O nouă viață 1295 – Adâncirea legăturilor în grupul din care fac parte
Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel
Cicliștii dintr-un grup pot atinge un nivel intern mai ridicat de conexiune dacă depun eforturi pentru a se uni într-o singură inimă și o singură minte ca un singur om pe o bicicletă. Liderii vor împărtăși sentimentul că există o legătură specială în mijlocul grupului și apoi vor acorda atenție reacțiilor naturale care sunt invocate fără nicio presiune artificială. Conflictele, care fac parte din viață, sunt folosite pentru a crește conexiunea.
De exemplu, dacă cineva întârzie, timpul este folosit pentru a vorbi despre esența conexiunii, a concesiunilor și a ascensiunii deasupra ego-ului. Grupul acceptă membrul care intarzie și se conectează și mai mult ca urmare a întârzierii sale. Dacă grupul își propune să crească legătura dintre ei, vor pluti într-adevăr împreună în armonia naturii și vor călători pe drumul spre fericire, plăcere și succes!
Din emisiunea de pe KabTV ”O nouă viață 1295 – Adâncirea legăturilor în grupul din care fac parte
Întrebare: Dacă vorbim despre conștientizarea răului naturii egoiste a omului, plecăm de la postulatul că natura noastră este rea?
Răul se referă la un fel de standard. Standardul este Creatorul sau forța superioară, a cărei proprietate este dăruire. Noi, ca şi creatură, suntem opusul acestei forțe, deci natura noastră este rea în raport cu El. Poți spune asta?
Răspuns: De obicei, nu așa ajungem la El. În principiu, nu considerăm că natura noastră ar fi rea, nici bună. Vedem doar că de-a lungul vieții, din generație în generație, oamenii își pierd timpul. Încearcă să se umple cu niște mici plăceri, dar nici noi, nici copiii noștri, nici nepoții noștri nu avem plăcere reală din viață.
Viaţa e scurtă. Mai mult, este ciudată, nefericită și goală. Prin urmare, o viață goală și scurtă nu are niciun fel de valoare.
Din generație în generație, ea începe să fie simțită din ce în ce mai mult nu ca un dar, ci ca o nenorocire, ca ceva care ne apasă, un fel de soartă rea care ne-a impus această existență. Nu este de mirare că se spune că fericiții sunt cei care nu s-au născut în comparație cu cei care s-au născut.
Dar toate acestea provin din faptul că nu vedem lumea așa cum am putea-o aranja. Pe baza acestora, apar diferite teorii care ne spun ce să facem cu noi înșine și cu viața noastră.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 13.05.2019
„Avantajul pământului”, Baal HaSulam: Astfel, atunci când cineva suferă, el stă departe de Creator, de vreme ce apare în mod firesc ura față de Cel care îi dă suferințe.
Într-un astfel de caz, omul este numită păcătos. El nu poate justifica Creatorul cu privire la ceea ce simte în lume și, în această măsură, Creatorul este ascuns de el.
Dacă ne simțim rău, nu simțim că acest sentiment rău provine din Creator. Este intenția specială a dăruirii Sale pentru noi.
Dacă sentimentul este bun, simțim că provine din Creator, dar dacă sentimentul este rău, dacă nu ne-am pregătit să simțim impacturi negative ca pozitive, nu simțim că provin din Creator și, în schimb, le simțim ca suferințe.
Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 22.12.2019
Răspuns: Da. Aceasta este o manifestare a punctului-din-inimă, care la un moment dat apare în om sau într-un grup.
Întrebare: Care este diferența dintre Moise și Avraam?
Răspuns: Este același efort pentru Creator, dar la niveluri diferite.
Punctul în inimă începe să se dezvolte, să se umfle cu prețul egoismului. Ia toate calitățile și formele egoiste. În caz contrar, este imposibil să începem să acționăm față de Creator dacă nu ne cufundam în egoism. Prin urmare, Moise trebuie să se scufunde în ego, nu este de mirare că a fost crescut în palatul faraonului de catre fiica faraonului, Batya. După aceea, este pregătit pentru misiunea sa.
Dar pentru a o îndeplini, trebuie să se desprindă complet de bunicul său adoptiv și de mama sa adoptivă. Apoi, există o stare în care este obligat să fugă din Egipt, chiar dacă este un prinț. El fuge.
El fuge, după cum se spune, în străinătate, unde își întâlnește viitoarea soție, Zipporah, fiica lui Iethro. Ei au doi copii. Dar după un timp, se întoarce din nou în Egipt, lăsându-și soția și copiii.
Întrebare: Când spuneți acest lucru, nu vă imaginați toți acești oameni care au plecat undeva, au venit și au născut copii?
Răspuns: Nu, desigur că nu. Dar așa este scris. Foarte ușor!
Întrebare: Dacă luăm în considerare aceste evenimente din punctul de vedere al grupului de zece, unde fug de grupul de zece? Ce se întâmplă în el?
Răspuns: Nu fugi de grupul de zece. Când oamenii din grupul de zece încep să-și dea seama că nu pot ajunge la Creator, atunci au o definiție precisă a ceea ce este esența lor, rădăcina lor spirituală.
Încep să se unească și mai mult între ei. Ei ajung la punctul din inima, care se numește Moise, și încep să lucreze în jurul lui. În cele din urmă, ei descoperă că acest punct se află sub autoritatea faraonului, sub autoritatea egoismului lor și, prin urmare, nu există nicio speranță de a se ridica deasupra acestuia, până la punctul în care sunt forțați să renunțe complet la folosirea acestuia, totuși mecanic, artificial.
Întrebare: Ce înseamnă: Moise fuge și trăiește în deșert timp de 40 de ani?
Răspuns: Aceasta înseamnă că se desprinde de egoismul său și ca nu vrea să-l folosească. Aceasta nu este încă o ieșire din Egipt, dar este deja o ruptură.
Moise (punctul-în-inimă) există ca separat, independent de egoism. Prin urmare, când se întoarce în Egipt, este absolut opusul lui Faraon. Nu îl privește ca pe bunicul său. Aceasta este o personalitate nouă, care vine și cere: „Trebuie să dai drumul oamenilor mei”.
Din emisiunea de pe KabTV „Stari spirituale” 15.04.2019
Întrebare: Ce este moartea din punctul de vedere Cabala? Este sfârșitul vieții sau începutul a ceva nou?
Răspuns: Moartea trupului fizic nu are nicio relevanță pentru adevărata ta viață, care, desigur, nu începe sau se termină cu aceasta. Pur și simplu începi să te simți într-o altă stare. Deci, nu ar trebui să te gândești la moarte și să își faci griji. Este mai bine dacă ne gândim la modul în care ne vom continua existența.
Întrebare: Dar dorința însăși este cumva legată de frica de moarte?
Răspuns: Nu. De fapt, dorința de a trăi este o dorință eternă și absolută. Este dorința de a ne conecta cu sursa vieții, Creatorul și de a exista în conexiune cu El.
Iar starea noastră fizică, pe care o numim „viață”, este, în general, o condiție mică pentru existența noastră, pentru a începe să simțim ceva mai înalt, nivelul următor.
Întrebare: Există o evidență a eternității în om?
Răspuns: Cu siguranță, există o evidență a stării eterne. Fără asta nu am tânji după ea.
Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 15.12.2019
Observație: Dar în sursele cabaliste este scris că un erou este cineva cu inima frântă.
Răspuns: Acesta este un alt tip de erou: cel care, în ciuda tuturor obstacolelor, depășește toate dificultățile și este capabil să realizeze asemănarea Creatorului. Eroismul său se măsoară prin faptul că a reușit să depășească toate obstacolele din calea sa.
Din emisiunea de pe KabTV “Stări Spirituale” 22.04.2019
Întrebare: Cum poate cineva să depășească mândria? Există o metodă?
Răspuns: Numai în grup, atunci când te anulezi raportat la acesta. Ești zero în comparație cu prietenii tăi. Acesta este cel mai corect lucru. Nu ne putem anula în fața Creatorului pentru că nu Îl vedem și nu Îl simțim. Cea mai ușoară cale este de a face acest lucru faţă de grup.
Întrebare: Mândria se poate manifesta prin faptul că eu cred că altcineva ar trebui să se schimbe, şi nu eu? Dar de fapt eu ar trebui să mă schimb și nu, așa cum se obișnuieşte, să-i schimb pe alții.
Răspuns: Da. Dar acesta este deja un nivel diferit.
Lucrul este că eu simt lumea așa cum o simt. Prin urmare, dacă sunt mândru de ceva, înseamnă că nu privesc lumea corect. Viziunea corectă asupra lumii este atunci când eu sunt cel mai mic, zero, și am dreptul să exist numai dacă mă îndrept spre superior, către Creator.
Din emisiunea de pe KabTV “ Stări Spirituale” 22.04.2019
Întrebare: Se pare că toată lumea vrea să învețe să citească gândurile Creatorului și toată lumea ar folosi asta în beneficiul lor. Cum poți deveni cu adevărat ca El, grijuliu și iubitor față de ceilalți? Cred că va dura o viață.
Răspuns: Poate dura toată viața ta, dar faptul este că nu poți obține nimic dacă nu îl atingi pe Creator.
Numai în măsura în care dezvăluiți calitatea Creatorului, începeți să înțelegeți calitățile lumii din jurul vostru și, astfel, ajungeți la starea de înțelegere, conștientizare și revelația a tot.
Când începeți să-l dezvăluiți pe Creator, percepțiile voastre se schimbă de la egoist la altruist și apoi deveniți cu adevărat liberi.
Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” de la 20.03.2019
Atingem o viață echilibrata atunci când descoperim echilibrul dintre forța de primire și forța de dăruire, fapt ce se întâmplă când dezvăluim existența forței echilibrului care există în sistemul din care facem parte. În acel moment, începem să simțim întregul sistem și nu doar pe noi înșine, ca fiind doar părți separate ale sistemului. Apoi, ne apropiem unul de celălalt într-o conexiune reciprocă, în dăruire și susținere, în așa fel încât ne pierdem individualismul și începem să simțim întregul sistem al vieții.
Apoi simțim întregul sistem, sistem ce include umanitatea cât și natura la toate nivelurile, ca fiind parte din noi. În nivelul nostru actual, cel mai bun exemplu al acestei senzații, chiar daca este din simțurile acestei lumi, este o mama în raport cu familia ei: “O mama simte că își pierde sinele în angajamentul său față de familie, simțind familia ca parte integrantă a sa”. Cu alte cuvinte, devotamentul către familie îi extinde simțurile sinelui pentru a include toți membrii familiei în sine, iar mama începe cumva să existe în sinele sau cu aceasta senzație.
Așadar, când ne de poziționam în direcția dăruirii către ceilalți, de exemplu când ne gândim la binele celorlalți decât la propriul beneficiu, depășim limitele și îngustările sinelui și ne deschidem către cei pentru care dorim să dăruim, precum o mamă care se include și se identifică cu membrii familiei ei. Cu cât este mai larg cercul societății în care ne extindem cu atât mai mult simțim natura și realitatea cercului lărgit.
Echilibrul final în viață se atinge, atunci când ne pasă de întreagă umanitate și de întreagă natură. Simțurile existentei noastre se extind cât să includă senzația întregii umanități și a întregii naturii și nu doar senzația vieții noastre scurte și trecătoare. Mai mult chiar, în felul acesta ne descoperim scopul și sensul în realitate, fiind acela de a trăi pentru întregul sistem din care facem parte și de a simții viata întregului sistem, și descoperim cum nimeni nu stă în calea nimănui, așa cum percepem greșit în prezent.
Daca începem să ne îndreptam către aceasta abordare holistica, vom putea percepe întregul sistem, fie că îl numim “natură” sau “univers”, primind reacții pozitive din direcția asta de la sistem, fiind astfel ajutați în drumul nostru.
Practic, oferind și dăruind altora, dorind să beneficiem și să ne conectam pozitiv cu toată lumea, vom simți o susținere și o vitalitate speciala, simțind cum natura, viața și întregul sistem acționează în favoarea noastră atunci când noi acționam astfel, cu dăruire.
Pentru a descoperi aceste semne. trebuie să ne înconjurăm cu un mediu propice și susținător, cu indivizi care gândesc la fel și care se susțin și se sprijină reciproc către aceasta stare de echilibru final. Învățând și căutând cum să beneficieze alții deasupra propriului nostru beneficiu, împreună cu ceilalți ce gândesc și acționează la fel, găsindu-ne astfel locul într-un asemenea mediu, vom avansa corect, către stadiul final al echilibrului în viață.
Starea de echilibru prin conexiuni pozitive intre noi și cu natura este descoperirea nivelului de om în natură ( în ebraica cuvântul om [“Adam”] înseamnă sau se traduce cu fraza “asemănător celui superior” [“Adameh le Elyon”]). Avem nevoie de un mediu potrivit cu indivizi care gândesc la fel, în special pentru ca a avea grija unul de altul trebuie să existe reciprocitate, astfel încât,cu toții să facem conexiuni pozitive și să oferim deasupra sinelui egoist. Cu timpul, integrându-ne într-o astfel de societate, realizăm în final echilibrul vieții. Mai mult chiar, eforturile unei mase critice de indivizi care se dedică unei asemenea direcții, influențează pozitiv și pe ceilalți din umanitate, chiar dacă ceilalți nu s-au trezit și poziționat într-o asemenea direcție, făcând astfel că toți ceilalți să ajungă în final la echilibrul vieții.
În final, cu toții vom dezvolta înțelegerea și discernământul unui sistem interconectat și interdependent, similar atât sinelui cât și naturii. Când vom atinge acest nivel de conștientizare, cu toții vom “intra” în natura, integrându-ne și identificându-ne cu ea, aderând naturii într-un așa fel, încât cu toții vom simți destinul și sensul fiecărui individ cât și a umanități, ca un întreg.
Întrebare: Ce înseamnă corectarea naturii egoiste a omului?
Răspuns: În măsura în care mă corectez, în lume văd numai bunătate.
Întrebare: Să presupunem că acum au murit de foame câteva milioane de oameni. Un cabalist nu vede toate acestea sau le vede diferit?
Răspuns: El simte toate acestea și simte că este de vină pentru asta, deoarece nu și-a corectat încă toate aceste proprietăți.
Întrebare: Și dacă le-a corectat, vede acest fenomen ca fiind pozitiv?
Răspuns: Nu. El își dă seama că toate acestea încă nu sunt corectate, deoarece nu poate corecta complet întregul univers. Cu toate acestea, corectează o parte.
Întrebare: Dar nu are plângeri împotriva nimănui? El își asumă toate plângerile pentru că înțelege că ceva nu a fost finalizat încă?
Răspuns: Plângerile sunt numai față de tine. Repară-te și vei repara lumea.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 13.05.2019
Întrebare:
„Avantajul pământului”, Baal HaSulam: Astfel, atunci când cineva suferă, el stă departe de Creator, de vreme ce apare în mod firesc ura față de Cel care îi dă suferințe.
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription