Omul acționează din obișnuință și simte și acceptă doar ceva cu care este obișnuit. Tot ce este nefamiliar trece pe lângă noi și rămâne înceţoşat.

În mod inconștient, ignorăm tot ce este nou înainte de a-l simți sau de a deveni conștienți de el. De aceea ne este atât de dificil să întâlnim spiritualitatea!

Trăim într-o lume pe care o selectăm din lumea infinitului; alegem familiarul și obișnuitul.

Pentru a extinde lumea noastră cu lumea dăruirii, nu trebuie să o respingem, ci să acceptăm stările de dăruire prin „credință mai presus de rațiune”, să acceptăm calitățile, dorințele, gandurile și acțiunile „anti-lumii”.

Pentru a face acest lucru, trebuie să combini două niveluri opuse în tine: să realizezi starea ta egoistă actuală, gradul inferior, și din perspectiva calității de dăruire, cel mai înalt grad.

Trebuie să exişti între aceste niveluri, să te bucuri de simțirea golului inferior al nivelului de jos și de oportunitatea de a găsi puterea de a te ridica deasupra lui.

Această putere vine la mine din lumina superioară prin grup; mă ține deasupra „pământului” ca prin intermediul unui magnet.

Adevărul și credința (dăruirea) ar trebui să mă tragă în sus mai puternic decât mă trage în jos, spre „pământ”, simțirea egoismului animalic.

Adevărata stare constă în a simți ambele grade simultan, în timp ce fiecare, în izolare, este o minciună. Chiar dacă sunt în întregime în spiritualitate, numai aceasta, este o minciună.

Adevărata stare se găsește întotdeauna între două grade care aduc simultan un sentiment de perfecțiune și lipsă, recunoștință și rugăciune.

Trebuie să mă bucur că experimentez ambele simțiri simultan și rămân constant într-o stare de tranziție, simțind obstacole, dar menținându-mă deasupra lor prin forța voinței, ca un alpinist care escaladează un munte și simte că dacă și-ar relaxa tensiunea chiar și pentru o clipă, ar cădea imediat.

Aceasta este singura stare adevărată; trebuie să ne antrenăm să rămânem în ea tot timpul și să găsim bucurie în ea.

Așa ne putem testa. Suntem capabili, în ciuda întregii noastre nemulțumiri, a luptei eterne și a oscilării constante dintre inspirație și disperare absolută, să rămânem totuși în bucurie?

Din Lecția zilnică de Cabala din 02/08/10, Rabaş – Art.3, 1985-Despre Adevăr şi Credință

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →