Omul își stabilește în general, ce este o necesitate și ce este un exces pentru sine. Între aceste două discernăminte (Avchanot) ne trăim viața. Problema este că ce condiții ne sunt date, ele sunt percepute fie ca o necesitate, fie ca un exces, și în consecință ne desfășurăm acțiunile ulterioare.

Să presupunem că mă simt bine acum, nimic nu mă presează și continui să exist așa, deoarece sunt mulțumit de starea actuală de lucruri. Dar dacă aud acum că aceasta este o stare rea care îmi aduce rău, că sunt în pericol, că sunt pe cale să-mi pierd sufletul și să pierd sensul vieţii, atunci voi începe să mă raportez la această stare de calm ca la un îndemn la acțiune.

Adică, schimb definiția atitudinii mele față de situația dată, din „exces” în „necesitate” și acționez în consecință.

Astfel, libera alegere a omului se află întotdeauna în fața dilemei modului de a percepe starea prezentă. Poți lăsa totul așa cum este, poți fugi, sau poți închide ochii, iar în același scop acționează și Klipot  (forțele impure), corpul nostru, condițiile externe, și un mediu nepotrivit, care mă derutează și produc un sentiment de oboseală. Toate acestea îmi sunt descrise ca niște condiții trimise de Sus și mă pot raporta la ele ca la exces, adică la o stare care îmi satisface dorința.

Prin urmare, aici trebuie să depun efort și să-mi explic că aceasta este o stare specială: sunt în pericol. Atunci voi începe să-mi percep viața în așa fel încât să mă oblige la acțiuni necesare. Toate acestea depind fără îndoială, de cărți, de autorii lor și de grup și de măsura în care prietenii mei ard de dorința de spiritualitate și de măsura în care eu sunt capabil să absorb aspirația lor către Creator și sunt capabil să primesc o impresie de la ei. Acest lucru mă va obliga să-mi schimb simțirea interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul depune efort și simte că nu primește niciun răspuns, tocmai acest sentiment că Sus nu există nicio reacție la acțiunile sale, este un semn de avansare.

Dacă el ar simți că totul merge bine, că avansează, acesta este un semn rău care indică faptul că nu depune niciun efort. Căci efortul adevărat, corect, către scop constă în faptul că nu știe, totuși „apasă butonul corect”, adică nu primește nicio recompensă sub formă de onoare, putere, bogăție sau orice alte tentații sub formă de daruri sau plăți din această lume materială.

Dacă investește cu adevărat efort către scop și nu de dragul plăcerilor acestei lumi, atunci dezvoltă sentimentul că nu există niciun răspuns de Sus la acțiunile sale. Și acesta este cel mai corect semn că este ghidat precis către scop, fără cea mai mică abatere, că se trezesc definiții exacte despre ce este spiritualul, și la ce scop trebuie să se gândească. Răspunsul corect la eforturi este neputinţa, disperarea și pierderea orientării.

Când simțim neputință și dezorientare în dorința noastră de a primi? Atunci când omul intră într-o stare mai avansată, el nu primește împlinire. Acesta este un semn că a avansat puțin mai aproape de scop, spre spiritualitate.

Dacă el se simte mai rău în dorința de a primi de la o stare la alta, înseamnă că a avansat în direcția spiritualității, că nemulțumirea lui în dorința de a primi crește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În ceea ce privește numărătoarea de Omer [numărarea zilelor (șapte săptămâni) începând de la Pesah și terminând de Șavuot], se știe că munca principală a omului este de a se conecta la Creator. (Rabaş, Scrisoarea 59).

Omerul semnifică faptul că omul se află într-o stare de corectare după exodul din Egipt, la nivelurile stării mici (Katnut). Prin urmare, în perioada numărării de Omer, bucuria este interzisă, deoarece bucuria este atragerea luminii de Hochma.

De asemenea, bărbieritul este interzis, deoarece „părul” (Searot) este de asemenea, legat de atragerea luminilor. „Părul” este un Parţuf extern al corpului (Guf) unui om pentru a atrage lumină suplimentară.

Prin urmare, în zilele stării de Katnut (micime) trăim cu puțin, iar aceasta se numește numărătoarea de Omer. Prin coborarea sinelui și munca în modestie, omul ajunge la numărătoarea de Omer. „Numărătoarea” înseamnă că lumina începe deja să strălucească asupra sa; El atrage lumini prin subjugarea sa în toate cele șapte calități, fiecare dintre acestea constând de asemenea, din șapte părți care alcătuiesc un total de 49 de calități.

Prin aceasta, omul ajunge la sărbătoarea de Şavuot, adică o stare în care Kli (vasul) devine corectat și demn de a atrage Tora.

Apoi, de la nivelul animal, de la hrana animalică, de la Omer („snop”), de la Seorim („orz”), se ajunge la nivelul Omului (Adam), la gradul de MA.

Toate acestea vin prin munca la recunoașterea măreției Creatorului, prin eforturi de a-I crește măreția în ochii omului în toate cele 49 de calități sau stări. Prin aceasta, omul crește, deoarece prin creșterea măreției Creatorului de fiecare dată, el atrage lumină de Sus, și astfel își corectează calitățile până la perfecțiune completă și ajunge la sărbătoarea de Şavuot.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Citind articolele lui Rabaş, dau peste concepte precum „exces”, „sclav” etc. Ce înseamnă toate aceste definiții în munca spirituală?

Răspuns: Nu există atât de multă diferență între spiritual și material pe cât credem noi. O acțiune materială este o acțiune cu intenția de a primi pentru sine, iar una spirituală este o acțiune cu intenția de a dărui.

Articolul lui Rabaş „Diferenţa dintre caritate şi un dar” se referă la determinarea unei stări. Dacă este vorba de un om obișnuit, cu un anumit nivel de viață, ca în exemplul lui Hillel, atunci un nivel inferior este considerat suferință. Dacă trăiește la nivelul său, atunci acest lucru este normal pentru om. Împlinirea în cadrul stării obișnuite nu este un exces și nu se numește încă Hisaron.

Întrebare: Dar eu simt stări diferite, în continuă schimbare. Cum pot să nu greșesc și să disting între adevărata Hisaron (nevoie, dorință neîmplinită) și exces?

Răspuns: Omul se schimbă constant. Lumina superioară se află într-o stare de repaus absolut, dar influențează Reshimo (gena spirituală) actuală. Fiecare Reshimo este foarte bogat, cu o multitudine de detalii. Ce se înțelege prin multitudine de detalii?

Reshimo reprezintă informații despre starea de dinainte și de după distrugerea Kelim-urilor în toate proprietățile Kli-ului spiritual. Cea mai mică aderență (Zivug) de pe ecranul cel mai slab conține 25 de Partzufim. Adică, pentru fiecare definiție interioară (Havchana), pentru fiecare proprietate a Kli-ului, mai ai cinci Partzufim, ca și cum ar exista cinci dimensiuni în fiecare dimensiune.

Acesta este un sistem atât de perfect încât, dacă îl studiezi și îl analizezi, o persoană completă, cu toate părțile corpului, organele, ligamentele și întregul sistem complex, interconectat, ar trebui să se nască din el. Ți se pare că analizezi niște Reshimo mici. Nu! Clarifici întregul sistem și comportamentul său.

Nouă ni se pare că intrarea în spiritualitate este un anumit punct, un fel de embrion. Dar acest embrion include totul. Desigur, nu faci distincție între toate aceste definiții interne, dar la nivel subconștient, trebuie să le parcurgi pe toate. De aceea, perioada care duce la intrarea în spiritualitate este atât de lungă.

Inconștient, treci prin toate definițiile pe care le conține „corpul” sufletului, doar că nu explicit, ci într-o formă ascunsă. Dar treci prin ele! Este ca și cum ai călători cu un tren care trece prin milioane de stații de-a lungul drumului. Pentru că afară este întuneric, nu poți vedea stațiile, dar continui să te miști și să te oprești, să te miști și să te oprești.

Nu știi ce se întâmplă sau unde te afli. Simți doar că te miști; faci un efort să te miști, dar nimic nu devine mai clar. Ți se pare că există încă același drum în afara ferestrei trenului și nimic nu s-a schimbat; există tot același întuneric, întuneric, întuneric. Dar treci prin toate stațiile, toate detaliile.

Întrebare: Spre ce ar trebui să se acordeze și să se îndrepte omul?

Răspuns: În fiecare moment, omul ar trebui să se îndrepte spre scop și să considere că îl simte mai precis. Nu știe exact, dar el simte scopul.

Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem constant că trebuie să alegem cel mai bun mediu, unul care să ne dea conștientizarea importanței spiritualității. Dar dacă în grup sunt oameni care vin doar o dată pe săptămână, ce să facem cu ei? Ar trebui să-i sprijinim? La urma urmei, nu slăbesc ei grupul?

Răspuns: În grup sunt oameni care vin în fiecare zi și dau sută la sută din ei, și văd asta. Desigur, vreau să mă unesc special cu ei. Există însă și oameni care depun mai puțin efort și vin doar o dată pe săptămână. Ar trebui să mă unesc cu ei? Ce pot primi de la ei? Doar slăbiciune! În curând, eu însumi voi începe să vin o dată pe săptămână și voi deveni ca ei. Chiar așa?

Ce primesc de la prieteni, de la mediu, de la această lume și de la Creator depinde de atitudinea mea față de ei, nu de ceea ce sunt ei înșiși. Să presupunem că mă uit la un prieten care vine o dată pe săptămână, totuși îl prețuiesc pentru asta, pentru că asta îi dă Creatorul. La urma urmei, tot vine; are disponibilitatea și dorința de a fi cu noi.

Și dacă prețuiesc puținul care există în el (deși poate că nu este atât de puțin!), dacă prețuiesc tot ceea ce este pozitiv în el și înțeleg că această calitate este rezultatul influenței Creatorului asupra lui, atunci mă refer la partea Creatorului care este în el și măresc acea parte.

Acest lucru poate fi adevărat chiar și în ceea ce privește cel mai slab prieten sau un complet nou venit de la care tot pot primi o impresie. Cu alte cuvinte, totul depinde nu de persoana în sine, ci de capacitatea mea de a face o evaluare corectă.

Cu toate acestea, totul începe cu faptul că vedem oameni care fac eforturi, apoi ne atașăm în mod natural în mod specific de ei și dorim să fim mai aproape de ei. La urma urmei, acest lucru este mult mai ușor, mai clar și mai fiabil.

Dar asta depinde de mărimea Kli-ului meu, nu de adevărata măreție a prietenului însuși. Dacă există chiar și cea mai mică scânteie a Creatorului în interiorul prietenului, dacă Creatorul dorește să-l apropie și acționează asupra lui, este suficient pentru a primi o impresie și inspirație de la el.

Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că perioada pregătitoare este un timp al trezirii de Sus. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: În perioada de pregătire, omul lucrează pe baza unei dorințe primite de la Creator.

Trebuie să procesăm această aspirație care este încorporată în noi, astfel încât în ​​cele din urmă să se transforme într-o dorință numită Lo Lişma, prin care omul ajunge în cele din urmă la Lişma.

În mod firesc, lucrăm, acționăm și primim impresii datorită unei treziri de Sus. Dar treptat, trebuie să o transformăm într-o trezire de jos. Aceasta este munca noastră.

Căci se spune: „Dacă bărbatul (Creatorul) concepe primul, se naște o femeie (Nekeva)” (Nekeva, femeie, Hisaron/lipsă). Adică, Creatorul ne trezește mai întâi de Sus. Și atunci trebuie să aducem această femeie (Nekeva) să crească și să devină capabilă să dea naștere unui bărbat (Zachar, forța dăruirii).

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă un om se simte rău, desigur, se roagă ca răul să dispară, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Am discutat această problemă de multe ori. Omul se roagă întotdeauna pentru bunăstarea sa. Întrebarea este, ce este bun pentru el? Totul depinde de modul în care omul își stabilește prioritățile.

