Întrebare: Mulți dintre studenții dvs. sunt la un nivel obișnuit, adică nu simt spiritualitatea. Senzațiile lor nu diferă cu nimic de cele ale publicului căruia doresc să-i transmită informații.

Cum pot primi mai bine informațiile pe care doresc să le obțină în simţirile lor egoiste, precum și să încorporeze un mesaj informațional în ei?

Răspuns: Da, aceasta este o problemă. Ar trebui să încerce. Nu este nimic altceva. Încearcă!

Apropo, un astfel de om are un avantaj pentru că se află la mijloc.

Pe de o parte este o problemă. Pe de altă parte, această problemă nu este creată artificial de natură, ci este o problemă naturală care se rezolvă odată cu corectarea noastră.

Trebuie să primim informații exact în forma sa grea, necorectată și să încercăm să le facem mai accesibile. Acest efort este cel care provoacă corectarea noastră. Și corectarea duce la un alt tip de informații și așa mai departe.

Ar trebui să înțelegem că toate acestea sunt o parte a unei soluții comune, adică o parte a unei ecuații comune care include consumatorul, sursa, Creatorul, profesorul și studenții. Cu toții ne angajăm împreună în servirea personală comună.

Prin urmare, nu cred că este ceva ce trebuie schimbat aici. Trebuie doar să mergem pe această cale și să ținem cont că starea noastră este una corectă. Acceptaţi-o așa cum este și acționaţi din ea. Nu încercați să spargeți ceva în ea, deoarece trebuie să lucrați în acest cadru. Atunci veţi vedea cât este de justificată.

Întrebare: Ar trebui să ne amestecăm uneori cu dorințele publicului nostru?

Răspuns: Da, altfel nimic nu va funcționa. Cum poate o mamă să nu-și simtă copilul? În primul rând, îl simte din tot sufletul. Și apoi începe să simtă ce altceva ar putea adăuga. Numai în acest fel, firesc.

Din KabTV “Am primit un apel. Încercați și străduiți-vă” 01.06.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: A fost efectuat un studiu pentru a explora dacă răzbunarea la oameni este indusă de natură. Au luat 330 de copii cu vârste cuprinse între patru și opt ani și au jucat cu ei un joc, construit în două etape.

În prima etapă, cercetătorii puteau să-i dea copilului trei autocolante sau să le păstreze. Copilul ar fi trebuit să le mulțumească și să le dea în schimb un cadou. În a doua etapă, sarcina a fost să fure un autocolant de la un alt copil. Ca răspuns, infractorul ar putea fi pedepsit sau nu.

S-a dovedit că copiii, chiar și cei mai mici, erau gata să lovească atunci când cineva încerca să le fure autocolantele. Copiii nu au vrut întotdeauna să-i răsplătească pe ceilalți. Astfel, cercetătorii au concluzionat că dorința oamenilor de a se răzbuna este prevalentă faţă de dorința lor de a fi recunoscători.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc. Aceasta se numește “evsed mi keren” (pierdere din resurse).

Să spunem că aveam un dolar în buzunar și a dispărut undeva. Mă răsucesc și mă întorc, gândindu-mă: “Unde s-ar fi putut duce?” L-aș căuta de parcă aș avea cu adevărat nevoie de el, pentru că l-am avut, a fost al meu și acum a dispărut. De aceea pentru mine valorează mai mult decât un dolar, poate 20 de dolari. Așa mă simt în legătură cu această pierdere.

Prin urmare, dacă un om a făcut rău altuia, acesta din urmă consideră acest act demn de o pedeapsă de zece ori mai mare, deoarece așa simte amploarea atitudinii negative a prietenului său față de el.

Întrebare: De ce nu arătă omul recunoștință?

Răspuns: Pentru că sunt sigur că sunt bun, că sunt cel mai bun din lume; asta mi-a spus mama. Prin urmare, toţi îmi sunt datori. La ceea ce îmi spun ei, eu le răspund: “Da, sunt mulțumit. Multumesc; Îți voi mulțumi și eu ocazional.” Mă întorc și plec.

Cred că am primit ceea ce trebuia să obțin; în ceea ce mi-a fost furat, pare de zece ori mai mult decât este de fapt! Așa simt eu. Dacă îmi vine ceva pozitiv, îl prețuiesc de zece ori mai puțin decât merită. Dar dacă mi se ia ceva, accept pierderea ca fiind de zece ori mai gravă. Așa suntem construiți.

Prin urmare, faptul că copiii vor să se răzbune pe cei care le-au greșit chiar și puțin, și în plus își fac plăcere în acea răzbunare, îl înțeleg foarte bine. Eu însumi eram așa. Îmi amintesc clar aceste cazuri.

Întrebare: Ce a schimbat în dvs. această abordare, să nu vă răzbunaţi?

Răspuns: Am început să realizez că împărtășesc aceeași dorință comună cu toată lumea; de aceea nu ar trebui să-mi fac rău în acest fel, egoist. Trebuie să încercăm să cedăm mereu puțin. Este mai bine așa, mai calm. Îți oferă puțină siguranță și te înconjoară, cel puțin, de oameni mai neutri. Deci, principalul lucru este să aveți grijă să nu faceți rău altuia. Pe scurt, aceasta este concluzia.

Și dacă faci rău, atunci desigur, așteaptă-te la reacții foarte grave.

Comentariu: Cercetătorii au o părere similară cu a dvs.. Ei cred că răzbunarea este întotdeauna o alegere între dorința de răzbunare și oportunitatea de a ierta.

Răspunsul meu: Cine ar putea avea ocazia să ierte? Pur și simplu este uitat, sau nu poți să te răzbuni bine pentru că ești așa de slab, un învins, celălalt tip este mai puternic decât tine etc. Deci nu mai ai nimic de făcut.

Omul este un mic animal egoist. Și dacă poate mânca pe altul, o face.

Întrebare: Răzbunarea are vreo parte pozitivă? Este utilă răzbunarea?

Răspuns: Atunci nu mai este răzbunare, ci educaţie.

Dacă tu și cu mine jucăm șah sau alt joc și te învăț, atunci simți că te depășesc fără intenția de a-ți face rău; dimpotrivă, pentru a-ți oferi un fel de plăcere, beneficiu și așa mai departe. Adică nu te face să te răzbuni, dar tot te face să te simți incomod și nemulțumit de situație.

Imaginați-vă că vă predau și vă arăt cum să acţionați, dar tot nu puteți. De asemenea, sunt mai deștept, mai înțelept și mai norocos decât tine; cât de neplăcut este pentru tine, oricum.

Întrebare: Da, există dezamăgire. Așadar, cum putem trece de la a ne răzbuna și a restabili dreptatea, la motivarea unui om să meargă mai departe, decât să se limiteze la o soluție îngustă?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să faci un calcul foarte special, adică un om a vrut să-mi facă rău, să mă vadă sărac, căzut sau vătămat și trebuie să ajung într-o stare în care să fie disperat de gelos pe mine. Apoi mă voi bucura când va vedea poziția mea, pentru care nu poate face nimic în privința asta. Așa vreau să mă întorc către el.

Pe de altă parte, trebuie să spun: “Îi sunt recunoscător că a făcut asta!” La urma urmei, m-am ridicat datorită lui; O făceam pentru a-i provoca suferință, dar până la urmă, nu am făcut-o!

Adică, cumva, fără să bănuiască, poate fără să se gândească, el a provocat în mine astfel de forțe încât m-am ridicat mai sus, am devenit mai de succes, mai inteligent etc. Trebuie să-i spun: “Mulțumesc mult că mi-ai făcut asta!”

Prima persoană descoperă că acesta este un proces educațional pentru el. Prin urmare, el îi spune celei de-a doua persoane, care a vrut să-i facă rău: “Îți mulțumesc că ai făcut asta”.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu persoana a doua?

Răspuns: O dublă lovitură. Pe de o parte, vede că primul a reușit, și în plus, se simte superior lui. El a ajuns mult deasupra lui.

Concluziile sunt foarte simple. Adaugă la asta: “Am făcut asta și ți-am spus ca să poți încerca să te ridici deasupra ta.” Acesta este deja un knockout. “Există fior în luptă!”

Din KabTV’s “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/11/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În trecut, cabaliştii erau ascunşi, dar tot formau grupuri între ei.

Primul grup, format din câteva mii de oameni, a fost creat de Avraam, care i-a ales din Babilonul antic și i-a condus pe teritoriul Israelului de astăzi.

Acest lucru a fost făcut în mod intenționat, pentru a plasa grupul sub influența unei Forțe superioare mai mari, deoarece fiecare parte a Pământului este afectată de o anumită Forță superioară. Aici se manifestă cel mai mult.

Oamenii care vin din străinătate la Ierusalim spun că acolo este un fenomen aparte. Dintr-o dată încep să se simtă diferit. Artiștii spun că acolo este un aer gălbui special. Mi se pare un pic neclar, sau poate nu vreau eu să cred, dar totuși există ceva.

Dar faptul că schimbând locul ne schimbăm soarta, este absolut adevărat. Și nu pentru că societatea este diferită în alt loc, ci pentru că în fiecare loc de pe Pământ, Forța superioară se manifestă într-un mod unic.

Din KabTV “Am primit un apel. Mediul” 10.06.10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem face un exercițiu de trecere de la Lo Lişma la intenția Lişma în fiecare moment, în gând, în rugăciune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Îmi încep rugăciunea pentru prietenii mei, chiar dacă am un anumit interes personal, natura mea egoistă. Cum îl pot elimina treptat, astfel încât cererea mea să se încheie cu Lişma?

