Ce ne motivează să căutăm dorința de a dărui? Este lumina înconjurătoare. Nu există altă cale. Avem doar două forțe: dorința de a primi și lumina opusă acesteia. Nu căutați detalii suplimentare.

Pur și simplu nu suntem dispuși să fim de acord cu ea. Nu o înțelegem pentru că suntem doar o dorință de a primi; este natura noastră. Dacă am avea chiar și o mică parte din calitățile Creatorului, totul s-ar aranja. Am dobândi o înțelegere a sistemului de dezvoltare spirituală. Altfel, este neclar pentru că ne lipsește forța de dăruire.

Întrebare: Cum pot să tind spre spiritualitate dacă nu am nicio idee despre lumea superioară? Ce exemplu ar trebui să folosesc?

Răspuns: Nu aveți niciun exemplu. Numai pe baza unei munci adecvate în grup, studiind, diseminând și lucrând cu prietenii, veți construi treptat un fel de idee despre spiritualitate, care va suferi constant schimbări, se va îmbunătăți și se va apropia de adevăr.

Ce este spiritualitatea? Cu fiecare stare, răspunsul la această întrebare va fi din ce în ce mai precis. Uneori, pot exista schimbări extrem de drastice în înțelegerea noastră asupra spiritualității. Vei simți literalmente o schimbare în înțelegerea ta despre lumea superioară: „Deci, nu este deloc asta! Ideile mele despre spiritualitate erau complet greșite!”

Unii oameni sunt deja familiarizați cu astfel de stări. Acesta este procesul.

Din Lecția Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi suntem incapabili să ne transcendem pe noi înșine, așa că grupul, Creatorul și cei din jurul nostru nu sunt sezizaţi în simțirile noastre; pentru noi, sunt unul și același lucru. Cu alte cuvinte, dacă nu am lucra într-un grup, ne-am imagina că suntem îngeri.

Dar lucrând în cadrul acestuia, vezi cât de detestabili sunt prietenii tăi pentru tine. Nu reușești să înțelegi cât de necesari sunt cu adevărat și i-ai da bucuros la o parte.

Tinerii vin adesea la mine și spun: „De ce am nevoie de un grup? Vreau doar să fiu elevul tău.” Minunat, aceasta este o dorință bună. Dar ei nu înțeleg un lucru: fără grup, profesorul nu îi poate ajuta în niciun fel real. El poate arăta calea, îi poate ajuta și sprijini, la fel cum susții un copil mic, astfel încât să nu cazi. Dar tu însuți trebuie să mergi pe această cale.

Calea către spiritualitate în sine constă în acțiunile tale cu grupul. Din partea Creatorului, poate exista o anumită revelație menită să te ajute în această lume. Însă vasele voastre de dăruire se află în alte suflete, care sunt, de asemenea, părți ale lui Adam HaRişon (sufletul comun).

Prin urmare, înainte de a ajunge la Machsom, trebuie să finalizați întregul proces și să dobândiți Hisaron corectă prin intermediul grupului. Exilul egiptean, Moise, Faraonul, plăgile și toate celelalte stări simbolizează munca noastră în grup.

Dăruirea către Creator și dăruirea către grup sunt unul și același lucru. Munca în grup este împărțită în etape în care omul își construiește Kli-ul: să dăruiască grupului, să-L înalțe pe Creator și să se plece în fața grupului ca în fața Creatorului.

Lucrând în grup, omul trece prin procese care simbolizează diverse stări spirituale: dăruirea lui Keter, primirea lui Malchut și așa mai departe. Omul își construiește literalmente vasul spiritual; nu există nicio altă bază pentru aceasta.

Este imposibil să-ți construiești Hisaron prin atitudinea față de Creator, față de sine sau chiar față de învățător. Singurul mijloc disponibil pentru noi este grupul. Este ca un laborator în care învățăm și ne pregătim pentru adevărata naștere spirituală, adică pentru dobândirea dorinței de a ne ruga pentru Kli-ul exterior, vasul dăruirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: Acesta este sensul cuvintelor „Malchut este umplută cu Hasadim masculin din partea dreaptă”. Prin aceasta putem interpreta „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”, ceea ce înseamnă că trezirea a venit de la om.(Rabaş, „Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculine?”).

Hisaron (deficiența) trezită la om din punctul din inimă este simțită în interiorul lui ca o dorință care încă nu este direcționată corect. Cu alte cuvinte, este pur și simplu o dorință de a atinge întreaga lume viitoare sau ceea ce îmi imaginez eu că va fi lumea viitoare. O astfel de dorință nu este încă numită cu adevărat „o femeie”.

În articolul lui Rabaş, „Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculine?”, termenii „copil de sex masculin”, „bărbat” (Zachar) și „copil de sex feminin”, femeie (Nekeva) se referă la stări spirituale.

Din aceasta, devine clar că o Hisaron pentru forțele dăruirii, pentru intenția de dragul dăruirii, este numită „o femeie” (Nekeva).

Când această Hisaron (această femeie) cere cu adevărat vase ale dăruirii, forțe ale dăruirii, de la Creator, aceasta este numită „o femeie care inseminează prima”. Adică, ea insistă să primească vase ale dăruirii. Ca urmare a acestei cereri, „o femeie care inseminează prima” dă naștere în cele din urmă unui bărbat (Zachar). Omul primește cu adevărat vasele dăruirii pe care le cere și care nu pot veni fără rugăciunea care le precede.

Rabaş scrie că, pentru a dobândi adevărate vase ale dăruirii, omul trebuie să înalțe o rugăciune pentru societate, o rugăciune pentru prieten. Tocmai așa sunt testate vasele dăruirii în noi. O Hisaron corectă este resimțită într-un om ca o deficiență îndreptată către ceva din afara corpului său (egoism). Doar aceasta este considerată o rugăciune autentică și nu ceea ce a existat înainte. Adică, o rugăciune este doar o cerere pentru adevărate vase ale dăruirii.

Apoi, din moment ce trezirea către dorința de a dărui vine din partea omului, spunem că „o femeie care inseminează mai întâi dă naștere unui bărbat”. Din faptul că omul însuși tânjește să dobândească vase de dăruire, Creatorul vine spre el și îi dă puterea de a dărui. Acest lucru este similar cu calea noastră de jos în sus: mai întâi, trebuie să intrăm în Malchut pentru a absorbi dorința ei de a semăna cu faza rădăcină (Keter), de a deveni dăruitori. Și prin dobândirea forțelor necesare pentru a deveni dăruitori, ne ridicăm la gradul de Keter, Creatorul. Malchut urcă la Keter.

Primul impuls către spiritualitate ne este dat de Însuși Creatorul, dar a doua trezire trebuie să vină din partea omului, iar apoi el va atinge spiritualitatea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Obstacolele sunt un ajutor împotriva egoismului, deoarece atunci când omul le conectează la Creator, acestea devin eficiente.

Când primesc lovituri, mi se pare ceva înfricoșător. Dar dacă primesc lovituri și îl percep pe cel care mi le trimite, mă gândesc: „Trebuie să existe o justificare pentru asta și voi primi o recompensă pentru asta; voi începe să avansez.”

Așa percepem noi, nu pentru că loviturile devin ceva dulce pentru mine, ci pur și simplu pentru că există o conexiune cu adevărul.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum mă pot uni cu un prieten dacă mi se pare oarecum prostuţ și mereu vesel, ceea ce eu percep ca fiind frivol? În interiorul lui poate arde un foc, dar în exterior sunt doar glume și prostii.

Mai mult, problema nu este cum pot fi impresionat de acest lucru, ci pur și simplu că mă coboară de la nivelul meu de apreciere a importanței scopului, și apoi și eu încep să spun prostii. Poate un grup să mă aducă cu adevărat la ceva serios în acest fel?

Rabaş scrie că pe de o parte, în exterior ar trebui să existe chiar și glume, ceva ușor, dar nu frivol, în timp ce pe de altă parte, în interiorul tău totul ar trebui să ardă. Cum pot fi combinate acestea? Acestea sunt întrebări fundamentale!

Desigur, în exterior, grupul poate spune tot felul de lucruri, dar eu sunt impresionat de expresiile exterioare, nu de ceea ce este intern. De unde știu ce este în interiorul lor? Dacă sunt influențat de exterior, atunci și eu încep să spun prostii, căzând, vrând nevrând, sub influența lui. La nivel animalic, exact asta se întâmplă. Deci, ce ar trebui făcut? Să ne gândim la asta!

Întrebare: Dar cum poate să clarifice omul acest lucru? La urma urmei, contează un singur lucru: cum ne poate spori grupul dorința.

Răspuns: Da, acesta este răspunsul la întrebare! Mărește viteza. Din nou, nu ești atent la cuvintele lui Baal HaSulam. El scrie două cuvinte și asta e tot. Nu este nevoie să cauți adăugiri aici. Ritm!! Asta e tot! Nu ai altă posibilitate. Nu crede că pentru fiecare situație rea sau bună există o soluție specială. Răul și binele sunt toate o chestiune ale aceluiaș ritm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când stabilesc o conexiune cu întreaga lume?

Răspuns: În măsura în care dobândești un ecran, nu te îndrepți spre interior, ci spre exterior, dincolo de tine însuți. Baal HaSulam clarifică acest lucru în cartea „Dăruirea Torei” și folosește exemplul că, pe măsură ce omul crește, cresc și grijile sale.

La început, omul se preocupă doar de sine, apoi de familia sa și de mediul său. Mai târziu, începe să se îngrijoreze de întreaga țară, și ca urmare, întreaga lume devine subiectul gândurilor sale. Aici, Baal HaSulam descrie un om mare în ceea ce privește calitățile sale umane. Totuși, acest lucru funcționează cu siguranță și în dezvoltarea spirituală.

Imaginați-vă doar că tot ceea ce atingem în dorința noastră prin cele cinci simțuri, precum și toate realizările noastre spirituale, sunt incluse în dorința noastră comună, numită „Adam HaRişon”, sufletul comun.

Eu, sunt o parte a acestui suflet comun, unul dintre șase sute de mii, iar toate realizările mele – tot ceea ce pot absorbi în mine pentru a-mi umple partea – sunt numite „această lume”. Orice percep pe măsură ce intru în simțirea Kelim externe se numește lumea mea externă, adică lumea mea spirituală. Ca suflet, eu locuiesc deja în aceste vase spirituale externe.

Întrebare: Cum poate fi implementat acest lucru în timpul lecției?

Răspuns: Dacă Creatorul te-a însărcinat cu o Hisaron de la început, vei continua să lucrezi la ea până când vei dobândi o dorință adevărată pentru lucruri spirituale. Trebuie doar să o dorești.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În tărâmul spiritual, există concepte care se leagă de rădăcini. Și în lumea noastră, în tărâmul material, există și nume, concepte și rezultate care provin din aceste rădăcini. Acestea sunt două domenii: domeniul spiritual, și sub acesta, domeniul material.

Baal HaSulam explică conceptele de rădăcină și ramură în secțiunea „Observație interioară” din prima parte a Studiului celor Zece Sfirot. El citează zicala conform căreia nu există fir de iarbă pe pământ care să nu aibă un înger deasupra lui care să-l lovească și să-i spună: „Crește!”.

Adică, în această lume, fiecare obiect, calitate, forță sau dorință – orice există sub orice formă la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor – are o rădăcină spirituală din care provine.

Această rădăcină dă viață ființei create, și așa cum se spune, o lovește și spune: „Crește!”. Prin creșterea senzației de lipsă de împlinire din interiorul ei, de fiecare dată în alt fel, o conduce intenționat spre creștere.

Întrucât acest lucru este determinat de tărâmul spiritual, unde își au sediul rădăcinile și din care coboară toată presiunea guvernării și controlului, tot ce se află dedesubt este obligat să crească. Înțelepciunea Cabala se ocupă de a arăta omului cum își poate schimba destinul, cum, fără a aștepta „lovitura”, se poate ridica și îndeplini singură toate acțiunile necesare, și astfel, poate crește mai eficient și mai rapid.

Această participare personală se numește „Israel”. Omul, pe cont propriu, tinde direct către Creator, deoarece, în orice caz, „crește”. Dar întrebarea este dacă dorește să facă acest lucru independent. În acest caz, trece de la starea numită „națiunile lumii” la starea numită „Israel”.

Înțelepciunea Cabala vorbește despre aceste calități dintr-o perspectivă spirituală. Dar desigur, și în tărâmul material, ca rezultat care se manifestă în materie, dobândim aceleași concepte. Mai întâi, corectăm vasele GE, care sunt numite „Israel” și sunt „puține printre națiunile lumii”. Apoi vine AHP de Alia și abia după aceea adevăratul AHP.

Când Israel (GE) se corectează din toate vasele sparte, trebuie să părăsească complet toate vasele. Aceste acțiuni se numesc „sfințenie” și „purificare”, încheierea unui legământ.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Tot Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să înțeleagă imediat că face rău și provoacă daune? Cum poate el să scurteze timpul petrecut trecând prin acest proces? El ar putea rămâne în această iluzie ani de zile.

Răspuns: Să presupunem că eu fac ceva. Cum pot să-mi dau seama dacă este bine sau rău, sau dacă este în detrimentul sau beneficiul meu? Cum pot scurta timpul necesar pentru a verifica și înțelege? Omul ar putea rămâne în această iluzie ani de zile, și până când nu își dă seama de acest lucru, el va continua să se învârtă pe diverse căi înainte de a reveni în cele din urmă pe cea dreaptă.

Comentariu: Omul se poate adresa prietenilor pe care îi consideră importanți, deoarece uneori te poți anula în fața lor.

Răspunsul meu: Și ce le-ai cere? Sfaturi? Dimpotrivă, s-ar putea doar să te deruteze. Ei ar putea oferi o mie de sfaturi, dar în loc să primească ajutor de la grup, omul ar putea deveni și mai confuz și slăbit. Unde scrie să facem asta?

Comentariu: Știm că doar un grup îl schimbă pe om; îi arată unde se află în raport cu scopul și ce este în neregulă cu el.

Răspunsul meu: Sau poate dimpotrivă, el este cel care este bine? Dar cum îi permite grupul unui om să verifice? Auzind lucruri diferite? Nu, cu ajutorul său își dă seama de măreția Creatorului și asta este tot! Omul adună o rezervă nelimitată de forță de la prietenii săi, ca un combustibil.

De exemplu, în loc de benzină cu octan 70, mă umplu cu benzină cu octan 90 și apoi pot face totul mult mai repede. Nimic mai mult! Grupul nu-mi oferă conceptele și definițiile lor. Îmi dă o conștientizare a măreției Creatorului, o înțelegere a cui ar trebui să fiu în dorința mea de a primi, în dificultățile și obstacolele mele.

Nu voi împărtăși problemele mele personale cu prietenii mei (și nici ei nu le vor împărtăși cu mine). Trebuie doar să iau o forță comună de la ei – o atracție către scop. Caut să mă asigur că scopul, care simte că ocupă doar 10% din câmpul meu vizual, ar capta 50%, 70% sau chiar 100% din acesta. Exact asta vreau să facă grupul pentru mine.

Dincolo de asta, cum anume să mă îndrept spre acest mare și important scop este în întregime sarcina mea; eu o fac. Aceasta este munca mea individual, personală; nimeni nu ar trebui să se amestece în ea. În mod similar, profesorului îi este interzis să intervină, altfel nu veți avea propriile concepte corecte, calitățile care vă permit să simțiți Creatorul. Prin urmare, este necesar să protejăm individualitatea fiecăruia.

Toate celelalte ar trebui să fie foarte deschise. Dar legătura mea personală cu Creatorul – ceea ce clarific cu El, tipul de relație pe care o avem – este între El și mine, în timp ce grupul îmi oferă doar energie comună pe drumul către El și nimic mai mult.

În plus, putem împărtăși cunoștințe atunci când studiem, că aceasta ar trebui să fie într-un fel și acela în altul. Dar este interzis să împărtășesc ceea ce se află în mine, în cadrul analizei mele personale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Metodologia pentru crearea unității constă în acțiuni comune, studiul comun și diseminare comună. Ce ar putea exista în afară de aceste metode binecunoscute?

Răspuns: Fiecare acțiune comună imaginabilă. Acestea servesc la asigurarea că eforturile noastre – de a defini ce este Creatorul și de a stabili condițiile adecvate pentru avansarea spirituală către acest scop – se împlinesc în cele din urmă cu succes. Trebuie să definim între noi ce semnifică Creatorul și ce fel de calitate poate fi revelată în natură.

Este o calitate unică, manifestându-se acolo unde (pe baza naturii propriilor noastre calități) nu există nici „eu”, nici „tu”. Dar această stare de „nici eu, nici tu” este construită tocmai pe „eu și tu”, două entități distincte care se unesc una cu cealaltă atât de complet încât „eul” dispare.

Odată unite, chiar în punctul în care aceste calități egoiste se anulează, unde reușesc să se ridice deasupra propriei naturi, ele duc în cele din urmă la o stare de auto-negare. Această „negare a negării” produce o imagine a Creatorului în dorința noastră, chiar dacă Creatorul Însuși există complet dincolo de dorința noastră. Aceasta este o forță care există dincolo de sfera percepției noastre și se poate manifesta în dorința noastră, cu condiția ca dorința noastră să devină similară cu ea.

Aceasta este modalitatea în care trebuie să gândim constant, să analizăm și să progresăm treptat către această realizare. Pentru aceasta, avem un profesor și un prieten, sau cum se spune: „Un prieten, un profesor și un frate” care oferă asistență și care are o datorie specifică în acest proces. Trebuie să folosim explicația și să încercăm să modelăm această condiție în noi înșine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta Lacrimilor”, 11.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Esența muncii noastre nu constă în dobândirea unei lipse (Hisaron); avem deja una, ci mai degrabă în determinarea spre ce va fi îndreptat această Hisaron. Aceasta se numește intenție.

Intenția este acordarea, orientarea dorinței mele neîmplinite: spre ce o țintesc? Ce vreau să se reveleze în Hisaron a mea? Ce fel de împlinire caut să primesc în ea? Întrucât o Hisaron este umplută de plăcere, trebuie să determin ce fel de plăcere vreau să dezvălui în dorința mea neîmplinită, ce anume decid să mă bucure.

Fără îndoială, toate deciziile se reduc la o alegere a plăcerii și nimic altceva; suntem construiți în acest fel. Cu toate acestea, există multe variante și niveluri de plăcere: mă pot bucura de dăruire sau primire, de adeziune cu Creatorul sau de distanțare de El; principalul lucru este să primesc ceea ce îmi doresc.

Spectrul plăcerilor include multe opțiuni: de la plăceri care provin din adâncurile Klipot (forțe impure) până la cel mai înalt nivel de plăcere, cel al Creatorului Însuși. Aici, totul este determinat de direcția intenției omului.

Dorința mea de a primi este un spațiu neumplut, un loc gol pe care vreau să-l umplu. Este ca un om care vrea să-și potolească foamea, dar nu are amintiri anterioare (Reşimot), și trebuie să aleagă mâncarea care îi va oferi plăcere. În esență, trebuie să alegem în funcție de ceea ce ne bucură.

Ideea noastră inițială despre esența plăcerii este derivată din lumea noastră fizică, din mediul nostru natural. Suntem condiționați să obținem plăcere din lucruri obișnuite și simple.

Creatorul a creat dorința de a primi și a stabilit o stare specifică în ea, care gravitează instinctiv și natural către diversele plăceri care se află în fața ei. Face un calcul și astfel dă preferință unei plăceri sau alteia. Un astfel de mecanism este conceput pentru a stimula dezvoltarea acestei dorințe. În jurul ei se construiește un mediu care este îmbrăcat în obiectele lumii noastre.

Din această stare, dorința de a primi trebuie să-și înceapă dezvoltarea, adică să găsească alte surse de plăcere. Dacă rămâne blocată în mediul său mic și familiar, cel cunoscut de la naștere, și se susține exclusiv din plăcerile naturale obișnuite, va continua să existe la nivel animalic, va rămâne nedezvoltată și își va încheia viața în această stare.

Dezvoltarea dorinței de a primi este posibilă doar prin revelarea unui nou mediu care cuprinde plăceri de o natură complet diferită. Atunci, omul va dobândi așa cum se spune, o viață diferită – una spirituală.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→