Întrebare: Ce este ieșirea din Egipt? Ce este „Egiptul” din punct de vedere spiritual?

Răspuns: Ieșirea din Egipt este ieșirea din egoism și intrarea în calitatea de dăruire, unitate și iubire.

Întrebare: De unde începe?

Răspuns: Omul începe să simtă că trăiește fără scop, nu-l umple niciun „zeu” sau credință, nu-i oferă un răspuns complet la ce este sensul vieții, scopul ei. El depășește treptat ceea ce a fost învățat și ceea ce mediul îl învață și de care se ține.

Simte că are nevoie de ceva mai mult: să știe de ce trăiește, pentru ce și cum funcționează totul. Apare o întrebare despre existența lui, pe care o simte complet lipsită de sens.

Întrebare: Există astfel de dorințe, care se dezvoltă pe parcursul evoluției, numite aspirații spirituale?

Răspuns: Aceasta este aspirația inițială.

Întrebare: Și atunci omul dezvăluie unica forță a naturii?

Răspuns: Nu. Acest lucru nu se întâmplă imediat. Nici măcar nu știe unde sau cum să caute această forță a naturii și cum îl controlează aceasta pe om.

Sarcina sa principală este să-l găsească pe Creator, deoarece aceasta este singura forță care controlează totul. Este pentru și parcă și împotriva ta, indiferent cum, dar întotdeauna există o singură forță. A dezvălui această forță este cel mai important lucru pentru om.

Cu toate acestea, el nu știe cum să o găsească. Ajunge să studieze într-un grup și i se spune că această forță este opusul egoismului. Aceasta este forța spirituală care există acum în el și în care a fost creată întreaga noastră lume și trebuie să se apropie de această forță a Creatorului, de calitatea de dăruire, iubire și conexiune.

La urma urmei, întreaga noastră acțiune este să ne unim din nou într-un singur suflet, care s-a spart în 600.000 de părți, iar noi trebuie să unim aceste mici suflete individuale într-un singur suflet.

Din emisiunea de pe KabTV “Stări spirituale” din 15.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dintr-o scrisoare: „Sunt plin de ură pentru părinții care m-au adus în această lume! De ce? Nu au văzut ei că această lume este o grămadă de gunoi, că nu este potrivită pentru trai ?! Nu vreau să trăiesc în ea și nu pot trăi de unul singur. Trăiesc cu durere constantă.

În ciuda acestui fapt, sunt căsătorit. Dar i-am spus soției mele de la prima întâlnire: „Nu vom avea copii”. Ea a fost de acord. Suntem căsătoriți de cinci ani. Soția mea m-a rugat să vă scriu și să vă cer părerea. Dar să știi că eu sunt hotărât.”

Persoana respectivă scrie fără echivoc că nu va aduce copii în această lume. Dar soția lui pare să vrea. Ce facem cu toate acestea? Este într-adevăr lumea atât de înfricoșătoare încât să nu aduci copii aici?

Răspuns: Și ce? Este înfricoșătoare, dar îi aduci. Fă ceea ce trebuie, ce ar trebui să facă o persoană. Fă totul pentru asta.

Întrebare: Ar trebui să mă gândesc la copii?

Răspuns: Ar trebui să te gândești la copii și te vei gândi la copii. Acum nu te gândești la copii, te gândești la tine.

Trebuie să dai naștere generației următoare. Pentru că așa este natura – privește animalele. În ceea ce privește generația următoare, suntem ca niște animale. Fiecare cuplu ar trebui să nască un băiat și o fată.

Întrebare: Cei care au decis că nu vor, pot fi numiți o familie?

Răspuns: Acesta este cel mai înalt egoism și nu îi poți numi o familie.

O familie este un individ masculin și feminin care își creează propriul tip.

Spun ceea ce este scris în Cabala. Înțelepciunea cabalistă este mai înaltă decât cea a lumii noastre și vorbește despre modul în care este stabilită de natură. Numiți-o natură sau Creatorul. Suntem obligați să ne reproducem felul nostru și, astfel, ne continuăm în urmașii noștri.

Întrebare: Și pentru acei oameni care în mod deliberat nu vor descendenți, cumva mai târziu vor răspunde sau nu?

Răspuns: Povestea lor se termină cu ei. Dar o persoană ar trebui să se străduiască să se continue în descendenţi.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.11.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum știi când te-ai trezit spiritual?“

Treci de la actuala diviziune la o realitate mai unificată.

Se simte de parcă te trezești dintr-un vis: vezi o lume rea și nedreaptă în jurul tău, apoi închizi din nou ochii și te trezești într-o lume perfect armonioasă.

Lumea îngrozitoare pe care ai văzut-o prima dată era într-un vis și nu mai vrei să fii acolo.

Când te trezești a doua oară, vezi o lume echilibrată și nu cea pe care ai văzut-o în visul tău. Cabaliștii au scris despre o astfel de revelație spirituală: „Erau ca visători”.

Întrebarea este: Cum ne putem trezi din coșmarul nostru din ce în ce mai adânc într-o lume pașnică, echilibrată și armonioasă? Răspunsul este prin schimbarea percepției noastre asupra realității.

În prezent, trăim într-o lume perfectă, nimic mai puțin decât Raiul, unde există bunătate totală și nicio urmă de răutate. Singurul obstacol pe care îl avem în a simți realitatea ca atare, este percepția noastră. Prin urmare, schimbându-ne percepția, schimbăm lumea în care trăim.

Percepția noastră actuală asupra realității este cea mai scăzută dintre toate, unde toată bunătatea se transformă în forma sa opusă. În afara acestei percepții se află lumea liniștită și sublimă a lui Ein Sof (Infinit), dar percepem această bunătate eternă prin simțuri, care o limitează teribil la o imagine minusculă, trecătoare și negativă.

Învățând cum să ne ridicăm deasupra percepției noastre actuale asupra realității, ne vom vedea înveliți de o căldură de iubire de care nu avem nici o conștientizare la nivelul nostru actual.

Procesul de ridicare deasupra percepției noastre actuale asupra realității către una care este perfect conectată, armonioasă și eternă este numit în înțelepciunea Cabalei un proces de „corectare”. Schimbările pe care le suferim în percepția și simțirea noastră asupra realității sunt considerate corectări și, cu cât devenim mai corectați, cu atât lumea ne va apărea mai pozitivă și mai armonioasă.

În esență, corectându-ne și transformând percepția noastră, împlinim un proces de ridicare deasupra impulsurilor noastre de diviziune, și făcând acest lucru, vedem cum se schimbă și atitudinile celorlalţi față de noi.

Pe scurt, nu este nevoie să schimbi pe nimeni sau să corectezi lumea. Nu trebuie decât să ne corectăm noi înșine și apoi vom descoperi că trăim într-o realitate perfectă.

Bazat pe „Întâlnirea lumilor” din 16 iunie 2014. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Frank Oberle pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Punctele de vedere ale Cabalei sunt apropiate de budism și, în multe privințe, de yoga, catolicism și alchimia europeană, aparent, conform metodelor de realizare a unui viitor mai luminos. Dar, din câte am înțeles, cel mai strălucit viitor poate fi realizat numai prin unitate în Cabala. De ce este asta? Dacă alte școli oferă acest lucru, de ce nu contează

Răspuns: Cabaliștii nu resping pe nimeni. Dar, aparent, există mai multe modalități de a uni omenirea. Astăzi înțelegem că fără unitate pur și simplu vom pieri, ne vom distruge reciproc. Din tot ce ni se întâmplă, vedem că aceasta este singura cale spre mântuire. Nici dezvoltarea tehnologiei și nimic altceva nu ne vor ajuta. Trebuie să dezvoltăm o persoană pentru comunicare, pentru o mai bună legătură cu ceilalți.

Cabala explică cum să faci acest lucru. Se bazează pe o forță bună ascunsă în natură care ne poate uni. Omul nu are această putere. Indiferent de câte meditații am face sau cum am folosi diverse metode cu tot felul de exerciții, acest lucru nu ne va ajuta, deoarece egoismul ne pătrunde literalmente de sus în jos.

Metodologia cabalistică este construită pe unirea umanității cu ajutorul unei forțe bune care există în natură, dar care ne este ascunsă. Prin urmare, Cabala este numită știință secretă, deoarece dezvăluie această putere și apoi, folosind-o, ne putem uni. Acesta este ceea ce face Cabala diferită de alte învățături.

Dar aceasta nu este meditație, nu este un exercițiu fizic. Acest lucru este cu adevărat adânc în natură. Dar este diferit. Trebuie doar să înțelegeți ce este.

În principiu, Cabala nu neagă nimic, de fapt, nici toate celelalte metode. Nici ei nu se dezmint reciproc, dar fiecare are o abordare diferită.

În umanitate există diferite grupuri de oameni cu înclinații și pregătiri psihologice diferite față de natură. Deci, este nevoie de o abordare diferită.

Apropo, în Cabala se spune că există multe modalități de a atinge unitatea.

Dar faptul că unirea dintre toți este scopul și modul cu adevărat corect de existență nu poate fi negat astăzi. O persoană ar trebui să verifice singură dacă metoda Cabalei i se potrivește. Și dacă nu, atunci poate alege altceva.

Dar, în același timp, trebuie să vă străduiți să uniți oamenii. Cred că aceasta este sarcina și responsabilitatea tuturor.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” 20.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există sute de tipuri de frică. O lipsă pe care o simt, poate fi interpretată ca frică?

Răspuns: Nu, frica este un sentiment specific de a te teme de dorințele tale neîmplinite, până la dorința de a trăi.

Întrebare: Este frica un sentiment pozitiv, o emoție?

Răspuns: Nu există emoții și dorințe negative. Totul depinde de modul în care le folosim.

Dacă cuiva nu îi este frică, cum poate merge înainte? Trebuie să îi fie frică să nu rămână în aceeași stare, să vrea să avanseze, pentru a ajunge la scop și pentru a se corecta.

Întrebare: Există diferite niveluri de frică. De exemplu, frica de boală și teama că nu veți putea aduce mulțumire Creatorului sunt diferite?

Răspuns: Desigur. Cu toate acestea, ele ar trebui să fie îndreptate către o singură sursă – Creatorul.

Întrebare: Înseamnă că în Cabala nu există ceva de genul că  trebuie să scăpăm de frică, așa cum se predă în psihologie?

Răspuns: În Cabala trebuie să construiți un nou tip de frică de fiecare dată pentru a înainta. Omul nu poate avansa doar prin forțe pozitive. Are nevoie și de forțe negative.

Forțele negative îl împing din spate și forțele pozitive îl trag înainte.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala, absența acțiunilor pentru unificarea oamenilor este considerată păcat. În același timp, Cabala spune că nu există liberă alegere. De unde vine păcatul?

Răspuns: Libertatea este doar de a te îndrepta spre scop în mod corect  și mult mai repede decât este determinat de natură.

Întrebare: Dacă mă rog pentru mine, este un păcat conform Cabalei. Pe de altă parte, ce alegere am?

Răspuns: Alegerea ta este să te rogi să te raportezi cu amabilitate la ceilalți și Creatorul să te ajute în acest sens. În acest fel, îți accelerezi mișcarea și dezvoltarea.

Întrebare: Am libertatea de a alege să cer ajutorul Creatorului?

Răspuns: Da. Depinde cât de mult intri în grupul care te inspiră, te ajută și te împinge înainte. Le folosești sprijinul reciproc și te orientezi astfel către Creator prin preluarea unui anumit număr de impresii din grup.

Întrebare: Ce este păcatul, din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Păcatul este folosirea greșită a acelor condiții care vă sunt date pentru a vă deplasa corect spre scop și a-l atinge rapid și fără durere, în timpul acestei vieți.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 14.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O scrisoare către tine:

Prietenul meu apropiat, un evreu, a murit și pentru prima dată m-am regăsit într-un cimitir evreiesc. Familia sa a decis să-l îngroape conform legii evreiești. Primul șoc pentru mine a fost că a fost îngropat a doua zi dimineață. De ce se grăbeau atât de mult? Nimeni nu a avut cu adevărat timp să-și ia rămas bun de la el.

De asemenea, această rupere de haine în cimitir, pentru ce? Și faptul că aruncă corpul în pământ fără un sicriu, doar înfășurat într-o cârpă și îngropatl. Aceste obiceiuri mi se par oarecum inumane, nu au căldura unui rămas bun, totul se întâmplă repede, fără dragoste. De ce? La urma urmei, evreii sunt atât de orientați spre familie și aici vedem doar răceală.

Răspunsul meu: În primul rând, faptul că cineva este îngropat nu într-un sicriu, ci în pământ este firesc. După cum este scris: „Din țărână ești și în țărână te vei întoarce”. Și nu este nimic mai aproape de corpul nostru animal care să fie deja mort decât pământul. Este necesar să se permită unui corp să se descompună în mod normal în acest mediu. Pentru a dispărea. Și totul pentru a se descompune complet.

Trebuie să te transformi în pământ, astfel încât să nu rămână absolut nimic din tine. Asta în primul rând.

În al doilea rând, morții trebuie îngropați cât mai repede posibil. Faptul că a spus că s-a făcut a doua zi deja nu este un obicei evreiesc. Este obligatoriu să îngropi corpul în aceeași zi, în aceeași seară. Dacă, de exemplu, o persoană a murit în mod neașteptat, indiferent cum, la 8, la 10 seara, ar trebui să fie înmormântat până la miezul nopții. Cât mai repede posibil.

Întrebare: De ce o asemenea grabă? Nici măcar nu există timp pentru a-și lua rămas bun de la morți?

Răspuns: Nu este nevoie să ne luăm la revedere de la el și să-l vedem! Nu! Corpul nu trebuie atins. Viața a ieșit din corp, corpul este deja considerat de neatins. Este impur.

Întrebare: Dar despre ruperea hainelor?

Răspuns: Este un semn de doliu să rupi hainele.

Întrebare: Puteți explica de ce, din punctul de vedere al Cabala?

Răspuns: Hainele sunt numite „Levuș“ – este forma exterioară a sufletului. De când persoana iubită ne-a părăsit, o parte din sufletul nostru a mers cu ea.

Întrebare: De ce scrie că aici este răceală, nu există căldură, nu există respect pentru corp?

Răspuns: De ce? Dimpotrivă, acesta este respect pentru corp, dar într-un mod pe care el nu îl înțelege.

Nu este vorba despre tratarea unui cadavru ca pe cineva care trăiește, ci despre ceea ce trebuie făcut pentru un cadavru; trebuie să împlinești totul. Aceasta este atitudinea noastră față de morți. În plus, acest lucru se face în așa fel încât orice persoană care și-a pierdut viața să fie egală cu toate celelalte. Nu este îngropat în haine bogate, nu într-un sicriu de aur. Nimic de genul asta!

Și mai mult, fac cât mai mult posibil, astfel încât corpul să putrezească cât mai repede, să se desprindă de cojile sale.

Comentariu: Aici îmi amintesc de Faraon …

Răspunsul meu: Dimpotrivă. Este chiar invers.

Comentariu: Da. De asemenea, ați fost în subsolurile Schitului [Muzeul Schitului de Stat, St Petersburg]. Există mumii acolo și poți chiar distinge trăsăturile feței. Au reușit să le păstreze atât de bine. Adică umanitatea are o atitudine complet diferită.

Răspunsul meu: Una opusă.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Este, aș spune, un imn al egoismului.

Întrebare: Un imn al egoismului, da. Despre asta am vrut să vorbesc. Este acesta un imn al egoismului pentru a îngropa în acest mod, cu onoruri?

Răspuns: Desigur! Adică este etern, este perfect, continuă să existe. Îi vom îngropa slujitorii, caii și toate celelalte. Îi vom găti niște feluri de mâncare și așa mai departe.

Iar evreii, dimpotrivă, au chiar obiceiul de a pune var în pământ cu trupul, astfel încât trupul să se descompună mai repede.

Întrebare: Înseamnă că ar trebui să se transforme în pământ cât mai repede posibil?

Răspuns: Da. Să ne desprindem de lumea noastră cea mai de jos, cea mai proastă. Adică, înfășurați-l într-o cârpă, într-o cârpă albă simplă, nimic mai mult, puneți-l în pământ și îngropați-l.

Comentariu: Lumea nu a acceptat această tradiție veche de secole.

Răspunsul meu: Desigur. Pentru că este departe de egoism. Egoismul nu permite corpului să fie atât de nerespectat.

Comentariu: Adică trăim într-o lume care respectă corpul. Este chiar evident din scrisoarea în care scrie că nu există căldură, totul este foarte rece. Trebuie să ne luăm rămas bun de la corp.

Răspunsul meu: Și nu este nimic aici. Iată o coajă moartă care nu are valoare și ar trebui să putrezească cât mai repede posibil. Nu este necesar să-l privim în nici un fel. Tot ce a rămas a mers la rădăcina spirituală și există acolo.

Întrebare: Poți numi asta reîncarnare? Adică, cu cât corpul se descompune mai repede, cu atât sufletul se va întoarce mai repede pentru corectarea viitoare.

Răspuns: Desigur. Acest lucru este, de asemenea, luat în considerare, dar corpul nu are nimic de-a face cu acest lucru. Sufletul s-a desprins de trup și atât.

Comentariu: Dacă oamenii ar auzi când se citește Kaddish și ce spune. De fapt, nu scrie „Ce durere că a plecat! Cum ne-a putut părăsi! ” Ci spune: ”Îți mulțumesc Creatorule că ai luat acest corp”. Omul nu poate înțelege asta, desigur!

Răspunsul meu: Desigur. Cât de mare ești, Doamne, pentru că i-ai făcut asta celui drag. Fie ca marele tău nume să fie exaltat, Creatorule.

Comentariu: Ați putea explica acest lucru?

Răspunsul meu: Nu există încetarea vieții și nu există moarte. Este pur și simplu o tranziție în înțelegerea noastră de la o stare la alta. Deci, de ce ar trebui să suferim?

Când apa se transformă în abur și apoi aburul se condensează și cade sub formă de ploaie și, din nou, ciclul apei din natură, ar trebui să regretăm trecutul, prezentul și așa mai departe? Nu. Spunem doar: „Vă mulțumim pentru aceste transformări”.

Întrebare: Mă întreb, va veni asta în lume? Când vom începe să tratăm corpul în acest fel, se va numi avansare?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ce sunt cele șapte zile numite „Shiva“?

Răspuns: Șapte zile de doliu și sunt concepte absolut cabalistice.

Întrebare: Stau acasă timp de șapte zile?

Răspuns: Da. Până când sufletul nu este complet separat de trup, nu părăsește complet corpul și nu rupe legătura cu acesta.

Întrebare: Durează șapte zile?

Răspuns: Șapte zile. Apoi 30 de zile. Apoi un an.

Întrebare: Putem încheia acest lucru cu o singură propoziție? Ceva despre trup și suflet.

Răspuns: Cred că cel mai bun lucru de spus este: încercați să trăiți în suflet, nu în trup.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Michael Laitman” din 30.11.2020

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că în lumea noastră există două categorii de suflete: vechi cu experiență și noi, tineri? Sufletele vechi vin în lumea noastră special pentru a ajuta sufletele noi?

Răspuns: Da, chiar așa este.

Întrebare: Se deosebesc cumva unele de altele?

Răspuns: Este imposibil să facem diferența.

Întrebare: Adică, la prima vedere, nu voi putea înțelege dacă este un suflet tânăr sau unul bătrân?

Răspuns: Nu. În plus, există așa-numita reîncarnare a sufletelor. În fiecare moment, o persoană are un suflet diferit.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 31.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Hotelurile din Paris sunt goale. Există o pandemie și nu există turiști. Hotelul Avenir Montmartre, care se află într-o locație bună, cu vedere la Turnul Eiffel, a lăsat persoanele fără adăpost să intre.

Conducerea hotelului a oferit camere unei organizații caritabile pentru persoanele fără adăpost și a oferit adăpost oamenilor în timpul anului, astfel încât să nu înghețe pe stradă în frig; au fost așezați în aceste camere. Acolo au trei mese pe zi, un duș cald și o toaletă caldă.

Această organizație de caritate consideră că, în acest fel, vor putea face ca persoanele fără adăpost să-și schimbe viața.

Răspunsul meu: Nu. Acesta este un stil de viață.

Întrebare: Să trăiești pe stradă?

Răspuns: Da! Ma simt liber. Nu datorez nimănui și nimeni nu-mi datorează nimic. Nu am nevoie de nimic. Nu vreau nicio obligație reciprocă. Vreau să mă simt liber.

Întrebare: Nu este aceasta o nenorocire așa cum credem cu toții?

Răspuns: Aceasta nu este o nenorocire. Este un sentiment de o asemenea libertate, o astfel de existență pe care nimeni altcineva nu o are.

Comentariu: Voi presupune cu atenție că persoanele fără adăpost ne privesc și ne spun: „Iată-i pe cei nefericiți! Cu toate afacerile lor. ”

Răspunsul meu: Da. Principalul lucru este că trăim în căutarea timpului și ei nu au timp; timpul nu are control asupra lor.

Comentariu: Este frumos. Avem un ceas bifat tot timpul, totul este timp, da. Nu am avut timp.

Răspunsul meu: Așa ne gândim în mod inconștient că nu am avut timp să fac și ce am reușit să fac.

Și aici, nimic! Înțelegi ce este fericirea ?! De dragul acestui sentiment de libertate, ei sunt gata să trăiască pe stradă. O persoană alege întotdeauna în mod egoist, nu puteți face nimic în acest sens. Aceasta este natura noastră. Ei aleg această stare. Prin urmare, vor veni, desigur, la hoteluri, dar nu cred că vor fi foarte mulți dintre ei.

Nu cred că vor folosi hotelurile 100%. Aceștia sunt oameni cărora, în principiu, nu le pasă atât de mult dacă s-au spălat sau nu și chiar dacă au mâncat normal sau nu, atâta timp cât acest lucru nu ar afecta sentimentul atemporalității lor. Nici nu simțim cum este posibil să existe în afara timpului, în afara mișcării. Acesta este de fapt un sentiment spiritual, deoarece timpul este cel mai important lucru pe care îl avem.

Comentariu: Da. Acestea sunt legăturile noastre. Dacă continuați puțin mai mult, voi lăsa totul și voi ieși pe stradă, așa. Există chiar și ceva romantism în asta.

Răspunsul meu: Aceasta este alegerea pe care o are o persoană, nu pentru că nu ar putea face altceva. Aceasta este alegerea lui. Aș spune chiar că Franța are fonduri suficiente pentru a avea grijă de acești clochards [vagabonzi], nu neapărat acum, din cauza pandemiei, dar, în general, au existat tot felul de oportunități.

Cu toate acestea, nu părăsesc străzile. Cred că o astfel de existență le oferă un sentiment de libertate. Puteți spune: „Dar nu există ca oameni fără adăpost, există ca animale”. Locuiesc pe stradă, indiferent unde, cum sau ce. Asta nu este corect. Dar, aceasta este alegerea lor.

Cel mai important lucru este dacă o persoană controlează timpul sau timpul controlează o persoană, până la moarte.

Întrebare: Cum putem, fără a ieși pe străzi, să începem să controlăm timpul?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să ieșim din toate restricțiile pe care ni le impune egoismul nostru, să ne ridicăm deasupra lor, deasupra egoismului și să începem să acționăm într-un mod complet diferit, nu pentru noi înșine, ci pentru ceilalți. Nu avem altă opțiune. Apoi, veți simți că ieșiți dintr-o captivitate și cădeți într-o altă captivitate, să vă îngrijiți de ceilalți, dar acolo vă veți simți liberi de legăturile pământești.

Comentariu: Dar, totuși, uitându-ne la persoanele fără adăpost.

Răspunsul meu: invidiați-i! Pe de altă parte, putem spune că acum ne apropiem de ei în anumite privințe. Virusul ne face să rămânem acasă și să nu ne grăbim.

Oricum nu poți face nimic. Rămâneți acasă câteva luni mai mult și apoi veți verifica dacă puteți scoate nasul pe stradă sau nu. Dacă nu ești încă deasupra destinului tău, atunci vei rămâne acasă încă câteva luni și așa mai departe, până vei începe să simți că nu este timp.

Acum, mai scrieți în calendar, încă vreo câteva luni, alte trei luni și multe altele. Când încetezi să faci asta, îți vei pierde simțul timpului. Apoi, în loc de simțul timpului, vei avea un alt simț.

Veți începe să definiți acest sentiment ca alte relații spațiu-timp și conexiune între toată lumea. Trecutul, prezentul și viitorul vor deveni o mișcare spre conexiunea universală. Apoi, veți măsura în acest fel: dacă există o conexiune și devine din ce în ce mai explicită și de dorit, atunci merg înainte și trăiesc. Dacă această legătură nu se manifestă într-o conexiune din ce în ce mai mare între noi, atunci timpul începe să zboare. Exact atunci când zboară.

Întrebare: Aceasta înseamnă că timpul se oprește când găsesc o conexiune cu ceilalți, de parcă aș fi trecut într-o stare aproape eternă?

Răspuns: Da. Dacă totul se mișcă, nu în interiorul meu, ci între mine și ceilalți, atunci timpul încetinește.

Comentariu: Gânduri despre alții, trăind pentru alții, voi trăi așa.

Răspunsul meu: Da. Circulația într-un sistem închis va aduce acest sistem într-o stare de repaus absolut.

Acest sentiment este realizarea Creatorului.

Din emisiunea de pe KabTV„Știri cu Dr. Michael Laitman” , 21.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Puțini oameni sunt capabili să se conecteze cu proprii lor oameni, cum ar fi părinții, soții și proprii copii. Cum mă pot uni cu copiii altor persoane dacă nu mă pot uni cu ai mei?

Răspuns: Ne unim, nu cu copii și alții oamenii, ci cu oameni care au același scop ca și noi: să ne ridicăm deasupra naturii noastre egoiste și să începem să simțim puterea superioară. „Superior” nu înseamnă o forță mistică. Este pur și simplu deasupra egoismului nostru.

Tot ceea ce simțim acum sunt forțe egoiste în interiorul nivelurilor mineral, vegetal, animal și uman din natură. Trebuie să ne ridicăm mai presus de toate acestea. Apoi, vom începe cu adevărat să simțim toată materia, toată natura și toată creația.

Pentru aceasta, avem nevoie de câțiva oameni cu ajutorul cărora putem să ne ieșim din noi înșine și din egoismul nostru pentru a simți tot ceea ce există în afara noastră. Asa functioneaza.

Întrebare: Cum se va manifesta forța superioară? Care este acest sentiment?

Răspuns: Aceasta este proprietatea dăruirii și iubirii care ne va conecta cu toată lumea și, în acest fel, vom include întregul univers, adică toate lumile și toate universurile. Totul se va conecta într-un sistem specific și îl vom simți în interiorul nostru.

Din emisiunea de pe KabTV „Întreabă un cabalist” din 31.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→