Răspuns: Compară-ți obiectivele cu un scop comun, și vei vedea cât de mult din obiectivul tău dispare în cel comun.

Întrebare: Scopul comun și scopul de a aduce mulțumire Creatorului sunt același lucru, sau sunt două lucruri diferite?

Răspuns: Scopul de a aduce mulțumire Creatorului este neclar pentru noi; acestea sunt doar cuvinte. Prin urmare, trebuie să le punem cumva împreună în grupul de zece.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/2/25, Pregătirea pentru Convenția “Ne conectăm la Lişma”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După cum s-a văzut mai sus, există două moduri în religie: 1) Lo Lişma [nu de dragul Ei], care este pur utilitarism, adică scopul de a stabili moralitatea pentru propriul bine. Omul se mulțumește când dobândește această tendință. Și există o a doua tendință către religie, fiind o nevoie mentală de a adera la El. Aceasta se numește Lişma [de dragul Ei]. Un om poate fi răsplătit cu cele de mai sus prin acțiuni, iar din Lo Lişma, omul ajunge la Lişma (Baal HaSulam, “Scrierile ultimei geeneraţii”).

Întrebare: Când omul lucrează în Lo Lişma, are un sentiment al prezenței Creatorului, un sentiment că nu există altcineva în afară de El?

Răspuns: Nu, desigur că nu. El este într-o stare de beneficiu personal.

Lo Lişma înseamnă să faci acțiuni de dragul tău, iar Lişma înseamnă de dragul Creatorului, de dragul celorlalți, dincolo de tine însuți.

Întrebare: Putem spune că majoritatea umanității se află în Lo Lişma?

Răspuns: Nu, ei sunt într-o stare animalică. Dar dacă omul se dezvoltă în cadrul unui grup cabalist, îndeplinind corect și precis toate condițiile, el trece de la egoismul complet la dorința de a dărui altora. Vrea să dăruiască altruist, fără nicio legătură cu el însuși, dar încă nu este în stare. Aceasta se numește Lo Lişma.

Trecerea de la Lo Lişma are loc prin lumina reformatoare (lumina pe care omul o întoarce la sursă). Tocmai pentru că omul vrea să dăruiască, dar încă nu poate, lumina îl influențează și îl aduce la Lişma, la acțiuni de dragul celorlalți.

Întrebare: Ar trebui să avem constant sentimentul că ne îndreptăm spre Lişma?

Răspuns: Trebuie să ne gândim la asta. Omul nu are dreptul să se blocheze în gândul că este în beneficiul său, chiar dacă intențiile sale sunt în esență egoiste. Aceasta este tocmai închisoarea, robia, simţirii exilului egiptean – când simțim că am dori să ne eliberăm de stăpânirea Faraonului (egoismul), dar nu putem. Acestea nu sunt stări ușoare.

Întrebare: Pentru a trece de la Lo Lişma la Lişma, lucrăm în grup. Unde sunt ca un expert care observă totul din exterior? Se întâmplă asta simultan?

Răspuns: Da, pentru că un al doilea sistem este creat în tine – calitatea dăruirii. Din ea, îţi observi propriile calități de primire.

Întrebare: Pe de o parte, omul încearcă să devină conștient de starea în care se află; pe de altă parte are posibilitatea de a se angaja în activități de grup care vizează unitatea mecanic, fără să se gândească. Cum se pot face aceste acțiuni conştient?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă sub influența mediului potrivit. Trebuie să existe o atitudine activă a grupului față de fiecare individ. Fiecare om trebuie să simtă presiunea grupului, corectarea acestuia, ce vrea să facă cu el, și în același timp, să simtă cât de mult rezistă la asta și cât de mult acceptă să se predea. Acesta este punctul de expert în cadrul fiecărui membru al grupului.

Din KabTV “Ultima generație” 19/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce mi se dă toată această suferinţă?

Răspuns: Acest lucru mi-a fost dat pentru ca să pot privi corect viața mea, să mă asigur că nu sunt sursa propriei mele suferințe, să înțeleg cum mă pot ridica deasupra suferinței, deasupra cauzei ei, și astfel, să mă eliberez de ea și să privesc suferința de sus.

Întrebare: Și ce voi vedea?

Răspuns: Voi vedea că toată suferința mea este pur filozofică. Acolo unde există suferința, există întotdeauna un fel de filozofie în spatele ei, în care refuz să accept suferința ca ceva destinat pentru mine. Dar dacă o accept, mă pot ridica deasupra.

Întrebare: Este necesară înțelegerea că așa sunt îndrumat?

Răspuns: Asta este ceea ce dorește Creatorul.

Întrebare: Ar trebui această înțelegere să fie atât în ​​inimă, cât și în minte?

Răspuns: Sunt de acord cu El și urmez această cale.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 23/09/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există durere fizică, tortură, suferinţă, izolare, și totuși omul iese din închisori, din aceste torturi și poate trăi până la vârsta de 120 de ani ca un om sănătos. Și apoi există acest stres mental și asta este, viața se termină. Ce este, de ce este așa?

