Michael Laitman, pe Quora: “Care este diferența dintre iubirea fizică și iubirea spirituală?“

Iubirea fizică sau corporală vine din primirea plăcerii de la cineva sau ceva.

Iubirea spirituală, dimpotrivă, înseamnă că simțim repulsie și respingere de la alții și, deasupra acestor senzații negative, construim o atitudine iubitoare.

Este scris despre iubirea spirituală că „Iubirea va acoperi toate crimele” (Proverbe 10:12). Iubirea spirituală nu înlocuiește ura, ci apare deasupra ei.

În măsura în care suferim de o astfel de ură, adică că vrem să îi iubim pe ceilalți, dar ne găsim în simțiri opuse care contrazic iubirea pe care o dorim, atunci construcția noastră de conexiune pozitivă deasupra unor astfel de senzații negative trezește iubirea spirituală.

Iubirea spirituală este astfel măsurată în funcție de distanța față de la care vrem să iubim. Atingerea iubirii spirituale necesită, de asemenea, o cantitate mare de învățare și pregătire, cu înțelegerea că este o atitudine pe care trebuie să o atingem față de întreaga creație.

Creația, conform înțelepciunii Cabala, este dorința de a te bucura. O singură dorință de a te bucura este poziționată în spatele a tot ceea ce percepem în realitate.

Dorința de a te bucura, în sine nu reprezintă o problemă deoarece este pur și simplu materie. Problemele apar atunci când dorința de a te bucura vrea să beneficieze individual în detrimentul celorlalți. Dintre celulele dintr-un organism, o astfel de tendință este considerată canceroasă. Ȋntre noi oamenii, dorința de a beneficia individual în detrimentul celorlalți, este baza fiecărei probleme pe care o experimentăm în viață.

Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât crește mai mult dorința de a ne bucura și ne găsim mai mult într-o mlaștină de probleme și crize. Un astfel de proces ne conduce către o stare, pe care înțelepciunea Cabala o numește „recunoașterea răului”, în care dobândim conștientizarea naturii noastre egoiste, care dorește să beneficieze pentru sine pe cheltuiala altora, ca rădăcină a tuturor problemelor. În acel moment, vom dezvălui că urâm natura noastră egoistă, și apoi vom tânji cu adevărat să avem o atitudine iubitoare deasupra ei.

Dorința de a ne bucura este natura noastră. Nu putem scăpa de ea sau să o distrugem, nici nu trebuie. Avem nevoie doar să ne tratăm natura aşa cum privim nivelul pământului într-o clădire pe care trebuie să o construim, unde al doilea nivel și cele de mai sus, este construit dintr-o atitudine pozitivă și iubitoare deasupra dorinței de a beneficia de alți oameni și de natură.

Cum putem atinge o astfel de iubire spirituală?.

Dorința de a te bucura este natura creației și opusă acesteia este natura care a creat-o: dorința de a dărui, iubi și a da. În înțelepciunea Cabala, dorința de a dărui și de a iubi are mai multe nume, inclusiv „Creator”, „forța superioară”, „lumina” și, de asemenea, „natura”. Descrie calitatea de a dărui și de a iubi, care există în realitate ascunsă de dorințele noastre înnăscute. Când ajungem la o dorință sinceră de a-i iubi pe ceilalți spiritual, adică fără a dori un beneficiu propriu legat de acea iubire, atunci ajungem la o cerere adevărată către Creator – o rugăciune – de a realiza acea transformare de sine.

De ce chiar am dori să ajungem la o astfel de stare?

Pentru că, făcând acest lucru, ne apropiem de sursa vieții noastre, ridicându-ne de la gradul de existență animal pentru a deveni oameni în sensul deplin al termenului. „Om”, în ebraică („Adam”), se referă la expresia „asemănător celui mai înalt” („Adameh le Elyon”). Prin urmare, atingerea iubirii spirituale înseamnă obținerea asemănării cu Creatorul, care este descris de Cabala ca fiind scopul vieții – starea de percepție și simțire cea mai înaltă, cea mai armonioasă și echilibrată pe care o putem realiza, în timp ce trăim în lumea noastră.

Bazat pe lecția zilnică de cabală din 23 ianuarie 2021. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În măsura în care poporul Israel se străduie să se conecteze, acesta va fi în mod inevitabil un exemplu pentru oamenii lumii și îi vor și pe ei să se străduiască pentru asta. Dacă toată lumea se străduiește să se unească involuntar, atunci de ce este necesar?

Răspuns: Involuntar pentru că suntem inițial creați ca egoiști.

Noi, ca un senzor normal, ar trebui să fim alcătuiți din două părți opuse. Și apoi, între aceste calități opuse, vom începe să surprindem un fenomen. De exemplu, trebuie să existe un contrast între întuneric și lumină, conform căruia putem simți ceva.

La fel și egoismul nostru. Dacă este acordat în mod corespunzător pentru ca noi să simțim calitatea altruistă opusă acestuia, atunci între ele putem determina unde ne aflăm.

Prin urmare, trebuie doar să dezvoltăm în noi calități altruiste și, în conformitate cu egoismul nostru, să folosim ambele calități pentru a naviga corect în spațiul spiritual.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: S-a spus că minciunile stau la baza creației, în dorința noastră de a primi.

Răspunsul meu: Sigur. Dacă mă gândesc să fiu fericit, am un singur scop în minte. Nu-mi pasă dacă este adevărat sau fals, este important să mă simt bine. Am o cu totul altă orientare, o cu totul altă atitudine. Și astfel, în această stare, fiecare are propriul adevăr și fiecare pare să aibă dreptate.

Dacă încercăm să ne dăm seama ce este mai important pentru fiecare, atunci toată lumea va avea ceva diferit.

Comentariu: Într-adevăr, pentru unii libertatea este mai importantă, pentru alții egalitatea. Prin urmare, se dovedește că există dreapta și stânga în lume.

Răspunsul meu: Și cel mai important lucru este că nu se înțeleg. Ei nu înțeleg că există ceva în comun. Nu vor să ajungă la acest punct comun.

Întrebare: Ce spune Cabala? Există ceva la mijloc?

Răspuns: Există un superior.

Din emisiunea de pe KabTV “ Stări spirituale” din 22.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce era nevoie de Cartea Zohar? La urma urmei, există Tora, a cărei primă parte este scrisă de Moise. Este considerată fundamentală.

Răspuns: Ce este în Tora? Nu înțelegem nimic din ea. Iar dacă deschideți Zohar-ul, se spune că este un comentariu cabalist asupra Torei.

Ce înseamnă un comentariu cabalist? Moise a scris o carte cu adevărat fundamentală, dar este criptată. Există un cod unic, dar foarte profund. Este scris în așa-numitul limbaj al ramurilor.

Cabala explică ce este aceasta și ne ajută să înțelegem exact ce este inclus în cartea lui Moise. La urma urmei, Tora este percepută de toată lumea ca o creație pur artistică, povestind despre istoria unui trib străvechi. Este scris într-un limbaj narativ.

Iar Cabala ne învață să vedem prin aceasta rădăcinile superioare – forțele care provoacă acțiuni corespunzătoare în lumea noastră, să ne ridicăm la nivelul acestor forțe, să înțelegem sistemul care guvernează lumea noastră și să ne includem în acest sistem, astfel încât să putem gestiona în mod activ lumea prin el și să ne corectăm noi înșine și întreaga lume.

Din emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sociologul Igor Eydman a scris pe pagina sa de Facebook: „Toate crimele în masă din istoria lumii luptau pentru„ idealurilor înalte ”: religie,„ interese naționale ”, ideologie. Teroarea și violența vor înceta numai atunci când cea mai mare valoare pentru oameni va deveni nu zeii, liderii, ideologiile și alte entități create artificial, ci propriile lor entități individuale: viață, sănătate, libertate, creativitate, securitate, confort în viață. Și nu numai în societățile musulmane, ci și în societățile creștine, evreiești, chineze și altele.

„Un individ care acționează în propriile sale interese raționale nu se va risca pe sine și nu îi va distruge pe alții pentru concepții colective greșite. Războiul și teroarea nu ar fi posibile în lumea individualismului rațional.

Doar deplasarea către acest obiectiv, din păcate, de neatins în viitorul previzibil, poate reduce violența în masă și conflictele. Acest lucru este banal, dar nu văd altă cale de ieșire din actualul masacru permanent ”. [în traducere]

Cum îți place o idee atât de simplă, banală, că dacă unei persoane îi pasă doar de sine, nu se va implica în toate aceste conflicte?

Răspuns: Da, e bine, desigur, să vorbim, dar egoismul ne va uza, ne va ofili, va stoarce toate sucurile din noi și nu ne va da drumul până nu dorim un singur lucru: să ne ridicăm deasupra lui. Iar să existăm într-un colț confortabil și cald nu va funcționa.

Întrebare: Ne va scoate în continuare din acest colț?

Răspuns: Da. Acesta este special creat pentru a fi în continuă evoluție. Tot timpul sucurile sale rele, verzi, otrăvitoare rătăcesc în jur. Nu ne va lăsa să trăim în pace.

Egoismul crește în noi tot timpul. Dorința noastră naturală este să ne înțelegem cumva cu el pentru că se pare că nu avem altă cale.

Așa că inventăm tot felul de teorii de împăciuire pentru noi înșine cu el, între noi și așa mai departe. „Ei bine, nu putem? Toți suntem oameni. Există republicani, sunt cei de stânga, tot felul de socialiști. Nu contează, trebuie cumva să trăim împreună. ” Nu va merge! Ne vom înarma și toată lumea va sta acasă cu mitraliere la fiecare fereastră.

Va trebui să înțelegem că doar adoptarea liniei de mijloc a coexistenței noastre comune ne va oferi acces la următorul nivel uman atunci când nu suntem nici tu, nici eu, ci tocmai pentru că ne folosim de ura reciprocă, de respingere. O folosim! Nu o suprimăm, nu o stingem, ci dimpotrivă, folosim corect atât liniile stânga cât și dreapta pentru a ridica linia de mijloc deasupra lor. Și atunci ne putem construi singuri.

Dar acesta este un design foarte serios. O persoană va înțelege ce construiește, pentru ce construiește și ce face. Totul în stres intern serios. Și prin aceasta, el se va ridica deasupra naturii sale. Pentru că cele două linii care există în natură – dreapta și stânga – sunt animate în noi din ce în ce mai mult pentru ca noi să numim linia de mijloc. Creatorul este sursa din care se ridică în noi aceste două linii, dreapta și stânga.

Trebuie să le contrapunem în așa fel încât să înțelegem cum să le conectăm împreună, astfel încât să apară o linie de mijloc. Și vom învăța și vom vedea de unde venim, de unde a coborât totul în noi.

Din emisiunea de pe KabTV  „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 09.11.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Oamenii îți scriu: “Michael Laitman, tu faci Cabala primitivă când vrei să o revelezi la toată lumea. Cabala este pentru elite, este partea interioară a Torei. Și tu o aduci în lume. Nu o fă!”

Răspunsul meu: Aș fi de acord cu tine, însă cărțile Cabaliste ne spun altceva: că va veni timpul – asta a fost spus cu mii de ani în urmă – când Cabala va fi deschisă tuturor.

Este spus în Tora: “Am să îi aduc la muntele Meu sfânt și îi voi face să se bucure în casa Mea de rugăciune; ofrandele lor arse și sacrificiile lor vor fi acceptabile pe altarul Meu, căci casa Mea va fi numită o casă a rugăciunii pentru toți oamenii. Așa că nu ai dreptate în întregime.

Întrebare: Deci acestea sunt vorbe Cabaliste în mod sigur?

Răspuns: Desigur. Afirmațiile Regelui David sau a Cabaliștilor antici sau a Cărții Zohar.

Întrebare: Dar asta a fost spus de Cabaliști. Iar pentru tine, Regele David a fost de asemenea un Cabalist?

Răspuns: Desigur că a fost un Cabalist! Înțelegând Creatorul, scriind asemenea lucruri care ne revelează lumea superioară!

Comentariu: Dar această scrisoare este scrisă în mod clar de o persoană pentru care are o interdicție pentru studiul Cabalei.

Răspunsul meu: Asta este treaba lui.

Întrebare: În principiu, ești sigur că a venit timpul pentru dezvăluirea completă, absolută a acestei științe?

Răspuns: Și Cabaliștii au spus asta.

Întrebare: Și faptul că tu înveți pe absolut toată lumea?

Răspuns: Este spus despre asta de asemenea: “Cunoaște Domnul”, căci ei toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic al lor la cel mai mare al lor”

Întrebare: Crezi că timpul este acum?

Răspuns: Și ei au spus asta. Eu nu spun nimic de unul singur, ei toți spun asta.

Întrebare: Ești sigur că acum este timpul ultimei generații? Sau poate este o greșeală?

Răspuns: Dacă ei au spus astfel, eu mă conformez.

Întrebare: Și ei spun că timpul este chiar acum?

Răspuns: Da. Eu am fost un discipol al ultimului  mare Cabalist, Rabash, iar ceea ce am primit de la el, continui.

Întrebare: Rabash a avut această încredere că “ușile se vor deschide”?

Răspuns: Fără îndoială!

Comentariu: Totuși, Rabash a avut un grup mic.

Răspunsul meu: El nu și-a permis mai mult. Iar eu nu mă simt limitat de nimic. Vremurile sunt diferite acum.

Comentariu: Da. Dar tu ai provocat foarte multă critică asupra ta.

Răspunsul meu: Nu contează. Totul tot va funcționa.

Întrebare: De ce exact astăzi este timpul pentru dezvăluire?

Răspuns: Deoarece lumea devine globală, integrală, interconectată. Și are nevoie de atitudinea corectă a oamenilor față de oameni. Și asta este exact despre ceea ce vorbește Cabala: cum să o realizăm, cum să ajungem la bunătate și iubire reciprocă.

Întrebare: Este aceasta o știință interioară secretă?

Răspuns: Nu este nimic secret. Ceea ce nu am revelat este numit un mister. Așadar, știința este numită un mister deoarece ea creează realitatea din orice mister.

Întrebare: Și când spune că aceasta este partea interioară a Torei, ce înseamnă?

Răspuns: Că este acea Tora care este imposibil de citit doar cu ochii, tu trebuie de asemenea să-ți deschizi inima.

Întrebare: Deci timpul pentru deschiderea inimii vine acum?

Răspuns: Da. Deschiderea ochilor tăi nu este suficientă. Noi ne apropiem de o asemenea stare că lumea are nevoie de deschiderea inimilor.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine sunt fii lui Israel?

Răspuns: Fii lui Israel provine din cuvântul„ Israel ”care, în traducere, înseamnă„ direct spre scopul creației ”sau „direct către Creator ”.

Când o persoană este îndreptată spre căutarea și dezvăluirea Creatorului în sine, atunci el este numit Israel și toate acțiunile sale sunt numite fii lui Israel, adică au ca scop crearea unui vas spiritual în el în care ar simți acest lucru .

Întrebare: Toată lumea poate simți calitatea de „Israel?”

Răspuns: Desigur. În general, evreii nu sunt un popor. Sunt imigranți din Babilonul antic, din toate acele popoare care s-au împrăștiat de acolo, pe întregul glob și au format popoarele lumii. Prin urmare, evreii sunt ca o mini-colecție a tuturor popoarelor lumii, o mini-umanitate.

Dar cum s-au reunit? Prin eforturile lor de a-l dezvălui pe Creator. Prin urmare, ei s-au numit „Isra-el”. „El” este Creatorul și „Isra”, din cuvânt, „Yashar” înseamnă „direct”.

Din emisiunea de KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Psihologii cred că o persoană întotdeauna privește înapoi, își agonizează trecutul și nu se poate elibera de acest lucru. Oamenii se opresc asupra greșelilor lor și a ceea ce ar fi trebuit să facă diferit. Simt durerea din nou și din nou și nu sunt în stare să se elibereze de acest cerc vicios.

Avem o scrisoare de la o femeie singură, în vârstă, care scrie despre cât de înspăimântător și de singuratic este să trăiești în special în această pandemie. Este singură acasă, incapabilă să scape de gândurile despre trecutul ei: divorțul și cele două avorturi, unul datorită carierei și celălalt când a decis că era prea bătrână pentru a naște. Ea scrie: „Și sunt singură aici; este frig în afara ferestrei mele, frig în interior și simt îngrozitor de frig în inima mea, iar de gândurile păcatelor și greșelilor mele, nu există nici o scăpare. ”

Ce îi putem spune, la urma urmei ea se uită mereu înapoi în trecut și trăiește în acest trecut? De ce ni se dă toată această suferință?

Răspuns: Faptul că o persoană agonizează asupra trecutului, este de asemenea o corecție. Nu vă faceți griji, nu a fost nimic personal.

Întrebare: Cum poate o persoană să înțeleagă acest lucru?

Răspuns: Este imposibil. Aici trebuie să lucrezi asupra ta. Este practic imposibil ca o persoană obișnuită să fie de acord cu Creatorul.

Comentariu: Dar îmi va ușura viața dacă înțeleg că acest lucru nu a fost făcut de mine, că am fost condus în acest fel.

Răspunsul meu: Nu poți doar să faci asta, pornește un fel de comutator.

Comentariu: Adevărat, nu poți.

Răspunsul meu: Acest lucru îi este dat în mod intenționat. Acestea nu sunt gândurile ei, nu sunt sentimentele ei. Toate aceste senzații trebuie să treacă prin sistemul ei, prin corpul ei. Și în aceasta este răscumpărarea ei, într-un fel.

Întrebare: Se dă asta omului pentru corectare? Trebuie să o parcurgă, să retrăiască viața din nou, să se întoarcă și să realizeze că a făcut multe greșeli. Deși nu a fost el cel care le-a făcut.

Răspuns: Nu el a fost cel care le-a făcut, și nici nu este el cel care încearcă acum să condamne sau să justifice toate acestea cu conștiința sa. Nimic din toate acestea nu este el! Nu contează. Dar totul trece prin el, așa că lasă-le să se întâmple.

Întrebare: De ce se consideră interzis să privim înapoi în trecut?

Răspuns: Pentru că nu are sens.

Întrebare: Oare oamenii se pot convinge că nu are sens să privească înapoi la trecutul lor și să nu mai facă acest lucru?

Răspuns: Încă vei privi înapoi până te vei corecta. Până când? Până când cineva este pe deplin de acord cu Creatorul! Și aceasta este o adeziune completă cu Creatorul, pentru orice: pentru trecut, pentru bine și rău, pentru absolut orice. Când cineva îl justifică pe Creator absolut în toate, aceasta este corecția finală a unei persoane.

Întrebare: Vrei să spui că omul trebuie să ajungă la acest adevăr? Să justifice pe deplin?

Răspuns: Da. Să fie complet de acord.

Întrebare: Cu ce s-a întâmplat și ce se întâmplă acum?

Răspuns: Da. Aceasta se numește „corectarea completă a egoismului”.

Nu ar trebui să privească înapoi. Nu ar trebui să agonizeze sau să-și reproșeze singur ceea ce a făcut și, în același timp, să nu se laude pentru nimic. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să țină cont de când a făcut ceva bine sau de momentele în care nu a făcut atât de bine.

Întrebare: Deci viața mea nu a fost nici de erou, nici de păcătos?

Răspuns: Viața mea nu este a mea. Și acum, în sfârșit, pot spune că ceea ce am trăit nu a fost trăit de mine. A trecut prin mine. Dar nu am fost eu. Așa am fost condus. Viața mea, așa am văzut-o în visele mele. Nu eram eu, totul a trecut ca un vis. Prin urmare, trebuie să fim de acord cu aceasta; nu se cere altceva. Doar să fi de acord.

Și nici asta nu contează. Orice i se face unei persoane se face. Și ceea ce simte în acel moment este ceea ce simte. Nu el este cel care o simte, ci ceea ce se simte pentru el, într-un fel.

Întrebare: Atunci spune-mi, te rog, în concluzie: ce este viața noastră?

Răspuns: Viața noastră este o formă de existență a materiei proteice. 🙂

Întrebare: Chiar așa?

Răspuns: Mai luăm din această viață Reshimot-urile sale – amintiri, impresii. Și mergem mai departe. Un număr mare de boabe mici de egoism, adică dorința coruptă pe care Creatorul a creat-o, trece treptat prin purificare, corectare și unificare.

Întrebare: Deci aceste mici fragmente egoiste, cele 7 până la 8 miliarde care sunt, își trăiesc viața tocmai pentru a ajunge la asta?

Răspuns: Iad, purgatoriu și paradis, ca ale lui Dante.

Iadul este un sentiment, o recunoaștere a egoismului cuiva, a cât de nesemnificativ este. Și orice altceva pe care le putem adăuga aici.

Purgatoriul este atunci când omul încearcă să-l corecteze, să-l purifice. Și paradisul este atunci când cineva își transformă egoismul pentru a lucra în serviciul altora.

Acestea sunt cele trei etape pe care trebuie să le parcurgem.

Întrebare: Deci, cu toate viețile noastre ne apropiem de această ultimă, a treia etapă?

Răspuns: Da. Prin urmare, dacă oamenii înțeleg ce sunt aceste trei etape: iad, purgatoriu și paradis, adică înțelegerea egoismului, corectarea acestuia și utilizarea sa corectă, atunci totul este bine. Vom încerca în continuare.

Din  emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 14.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a vedea o singură forță în spatele tuturor obiectelor și fenomenelor, trebuie să găsesc dorințe care susțin această idee în mine?

Răspuns: Nu, nu vei putea găsi în tine astfel de dorințe. Trebuie să fi în grupul corespunzător de la care le poți primi.

Cert este că nici unul dintre noi nu are vreo dorință de unificare. Nu există nicio dorință de dăruire în noi. Dar când ne adunăm într-un grup și vedem cât de egoiști suntem, cât de mult nu vrem și chiar disprețuim toată această unitate, începem să înțelegem cât de departe suntem de calitatea spirituală, de calitatea Creatorului.

Apoi, nu avem altă opțiune decât să încercăm tot felul de tehnici artificiale pentru a ne apropia unul de celălalt pentru a ajunge la starea de a cere Creatorului să ne unească.

Toată munca în grup constă în a da un exemplu de străduință pentru unitate reciprocă. Deși nu avem această aspirație naturală, atunci când facem asta în mod artificial, dăm un exemplu prietenilor noștri.

Drept urmare, ajungem într-o stare în care pare că ne străduim spre unificare, dar, de fapt, nu o atingem. Aici apare diferența dintre starea dorită și realitate. Această diferență creează un imbold pentru a ne întoarce către Creator.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce există o condiție pentru a acoperi toate păcatele cu iubire? Aceasta se datorează faptului că vasul sufletului comun creat de Creator a fost spulberat și dorința egoistă a intrat între toate fragmentele sale. Fiecare fragment este înfășurată într-un egoism care nu ne permite să simțim legătura dintre acestea.

Prin urmare, progresul nostru este determinat de cât de mult recunoaștem respingerea noastră naturală, incapacitatea și lipsa de dorință de a-i simți pe ceilalți. În aceeași măsură în care suntem distanțați unul de celălalt, suntem distanțați de Creator, deoarece atitudinea mea față de Creator nu poate fi mai bună decât atitudinea față de grupul de zece.

Prin urmare, toate lucrările legate de Creator se fac numai în grupul de zece, iar conexiunea cu Creatorul este conexiunea dintre cei zece prieteni. Acesta este singurul mod de a ne evalua adevărata stare. În măsura în care sunt devotat prietenilor mei, sunt devotat Creatorului, adică sunt gata să mă anulez și să exist în interiorul prietenilor mei și în Creator.

Principalul lucru este să ne arătăm reciproc în orice mod posibil cum dorim să ne apropiem unul de celălalt în grupul zece, astfel încât devotamentul nostru să fie vizibil pentru toată lumea. Jucându-ne și arătându-ne exemplul potrivit, vom ajunge în cele din urmă la adevăratu devotament. Trăim într-o lume a minciunilor și prin urmare jocul este o chestiune serioasă care ne conduce la adevăr.

Jucăm rolul unor relații bune și prin acțiunile noastre atragem lumina înconjurătoare. Iubirea noastră nu este reală, dar nici lumina nu este reală, este lumina înconjurătoare. Strălucește de departe și totul pare să nu fie real, ci doar un joc. Cu toate acestea, prin acest joc, îl trezim pe Creator să se joace cu noi.

De fapt, suntem egoiști, dar jucăm aceste roluri de iubire, devotament și dăruire. Și întrucât din partea noastră totul este un fel de pretenție, Creatorul poate fi viclean cu noi, ascunzându-și adevărata Sa stare și influențându-ne prin lumina înconjurătoare. Astfel putem ajunge la o oarecare similitudine între noi.

Poate că nu este încă o conexiune reală, nici de partea noastră, nici a Lui, dar ne ajută să ne apropiem și să reducem distanța dintre noi. În acest fel, primim din ce în ce mai multă influență de la Creator și ne schimbăm treptat forța de primire în dăruire. În loc să-l simțim pe Creator ca o forță generală a naturii, începem să simțim influența forței Sale și să întărim conexiunea cu El: „Sunt pentru iubitul meu și iubitul meu este pentru mine”.

Este ca și cum am primit o fotografie pe care cineva a rupt-o în multe bucăți și vreau să o aranjez la loc pentru a vedea cine este în ea. Pentru a finaliza acest puzzle, trebuie să-mi imaginez corect ceea ce vreau să văd de la bun început. Nu știu cum arată cu adevărat această forță, dar știu că aduce bine, împlinire, pune totul în ordine și stă în spatele tuturor.

Văd această forță în spatele a tot ceea ce se întâmplă în lume, în spatele fiecăruia dintre prietenii mei. Este necesar să conectăm împreună toate tipurile de spargere care există în lumea noastră, să le unim într-o singură imagine pentru a vedea manifestarea unei forțe unice în spatele tuturor. Prin conectarea cu prietenii noștri mai presus de toate stările noastre sparte și acoperirea tuturor păcatelor cu iubire, creăm o imagine a Creatorului în cadrul conexiunii noastre.

Devotamentul din suflet este devotamentul față de această muncă, față de prieteni, să ajut pe toată lumea și să mă simt simți ca un reprezentant al Creatorului gata să depun toată puterea, dorințele și abilitățile pentru a restabili imaginea adevărată, gata să adun toate piesele într-o singură întreg. Aceasta este misiunea ultimei generații care trăiește în timpul nostru, obligată să dezvăluie singura forță unică și unită care stă în spatele acestei imagini, în spatele tuturor acțiunilor.

Din prima parte a lecției zilnice de cabala 17.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→