„Urmează-mă în deșert””
Așa vorbește Domnul: „Îmi aduc aminte în favoarea ta de bunătatea tinereții tale, de iubirea ta de mireasă, de faptul că m-ai urmat în pustie, pe un pământ care nu este semănat.” Aceasta este scris despre adunarea lui Israel, Malchut, când ea mergea cu poporul Israel în deșert (Zohar pentru toți, Emor, „Sărbătoarea de Sukkot”, Punctul 275).
Malchut sunt toate dorințele care doresc să fie corectate și să atingă nivelul de Keter.
Deșertul este întreaga cale de la Malchut la Keter, pe care trebuie să o parcurgem și să urcăm în raport cu conexiunea dintre noi, unindu-ne din ce în ce mai mult. Când ajungem la Keter, devenim ca un întreg, așa cum se spune: „Creatorul este unul și Numele Lui este unul”.
Acesta este drumul pe care trebuie să mergem. Pe această cale de ascensiune de la Malchut la Keter, ni se întâmplă toate evenimentele despre care ne spune Tora. Este necesar să mergem pe pământul care nu este semănat, pe care nu crește nimic, pe care nimeni nu a umblat, nu a semănat nimic, nici nu a reușit nimic. Cu toate acestea, mergi pe el pentru că vrei să vii în casa Creatorului; Urmezi instrucțiunile Lui: „Urmează-Mă”.
Mergem printr-un tărâm pustiu unde nu există semne de viață, nu există nimic din care cineva să se hrănească și nu există hrană (lumina Hochma) și nici apă (lumina Hassadim). Dar tot continuăm, pentru că aceasta este porunca Creatorului care vrea ca noi să venim la El în această formă.
Avem doar o rugăciune, vrem să-l urmăm pe Creator cu toată puterea noastră. Nu există nimic de mâncat și nimic de băut, dar continuăm să mergem pe această cale, pentru că asta este ceea ce avem acum în față. Dacă așteptați condiții mai confortabile, atunci nimic nu va funcționa. Trebuie să accepți condițiile pe care ți le dă Creatorul și să continui calea până te ridici la gradul de Keter, adică să aderi complet la Creator din partea Malchut.
Pe parcurs, trecem prin tot felul de suișuri și coborâșuri, deconectări, împovărare a inimii și confuzie a minții. Succesul depinde doar de dorința de a continua. Să nu fie simțire, nici înțelegere, nici stea călăuzitoare în față și nici noroc, dar noi ne mișcăm ca boul sub povară și măgarul sub sarcină; pur și simplu continuăm.
Fie că vreau sau nu continui oricum, pentru că asta este viața mea și orice s-ar întâmpla, doar sub această formă sunt sub controlul celui superior. Îl las să facă tot ce trebuie să facă cu mine. Știu că așa mă apropii neîncetat de scop.
Rezultatul vieții corporale este cunoscut, este același pentru toată lumea. Corpul va muri, și tot ce rămâne din el este un punct din inimă, sufletul se va ridica conform diferitelor calcule. Prin urmare, nu ai de ales decât să continui.
Chiar dacă pier în acest deșert, am făcut tot ce am putut, cu toată devotamentul sufletului meu față de Creator. Nu eram în stare de mai mult, și nu puteam face nimic altceva, am încercat să realizez potențialul pe care mi l-a dat Creatorul cu punctul din inimă.
Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/1/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Urmând Creatorul în deșert”
Ce înseamnă să te pregătești pentru deșert? Aceasta înseamnă că sunt gata să merg în 
La 
Comentariu:
Percepţia
Extinderea luminii înseamnă umplerea 
Întrebare:
Comentariu:
Întrebare:
Întrebare: