Se spune despre embrion: „Mama îi dă partea roșie, tatăl partea albă, iar Creatorul sufletul.”

O problemă frecventă în muncă este aceea că uităm de a treia componentă, de Creator, care trebuie să termine toată munca pentru noi.

Omul depune eforturi uriașe și apoi se întreabă: unde este rezultatul dorit?

El nu reușeşte să realizeze că nu își duce această acțiune la bun sfârșit, deoarece uită că toate acțiunile sale trebuie să înceapă și să se termine cu Creatorul, cu Forța superioară. Omul stă la mijloc.

În același mod, ne ridicăm de la starea inițială (unu) la starea finală (trei); ieșim din infinit și ne întoarcem la infinit.

Pe parcurs ne dezvoltăm și ne corectăm, fie pe calea suferinței, fie pe calea luminii. În orice caz, lumina este cea care lucrează, iar noi doar adăugăm dorința noastră. Nu ne corectăm singuri; noi doar ne accelerăm dezvoltarea.

Totuși, omul uită de obicei că este doar una dintre componentele dezvoltării sale, una care o intensifică ușor, și din această cauză, simte cum acțiunea se schimbă din rea în bună.

Dar acțiunea în sine are loc în virtutea unor forțe care există deja în natură. Principalul lucru aici este forța Creatorului.

Dacă omul nu-L atrage pe Creator în ajutorul său, astfel încât El să finalizeze acțiunea, această a treia componentă, absentă din imaginea sa despre natură, atunci nicio acțiune nu este dusă la bun sfârșit, și prin urmare, omul rămâne așa cum era!

Aceasta este o greșeală binecunoscută, care adesea trece neobservată. Și există o singură soluție: să apelezi la grup pentru ajutor.

Dacă există o opinie comună în grup, că Creatorul este principala forță care determină rezultatul acțiunii, atunci fiecare dintre cei incluși în grup nu va uita acest lucru. Atunci nu va trebui să experimenteze amara dezamăgire de a fi muncit atât de mult și de a nu fi realizat nimic.

Caută-L pe Creator (așa cum se spune: „Noaptea, în patul meu, L-am căutat pe cel pe care sufletul meu îl iubește”, Cântarea Cântărilor) și amintește-ți că omul nu este capabil să câștige această luptă singur, că există și un partener.

Și fără El, omul are doar o dorință goală, care se stinge treptat ca o mică flacără.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.07.2010, Rabaș – Art.23, 1985-Pe patul meu noasptea

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →