Cel care ți-a făcut odată un bine va fi mai pregătit să-ți facă altul decât cel pe care tu însuți l-ai obligat (Bnejamin Franklin).

Răspuns: Este bine, este adevărat.

Întrebare: Este acesta un alt mod de a spune: „Nu te aștepta la bine de la cineva căruia i-ai făcut bine”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Dar mă aștept în secret la lucruri bune.

Răspunsul meu: Da, ca și cum ai plătt și acum îl vrei înapoi.

Întrebare: Da, ți-am făcut bine, așa că fă-mi și tu mie bine. Este greșit?

Răspuns: Nu că este greșit, este nedemn.

Întrebare: Deci, este în natura noastră, nu? Avem o fire sordidă.

Răspuns: Cu siguranță.

Întrebare: Deci, dacă fac bine cuiva, se dovedește potrivit lui Franklin, că este contagios și pot să o fac din nou și din nou și din nou?

Răspuns: Da, se întâmplă în general ca un obicei. Iar o persoană dezvoltă deja nevoia de a face bine.

Întrebare: Deci, îl poți dezvolta ca pe un mușchi? Pur și simplu îl exersezi?

Răspuns:: Da.

Întrebare: Sfătuiţi o persoană să facă asta?

Răspuns: Desigur, de ce nu?

Întrebare: Când spuneţi „bine”, ce înseamnă? A face bine altuia, ce este bine pentru el?

Răspuns: Nu știu ce este bine pentru el! Ce este bine pentru el, asta ar trebui să fac.

Întrebare: Dar înainte de a o face, trebuie să aflu ce este bine pentru el? Sau decid pe baza percepției mele?

Răspuns: Mai întâi trebuie să afli. Trebuie să-l cunoști pe celălalt și să te pui în pielea lui. Și trebuie să faci un lucru atât de bun, o acțiune atât de bună încât să se potrivească exact.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O mamă a întrebat un bătrân înțelept când este cel mai bine să înceapă să-și crească fiica. „Ce vârstă are ea?” întrebă profesorul. „Cinci”, a răspuns femeia. „Cinci ani?! Grăbește-te acasă, ai întârziat deja cinci ani.”

La ce vârstă ar trebui să începi să crești un copil?

Răspuns: În general, sentimentul ar trebui să existe încă din prima zi de naștere și chiar înainte. Acest lucru este menționat în multe locuri, nu este că eu sunt atât de deștept. Așa că părinții ar trebui să înțeleagă că un copil este ca un adult. Ei doar reacționează puțin diferit. Practic, vorbești cu un adult, chiar cu o persoană în vârstă.

Întrebare: Deci, insufli înțelepciune copilului?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Ce investiți în cuvântul „creștere”?

Răspuns: Educația este în primul rând exemplul tău personal.

Întrebare: Aţi spus: „Din prima zi a nașterii”. Ce vede copilul? Ce simte copilul? Ce exemplu poate fi?

Răspuns: Nu este vorba despre asta. Este vorba despre modul în care reacționezi la copil; Creatorul reacţionează la ei.

Întrebare: Deci, Creatorul reacționează la copil prin tine? Dacă trăiesc cu acest gând, se numește „creștere”?

Răspuns:: Da. Deschideți canale de comunicare între copil și Creator.

Întrebare: Prin mine, Creatorul se conectează cu copilul și ar trebui să-l prezint pe Creator copilului?

Răspuns: Da. Îi prezentați unul altuia, ca să spunem așa.

Întrebare: Când aţi spus: „Creșterea chiar înainte de naștere”, ar trebui acest gând să vină la părinți înainte de naștere?

Răspuns: În general, da. Despre asta am vorbit de multe ori.

Întrebare: Am vorbit despre asta, dar avem un milion de întrebări după aceea. Nu este interesant doar pentru oameni, este extrem de important pentru ei.

După o astfel de creștere, ca exemplu de căldură și bunătate, cum iese copilul în această lume rece, după ce a fost crescut așa?

Răspuns: Dacă percep lumea corect, nu vor avea probleme. Vor simți că lumea are mai multe fațete. Deci cel puțin, el, părinții lui, casa și alții, el va conecta în mod corespunzător toate acestea.

Întrebare: Înseamnă asta că părinții au reușit să-l aducă pe Creator copilului?

Răspuns: Da

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Roman scrie:

Urmăresc regulat emisiunile dvs.. Ele mă ajută să trăiesc, mai ales în aceste vremuri grele. Dar uneori sunt nedumerit. Am urmărit azi videoclipul dvs. despre cele patru lumânări când se sting și a rămas doar una: speranța. Și deodată aud în răspunsul dvs. că trebuie doar să trăiești această zi. Ce înseamnă să trăiești? Acum știţi, nu este ușor cu munca, banii, viața în general, iar vârsta nu mai este aceeași, și bolile… Deci, ce se ascunde în spatele acestei fraze pe care o tot repetați: „Tu trebuie doar să-ţi trăiești viaţa”?

Răspuns: Trebuie să mergi cu fluxul vieții ca și cum ai fi într-o barcă, pe un râu, și te poartă undeva, nu pe stânci, nu pe cascade, doar curentul te poartă. Așa ar trebui să privim în continuare viața. Și ce mai pot sfătui oamenii care trăiesc în vremea noastră? Trebuie doar să continui.

Întrebare: Și în același timp, știu că există curentul și există barca?

Răspuns: Există curentul, există barca și sunt eu în barcă. Și trebuie să fiu de acord că plutesc cu curentul. Nu pot să înot împotriva curentului. Nu pot să ies nicăieri din acest râu. Singurul lucru pe care îl pot face este să accept unde mă duce curentul.

Întrebare: Cui i se adresează acest răspuns?

Răspuns: Mie în primul rând. Așa ar trebui să înțeleagă o persoană.

Întrebare: Sunt și prietenii mei în această barcă?

Răspuns: Dacă o spui așa, atunci da. Cu toții plutim în barcă cu curentul vieții, în râul vieții. Și cel mai bine este să înțelegi că așa este. Am supraviețuit peste zi, am supraviețuit. Încă o zi, încă o dată. Și așa mai departe și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu sunteți de acord să faceți niciun plan?

Răspuns: Nu! Oricum, acele planuri nu se concretizează niciodată și doar ne facem griji pentru ele.

Întrebare: Deci, sunteți îngrijorat că ne îndreptăm spre dezamăgire?

Răspuns: Depinde de obiectivele pe care ni le propunem în viață.

Întrebare: Și totuși, ce obiective ar trebui să ne stabilim? Plutesc în această barcă; vreau sa ajung undeva sau nu?

Răspuns: Dacă ai un astfel de obiectiv.

Întrebare: Dacă scopul este să ajungem undeva, atunci…?

Răspuns: Atunci da. Ar trebui să verificați: merită? Poți atinge acest obiectiv? Dacă poți, atunci da. Și dacă nu, atunci vâsliți încet puțin mai aproape de el, dar totuși calm. Nu vă grăbiţi.

Comentariu: Acest lucru complică puțin lucrurile.

Răspunsul meu: De ce complică lucrurile? Ar trebui să ne străduim?

Comentariu: Suntem obișnuiți să ne străduim pentru un scop, suntem obișnuiți să urmărim un scop.

Răspunsul meu: Nu cred că este înțelept în timpul nostru. Sunt perioade care te poartă, și atât.

Întrebare: Deci, ca în cuvintele noastre: „Nu există nimeni altcineva în afară de El”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și așa ar trebui să trăiesc?

Răspuns: Creatorul totuși creează noi condiții pentru noi și, indiferent dacă ne dorim sau nu, le vom implementa în continuare – ceea ce dorește El.

Întrebare: Ce înseamnă să te predai acestui lucru? Pe de o parte, înseamnă să renunț?

Răspuns: Nu, a fi de acord cu unde ne poartă râul vieții nu înseamnă a renunța. Înseamnă să percepi cu adevărat curgerea râului vieții și să te miști odată cu el, să înțelegi că nu poți merge împotriva lui. Nu există eroi care ar putea merge împotriva curentului. Și totuși, s-ar putea să dorim încă să schimbăm ceva, dar acel ceva nu poate fi decât foarte, foarte mic în viața noastră.

Întrebare: Unde este bucuria în asta? Încă vrem să fim bucuroși.

Răspuns: Bucuria nu constă în a crea ceva ca să mă arunc în apă și să încep să blochez râul și așa mai departe. Bucuria este să găsesc puncte speciale de mișcare în calea mea obișnuită și simplă de viață și să încerc să merg pe ele.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi? Puncte speciale, sunt puncte de veselie? Asta spuneţi?

Răspuns: Ele pot fi de bucurie sau întristare; cu toate acestea, trebuie să trecem prin ele. Prin urmare, trebuie să acceptăm viața mai mult ca un flux.

Întrebare: Tot pentru a te anula, a te preda. Așa?

Răspuns: Dacă nu te anulezi, tot nu înseamnă nimic.

Întrebare: Dar cum rămâne cu faptul că ne obișnuim și găsim bucurie în ea: să înotăm împotriva curentului, de exemplu, să mergem împotriva naturii?

Răspuns: Acesta este sentimentul tău interior. În realitate, oricum nimeni nu poate merge împotriva ei.

Întrebare: Repetăm cu dvs. de mai multe ori că natura umană este egoistă. Și o persoană trebuie cumva să se ridice deasupra naturii sale. Te poți raporta la asta?

Răspuns: Da. A te ridica deasupra naturii înseamnă a-ți da seama că tot plutești cu curentul râului. Și totuși, poate că s-ar putea să vrei să ieși din el, dar nici nu știi unde sau cum și cine te așteaptă pe mal dacă ieși brusc din apă cu barca și așa mai departe. Deci, nu știu dacă este înțelept.

Întrebare: Trebuie să știm sau măcar să avem o premoniție a ceea ce ne așteaptă până la urmă? La urma urmei, râurile se varsă în mare.

Răspuns: Trebuie să alegi un scop care ți se pare realist și care se aliniază cu abilitățile tale și să încerci să-l atingi cumva. Deci, trebuie să înțelegem cumva că părăsim râul vieții, ieșim din el și apoi cumva continuăm să navigam mai departe.

Întrebare: Deci, aceste etape ale opririlor ar trebui să fie pe parcurs?

Răspuns: Da, dar sincer, până la urmă toată lumea, chiar dacă în timpul vieții aspiră să devină revoluționar în ceva și așa mai departe, până la urmă este de acord că aceasta este viața și se termină cu moartea, și apoi, ce va fi va fi.

Comentariu: Nu sună foarte optimist, desigur.

Răspunsul meu: De ce nu sună foarte optimist?

Comentariu: Totuși, vrem să ne stabilim obiective nu prin care să învingem neapărat moartea, ci cel puțin în interior, în interiorul nostru, știi.

Răspunsul meu: Dimpotrivă! Când ești de acord cu asta, dobândești o liniște deosebită și o percepție specială a vieții și o percepi realist. Nu vorbesc de moarte. Vorbesc despre perceperea cu adevărat a acestui flux.

Întrebare: Dar o să întreb din nou. Dacă cei angajați în știința noastră sunt în această barcă, și să spunem că au trecut mulți ani, dacă comportamentul lor ar fi același; ce credeţi?

Răspuns: Comportamentul lor ar trebui să fie așa cum ei, ca orice persoană, se străduiesc să-și atingă scopul.

Comentariu: Deci, dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale.

Răspunsul meu: Dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale, atunci este cu tine în barcă. Nu ar trebui să sari nicăieri și să înoți până la țărm, nu ar trebui să strigi: „Hei, cine e acolo pe mal?” — ar putea fi cineva. Nu trebuie să ceri nimic pentru tine. Totul depinde de starea ta de spirit, de atitudinea ta față de aceea către care navighezi. Și în final, intri într-o altă dimensiune.

Întrebare: Cum se întâmplă asta? Cum sunt scos din natura mea? Pur și simplu navighez cu barca, cu ideea noastră.

Răspuns: Nu ești scos, nu mergi nicăieri. Pur și simplu, iluzia în care ai existat este înlocuită treptat cu o alta, o a treia și așa mai departe.

Comentariu: Și nu mai sunt atent, cum scrie Roman aici că viața e grea, vârsta, bolile…

Răspunsul meu: Nu, nu, nu. Nu mă mai interesează asta. Deja mă gândesc cum voi trăi cu calm acest lucru și apoi voi intra într-o nouă viață.

Întrebare: Cum poți face față acestui lucru? Cu această viață care copleșește, cu boli, suferințe?

Răspuns: Cel mai bun lucru este să te predai și să nu rezisti. Pentru că rezistența nu va da nimic și știm asta. Totul în jurul nostru trece prin astfel de etape și se termină la fel. Tratează cu amabilitate atât viața, cât și moartea.

Întrebare: Și asta se numește „a trata și Creatorul în același mod”?

Răspuns: Da, ești de acord cu El, cu ceea ce a făcut El, cu ceea ce El ne-a făcut, ne-a plasat în anumite limite și ne-a dat un astfel de vector de dezvoltare.

Întrebare: Când se spune că fiecare are propriul drum, ce înseamnă? Propria lor cale către Creator?

Răspuns: Da, nimic altceva. Și nu este nimic deosebit de nou aici, decât în ceea ce privește individul.

Întrebare: Deci, fiecare persoană are propria cale către Creator?

Răspuns: Da, dacă o persoană înțelege acest lucru, atunci se numește că a dobândit înțelepciune.

Din KabTV “Șiri cu Dr. Michael Laitman” 11/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul principal al unei persoane este să se regăsească pe sine. Doar câțiva reușesc. Toți ceilalți sunt prea leneși sau lași pentru a urma această cale peste abis. Dar cel care a mers de-a lungul lui primește viața reală ca recompensă, și nu o existență monotonă (Erich Maria Remarque).

Întrebare: De ce este nevoie de curaj pentru a te regăsi? Și mai spune că este ca trecerea peste un abis. De ce să te regăsești este o asemenea dramă?

Răspuns: Pentru că trebuie să te construiești constant, să te stabilizezi cu adevărat ca pe o pasarelă din frânghie peste abis.

Întrebare: Deci te echilibrezi, atunci ce înseamnă „cădere în abis”?

Răspuns: Să fii în dezacord cu Creatorul.

Întrebare: Deci tot acest pasaj este despre a fi de acord cu Creatorul în toate? Asta e frânghia subţire?

Răspuns: Da.

Întrebare: Încotro duce?

Răspuns: Nicăieri. Acum cauți o recompensă?

Comentariu: Continuăm să ne lovim de asta tot timpul.

Răspunsul meu: Nu, aici nu există nimic de care să te lovești. Toate acestea ar fi trebuit înlăturate cu mult timp în urmă și aruncate în acel abis.

Întrebare: Înțeleg. Deci, merg peste abis spre nicăieri? Și asta se numește „regăsirea de sine”?

Răspuns:  Da. A se regăsi pe sine înseamnă a-ți dezvălui cu adevărat natura în întregime și a-i zâmbi.

Întrebare: Aceasta se numește „trecerea abisului”? Și așa mă regăsesc?

Răspuns:  Nu știu dacă ar trebui să spun „Mă regăsesc”. Nu sunt pentru ideea că o persoană ar trebui să simtă că câștigă ceva. Nu câștigă nimic.

Întrebare: Atunci pentru ce trăim? Întotdeauna vreau să obțin ceva.

Răspuns:  Cum te consideri tu mai bun decât un animal? Nu le pui la îndoială viața. Așa că nu o pune la îndoială nici pe a ta.

Întrebare: Deci ar trebui să abandonez orice speranță și să trăiesc așa? Ce este „eu”?

Răspuns:  „Eu” este acel ceva din mine care caută constant sensul vieţii. Și asta este viața noastră.

Întrebare: Căutarea sensului vieții?

Răspuns:  Da.

Întrebare: Îl vom găsi vreodată?

Răspuns:  Cred că se va dezvălui nouă tuturor, absolut tuturor! Dar nu în această lume, nu în această existență. Este absolut imposibil să ne dăm seama, să înțelegem sau să dezvăluim sensul vieții în lumea noastră.

Întrebare: Dar mai trebuie să trecem peste abis?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, merg peste abis și știu că nu este acum, nu este aici și nu se știe ce voi obține, dar continui să merg și să merg?

Răspuns: Da.

Întrebare: Voi primi vreodată ceva? Aţi spus: „Vi se va dezvălui.”

Răspuns:  Cu siguranță așa va fi.

Comentariu: Nu este ușor.