Fie este bine pentru mine să fiu într-o formă egoistă în această lume, fie să aparțin lumii viitoare într-o formă egoistă, fie să am măcar o mică atitudine față de Creator care poate fi numită non-egoistă. Aceasta este numită Lo Lişma și în această stare are loc o transformare fundamentală.

Cauți mereu modalități de a face tranziția de la lumea materială la cea spirituală, de la a acționa pentru tine însuți la a acționa de dragul Creatorului, iar acest lucru este corect. Te întrebi cum să aranjezi această intrare astfel încât să nu fie o contradicție, ci un pod, un tunel drept de la unul la altul. Acest lucru este imposibil!

Până la deschiderea Mării Finale (Yam Suf), nu va exista nicio trecere. Prin urmare, omul se îndepartează de studiul Cabalei. Sunt unii care sunt cu adevărat dăruiți în mod miraculos de Sus pentru a-i rezista.

Sunt o sută de oameni care stau aici și mai sunt câteva sute în grupurile exterioare. Restul nu pot face față. Câte mii au trecut printre noi? Nu sunt încă pregătiți, au încercat și au plecat pentru că a menține acest punct, a fi conectat cu el, a încerca să trăiești în el, înseamnă să fii constant într-o diviziune interioară, unde ești zero atât în ​​experiență, cât și în cunoaștere, în orice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica dacă am deviat de la calea cea dreaptă?

Răspuns: Rabaş scrie că trebuie să examinăm în mod constant dacă eu, acțiunea mea și Creatorul suntem aliniați pe o singură linie.

Adică, trebuie să clarificăm dacă ceea ce fac acum este îndreptat spre apropierea de Creator, dacă pot începe deja să clarific ce înseamnă „mai aproape” și ce înseamnă „Creatorul”.

Dar chiar dacă nu pot, este totuși necesar să nu uit că acest lucru este legat de Creator, că vreau să fiu în adeziune cu El. Și când voi simți cu adevărat asta, atunci nu voi simți nicio tensiune mentală. Este asemănător cu felul în care simt frigul sau căldura. Cum as putea sa uit? Este imposibil pentru că o simt. Aici, nu am nevoie de memorie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Uneori omul ajunge într-o stare de atâta josnicie încât nu simte nici un gust în Tora și rugăciune. Deși învață, el știe și simte adevărul despre el însuși – că adevărata cauză pentru care continuă să învețe Tora nu este din cauza fricii de cer, ci din cauza obișnuinței… La aceasta există o corectare numită „ministru al uitării” (Rabaş, Scrisoarea 59).

Rabaş scrie că trebuie să lucrăm împotriva uitării prin corectări. Există un înger guvernator special, adică o forță specială în creație, numită „ministrul uitării”, a cărei funcție este de a ne face să pierdem starea, gradul sau puterea pe care am atins-o de fiecare dată, astfel încât să dispară și să nu ne lase cu o simțire a perfecțiunii.

Fiecare grad de spiritualitate este o anumită simțire a perfecțiunii. Când suntem aşa într-o anumită măsură și lumina coboară asupra noastră, atunci oricât de mică ar fi ea în raport cu toate gradele ulterioare, încă nu simțim o Hisaron (lipsă, deficiență). Și dacă omul nu simte o Hisaron, nu se poate mișca de la locul său, pentru că orice mișcare are loc numai prin revelarea unei Hisaron.

Prin urmare, există o forță specială care alungă luminile din grad, din Parţuf, din suflet, de fiecare dată și obligă omul să simtă că starea sa interioară s-a schimbat. În acest fel îl obligă să continue pe cale. Altfel, el ar rămâne în aceeași stare pentru totdeauna, ceea ce se numește respectarea Torei și a poruncilor din obișnuință, de dragul societății sau pentru diverse alte scopuri în afară de reînnoirea contactului cu Creatorul.

Cum putem face ca această forță, ministrul uitării, să acționeze asupra noastră mai eficient? Aceasta este munca noastră. Căci atunci când uităm scopul, nu uităm starea perfectă în sine, ci mai degrabă simțim una imperfectă. Adică, dispare doar o parte din stare.

Să presupunem că am atins o stare bună, am simțit o oarecare apropiere de spiritualitate la un moment dat și apoi de Sus este indusă o pierdere a acestui grad. Cu toate acestea, nu simțim o Hisaron în ea. Cu alte cuvinte, deși iluminarea care a existat în acea stare aparent dispare, Hisronot (deficiențele), noile Reşimot (înregistrări/amintiri), nu au fost încă dezvăluite.

Cert este că în această acțiune a „ministrului uitării” există un parteneriat între Creator și ființa creată. În toate stările sale, chiar și într-o stare înaltă (Gadlut), omul trebuie să lucreze pentru a obține conștientizarea măreției Creatorului. El nu trebuie să fie mulțumit de măreția stării atinse și să o transforme în plăcere personală.

Prin urmare, pentru a învăța omul că nu trebuie să înceteze niciodată să lucreze la conștientizarea măreției Creatorului, Creatorul activează forța numită ministrul uitării. Măreția stării pleacă, iar cererea pentru măreția Creatorului nu este reînnoită. Aceasta înseamnă că suferința nu vine la om pentru că și-a pierdut gradul, ci el intră într-o perioadă de amânare a timpului, pășind pe calea suferinței în loc să aleagă  calea Torei.

Și toate acestea se datorează faptului că în timpul ascensiunii nu a lucrat la conștientizarea măreției Creatorului; adică a respectat Tora și poruncile fie pentru sine, fie pentru mediul său, din obișnuință și nu de dragul scopului.

El a uitat că toate acțiunile sale pentru atingerea scopului și a corectării, numite Tora și porunci, sunt o forță minunată (Sgula), calitatea minunată a Torei. Omul nu este schimbat de acțiunile în sine, pentru că nu există un beneficiu real sau o influență reală în el, așa cum cred cei care au primit o educație necorespunzătoare. Ei cred că prin aceste acțiuni realizează ceva și câștigă ceva.

Nu este o coincidență că aceste acțiuni sunt numite „forța minunată a Torei și a poruncilor”. În cele din urmă, tot ce trebuie să realizăm prin ele este să atragem lumina care reformează, a cărei putere minunată constă în capacitatea sa de a ne corecta. Această lumină vine prin studiul din cărțile potrivite, cu intenția potrivită, într-un grup din ce în ce mai bine direcţionat, şi care se străduiește spre scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot vedea dăruirea în dorințele cu care trebuie să lucrez zilnic?

Răspuns: Ni se pare că dorințele noastre actuale de a dărui ne vor însoți în viitor. Totuși, s-ar putea să ne înşelăm.

S-ar putea ca dorințele care ni se par corectate să nu fie cu adevărat legate de spiritualitate, să fie doar dorințe de dăruit la nivel uman. În dorințele care par complet îndepărtate de spiritualitate, putem de fapt să-l dezvăluim pe Creator și să le folosim pentru a atinge lumea superioară.

Întrebare: Dar intenția? Cum se folosește o dorință cu intenția corectă?

Răspuns: În orice dorință, nu există altceva decât intenția.

Întrebare: Dar dorințele care sunt vitale pentru supraviețuire: mâncare, somn, sex etc.? Acest lucru implică faptul că există dorințe care includ altceva decât intenția?

Răspuns: Dorințele care conțin un element care nu are legătură cu intenția sunt dorințe necesare pentru a ne menține existența. Chiar și pe lumea asta, de ce vreau să am mai mult decât pâine și apă? Acestea sunt nevoile naturale ale organismului.

Ce are nevoie de fapt corpul nostru? O temperatura camerei peste 20 de grade Celsius, un aport caloric specific, niste arome in plus, si atat. O soție, copii și tot ceea ce corpul meu ar avea nevoie în mod natural. Cu toate acestea, cererile care depășesc acest nivel de bază apar în mine pe baza intenției. Aceste dorințe suplimentare se formează în mine, ca ființă umană, în raport cu nivelul mineral, vegetal și animal.

În fiecare stare, trebuie să-ți clarifici atitudinea față de propria ta dorință. Cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să conectați realitatea care se desfășoară (imaginea a ceea ce se întâmplă) direct la Creator. Acest lucru vă va aduce o oarecare măsură de claritate situației.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→