Iubim odihna și urâm vehement mișcarea, până la punctul în care nu facem nici măcar o singură mișcare dacă nu e pentru a găsi odihnă.

În mod similar iubim înțelepciunea, puterea, bogăția și toate virtuțile pentru că sunt conținute în El, care este rădăcina noastră (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, observația interioară, capitolul 4, punctul 19).

Întrebare: Deci, Creatorul are toată această putere, bogăție etc.?

Răspuns: Desigur. Tot ceea ce nu are legătură cu mișcarea, procrearea, orice implică schimbare, există în Creator. Suntem consecința acestui lucru, prin urmare, nici nu ne dorim aceste schimbări în noi.

Întrebare: Există un număr mare de plăceri în lumea noastră. Toate aceste plăceri și împliniri sunt în Creator?

Răspuns: Desigur. Unde altundeva? De unde pot veni?

Întrebare: Să presupunem că o persoană se bucură de violență. Este și aceasta în Creator?

Răspuns: Da.

Comentariu: Cred că oamenii își imaginează Creatorul altfel. Este scris că El este „Bunul care face bine” și aceasta este iubirea absolută.

Răspunsul meu: Dar până când ajunge la noi în lumea noastră, în acțiuni opuse deja începem să primim plăcere din acțiunile opuse Creatorului.

Comentariu: Adică, El este în rădăcina Sa un Absolut, dar până când va ajunge la noi…

Răspunsul meu: Dacă te apropii de El, vei simți că intri în bunătate, eternitate, iubire și reciprocitate. Dar dacă nu te apropii de El… Adică există filtre între noi, stări opuse ca să putem studia toate acestea.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 12/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aţi spus că numai conexiunea dintre studenți îi va conduce la o revelare spirituală.

Răspunsul meu: Mi se pare că astăzi nu poate exista altă abordare a spiritualității; Nu va merge.

Întrebare: De ce nu se poate întâmpla din nou să lucraţi cu un student care va rămâne după dvs. și va conduce pe toți înainte, așa cum a fost cu dvs. și Rabash?

Răspuns: Nici eu, nici vreunul dintre studenții mei nu suntem înclinați să începem o astfel de muncă personală.

Întrebare: Rabash era înclinat către asta?

Răspuns: El nu a avut altă opțiune și nici eu. Spun asta absolut exact.

În plus, existau premise că îmi doream cu adevărat acest lucru, deși prin fire eram complet diferit. Sunt oameni care știu să se „aseze” sub altul și în același timp se simt confortabil și bine.

Eu nu sunt absolut deloc unul dintre acei oameni. Sunt o persoană care creează, comandă, vede înainte – greșit sau nu, asta este o altă chestiune – dar care vrea să implementeze și să genereze ceva nou. Acesta nu este un elev care se adaptează profesorului și ca un pește mic înoată lângă un pește mare. S-a întâmplat de sus.

Cred că astăzi, din cauza ascensiunii spirituale globale care are loc în umanitate, acest lucru este pur și simplu imposibil.

Am zece, poate cincisprezece oameni pe care mă pot baza. Dacă lucrează împreună unul cu celălalt, nu fiecare separat, ci numai împreună, ei vor deveni centrul spiritual care va putea conduce lumea mai departe.

Numai efortul lor comun de a lucra împreună, de a se descurca împreună și de a învăța umanitatea împreună va aduce roade și mai mari decât ale mele.

Din KabTV “Secretele Carţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În viitor, omul va trăi doar de dragul realizării spirituale, de dragul vieții spirituale, pe care o va descoperi aici și acum.

Nu merită să trăiești de dragul tuturor celorlalte lucruri. Ce rost are această existență? Gândiți-vă cu ce cheltuială și cu câtă suferinţă primește omul plăcere în această lume?

Faceți un bilanț și spuneți-mi dacă merită să trăieşti când în fiecare minut lupți pentru o existență confortabilă, treci prin toate acestea și obții doar câteva momente pe zi de un fel de relaxare și plăcere și îți petreci restul timpului încercând să eviţi cumva suferința.

Merită să trăiești așa? Este complet irațional! Priviți lumea noastră din afară, priviți existența noastră: opt miliarde de oameni mici  care – până la urmă, au o minte – roiesc în jur. Uită-te la ce fac ei cu mintea și cu natura lor și totuși încă se agață de această viață teribilă, dacă o poți numi viață!

Prin urmare, atunci când ochii omului încep să se deschidă treptat, a va face un calcul și va spune: „Nu are absolut niciun rost această existență. Doar frica de moarte mă ține aici. Dar voi înghiți pastila și voi înceta să-mi fie frică, doar dă-mi-o.”

Care este scopul? Va fi mâine mai bine decât azi?! Și mai rămâne bătrânețe în față, ceea ce înseamnă un chin și mai mare atunci când ești singur, abandonat, inutil pentru cineva și mori treptat într-un azil de bătrâni rece.

Prin urmare, oamenii care fac calculul corect cu această lume trăiesc doar pentru a atinge lumea superioară.

KabTV “Am primit un apel. Cum să păstrezi iubirea” 12/19/13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru că dorința de a primi nu se află în rădăcina noastră, simțim în ea rușine și intoleranță. Înțelepții noștri au scris că, pentru a corecta acest lucru, El ne-a „pregătit” să lucrăm în Tora și Mitzvot în această lume, pentru a inversa dorința de a primi într-o dorință de a dărui” (Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, partea 1, „Observația interioară”, capitolul 4, Punctul 20).

Tot ceea ce nu este inclus în dorința de a primi plăcere ne provoacă nerăbdare și dificultăți. Toate acestea nu există în Creator; prin urmare, este perceput de noi ca nedorit. Și suferim din cauza asta.

Întrebare: Înseamnă că simțim rușine și intoleranță pentru că asta nu există în rădăcina noastră?

Răspuns: Da. Simțindu-ne diferența față de Creator, experimentăm, în consecință, sentimente negative.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” o4.12.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nevoia și necesitatea unei lungi revărsări către această lume vor fi explicate mai jos, faptul că această muncă grea de a transforma forma primirii în forma de dăruire poate fi concepută numai în această lume (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, „Observația interioară”, capitolul 4, Punctul 20).

Întrebare: Ce este această stare numită ”lumea noastră” și de ce forma de dăruire poate fi dobândită doar în ea?

Răspuns: Pe de o parte, lumea noastră este cea mai de jos dintre lumi; este foarte îndepărtată de calitățile Creatorului, de calitățile dăruirii și există complet în calitatea primirii. Pe de altă parte, folosind un mecanism numit Tora, adică lumina superioară, care vine la noi și face posibilă dobândirea calității de dăruire, ne putem ridica treptat de la calitatea primirii la calitatea dăruirii și să ne apropiem astfel de Creator.

Întrebare: Dar de ce anume din lumea noastră? Ce este atât de special în ea?

Răspuns: Lumea noastră este opusă lumii superioare, opusă Creatorului. În timp ce existăm în ea, putem acționa așa cum ne dictează calitatea primirii. Apoi treptat, dobândim și calitățile dăruirii. În primul rând, dobândim calitatea de a primi pentru a primi, iar apoi de a primi pentru a dărui. Astfel, devenim asemănători cu Creatorul.

Lumea noastră este o stare specială în care existăm doar în primire, neînțelegând inițial ce este dăruirea reală, absolută. Din starea opusă putem înțelege ce este. Dar mai întâi trebuie să înțelegem pe deplin ce este primirea.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 12/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care a fost atitudinea dvs. față de Rabash? A fost ca fiu pentru un tată, că el este o persoană apropiată și dragă pentru dvs.? Sau a fost mai degrabă un sentiment că de-a lungul anilor de studiu trebuie să iei totul de la el pentru a da mai departe? Ce a prevalat: atitudinea fiului față de tată sau a elevului față de profesor?

Răspuns: Desigur, a  fiului. A existat un sentiment foarte serios, foarte clar de relație între noi. A simțit că casa mea este casa lui. Soția mea a gătit pentru el, i-a spălat hainele și a tricotat lucruri pentru el. A fost o relație foarte strânsă.

Când am venit pentru prima oară la el, cu o seară înainte de cursuri, am văzut că studenții lui treceau o scrisoare cu Baal HaSulam din mână în mână. A fost un articol care a fost inclus ulterior în colecția „Shamati”.

Când l-am întrebat: „De unde o iau și cum o înțeleg?”, mi-a răspuns: „Cel mai important lucru pentru tine este să obții studiul „peh el peh” (gura la gură).”

Multă vreme nu am înțeles ce înseamnă aceste cuvinte. Adică, am auzit că se presupune că aceasta este o stare de studiu, dar nu știam ce este, cum este. Mai târziu mi-am dat seama că „peh el peh” este un singur suflet, atunci când un elev se adaptează profesorului în orice.

Este foarte greu să ajungi la asta pentru că există forțe contrare uriașe. Nu este doar ca într-o atmosferă de calm – suntem împreună și atât. Acest lucru funcționează împotriva unor interferențe uriașe

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La ştiri (Aceasta este Finlanda): „‘Câinii finlandezi de lectură îi ajută pe copii să învețe și să crească’

„‘Câinii care citesc’ nu sunt canini obișnuiți. A citi cu voce tare unui câine le poate oferi copiilor încredere, le poate îmbunătăți abilitățile și poate contribui la creativitatea lor. …

„A citi unui câine poate fi o experiență foarte plină de satisfacții pentru copiii care au nevoie de exersare a cititului. „Ideea este de a încuraja copiii cu dificultăți de citire să citească cu voce tare” …. „Câinii vor asculta mulțumiți de un copil, fără să le pese dacă cititorul face greșeli sau doar citește încet.”

„Copiii care le citesc câinilor experimentează un sentiment de împlinire care crește stima de sine a copiilor și îi încurajează să ia cărțile mai ușor în viitor. …

„‘Unii copii pot fi în mod normal hiperactivi în clasă, dar când îi citesc unui câine, se calmează’, spune ea. „Ei înțeleg că ei sunt cei care controlează situația și că trebuie să ia în considerare nevoile ascultătorului. De asemenea, ei învață să fie empatici și interactivi. Și când citesc cu atenție, observă că, de fapt, pot citi destul de bine până la urmă.’”

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare: Alte țări adoptă acum acest lucru.

Cum putem deveni ca acești câini – toleranți la greșelile altora?

Răspuns: Nu, este foarte dificil. Doar animalele pot face asta. Animalele au mult mai multă răbdare în comparație cu noi.

Întrebare: Ce ne oprește? La urma urmei, suntem intoleranți chiar și cu cei dragi.

Răspuns: Dorinţele egoiste!

Există natura minerală, vegetală, animală și umană. Diferența dintre natura animală și cea umană este uriașă și prin urmare, o persoană are astfel de dorințe și pasiuni care nu pot fi comparate cu animalele. Un animal stă doar pe marginea drumului. Vacile pasc.

Întrebare: De ce a fost acest punct de nerăbdare, acest rău, încorporat în noi?

Răspuns: Pentru ca noi să facem multe în viața noastră. Pentru ca noi să ridicăm această dorință și mai mult, din ce în ce mai sus, până la nivelul Creatorului.

Întrebare: Ce dorință?

Răspuns: Dorință pentru tot.

Întrebare: Să ridici toate aceste dorințe egoiste către Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este cea mai mare dorință? În ce măsură vom crește din acest punct de nerăbdare pentru alții?

Răspuns: Să-L dorești pe Creator cu cea mai mare pasiune.

Întrebare: El vrea asta?

Răspuns: Da, exact asta vrea El.

Întrebare: Vrea El să avem o pasiune pentru El?

Răspuns: Da. „Întoarceți-vă, copii ai lui Israel, la Domnul Dumnezeul vostru.”

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/1/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De obicei, atunci când îi faci morală cuiva nu ajută, acesta poate fi foarte influențat de exemplul altora.

Răspunsul meu: Da, doar prin exemplu. Asa este. Cabala folosește metoda. Întreaga metodologie vine din Cabala. De aceea avem nevoie de o societate, un grup și prieteni.

Comentariu: Nu pedeapsa funcționează, ci un exemplu, deoarece vezi munca altruistă a altora și te simți rușinat.

Răspunsul meu: Da. Rușinea, invidia și gelozia sunt calități bune. Simți că alții reușesc mai mult decât tine, ceea ce te îndeamnă la fapte bune.

Te urăști, dar te urăști pe tine însuți, propria ta lene. Apoi totul trece prin etapele sale de dezvoltare într-un mod complet diferit. Cum putem face lumea să simtă asta mai repede înainte de lovituri, pentru că avem o sabie foarte serioasă în față care atârnă peste noi? Îmi este milă de oameni.

Avansarea prin suferinţă prelungește timpul. Imaginează-ți dacă întregul Al Doilea Război Mondial ar fi putut fi trecut într-o săptămână de congres mondial intens, cu interacțiuni bune, inspirație și orice altceva.

De ce a fost necesară o suferință atât de uriașă? Pur și simplu nu avem idee cum să potrivim toate acestea în noi înșine; nu ne putem imagina.

Întrebare: Sunt utile sau nu, impresiile pe care le primim din suferință?

Răspuns: Sunt utile, dar vin într-un mod foarte dureros. Impresii foarte mici care în practică nu duc la concluziile corecte. La ce concluzii corecte am ajuns după al Doilea Război Mondial? Nici una.

Întrebare: Și dacă ar fi fost rezultatul unui congres de o săptămână, am fi primit aceleași impresii fără a suferi?

Răspuns: Nu este nevoie de suferință! Nu este nevoie. Doar avansare spre tot mai bine. Ar trebui să avansăm numai spre bunătate.

KabTV “Am primit un apel Un exemplu viu” 03.12.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Foarte des studenții dumneavoastră cer o explicație a rezultatelor acțiunilor spirituale, dar și materiale, întrucât ei cred că este imposibil să faci eforturi și să nu obții rezultate. Când v-ați aflat în această situație, ce v-a salvat?

Răspuns: Întotdeauna am fost salvat doar de conștientizarea faptului că nu există nimic altceva pe lume. Am suferit atât de mult în căutarea adevărului, până când am găsit Cabala și, din momentul în care am început să o studiez, nu mi-au mai rămas iluzii cu privire la nimic creat, inventat de oameni și, prin urmare, nu iau toate acestea în serios.

Desigur, pot fi angajat în cercetare, dar văd imediat corupția oricărui alt sistem de viziuni asupra lumii, a oricărei alte atitudini față de lume. Mă aflu doar într-o imensă mișcare de corectare internă.

Acesta este un dar enorm – un dar neprețuit pe care Creatorul l-a oferit locuitorilor acestei lumi pentru ca ei să se ridice la cel mai înalt punct de unificare cu El. Cum este posibil să-l părăsim?!

Mie personal mi-a lipsit foarte mult. Se poate spune că, din momentul nașterii și până când am realizat ce am găsit de fapt, am fost într-o depresie constantă, într-un sentiment de inutilitate.

Chiar și când eram copil, întotdeauna m-am privit pe mine însumi și lumea ca și cum aș fi privit-o din exterior. Nu o percepeam în mod direct, ci ca și cum ar fi fost din lateral. Mă priveam pe mine și lumea din exterior: „Ei bine, și ce este aici? Care este scopul, pentru ce, cum, de ce?”.

Cred că mulți oameni se simt așa, dar pentru mine era însoțit de senzații foarte neplăcute, această inutilitate mă apăsa. Pe de o parte, era necesar să studiez și să dobândesc o profesie, iar pe de altă parte…

De aceea, când am descoperit Cabala, bineînțeles, am renunțat imediat la tot. Aveam o afacere grozavă, toate condițiile, și am renunțat la tot, nu mă puteam uita la asta. Nu că m-ar fi interesat, nu. Pur și simplu nu aveam nimic altceva. Și acum a apărut oportunitatea de a atinge adevărul—adevărul global, absolut. Nu puteam să mă ocup de nimic altceva și m-am cufundat complet în aceasta. Deci mai greu sau mai ușor, dar în ceea ce privește scopul, nu am întrebări.

Din „Am primit un apel. Unde sunt rezultatele?!” de la KabTV 11/9/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: În emisiunea „Dialoguri despre Cabala”, aţi spus că la un moment dat elevul și profesorul  devin ca un singur vas de sânge.

Răspunsul meu: Da, desigur. În principiu, profesorul există de dragul elevului. Acest lucru este fără echivoc.

Pentru ce sunt părinții? Ei dau naștere copiilor, îi cresc și apoi mor. Următoarea generație naște, crește copii și moare.

Totul există pentru un scop anume.

Acest obiectiv nu există la nivelul lumii noastre. Scopul este mai înalt decât lumea noastră, în suflete.

Desigur, este la fel și în lumea spirituală, nici un grad nu există de dragul său. Totul există doar de dragul atingerii stării finale, a scopului final: adeziunea tuturor sufletelor la Creator.

Prin urmare, întreaga viață a profesorului are ca scop doar pregătirea elevului.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 2/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→