Răspunsul meu: Nu spune că nu este ușor sau este ușor! Depinde cum te raportezi la toate acestea. Dacă îl vezi pe Creator, viața și așa mai departe în fața ta, atunci doar mergi și tot vrei să înțelegi ce ți se dă: de ce, pentru ce și cum.

Întrebare: Deci, tot timpul parcă spuneţi asta: să nu-ți dorești nimic, să nu-ţi dorești să obții ceva, ci doar să mergi. Așa trăiești, doar mergi! Poți trăi așa?

Răspuns: Da, poți trăi așa.

Întrebare: Continui să mergi și să mergi. Aceasta este viața?

Răspuns: Da. Este mai ușor dacă nu ceri, și mai greu dacă ceri.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că oamenii se tratează prost unii pe alții, nu se ajută unii pe alții etc. Care este modul corect de a te comporta?

Răspuns: Până nu vezi întregul sistem al creației ca un întreg, nimic nu te va ajuta. Trebuie să-l vezi! Cel puțin, încercați să o conceptualizați în funcție de opiniile oamenilor de știință.

Să presupunem că nu vezi un câmp de radiații, dar te temi de el: „Ce se întâmplă dacă sunt expus la radiații?” Este la fel și aici. Acest lucru trebuie predat.

Aceasta este baza pentru  creșterea integrală și educaţia integrală pe care o dezvoltăm pentru toţi oamenii din lume, astfel încât ei să înțeleagă că sunt într-o sferă integrală și depind complet unii de alții. Fiecare îi definește pe ceilalți și prin urmare, își determină propria stare.

Aceasta este o natură eternă, nu ceva temporar, să spui: „Bine, am trăit așa și voi muri așa, așa sunt”. Nu, aceasta este o stare eternă și nu poți scăpa de ea. Și tu, pe lângă această stare, apari în corpul tău animal și acesta moare, apare și moare. Dar tu ești pentru totdeauna inclus în această sferă, în această comunicare între toți, ca elementul ei special, ca parte a sistemului numit „Adam”.

Din KabTV „Am primit un apel. Tranzacție efectivă de înțelepciune” 28/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că există o anumită inutilitate în a transmite informații atunci când nu cunoști dorința celeilalte persoane. Când ați fost întrebat cum ar trebui să funcționeze diseminarea, ați spus: „Trebuie să luați dorința unei persoane și să o „purtați” singur”, adică să transmiteți această informație din propria experiență și numai atunci va funcționa.

Cum faci acest lucru? La urma urmei, fiecare caz este individual și nu există un răspuns programat.

Răspuns: Nu am răspunsuri programate niciodată pentru că de fiecare dată când comunic cu cineva, mă conectez cu el și mă includ în dorințele lui.

În primul rând, simt întregul sistem al creaţiei, deși la nivelul la care îl pot percepe. Așa cum o persoană simte lumea noastră, eu simt sistemul interior de conexiune dintre totul, locul acelei persoane și locul meu în ea. Pe baza acestui fapt, contactul are loc între noi.

Nu contează ce îmi spun ei sau chiar ce le spun eu. Ceea ce contează este că acest contact are întotdeauna ca scop atingerea conexiunii maxime și a integrării maxime a acestei persoane în sistemul comun de creație.

Să presupunem că există un anumit element individual în fața mea și îl conectez la sistemul general exact în momentul în care comunic cu ei. Asta fac cu fiecare dintre studenţii mei.

Apoi, dacă ei înșiși continuă acest lucru, ei devin un element independent în acest sistem și acționează în cadrul acestuia. Dar conexiunea lor a fost inițiată de mine, din partea mea. Și trebuie să continue din partea lor. Așadar, de fiecare dată parcă le dau naștere la un anumit nivel, într-o lume oarecare, și atunci trebuie să continue să trăiască.

Așa cum animalele dau naștere unor urmași orbi, incapabili să își țină capul sus, să se târască în jurul mamei lor, tot așa trebuie să încerce un om, care este și mai neajutorat, să supraviețuiască la fel ca ei.

Întrebare: Ați descris starea studentului în raport cu dvs. Cum poate un student să facă același lucru în raport cu altcineva?

Răspuns: Oamenii fac în mod constant același lucru în interacțiunile lor unii cu alții, dar nu îl văd, nu îl înțeleg și desigur, operează la un nivel mult mai jos.

Din KabTV „Am primit un apel. Tranzacție efectivă de înțelepciune” 28/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mai întâi trebuie să-mi imaginez Creatorul în centrul imaginii mele. Asupra mea acționează unele forțe, în centrul cărora se află Creatorul, și îmi îndrept toate acțiunile cu care vreau să-I răspund, către El.

Prima condiție este că „Nu există altul în afară de El”, fără de care nimic nu va funcționa, iar El îmi trimite toate stările, indiferent ce fac. Și de aceea trebuie să-I răspund. În fiecare acțiune, mă bazez pe Creator: numai de la Creator primesc trezire, ce să fac și sub ce formă, și numai către El mă întorc cu un răspuns, adică ce impresie vreau să trezesc în Creator prin acțiunea mea.

Și dacă acționez tot timpul în acest fel: „Eu sunt pentru iubitul meu și iubitul meu este pentru mine”, atunci voi reuși foarte repede.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 28/2/24, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: „Dalai Lama, întrebat ce l-a surprins cel mai mult despre umanitate, a răspuns „Omule! Pentru că își sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi sacrifică bani pentru a-și recupera sănătatea. Și atunci este atât de îngrijorat de viitor, încât nu se bucură de prezent; rezultatul fiind că nu trăiește în prezent sau în viitor; el trăiește ca și cum ar fi având de gând să nu moară niciodată și apoi moare fără a trăi niciodată cu adevărat.”

Cum poţi învata să traieşti astfel încât atunci când mori să nu ai regrete?

Răspuns: Cred că este vorba despre o persoană care se străduiește să fie gata să moară. Adică, trăiesc așa cum cred că ar trebui, în limitele capacităților mele limitate. Și când va veni timpul să mor, nu voi avea niciun regret.

Întrebare: Este aceasta formula pe care trebuie să o urmăm? Dar mai investesc în fiecare zi, în fiecare minut al vieţii mele?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum numiţi viaţa?

Răspuns: Conexiunea unei persoane cu gândul Creatorului pe care o numesc viață.

Întrebare: Dar nu cunosc gândurile Creatorului.

Răspuns: Încerc să înțeleg și să implementez ceea ce Creatorul vrea să cunoaștem și să obținem.

Comentariu: Deci viața înseamnă să înveți constant acest lucru. Și pe această cale, avem tot felul de urcări și coborâri.

Răspunsul meu: Doar ne ajută să ne unim și să atingem profunzimea înțelepciunii Creatorului.

Întrebare: Puteți spune care este gândul principal al Creatorului?

Răspuns: Gândul principal al Creatorului este ca o persoană să dorească să se conecteze cu toți oamenii, cu toată natura, într-un singur întreg și să-l dezvăluie pe Creator în toate acestea.

Întrebare: Dacă o persoană are o simţire și trăiește cu sentimentul că poate fi nemuritoare, este bine sau rău?

Răspuns:: Îmi pot imagina ce înseamnă să fii nemuritor, dar în același timp îmi pot imagina cum poate suferi o persoană dacă Creatorul nu îi permite să scape de limitările minții, de sarcinile care circulă constant în mintea si inima persoanei.

Prin urmare, să sperăm că avem această alegere în fața noastră.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Primim lovituri în viață pentru că încercăm să ne apropiem de Creator fără a avea calități asemănătoare cu ale Lui?

Răspuns: În general da, dar aceste lovituri ne învață, ne vindecă și ne înalță.

Întrebare: Cum înțelegem ce obstacole trebuie să depășim și care ne sunt trimise pentru a schimba direcția spre cea corectă? Sau trebuie să depășim totul?

Răspuns: Nu, nu totul. Trebuie să înțelegem ce trebuie să depășim și ce nu. Trebuie să ne uităm la tot ce primim, pentru că vine doar de la Creator.

Din lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să fie răsplătit cu revelarea adevărului, revelarea rădăcinilor?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie doar să ne corectăm calitățile și să ne conectăm cu Creatorul.

Atunci toate calitățile noastre vor fi împotriva calităților Sale și, una câte una, vom primi influența Lui asupra noastră, care ne modelează și ne oferă o înțelegere clară a stării noastre raportat la Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→