Răspuns: Pentru că corpul nostru este adaptat la suferința fizică, dar nu este adaptat la suferința senzorială și morală. Nu putem suporta.

Întrebare: De ce? La urma urmei, corpul este sănătos.

Răspuns: Pentru că este deasupra modului nostru natural de viață, a corpului nostru.

Întrebare: Deci o funcție superioară este perturbată, dar funcția pământească rămâne în ordine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci plec cu un corp sănătos, aproximativ?

Răspuns: Oamenii au existat în condiții pe care nu ni le putem imagina.

Întrebare: Și apoi bam, asta este. Există vreo componentă mai mare în noi?

Răspuns: Da, viața poate fi trăită dacă ai un scop; dacă poți ridica acest scop deasupra suferinței și limitărilor, atunci poți exista.

Întrebare: Deci te-ai agăţat de acest spirit și ții de el, dar corpul tău poate renunța?

Răspuns: Corpul nu va renunța dacă te ții de această putere deasupra vieții.

Întrebare: Deci le conectați?

Răspuns: Sigur, omul ar trebui să vadă un scop în fața lui și pentru ce suferă, pe scurt.

Întrebare: Atunci corpul va rezista?

Răspuns: Da. Problema cu noi în viața noastră este că nu vedem acest obiectiv astăzi.

Întrebare: Acest lucru se aplică și unui obiectiv simplu? De exemplu, centenarii locuiesc undeva, au un scop simplu, se țin de el, iar corpul ține împreună cu ei. Se aplică acest lucru unui obiectiv simplu, nu doar unul înalt?

Răspuns: Da, are oile lui, caprele sau un câine.

Comentariu: Aerul, natura.

Răspunsul meu: Da și toate astea.

Întrebare: Și el trăiește?

Răspuns: Da.

Comentariu: Sunt o mulțime de filme despre bătrâne, bătrâni care trăiesc până la 100 de ani, care trăiesc undeva într-o pădure, la munte, cine știe unde. Și cum crezi că rezistă? Și se mențin. Și cumva, funcționează așa. Uimitor! Și nu este nevoie de spitale sau medici.

Răspunsul meu: Nu, dacă se trezește și știe că trebuie neapărat să facă lucruri diferite, atunci toate acestea se suprapun.

Întrebare: Chiar și pentru a te hrăni?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 23/9/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetătorii trag un semnal de alarmă, evaluând un deficit de femei la scară globală.

Răspunsul meu: Întotdeauna s-a crezut că există mai multe femei decât bărbați. Acum sunt dintr-o dată mai puține?

Întrebare: Da, deficitul femeilor este estimat la 23 de milioane. Pe de altă parte, oamenii de știință cred că dezechilibrul din lume, cum ar fi amenințarea unui atac nuclear și a tuturor conflictelor în general, indică absența femeilor în echipele de decizie chiar și la cele mai înalte niveluri. Ce aduc femeile? Ce componentă aduc ele în procesul de negociere și comunicare?

Răspuns: Încă din copilărie vedem fete jucându-se cu jucării, construind o casă și gătind mâncare pe sobe mici de jucărie, în timp ce băieții se joacă de-a războiul, concurează etc. Fetele se joacă cu păpuși, iar băieții urmăresc și lovesc lucruri. Aceasta este un debuşeu natural al energiei interioare atât masculine cât și feminine.

Prin urmare, este firesc că a permite femeilor să participe mai mult în organizațiile noastre ar fi mult mai sigur pentru pace.

Întrebare: Cercetătorii spun că, datorită faptului că bărbații sunt mai ambițioși și înclinați să câștige, ei sunt mai competitivi la bază; vor să câștige, ceea ce duce la conflicte și extreme.

Potrivit unui sondaj asupra femeilor din parlamente și din funcții înalte, cercetătorii neagă faptul că femeile sunt atât de nevinovate în comparație cu bărbații militanti. Totuși, ei spun că femeile aduc raționalitate, creativitate și spirit de colaborare.

De ce se întâmplă asta? Unde este declanșatorul când ambii sunt egoiști?

Răspuns: Femeile sunt mai egoiste. Prin urmare, sunt predispuse la tot felul de conexiuni și compromisuri, deoarece sunt mai bune decât orice război. Ele cântăresc foarte sobru tot ce se întâmplă. Ele au o bună rezervă de egoism sănătos pentru a-și exercita autocontrolul și a gândi: “Acest lucru trebuie tratat în acest fel. Sau va duce la lacrimi.”

La o femeie, egoismul se manifestă sub formă de păpuși și la băieți în jocurile de război. Dar ambele sunt egoism. Care este de preferat? Femeia. Ea tinde să ușureze lucrurile și să realizeze prietenie și cooperare, ceea ce nu ar duce la procese teribile, ireversibile.

