Întrebare: Importanța scopului și conștientizarea propriei lipse de forță trebuie să avanseze întotdeauna în paralel? Nu crește oare importanța scopului în timpul unei ascensiuni, având în vedere că este resimțită tocmai în timpul unei ascensiuni?

Răspuns: Punctul cel mai înalt în recunoașterea importanței scopului și punctul cel mai scăzut în evaluarea propriei forțe sunt relevate prin două procese: ascensiunea și coborârea.

Nu se poate spune că doar o ascensiune crește importanța scopului pentru mine, iar o coborâre aduce doar dezamăgire față de propriile mele abilități. În realitate, diferența dintre aceste stări le generează pe amândouă. Cu alte cuvinte, direcția în care te miști este cea care dă naștere atât importanței scopului, cât și dezamăgirii față de propria forță.

Desigur, simţirea importanței scopului apare în timpul unei ascensiuni. Dar nu se întâmplă niciodată ca ceva să se nască fără ca opusul său să apară alături de el. Există întotdeauna un contrast între negru și alb; altfel, nicio definiție nu ar fi posibilă. Fiecare definiție se bazează pe două opuse, așa cum literele negre sunt percepute doar pe un fundal alb.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →