastră?

Răspuns: Boala noastră constă în faptul că nu putem distinge binele de rău și nu putem aduna binele în noi înșine și să-l integrăm în așa fel încât să acopere treptat răul. Este o cale foarte dificilă.

Întrebare: Deci, vom căuta acest bine? Ceva de luat, cum ar fi o pastilă, pentru a scăpa de rău? Cu alte cuvinte, în ceea ce privește răul, vom ajunge să simțim că suntem complet egoiști?

Răspuns: Tocmai asta va fi considerat rău.

Întrebare: Și vom înțelege că este rău?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și apoi vom cere un fel de remediu?

Răspuns: Da. Pentru că prin suferință, atragem deja o iluminare de lumină binevoitoare care ne poate dezvălui unde se află de fapt răul nostru.

Comentariu: Este acesta cel mai important lucru? Ne întoarcem mereu la acest punct. Dvs. ne conduceţi constant spre acest punct: ca omul să se privească și să se vadă așa cum este: malefic, rea și cu defecte. De obicei, oamenilor li se spune contrariul: „Mai există ceva bun în tine; ești capabil; poți reuși.”

Răspunsul meu: Acesta există doar ca punct de plecare. Dar cine ești tu cu adevărat? Ești răul absolut. Totuși, există o scânteie în tine care te va călăuzi. Și trebuie să o alimentezi până o transformi într-o flacără.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce sunt aceste stări în care trebuie să-L căutăm pe Creator?

Răspuns: Fiecare stare își are originea în rădăcina sa spirituală, coboară în lumea noastră și se îmbracă în diverse forme materiale. Prin aceste veșminte, eu trebuie să găsesc legătura cu cel care a aranjat această situație pentru mine; trebuie să descopăr originea și cauza a ceea ce se întâmplă.

Tot ceea ce coboară la mine de la El prin toate lumile spirituale, prin diversele corpuri ale acestei lumi și prin tot felul de circumstanțe; trebuie să raportez totul înapoi la Creator. Sub nicio formă nu ar trebui să cred că există alte forțe în afară de Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când omul caută sursa stării sale și caută conexiunea cu Creatorul, are vreun rost să ne întrebăm de ce ne sunt trimise aceste stări?

Răspuns: Creatorul ne oferă întotdeauna stările necesare conform rădăcinii sufletului nostru. El dezvăluie Reşimot [înregistrări spirituale] prin care trebuie să trecem printr-o anumită etapă, astfel încât, din interiorul acelor stări, să-L putem atinge și să stabilim o conexiune cu El. Nu este treaba noastră să alegem acele stări.

Nu ar trebui să ne adâncim în ele, căutând ceva care în opinia noastră, ar aduce o conexiune mai puternică sau mai profundă cu Creatorul. Nu este nevoie de asta. Mai degrabă, în fiecare stare, ar trebui să înțelegem Creatorul ca fiind cauza acelei situații.

De îndată ce încep să caut contactul cu Cel superior în fiecare circumstanță, eu fac un efort. Da – nu, da – nu; sunt aruncat dintr-o stare în alta, iar acestea se schimbă continuu.

În stări de frică și anxietate, când omul începe să le raporteze la Creator, atunci chiar în acel punct, în acea simțire, percepe o conexiune cu divinul. Apoi, Creatorul Se ascunde din nou, iar omul experimentează din nou frica, asemenea unui copil speriat de un urs imaginar.

Creatorul Se dezvăluie și se ascunde alternativ, iar în consecință, omul găsește alternativ o conexiune cu Cel superior și apoi o pierde din nou. Ar trebui să căutăm întotdeauna să dezvăluim cauza; ar trebui să ne detașăm de viziunea superficială asupra realității și să ne angajăm în viziunea interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există nimic mai natural pentru om decât să caute cauza fiecărei stări pe care o experimentează. Există multe glume despre copii care le pun părinților întrebări precum: „De unde am venit? Cum am ajuns pe această lume?”

Adulții presupun în mod eronat că, copiii sunt interesați de procesul de concepție în sine. Desigur, nu este cazul. Un copil nu ar avea niciodată un astfel de gând în minte. Într-adevăr, aceasta este o întrebare foarte profundă și naturală pentru o ființă umană: „De unde am venit?” Este o întrebare despre rădăcină, despre Creator.

De ce încearcă omenirea să afle ce s-a întâmplat acum milioane de ani și ce cunoștințe dețineau civilizațiile antice? Căutăm sursa pentru că noi credem că odată ce o vom descoperi, vom afla de ce existăm. Omenirea vrea să găsească acel punct inițial de la care a început totul; crede că acesta deține răspunsul pentru care este scopul tuturor acestor lucruri și la ce se va ajunge în cele din urmă.

Și copiii pun această întrebare în căutarea rădăcinii lor. Nu există o întrebare mai naturală decât întrebarea despre sursa vieții. Prin urmare, știința Cabala este cea mai apropiată de natura interioară a unei ființe umane; este cea mai apropiată de esența noastră.

Dacă un om Îl vede pe Creator în fiecare stare, pe Cel care a aranjat acea stare pentru el, și conectează instantaneu această situație cu El, urmărind legătura cauză-efect, atunci omul corectează complet acea stare și obține beneficii spirituale maxime din ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→