La bărbați, dimpotrivă, această componentă egoistă este rigidă. Nu se gândește la ce se va întâmpla mâine; este gata să spargă totul astăzi. Dar amandoi sunt egoisti!

Dacă mă întrebați pe mine, la nivelul lumii noastre este de preferat ca femeile să conducă lumea și bărbații să lucreze pentru ele, la fel ca un copil cu mama lui.

Întrebare: Ce spune Cabala despre această interacțiune?

Răspuns: Cabala nu vorbește despre asta pentru că nu are de-a face cu un bărbat și o femeie din lumea noastră când sunt amândoi egoiști și corupți. Ce poate spune Cabala despre ei? Ei trebuie reeducați și abia atunci putem lucra cu ei.

Fiecare ar trebui să fie cine este; au nevoie doar să se corecteze la nivelul practic, al Creatorului. Și asta este! Nimic nu trebuie făcut altfel.

Nu voi vorbi despre cine este mai bun sau mai rău. Toată lumea trebuie să se corecteze pentru a face o muncă bună pentru umanitate. În acest sens, toți vor vedea cât de mult se completează reciproc și cât de necesari sunt unul pentru celălalt – atât bărbații, cât și femeile.

Întrebare: Dar dezechilibrul de gen?

Răspuns: Atunci nu va exista nici un dezechilibru. Dar pentru a realiza acest lucru, trebuie să eliminați toate componentele egoiste ale ambilor.

Întrebare: Cum facem asta?

Răspuns: Este foarte ușor să faci asta cu ajutorul metodei de corectare și prin educaţie. Nu există altă cale. Pentru a face acest lucru, veniţi la cursurile noastre.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 17/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Scriitorul și scenaristul din Riga, Mikhail Dymov, a rugat școlari cu vârste cuprinse între șase și zece ani să adreseze Creatorului întrebările lor cele mai presante și importante.

Sveta, eleva de clasa a doua îl întreabă pe Creator: “Pot să fac ceva pentru a Te ajuta?”

Răspuns: Voi răspunde în numele Creatorului, ca și cum aș citi răspunsul Lui.

Da, cu siguranță îmi lipsește ajutorul tău. De fapt, îmi lipsește ajutorul fiecărei persoane, dar de la fiecare în parte, inclusiv de la tine. Ajutorul de care am nevoie este ca voi să Mă ajutați să corectez lumea.

Întrebare: “Poate copilăria să dureze toată viața?” Marik, clasa întâi.

Răspuns: Copilărie pentru o viață întreagă!

Asta depinde, desigur, de caracterul unui om. Există oameni care rămân copii în inimă și sunt oameni cu adevărat minunați. S-ar putea să nu fie întotdeauna agreabili în comportamentul lor față de ceilalți, dar sunt întotdeauna curioși. Pentru ei, lumea este un câmp nesfârșit de descoperire și se străduiesc în mod constant să descopere, să creeze sau să realizeze ceva.

Această calitate copilărească care persistă la adulți este o trăsătură remarcabilă. Este cu adevărat un dar. Este minunat când rămâne copil, dar nu depinde de om; asa se nasc ei.

Întrebare: Radik, clasa a IV-a, întreabă: “Oamenii suferă atât de mult pe Pământ. Este și mai rău în iadul Tău?”

Răspuns: În iad, da, este și mai rău.

Iadul este chinul conștiinței. Este un sentiment din care omul nu poate scăpa. Chiar dacă văd și înțeleg că tot ceea ce se întâmplă vine de la Creator, că “Nu există nimeni în afară de El”, ei totuși nu pot zgudui sentimentul sau gândul despre “Ce am făcut cu adevărat cu viața mea?”

Această vinovăție nu poate fi transferată asupra Creatorului, deoarece omul nici măcar nu a încercat în timpul vieții să se ridice deasupra guvernării Creatorului.

Creatorul ne guvernează, dar omul trebuie să realizeze că tot ceea ce face vine de la Creator, nu de la sine. Odată ce înțelege acest lucru, nu va mai fi niciun motiv să îşi facă griji, să simtă rușine sau să sufere.

Întrebare: “Cum ar trebui să trăiesc, pentru ca toată lumea să fie fericită?” întreabă Lisa, clasa a doua.

Răspuns: Există o singură cale, afla ce este fericirea și cum poate fi atinsă. Există o metodă care poate duce oamenii la fericire și trebuie aplicată în viață. Vom crește și vom face acest lucru să se întâmple.

Întrebare: Igor, clasa a IV-a, întreabă: “Pe Pământ sunt atâtea greutăți și suferințe, pentru a-i face pe oameni să nu se teamă de moarte?”

Răspuns: Este parțial adevărat. Dar nu gândiți așa. Oamenilor le-ar putea fi mai ușor să moară când văd că lasă în urmă o lume teribilă în care nu există nimic bun, în care toată lumea suferă, și în cele din urmă, în care toată lumea moare.

Dar asta nu este cea mai bună soluție. Există o altă cale. Chiar înainte de a muri, avem ocazia să dezvăluim lumea superioară, eternă și perfectă. Procedând astfel, nu vom muri de fapt, pur și simplu vom începe să experimentăm următoarea etapă a existenței noastre, următoarea noastră viață.

Întrebare: Ruslan, clasa a II-a, întreabă: “Dacă oamenii nu Te iubesc, dar se tem de Tine?”

Răspuns: Pentru unii, este bine; le place când alții se tem de ei. “Dacă le este frică, mă respectă.”

Dar în general, acest lucru este greșit. Iubirea necesită înțelegere reciprocă în care poți să te eliberezi complet de tine cu ochii închiși și să te încredințezi celui pe care îl iubești. Și, la rândul lui, se va gândi doar la tine, la beneficiul tău și la bunăstarea ta. Și tu te vei gândi doar la el. Când amândoura vă pasă unul de celălalt în acest fel, asta este iubirea.

Întrebare: Lyuba din clasa a treia pune o întrebare abruptă “Exist eu cu adevărat?”

Răspuns: Aceasta este o întrebare complicată. Eu exist cu adevărat numai atunci când stau în fața Creatorului, când acesta este El și eu stau împotriva Lui, când mă opun. Atunci eu exist.

Întrebare: Credeţii că este mai ușor să explicaţi asta copiilor decât adulților?

Răspuns: Desigur, este mult mai ușor să explici aceste lucruri copiilor decât adulților. Ei o înțeleg instinctiv.

Comentariu: Văd că le explicaţi ca și cum ar fi adulți.

Răspunsul meu: Desigur! Nu poți trata copiii altfel.

Comentariu: Deci nu sporovăi.

Răspunsul meu: Nu! Genul ăsta de discuţii este rădăcina tuturor relelor din lume.

Întrebare: Katya, clasa a patra, întreabă: “Când a început iubirea pe Pământ?”

Răspuns: Iubirea a început când oamenii au început să urască ura.

Ura apare în mod natural, ca parte a naturii noastre. Dar când am început să-i recunoaștem răul, limitările, ororile pe care le aduce și am început să o disprețuim, atunci am descoperit treptat iubirea.

Întrebare: Saşa din clasa a doua întreabă: “Nu suntem doar jucăriile Tale?”

Răspuns: “Sunteți jucăriile Mele” spune Creatorul, “complet, absolut. Dar trebuie să-ți dai seama de asta. Și apoi Îmi veți cere să vă fac independenţi. Și o voi face.”

Întrebare: “De ce, când iubești, totul se simte bine, chiar și ouăle prăjite?” întreabă Stepa din clasa a II-a.

Răspuns: Când iubești, totul se simte frumos, chiar și ouăle prăjite, pentru că iubirea acoperă absolut toate defectele. Absolut totul! Chiar și ceea ce este urât pare frumos, ceea ce este neplăcut pare plăcut și ceea ce este fără gust pare delicios. Iubirea face totul mai bun. Deci cel mai important lucru nu este să te concentrezi pe ceea ce este rău sau urât în lume, ci să dezvolți iubirea.

Întrebare: Vita din clasa a II-a întreabă: “De ce ai făcut lumea în așa fel încât atunci când mama își rupe colanții ea plânge?”

Răspuns: Da, o persoană este mică. O fetiță plânge pentru problemele ei, iar o fată mare, mama ei, plânge pentru problemele ei. Toată lumea are probleme. Creatorul a făcut lumea astfel încât oamenii să caute starea perfectă, una de bucurie și iubire.

Și singura cale de a ajunge la acea stare este prin lacrimi: lacrimi în clasă, la școală, cu prietenii, peste dresuri rupte, prin toate.

Întrebare: Mişa, clasa a patra, pune o întrebare uluitoare: “Cum poate omul să devină o amintire?”

Răspuns: În primul rând, trebuie să devii o amintire bună, nu orice amintire. Există oameni care sunt amintiți cu groază, groază și ură, oameni care alții și-ar dori să nu fi existat niciodată, împreună cu memoria lor.

Trebuie să trăiești în așa fel încât să lași în urmă amintiri bune. Acest lucru se întâmplă doar dacă faci bine oamenilor și lași în urmă o impresie blândă și dulce.

Întrebare: Alik, clasa a IV-a, întreabă: “Ce să-ți cer? La urma urmei, știi deja totul.”

Răspuns: Nu contează că știu totul. Important este să ceri! Pentru că atunci când ceri, te apropii mai mult de Mine și eu îți pot da mai mult decât ceri. De asemenea, îţi pot oferi grija Mea specială, iubirea Mea, căldura Mea. Dacă pur și simplu vă dau ceea ce vă doriți fără să cereți, nu vă veți simți conectaţi cu Mine și veți rata cele mai mari și amabile sentimente calde din lume.

Întrebare: Goşa, clasa a IV-a, spune: “Adu-mi părinții înapoi în copilărie. Aș fi prieten cu mama mea.”

Răspuns: Dacă ar fi posibil să fii prieten cu părinții tăi ca și cu colegii tăi, ar fi grozav într-un sens. Dar, pe de altă parte, cum ați crește și v-aţi dezvolta? Cine v-ar învăţa?

Înseamnă că trebuie să învățăm să fim atât copii, cât și prieteni cu părinții noștri, să ne tratăm colegii ca pe prieteni și să învățăm de la toată lumea. În același timp, trebuie să oferim un exemplu bun tuturor celor din jurul nostru.

Întrebare: Ce ar trebui să învețe părinții în acest caz?

Răspuns: Părinții ar trebui să învețe să fie prieteni cu copiii lor, să fie însoțitori. Acest lucru este foarte important. Astfel de familii există, iar în acele familii copiii se simt confortabil și protejați. Ei nu sunt presați sau încorsetați în independența lor. Ei cresc deschis.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/28/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dr. Yeşayahu Rubinstein, un om de știință israelian, susține că dublul helix care alcătuieştec ADN-ul nostru este ținut împreună printr-o serie de legături de sulf care se află într-un model între perechile de baze ale materialului genetic. Modelul care se repetă este 10, 5, 6, 5, care sunt literele ebraice (literele reprezintă numere în ebraică) Yod-Hey-Vav-Hey, care este numele lui Dumnezeu. Din aceasta, el afirmă că Dumnezeu și-a pus semnătura în ADN-ul nostru.

Răspuns: Relația dintre toate proprietățile posibile ale ADN-ului nostru se manifestă într-o matrice numită “Numele Creatorului”.

Dr. Rubinstein a descoperit o relație determinată în natură, care se încadrează în Yod-Hey-Vav-Hey. Această relație se manifestă în absolut orice! Doar uneori o observăm, o putem dezvălui, cerceta și scrie, iar uneori nu. Dar se manifestă peste tot, pentru că este o proprietate generală a naturii.

ADN-ul este o înregistrare a informațiilor umane.

Întrebare: Unde se află acesta?

Răspuns: În celulele noastre. Tot ceea ce suntem, este alcătuit din structuri proteice care sunt construite pe proprietatea a ceea ce se numește “trei linii” sau un helix dublu și scări care le conectează împreună, în Cabala.

Acest lucru este cunoscut în Cabala de 5.000 până la 6.000 de ani. Poate se știa înainte, dar de către cine?

Întrebare: Cum poate un om, în creșterea sa fizică, dar și morală, mentală, spirituală și de auto-dezvoltare, să nu rupă această spirală, ci dimpotrivă, să o întărească? De ce are nevoie pentru asta?

Răspuns: Pentru aceasta omul trebuie să se conecteze cu Creatorul. Și apoi își va restabili conexiunile rupte.

De aceea trebuie să ajungeți la un nivel în care să puteți fi în contact cu Creatorul, să primiți de la El acea forță primordială care vă va corecta ADN-ul, helixul vostru dublu, practic, să restabiliți linia de mijloc dintre ele.

Întrebare: În ce fel ajută pe om realizarea că în structura sa este înscris codul Creatorului?

Răspuns: Desigur! Toți suntem formați din aceste coduri. Toate celulele noastre, toate organele constau din relațiile dintre diferite sisteme proteice. Rezultatele creației Creatorului sunt înregistrate în ele, cum am fost creați de El, “El”, adică o forță superioară, un program superior.

Întrebare: Știm că uneori podul se rupe. În ce condiții se sparge prezența Creatorului, înregistrarea Sa?

Răspuns: Se rupe atunci când nu observăm nicio asemănare cu El. Prin aceasta provocăm probleme, boli, chiar moartea.

Întrebare: Care este funcția Lui în ADN-ul uman? Care este rolul Creatorului și cum ar trebui să Îi corespundem?

Răspuns: ADN-ul uman, așa cum am spus deja, este format din două sisteme proteice paralele, între care există punți de legătură, ca treptele unei scări. Aceasta este într-o formă foarte simplificată; există o mulțime de tot felul de completări. Toate se rezumă la menținerea unui echilibru între ele, care să corespundă interacțiunii lor reciproce, absolut altruiste. Dacă se realizează acest echilibru între ele, atunci semnalul corect este transmis de-a lungul acestor pași de conexiune, adică de-a lungul dispozitivelor mici de conectare (la urma urmei, sistemele de proteine ​​sunt foarte complexe) care echilibrează liniile din dreapta și din stânga.

Comentariu: Cum poate omul să devină mai bun?

Răspuns: Mai bun? Nici o problemă! Pentru aceasta, trebuie să-și dorească să devină mai bun. Și în conformitate cu dorința lui, spirala lui se va schimba în bine. Se va înfășura în direcția corectă, va interacționa cu alte spirale și va fi într-un mod absolut optim.

Întrebare: Cum poate omulsă stabilească contact, dialog, ca și cum ar verifica corectitudinea acțiunilor sale cu acest sistem?

Răspuns: Pentru asta, el trebuie să fie amabil. A fi bun înseamnă că trebuie să pună pe toți mai presus de sine și să existe pentru a face bine celorlalți. Atunci sistemul lui va funcționa corect. Are un astfel de stil intern, sens, mod, un mod de favor corect pentru sine și pentru ceilalți.

Comentariu: Un sistem atât de complex!

Răspuns: Nu este complicat. Principiul funcționării sale este foarte simplu.

În interior este foarte complex, pentru că trebuie să fie întruchipat în materie vie, în materie animală, în materie biologică. De aceea este dificil, deoarece pentru a traduce limbajul spiritual, limbajul simţirilor, dăruirea, iubirea și conexiunea în limbajul dintre elemente, practic nervi, proteine, necesită o transformare foarte mare.

Este necesar să se facă multe amprente diferite pe diferite niveluri ale acestui sistem de relații reciproc corecte, până când se coboară la interacțiuni bune la nivel de proteine. Este imposibil de imaginat!

Întrebare: Și cum să ții cont de toate aceste detalii fine?

Răspuns: Este imposibil. Îmi amintesc că mi-am pus aceeași întrebare. Și apoi mi-am dat seama că la nivelul nostru determinist nu ne putem imagina, face, simți, crea, construi, conecta și asambla ca un constructor.

Singurul lucru pe care îl putem face este să ne acordăm de cealaltă parte, din partea bunătății, a iubirii, a interacțiunii, a apropierii și a afecțiunii. Și atunci aceste interacțiuni vor avea loc în noi și vor corespunde speranțelor, aspirațiilor noastre. Ne aliniem spiralele proteice cu aspirațiile noastre.

Comentariu: Adică, omul trebuie doar să-și dorească ceva.

Răspuns: Nu, nu doar “trebuie doar să-ți dorești” și atât. Acest lucru nu se întâmplă, nu este hocus-pocus. Omul trebuie să lucreze asupra lui însuși, asupra gândurilor sale corecte, dorințelor și interacțiunilor bune cu ceilalți, iar apoi își va vindeca toate problemele din spirale cu asta.

Întrebare: ADN-ul este adesea numit materialul de construcție al vieții, deoarece conține codul genetic care stă la baza eredității.

Adică, ereditatea noastră este să fim absolut, așa cum spuneţi, amabili și să acționăm pentru binele tuturor. De ce acționează omul în sens invers? Unde este ruptă această spirală?

Răspuns: Nu, nu este stricată. Suntem special creați astfel pentru a ne adapta în mod conștient. Suntem creați nocivi, urâți, lacomi, pe scurt, egoiști în toate, pentru a ne acorda corect din această stare și astfel să ne vindecăm pe noi înșine și pe ceilalți: pe noi înșine, urmașii noștri, întreaga lume din jurul nostru.

Omul i se oferă posibilitatea de a se corecta, dar pentru aceasta trebuie să muncească. Pentru aceasta el trebuie să întâlnească un profesor și un grup adecvat. Are nevoie de multe condiții pentru a începe să se schimbe atât de mult încât și-ar putea corecta chiar structura proteică.

Întrebare: Ne putem schimba ADN-ul?

Răspuns: Ce înseamnă “schimbare”? Omul o poate corecta. Dacă se comportă corect, toate aceste erori sunt netezite.

Când el funcționează corect, ele funcționează corect. El funcționează la nivel de “Uman”, interacționează corect cu personalitățile din jurul lui, și în același timp, toate spiralele, proteinele etc. din interiorul lui încep și ele să interacționeze corect între ele. Adică de la un nivel superior, de la mental, psihologic și chiar spiritual, omul forțează structurile inferioare să intre în echilibru.

Întrebare: Ce înseamnă că omul acționează corect, astfel încât sistemul său să se dezvolte?

Răspuns: Înseamnă să tratezi pe toată lumea cu bunătate. Mai mult, acesta este momentul în care el atinge Creatorul. Acesta este deja cel mai înalt nivel. Atunci el devine egal cu Creatorul prin natura sa, prin acțiunile sale interioare. Din exterior, acest lucru poate să nu fie vizibil deloc. Și apoi întreaga sa structură devine treptat corectată. Ceea ce vă doresc tuturor.

Întrebare: De ce are omul nevoie de aceste cunoștințe? Să presupunem că știe că codul altruismului trăiește în el și nu poate face nimic în privința asta.

Răspuns: Într-un om există acest cod al altruismului, pe care trebuie să-l deschidă; trebuie să găsească cheia lui și să se acordeze singur la ea. El trebuie să o facă. O va face. Fiecare persoană!

Din KabTV’s “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 8/5/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→