Category Archives: Munca interioara

Timpul pentru deschiderea inimilor

214Comentariu: Oamenii îți scriu: “Michael Laitman, tu faci Cabala primitivă când vrei să o revelezi la toată lumea. Cabala este pentru elite, este partea interioară a Torei. Și tu o aduci în lume. Nu o fă!”

Răspunsul meu: Aș fi de acord cu tine, însă cărțile Cabaliste ne spun altceva: că va veni timpul – asta a fost spus cu mii de ani în urmă – când Cabala va fi deschisă tuturor.

Este spus în Tora: “Am să îi aduc la muntele Meu sfânt și îi voi face să se bucure în casa Mea de rugăciune; ofrandele lor arse și sacrificiile lor vor fi acceptabile pe altarul Meu, căci casa Mea va fi numită o casă a rugăciunii pentru toți oamenii. Așa că nu ai dreptate în întregime.

Întrebare: Deci acestea sunt vorbe Cabaliste în mod sigur?

Răspuns: Desigur. Afirmațiile Regelui David sau a Cabaliștilor antici sau a Cărții Zohar.

Întrebare: Dar asta a fost spus de Cabaliști. Iar pentru tine, Regele David a fost de asemenea un Cabalist?

Răspuns: Desigur că a fost un Cabalist! Înțelegând Creatorul, scriind asemenea lucruri care ne revelează lumea superioară!

Comentariu: Dar această scrisoare este scrisă în mod clar de o persoană pentru care are o interdicție pentru studiul Cabalei.

Răspunsul meu: Asta este treaba lui.

Întrebare: În principiu, ești sigur că a venit timpul pentru dezvăluirea completă, absolută a acestei științe?

Răspuns: Și Cabaliștii au spus asta.

Întrebare: Și faptul că tu înveți pe absolut toată lumea?

Răspuns: Este spus despre asta de asemenea: “Cunoaște Domnul”, căci ei toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic al lor la cel mai mare al lor

Întrebare: Crezi că timpul este acum?

Răspuns: Și ei au spus asta. Eu nu spun nimic de unul singur, ei toți spun asta.

Întrebare: Ești sigur că acum este timpul ultimei generații? Sau poate este o greșeală?

Răspuns: Dacă ei au spus astfel, eu mă conformez.

Întrebare: Și ei spun că timpul este chiar acum?

Răspuns: Da. Eu am fost un discipol al ultimului  mare Cabalist, Rabash, iar ceea ce am primit de la el, continui.

Întrebare: Rabash a avut această încredere că “ușile se vor deschide”?

Răspuns: Fără îndoială!

Comentariu: Totuși, Rabash a avut un grup mic.

Răspunsul meu: El nu și-a permis mai mult. Iar eu nu mă simt limitat de nimic. Vremurile sunt diferite acum.

Comentariu: Da. Dar tu ai provocat foarte multă critică asupra ta.

Răspunsul meu: Nu contează. Totul tot va funcționa.

Întrebare: De ce exact astăzi este timpul pentru dezvăluire?

Răspuns: Deoarece lumea devine globală, integrală, interconectată. Și are nevoie de atitudinea corectă a oamenilor față de oameni. Și asta este exact despre ceea ce vorbește Cabala: cum să o realizăm, cum să ajungem la bunătate și iubire reciprocă.

Întrebare: Este aceasta o știință interioară secretă?

Răspuns: Nu este nimic secret. Ceea ce nu am revelat este numit un mister. Așadar, știința este numită un mister deoarece ea creează realitatea din orice mister.

Întrebare: Și când spune că aceasta este partea interioară a Torei, ce înseamnă?

Răspuns: Că este acea Tora care este imposibil de citit doar cu ochii, tu trebuie de asemenea să-ți deschizi inima.

Întrebare: Deci timpul pentru deschiderea inimii vine acum?

Răspuns: Da. Deschiderea ochilor tăi nu este suficientă. Noi ne apropiem de o asemenea stare că lumea are nevoie de deschiderea inimilor.

Proprietatea „Israel”

749.01Întrebare: Cine sunt fii lui Israel?

Răspuns: Fii lui Israel provine din cuvântul„ Israel ”care, în traducere, înseamnă„ direct spre scopul creației ”sau „direct către Creator ”.

Când o persoană este îndreptată spre căutarea și dezvăluirea Creatorului în sine, atunci el este numit Israel și toate acțiunile sale sunt numite fii lui Israel, adică au ca scop crearea unui vas spiritual în el în care ar simți acest lucru .

Întrebare: Toată lumea poate simți calitatea de „Israel?”

Răspuns: Desigur. În general, evreii nu sunt un popor. Sunt imigranți din Babilonul antic, din toate acele popoare care s-au împrăștiat de acolo, pe întregul glob și au format popoarele lumii. Prin urmare, evreii sunt ca o mini-colecție a tuturor popoarelor lumii, o mini-umanitate.

Dar cum s-au reunit? Prin eforturile lor de a-l dezvălui pe Creator. Prin urmare, ei s-au numit „Isra-el”. „El” este Creatorul și „Isra”, din cuvânt, „Yashar” înseamnă „direct”.

Din emisiunea de KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

 

Iadul, Purgatoriul și Paradisul ne așteaptă

294.1Întrebare: Psihologii cred că o persoană întotdeauna privește înapoi, își agonizează trecutul și nu se poate elibera de acest lucru. Oamenii se opresc asupra greșelilor lor și a ceea ce ar fi trebuit să facă diferit. Simt durerea din nou și din nou și nu sunt în stare să se elibereze de acest cerc vicios.

Avem o scrisoare de la o femeie singură, în vârstă, care scrie despre cât de înspăimântător și de singuratic este să trăiești în special în această pandemie. Este singură acasă, incapabilă să scape de gândurile despre trecutul ei: divorțul și cele două avorturi, unul datorită carierei și celălalt când a decis că era prea bătrână pentru a naște. Ea scrie: „Și sunt singură aici; este frig în afara ferestrei mele, frig în interior și simt îngrozitor de frig în inima mea, iar de gândurile păcatelor și greșelilor mele, nu există nici o scăpare. ”

Ce îi putem spune, la urma urmei ea se uită mereu înapoi în trecut și trăiește în acest trecut? De ce ni se dă toată această suferință?

Răspuns: Faptul că o persoană agonizează asupra trecutului, este de asemenea o corecție. Nu vă faceți griji, nu a fost nimic personal.

Întrebare: Cum poate o persoană să înțeleagă acest lucru?

Răspuns: Este imposibil. Aici trebuie să lucrezi asupra ta. Este practic imposibil ca o persoană obișnuită să fie de acord cu Creatorul.

Comentariu: Dar îmi va ușura viața dacă înțeleg că acest lucru nu a fost făcut de mine, că am fost condus în acest fel.

Răspunsul meu: Nu poți doar să faci asta, pornește un fel de comutator.

Comentariu: Adevărat, nu poți.

Răspunsul meu: Acest lucru îi este dat în mod intenționat. Acestea nu sunt gândurile ei, nu sunt sentimentele ei. Toate aceste senzații trebuie să treacă prin sistemul ei, prin corpul ei. Și în aceasta este răscumpărarea ei, într-un fel.

Întrebare: Se dă asta omului pentru corectare? Trebuie să o parcurgă, să retrăiască viața din nou, să se întoarcă și să realizeze că a făcut multe greșeli. Deși nu a fost el cel care le-a făcut.

Răspuns: Nu el a fost cel care le-a făcut, și nici nu este el cel care încearcă acum să condamne sau să justifice toate acestea cu conștiința sa. Nimic din toate acestea nu este el! Nu contează. Dar totul trece prin el, așa că lasă-le să se întâmple.

Întrebare: De ce se consideră interzis să privim înapoi în trecut?

Răspuns: Pentru că nu are sens.

Întrebare: Oare oamenii se pot convinge că nu are sens să privească înapoi la trecutul lor și să nu mai facă acest lucru?

Răspuns: Încă vei privi înapoi până te vei corecta. Până când? Până când cineva este pe deplin de acord cu Creatorul! Și aceasta este o adeziune completă cu Creatorul, pentru orice: pentru trecut, pentru bine și rău, pentru absolut orice. Când cineva îl justifică pe Creator absolut în toate, aceasta este corecția finală a unei persoane.

Întrebare: Vrei să spui că omul trebuie să ajungă la acest adevăr? Să justifice pe deplin?

Răspuns: Da. Să fie complet de acord.

Întrebare: Cu ce s-a întâmplat și ce se întâmplă acum?

Răspuns: Da. Aceasta se numește „corectarea completă a egoismului”.

Nu ar trebui să privească înapoi. Nu ar trebui să agonizeze sau să-și reproșeze singur ceea ce a făcut și, în același timp, să nu se laude pentru nimic. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să țină cont de când a făcut ceva bine sau de momentele în care nu a făcut atât de bine.

Întrebare: Deci viața mea nu a fost nici de erou, nici de păcătos?

Răspuns: Viața mea nu este a mea. Și acum, în sfârșit, pot spune că ceea ce am trăit nu a fost trăit de mine. A trecut prin mine. Dar nu am fost eu. Așa am fost condus. Viața mea, așa am văzut-o în visele mele. Nu eram eu, totul a trecut ca un vis. Prin urmare, trebuie să fim de acord cu aceasta; nu se cere altceva. Doar să fi de acord.

Și nici asta nu contează. Orice i se face unei persoane se face. Și ceea ce simte în acel moment este ceea ce simte. Nu el este cel care o simte, ci ceea ce se simte pentru el, într-un fel.

Întrebare: Atunci spune-mi, te rog, în concluzie: ce este viața noastră?

Răspuns: Viața noastră este o formă de existență a materiei proteice. 🙂

Întrebare: Chiar așa?

Răspuns: Mai luăm din această viață Reshimot-urile sale – amintiri, impresii. Și mergem mai departe. Un număr mare de boabe mici de egoism, adică dorința coruptă pe care Creatorul a creat-o, trece treptat prin purificare, corectare și unificare.

Întrebare: Deci aceste mici fragmente egoiste, cele 7 până la 8 miliarde care sunt, își trăiesc viața tocmai pentru a ajunge la asta?

Răspuns: Iad, purgatoriu și paradis, ca ale lui Dante.

Iadul este un sentiment, o recunoaștere a egoismului cuiva, a cât de nesemnificativ este. Și orice altceva pe care le putem adăuga aici.

Purgatoriul este atunci când omul încearcă să-l corecteze, să-l purifice. Și paradisul este atunci când cineva își transformă egoismul pentru a lucra în serviciul altora.

Acestea sunt cele trei etape pe care trebuie să le parcurgem.

Întrebare: Deci, cu toate viețile noastre ne apropiem de această ultimă, a treia etapă?

Răspuns: Da. Prin urmare, dacă oamenii înțeleg ce sunt aceste trei etape: iad, purgatoriu și paradis, adică înțelegerea egoismului, corectarea acestuia și utilizarea sa corectă, atunci totul este bine. Vom încerca în continuare.

Din  emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 14.12.2020

Un imbold pentru a ne îndrepta către Creator

528.02Întrebare: Pentru a vedea o singură forță în spatele tuturor obiectelor și fenomenelor, trebuie să găsesc dorințe care susțin această idee în mine?

Răspuns: Nu, nu vei putea găsi în tine astfel de dorințe. Trebuie să fi în grupul corespunzător de la care le poți primi.

Cert este că nici unul dintre noi nu are vreo dorință de unificare. Nu există nicio dorință de dăruire în noi. Dar când ne adunăm într-un grup și vedem cât de egoiști suntem, cât de mult nu vrem și chiar disprețuim toată această unitate, începem să înțelegem cât de departe suntem de calitatea spirituală, de calitatea Creatorului.

Apoi, nu avem altă opțiune decât să încercăm tot felul de tehnici artificiale pentru a ne apropia unul de celălalt pentru a ajunge la starea de a cere Creatorului să ne unească.

Toată munca în grup constă în a da un exemplu de străduință pentru unitate reciprocă. Deși nu avem această aspirație naturală, atunci când facem asta în mod artificial, dăm un exemplu prietenilor noștri.

Drept urmare, ajungem într-o stare în care pare că ne străduim spre unificare, dar, de fapt, nu o atingem. Aici apare diferența dintre starea dorită și realitate. Această diferență creează un imbold pentru a ne întoarce către Creator.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

O imagine ruptă

264.01De ce există o condiție pentru a acoperi toate păcatele cu iubire? Aceasta se datorează faptului că vasul sufletului comun creat de Creator a fost spulberat și dorința egoistă a intrat între toate fragmentele sale. Fiecare fragment este înfășurată într-un egoism care nu ne permite să simțim legătura dintre acestea.

Prin urmare, progresul nostru este determinat de cât de mult recunoaștem respingerea noastră naturală, incapacitatea și lipsa de dorință de a-i simți pe ceilalți. În aceeași măsură în care suntem distanțați unul de celălalt, suntem distanțați de Creator, deoarece atitudinea mea față de Creator nu poate fi mai bună decât atitudinea față de grupul de zece.

Prin urmare, toate lucrările legate de Creator se fac numai în grupul de zece, iar conexiunea cu Creatorul este conexiunea dintre cei zece prieteni. Acesta este singurul mod de a ne evalua adevărata stare. În măsura în care sunt devotat prietenilor mei, sunt devotat Creatorului, adică sunt gata să mă anulez și să exist în interiorul prietenilor mei și în Creator.

Principalul lucru este să ne arătăm reciproc în orice mod posibil cum dorim să ne apropiem unul de celălalt în grupul zece, astfel încât devotamentul nostru să fie vizibil pentru toată lumea. Jucându-ne și arătându-ne exemplul potrivit, vom ajunge în cele din urmă la adevăratu devotament. Trăim într-o lume a minciunilor și prin urmare jocul este o chestiune serioasă care ne conduce la adevăr.

Jucăm rolul unor relații bune și prin acțiunile noastre atragem lumina înconjurătoare. Iubirea noastră nu este reală, dar nici lumina nu este reală, este lumina înconjurătoare. Strălucește de departe și totul pare să nu fie real, ci doar un joc. Cu toate acestea, prin acest joc, îl trezim pe Creator să se joace cu noi.

De fapt, suntem egoiști, dar jucăm aceste roluri de iubire, devotament și dăruire. Și întrucât din partea noastră totul este un fel de pretenție, Creatorul poate fi viclean cu noi, ascunzându-și adevărata Sa stare și influențându-ne prin lumina înconjurătoare. Astfel putem ajunge la o oarecare similitudine între noi.

Poate că nu este încă o conexiune reală, nici de partea noastră, nici a Lui, dar ne ajută să ne apropiem și să reducem distanța dintre noi. În acest fel, primim din ce în ce mai multă influență de la Creator și ne schimbăm treptat forța de primire în dăruire. În loc să-l simțim pe Creator ca o forță generală a naturii, începem să simțim influența forței Sale și să întărim conexiunea cu El: „Sunt pentru iubitul meu și iubitul meu este pentru mine”.

Este ca și cum am primit o fotografie pe care cineva a rupt-o în multe bucăți și vreau să o aranjez la loc pentru a vedea cine este în ea. Pentru a finaliza acest puzzle, trebuie să-mi imaginez corect ceea ce vreau să văd de la bun început. Nu știu cum arată cu adevărat această forță, dar știu că aduce bine, împlinire, pune totul în ordine și stă în spatele tuturor.

Văd această forță în spatele a tot ceea ce se întâmplă în lume, în spatele fiecăruia dintre prietenii mei. Este necesar să conectăm împreună toate tipurile de spargere care există în lumea noastră, să le unim într-o singură imagine pentru a vedea manifestarea unei forțe unice în spatele tuturor. Prin conectarea cu prietenii noștri mai presus de toate stările noastre sparte și acoperirea tuturor păcatelor cu iubire, creăm o imagine a Creatorului în cadrul conexiunii noastre.

Devotamentul din suflet este devotamentul față de această muncă, față de prieteni, să ajut pe toată lumea și să mă simt simți ca un reprezentant al Creatorului gata să depun toată puterea, dorințele și abilitățile pentru a restabili imaginea adevărată, gata să adun toate piesele într-o singură întreg. Aceasta este misiunea ultimei generații care trăiește în timpul nostru, obligată să dezvăluie singura forță unică și unită care stă în spatele acestei imagini, în spatele tuturor acțiunilor.

Din prima parte a lecției zilnice de cabala 17.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele

Activitatea cea mai naturală

546.02Comentariu: Uneori, o persoană care studiază știința Cabalei are un aşa sentiment pregnant că îl așteaptă o revelație atât de mare, grandioasă, aproape de neînțeles, încât nu crede că este capabilă de aceasta.

Răspunsul meu:  Corect. Dar fapt este că această măreție, eternitate, perfecțiune și lumi sunt în noi. Schimbându-ne pe noi înșine, înțelegem toate acestea și sunt dezvăluite în noi. De fapt, descoperirea „eu-lui” cuiva este cea mai firească lucrare a omului, revenind la rădăcina sa, la casa tatălui său de unde a venit, la Creatorul care te-a creat. Drept urmare, revii la punctul tău de creație. Aceasta este cea mai perfectă, cea mai confortabilă stare. Prin urmare, este cel mai natural și cel mai direct mod de dezvoltare. Este foarte aproape.

Întrebare: Cunosc o parabolă a unui mare cabalist, în care mai mulți oameni și-au amintit de unde au venit. Și cei mai deștepți dintre ei și-au amintit cum le-a fost tăiat cordonul ombilical când s-au născut. Este aceasta un fel de acțiune spirituală?

Răspuns: Desigur, pentru că el este acolo.

În lumea spirituală, o persoană începe de la zero, zero real. Prin urmare, el însuși determină tot ce i se întâmplă, este de acord cu aceasta, își alege toate stările, participă la dezvoltarea sa spirituală intrauterină, la naștere și apoi la tot ce i se întâmplă.

Din emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #2

Către percepție nelimitată

592.03Întrebare: Spuneți că lumea superioară nu se poate deschide unui singur om. Aceasta înseamnă că nu el nu este perfect, dar lumea spirituală este perfectă. Care este contradicția aici?

Răspuns: Nu, aceasta nu este o contradicție. Faptul este că lumea spirituală este dezvăluită în senzația corectă a omului. În lumea noastră, senzația omului este egoistă, închisă și limitată. Prin urmare, pur și simplu nu suntem capabili să absorbim întreaga imagine enormă a naturii.

Trebuie să ne facem percepția nelimitată și, pentru aceasta, trebuie să învățăm să ieșim din noi înșine. Ieșirea din sine se realizează într-un grup în care toată lumea se poate uni cu ceilalți și astfel creează în sine o dorință nelimitată de a fi împlinită, în combinație cu ceilalți.

Când cineva, prin unificarea cu ceilalți, își poate extinde dorințele și capacitățile în detrimentul acestora, devine în același timp un organ real de percepție al spațiului spiritual, deoarece nu este limitat în niciun interval de timp triaxial. Adică este un spațiu complet n-dimensional. Dar cum începi să-l percepi? Pentru a face acest lucru, trebuie să vă ajustați, să vă schimbați.

Aici apare o problemă. Trebuie să lucrăm asupra noastră pentru a crea un sentiment de percepție a mediului care nu ar introduce erori din partea persoanei care percepe, dar ar fi absolut corect selectat în senzațiile sale: obiectul și ceea ce percepe.

Cu alte cuvinte, trebuie să atingem un astfel de nivel de percepție în care senzația noastră și senzația lumii din jurul nostru vor fi aceleași, egale. Pentru aceasta trebuie să lucrați foarte mult la egoismul vostru, să ieșiți din el și să vă ridicați deasupra lui.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.19

Ȋncercaţi Devoţiunea faţă de Suflet

934Fiecare dintre noi are un punct în inimă, o parte a divinului de sus. Adică, acest punct din noi este legat de Creator printr-un fir foarte subțire și trebuie să încercăm să însuflețim această conexiune.

Dacă îmi folosesc toate dorințele, calitățile și toate situațiile pentru a întări această conexiune, pentru a extinde și a face acest fir mai gros și mai puternic, și pentru a face acest canal activ în fiecare moment, acest lucru demonstrează devoţiunea meu față de suflet.

Trebuie să căutăm conexiunea noastră cu grupul de zece și conexiunea cu Creatorul, astfel încât toate acestea să se reunească într-un singur punct. Acesta va fi adevăratul centru al grupului de zece.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17.01.2021, „Iubirea acoperă toate păcatele”

Scurte sfaturi din Cabala

281.02Întrebare:  Care sunt pericolele muncii în grup?

Răspuns: Dacă se acționează corect, în funcție de progresul societății, atunci nu există pericol.

Întrebare: Este inteligența colectivă viitorul umanității sau dispariţia unui individ?

Răspuns: Cred că personalitatea ar trebui să se dizolve în intelectul general..

Întrebare: Există transmitere genetică a abilităților de grup la oameni?

Răspuns: Da. Chiar și oamenii de știință spun că există ceva numit memorie internă.

Întrebare: Poate un grup de oameni, când se unesc între ei, să crească înțelepciunea fiecărui participant?

Răspuns: Cred că nu. Cel mai important lucru pentru noi este conexiunea, în care începem să simțim unitate și să înțelegem această forță. Unitatea este rezultatul dezvoltării noastre corecte.

Când te unesti cu ceilalți, inteligența ta personală se dizolvă în toată lumea. În loc să fie ceva individual, dobândești ceva comun.

Vezi o frumoasă lume eternă

712.03Cartea Zohar, „Cântarea cântărilor”, punctul 483: Să cunoască și să respecte secretul sufletului. Ce este sufletul din el? De unde vine și de ce vine în acest corp, care este o picătură murdară ce astăzi este aici și mâine în mormânt?

Întrebare: De ce este nevoie ca sufletul să coboare într-un astfel de corp fetid al cărui loc este în cele din urmă în mormânt?

Răspuns: Sufletul nu are nimic de-a face cu corpul nostru. Pur și simplu existăm în această mică dorință egoistă, ca niște animale mici. Iar sufletul nu are nimic de-a face cu aceasta.

Sufletul coboară în corpul putred înseamnă că ajunge la cea mai joasă stare egoistă și se află în el pentru a-l corecta.

Când îmi corectez egoismul, nu carnea, nu corpul nostru animal care rămâne același, ci corpul meu interior și, treptat, cu ajutorul puterii primite din Cartea Zohar, îl transform în dăruire și iubire pentru aproapele meu , atunci mi se întâmplă metamorfoze absolut uimitoare.

Încep să simt întregul univers pentru că nu mă limitez, nu mă separ de toate și simt tot ce se întâmplă în lume.

Simt cât de capabil sunt să fiu în afara corpului meu, în afara limitelor „eu-ului” meu. Încep să simt „eu-ul” meu răspândit pe întregul univers. Acesta este un sentiment nou. Nu ne este familiar. Și când începem să-l dobândim, o persoană se simte liberă. Părăsește brusc mica cușcă în care a existat.

Cabaliștii dau un exemplu foarte interesant în acest sens. Ei compară o persoană cu un vierme care stă într-o ridiche putredă și simte că întreaga sa lume este la fel de amară ca această ridiche. Și când în sfârșit scoate capul din ea și vede soarele, aerul, totul cântând, totul înflorit, spune: „Am crezut că întreaga lume este ca ridichea în care m-am născut și acum văd o lume măreață, frumoasă și minunată înaintea mea! ”

Așa suntem noi. Când scoatem capul din egoism, vedem o lume imensă, frumoasă, eternă.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 2