În lumea materială ne aflăm în interiorul unui cocon pe care l-am creat. Întreaga noastră viață de astăzi trece ca într-un film științifico-fantastic în care astronauții sunt adormiți pentru a fi trimiși către stele îndepărtate.

Deci, ne simțim că dormim în această viață și acționăm automat. Singurul lucru care este aprins în noi este un reflector care ne îndreaptă către scop.

Pentru asta trăim.

Dacă omul este hotărât să descopere lumea superioară și are un scop special, nepământesc, asta ar trebui să-l captiveze. Ar trebui să se simtă ca și cum zboară într-o navă spațială, să simtă că trece o distanță de mii de parsec în fiecare zi și să trăiască în conformitate cu asta.

Iar restul vieții este doar o escortă necesară. Pământul, spațiul și lumea noastră sunt ca o navă spațială, un fel de capsulă.

De fapt, Pământul este destul de mic. Este doar felul în care îl privim. Dacă mergi într-o altă dimensiune și te uiți la lumea noastră, atunci este un mic punct negru în raport cu următoarea lume superioară. Începem treptat să înțelegem acest lucru și împreună cu acest punct, fără să-l părăsim, ne ridicăm la următoarea dimensiune, la următoarea lume.

KabTV „Am primit un apel. Confidenții lui Laitman“ 10/6/12

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →