Întrebare: Punctul din inimă este următorul nivel de dezvoltare a dorinței prin care pot începe să simt dorințele altora. Cum poate omul să simtă dorințele altora?

Răspuns: Cu egoismul meu, nu pot opera în niciun fel la nivelul pe care îl discutăm acum. Nu mă pot conecta cu ceilalți. Egoismul rămâne egoism.

Singurul lucru pe care îl pot face este să încerc prin punctul din inimă, sămânța următorului meu nivel spiritual (calitatea dăruirii), care încă este adormit în mine, să mă conectez cu un prieten. Împreună, încercăm să ne dezvoltăm conexiunea.

Prin eforturile noastre, primim ajutor de sus, de la Forța guvernatoare, iar apoi, din cele două puncte ale noastre, iese o unitate, un singur punct comun. Acesta nu este doar un punct, ci un fel de vas care poate fi umplut cu Forța superioară, deoarece este similar cu aceasta, în calitățile sale.

Întrebare: Cum poate înțelege omul ce este Forța superioară?

Răspuns: Este Forța guvernatoare binevoitoare care determină absolut totul. Toate cunoștințele, intențiile, dorințele, gândurile și acțiunile mele sunt generate exclusiv sub influența ei.

În fiecare moment al existenței mele, trebuie să rămân conectat la Guvernarea Superioară în orice! În afară de punctul din inimă, tot ceea ce mă constituie: percepția mea asupra lumii, comportamentul meu, totul este rezultatul acestei Forțe superioare de guvernare. Nu există în mine o singură acțiune, dorință sau gând care să nu fie creată de ea.

Întrebare: Unde pot găsi puterea de a rămâne în această stare 24 de ore pe zi?

Răspuns: Trebuie să cultivăm această stare în noi înșine, unindu-ne într-un grup și acceptând să avem grijă unul de celălalt, astfel încât nimeni să nu piardă intenția corectă. În acest fel, ne apropiem unul de altul și de Forța superioară de guvernare. Omul singur, nu poate face asta. În mod ideal, un grup de zece persoane ar trebui să-l sprijine.

Trebuie să fiu mereu conectat la Forța superioară, fără să uit niciodată că totul în interiorul meu și în jurul meu este creat de ea. Singur nu pot susține acest gând continuu; îl uit aproape imediat pentru că nu sunt asemănător cu el.

Dar dacă formăm un grup de zece în care toată lumea se gândește la ceilalți pentru a se asigura că reușesc în acest lucru, atunci acțiunea mea nu mai este dictată de egoism la fel de mult cum ar fi dacă m-aș concentra doar eu să nu mă detașez de conducerea superioară. În acest caz, îmi este mai ușor să mențin o intenție antiegoistă, pentru că mă gândesc la alții și nu la mine.

Egoismul chiar îmi permite să-mi pese de ceilalți, să nu pierd intenția corectă, să nu ies din ea, și să atribui tot ce se întâmplă Forței superioare.

Această stare se numește garanție reciprocă. În măsura eforturilor noastre, forța de guvernare ne ajută să rămânem în garanție reciprocă și ne sprijină. În acest fel, creăm un vas comun, un mecanism colectiv care este în contact cu această Forță.

Nu mai vorbim despre indivizii care cuprind grupul nostru de zece, ci despre intenția, puterea, mișcarea și gândirea ei comune, care sunt acum în contact cu Forța superioară. Toate acestea au loc sub influența aceleiași Forțe de guvernare.

Din KabTV, emisiunea “Ultima generație”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că este imposibil să prinzi lumina care intră în vas. Cum lucrăm cu asta? Cum o putem reține?

Răspuns: Niciunul dintre noi în mod individual nu poate primi lumina, ci numai dacă ne unim. Fiecare dintre noi separat nu avem recipientul, vasul. Formăm receptacul conectând calitățile noastre de primire și dăruire. La intersecția lor, creăm o rețea, iar în această rețea, prindem Lumina Superioară, Creatorul.

Întrebare: Ce primim de la grupul de zece?

Răspuns: Anulându-ne înaintea grupului de zece, fiecare dintre noi reprezintă Malchut. Ceilalți prieteni, în relație cu fiecare dintre noi, sunt primele nouă Sfirot, calitățile dăruirii.

Din Lecția de Cabala 19.02.20, “Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Un “seamăn” nu este orice om; prietenul meu este cel care stă în fața mea, și treptat, încep să obțin iubire pentru el pentru a ajunge la iubirea pentru Creator.

Este o formulă strictă: mai întâi mă întorc către Creator, și pentru a mă conecta cu El, mă unesc cu prietenii mei, “semenii”.

Lucrez la iubirea pentru aproapele meu pentru că este o condiție prealabilă pentru a ajunge la iubirea pentru Creator!

Seamănul și Creatorul sunt interconectați pentru că în raport cu dorința mea de a primi, ei dețin o poziție egală. Sunt echidistanţi faţă de mine și eu simt același lucru pentru amândoi!

Creatorul dăruiește în întregime, iar seamănul mi se pare la fel de odios ca și calitatea dăruirii. Prin urmare, îi resping pe amândoi.

Dacă nu ajung în punctul în care mă raportez în mod egal la Creator și la semeni, nu voi putea lucra corect. Este ca și cum ai alinia o vedere, adunând vederea mea, vizorul din față și ținta într-o singură linie.

Dacă sunt mai înclinat fie către Creator, fie spre semeni, nu mai țintesc corect.

Trebuie să mă aliniez perfect cu ținta, astfel încât cel care luptă pentru Creator (Israel), lumina corectării și Creatorul să se unească într-un singur întreg.

Un seamăn (un grup cabalist) este vasul spiritual, sistemul de suflete, în timp ce Creatorul este cel care umple acest sistem.

Dar apoi îmi dau seama că sunt una și aceeași, pentru că vasul devine ca lumina. Nu există lumină fără vas, fără Kli! Și pentru mine totul se contopește într-unul singur.

Grupul devine un exemplu de Creator pentru mine. Prin atitudinea mea față de ei, învăț cum să mă raportez la El: dacă să-L iubesc sau să-L urăsc.

La urma urmei, singura atitudine posibilă față de Creator este una de dăruire. Și aici, mi se oferă grupul pentru a testa cât de mult sunt într-o stare de dăruire.

Ce creează distanța, diferența dintre Creator și grup? Doar propriul meu egoism! Dacă nu ar fi ego-ul meu, nu ar exista nicio distincție între ele.

De ce mai simt o diferență? Pentru că primesc o oarecare plăcere de la Creator, dar nici una de la grup. Asta este toată diferența!

Din Lecția zilnică de Cabala 26/05/10, Scrierile lui Rabaş – Art.5, 1984-“Ce ne oferă regula ‘Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi’”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu cât ne apropiem, cu atât ne depărtăm mai mult, nu?

Răspuns: Cu cât este dezvăluit în noi mai mult egoism, cu atât mai mare este conexiunea pe care o putem construi deasupra lui, și făcând asta Îl putem percepe pe Creator. Această stare este ca un sandviș format din trei straturi: în partea de jos este calitatea egoistă (primirea), deasupra este calitatea dăruirii, iar între ele este Creatorul.

Întrebare: Dacă știm dinainte că apropierea va duce la ură, cum ne putem îndrepta către apropiere?

Răspuns: Faptul că știi acest lucru dinainte, nu contează. Când vor apărea respingerea și ura față de prietenii tăi, vei uita totul. Vei crede că este problema ta personală, că tu și nimeni altcineva faci asta.

Dar după ce ai experimentat discordia cu prietenii tăi, vei începe să te ridici deasupra acestui sentiment. Niciun truc sau pregătire pentru viitor nu vă va ajuta să rămâneți “bun”. Un nou grad vine cu noi simțiri și interacțiuni, iar toate înțelegerile și corectările anterioare nu se mai aplică. Omul este nou în fiecare zi.

Așa că nu te opri asupra a ceea ce s-a întâmplat ieri. S-ar putea să te uiți la aspectul exterior al unui prieten, cu care ești familiarizat, dar în interior suntem complet diferiți în fiecare zi.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În Japonia, a existat un caz în care o fetiță creștea într-o familie monoparentală. După ce a început școala, a devenit retrasă. S-a descoperit că a fost hărțuită, colegii ei tachinând-o pentru că nu are un tată.

Mama era profund îngrijorată. Profesorii nu au ajutat, așa că mama a apelat la o agenție care oferă servicii de “închiriere de erou”. Ea a ales un candidat – un bărbat bun, pozitiv și grijuliu. Ca actor, a îmbrățișat pe deplin rolul unui tată și l-a jucat pentru fată timp de zece ani.

În weekend, mergeau la filme, parcuri și plimbări, vorbeau împreună și chiar participau la întâlniri părinți-profesori. De-a lungul timpului, a fost clar că fata, cândva timidă și retrasă, a înflorit și a devenit mai încrezătoare.

Astfel, a apărut o nouă tendință: „părinți de închiriat” – tați falși, care asumându-şi rolul, oferă atât copiilor, cât și adulților un sentiment de siguranță și un mediu de sprijin.

Răspunsul meu: Înțelegem cât de important este acest lucru pentru un copil. În același timp, poate fi și profund semnificativ pentru femeie – mama acelui copil.

Interesant este că aceste relații pot fi uneori mai profunde și mai strânse decât legăturile naturale de familie. Când ceva este “al tău”, poate duce adesea la mulțumire și neglijare. Cine îşi acordă cu adevărat atenție reciproc? Vii acasă, îți scoți pantofii, te așezi la masă sau pe scaunul tău preferat și viața continuă.

Dar aici, distanța emoțională favorizează o apropiere deosebită, una care nu este doar monitorizată, ci hrănită și întărită activ. Această dinamică poate fi mult mai semnificativă decât relațiile dintr-o căsătorie tipică.

Drept urmare, între ei se poate dezvolta o relație foarte interesantă, nici măcar intimă, ci pur interioară, tocmai datorită faptului că nu sunt soț și soție, pur și simplu “colaboratori” pentru a crea o relație de familie deosebită.

Comentariu: Tatăl fals i-a spus fetei că o iubește, deși în interior a înțeles că este un conflict, căci nu era cazul de iubire. Dar ceea ce i-a spus emoțional, implicându-se în această stare, a ajutat nu numai relația lor, ci și dezvoltarea copilului.

Răspunsul meu: Avem dreptul să tratăm un copil în acest fel? Să-l minți?

Comentariu: Da, pentru că, consecințele pot varia. El a spus: “Au trecut zece ani și înțeleg ce s-ar putea întâmpla dacă adevărul iese la iveală. Optzeci la sută din mine crede că fata va fi recunoscătoare pentru toată grija și atenția pe care i-am acordat-o. Douăzeci la sută dintre mine se teme că se va simți devastată, pierdută și zdrobită.”

Răspunsul meu: El trebuie să rămână cu ea până când ea se căsătorește și el este “înlocuit” de soțul ei. El trebuie să o susțină până când va avea un alt bărbat în viața ei, pentru că în acest moment, el ocupă rolurile de tată, bărbat și soț — totul. Nu poate să o părăsească pur și simplu.

Comentariu: Există o altă tendință în care bărbați în vârstă sunt angajați ca mentori. Sunt invitați să însoțească tinerii pentru că pot transmite experiență și înțelepciune.

Răspunsul meu: Sustin asta. Este ceva de care societatea noastră are nevoie, pentru că nimeni în copilărie nu primește îndrumare adecvată de la părinți. Aceasta este o metodologie, o filozofie a acceptării vieții și a adaptării corespunzătoare la ea. Copiii moderni nu au asta. Nu au nicio sursă pentru asta, nici de la televizor, nici de la calculatoare, nici de la școală, de nicăieri.

Întrebare: Ce instituții ar trebui să înconjure omul pentru a îl ajuta să devină un individ complet?

Răspuns: Au nevoie de un program educațional clar și consistent, condus de profesori, mentori și educatori capabili.

Când familia, societatea, grupul de apropiaţi și mass-media lucrează în armonie, doar atunci o persoană poate fi crescută corespunzător.

Întrebare: Ce valori ar trebui să le insufle?

Răspuns: Comportamentul corect în “haita umană”. În mod ideal, acest lucru ar trebui predat la nivel instinctiv.

Întrebare: Ce reguli ar trebui să existe într-o “haită umană”?

Răspuns: Homo homini lupus est – “omul este un lup pentru om”, doar că invers.

Învață-i pe oameni să trăiască precum o haită, în care toată lumea se sprijină reciproc și înțelege importanța fiecărui individ. Fiecare persoană poartă o responsabilitate socială sau familială care îi face pe toți semnificativi. Lupii, de exemplu, trăiesc excepțional de bine în haitele lor.

Întrebare: Am putea încheia spunând: “Fii un lup pentru a fi om”?

Răspuns: Da, a fi lup este grozav; vei ști să te comporți într-o haită. Este o dinamică minunată, în care există o ierarhie clară, părinții la vârf, copiii dedesubt, nepoții mai jos și așa mai departe. Dar toți au grijă unul de celălalt, de jos în sus.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 22/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că o acțiune nu are sens fără Creator. Cum putem face fiecare acțiune cu Creatorul?

Răspuns: O acțiune fără Creator, în general nu este considerată o acțiune rezonabilă, deoarece instinctiv, te raportezi mereu la El. Singura întrebare este dacă este conștient din partea ta sau nu.

Un nou-născut își simte de asemenea, instinctiv mama și atitudinea lui față de ea. Cu toate acestea, el o percepe în așa fel încât ea trebuie să-i furnizeze tot ce are nevoie în viață, iar el o cere de la ea.

Aceasta este starea noastră în raport cu Creatorul. Aceasta este o mică stare caracterizată prin faptul că simțim că totul depinde de El, suntem legați de El, El este totul pentru noi și nu vom putea exista fără El!

Vedeți cât de critic ar trebui să simțim această stare în noi? Aceasta este viața noastră! Primesc totul prin tubul mic de legătură dintre El și mine, dar fără El nimic nu există. Acesta este începutul stării mici; practic, este o concepție, un embrion.

Atunci, aceste stări devin mai conștiente. Înțeleg că nu depind pur și simplu pe deplin de El, dar pot cere și primi selectiv în funcție de atitudinea mea față de El.

Prin urmare, îmi analizez cererile și le îndrept cumva într-un mod special către Creator. În conformitate cu aceasta, încerc să primesc de la El acțiuni succesive asupra mea. Acesta este momentul în care apar literele, cuvintele și propozițiile, adică semnale succesive de la mine către El și de la El către mine. Aceste simțiri sunt începutul muncii spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova ”Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este dăruirea?

Răspuns: Dăruirea este succesiunea de acțiuni în care mai întâi îți anulezi complet propriile dorinţe și opinii, te scufunzi în dorințele altei persoane și apoi aplici toate abilitățile tale pentru a-i îndeplini sau a-i satisface dorințele.

De exemplu, să presupunem că vrei să cumperi un iPhone nou, dar mama ta nu înțelege de ce ai cheltui atât de mulți bani pe o altă “jucărie”. Începi să-i explici cât de uimitor este acest telefon, enumerând toate caracteristicile sale: Internet, video și fotografii.

În esență, încerci să o faci să se conecteze cu dorințele tale, să simtă ceea ce simți tu și să admire această nouă “jucărie”.

Vrei ca ea să-ți împărtășească dorința pentru acest nou telefon atât de mult, încât ea să devină “aprinsă” de el și să-l facă dar fiului ei iubit. Aceasta se numeşte “iubire pentru aproapele tău”.

În mod similar, trebuie să simt dorința prietenului și să mă simt obligat să o împlinesc cu toate abilitățile mele, chiar înainte de a-mi împlini propriile dorințe. Este ca și cum dorințele mele personale nu mai există în mine!

Din Lecția zilnică de Cabala 24/04/11, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 44-a

Capitolul 5 – De la frica corporală la frica spirituală

O ființa umană trăiește o viață normală, obișnuită și dintr-o dată începe să se simtă uşoară, ca o pasăre. Ea experimentează un sentiment de renaștere, o trezire, care este o ascensiune interioară către spiritualitate. Dintr-o dată, fără să-i cunoască sursa, primeşte un nou spirit de viață. Cu toate acestea, o trezire de sus nu apare de nicăieri; vine doar după ce ne-am pregătit pentru ea.

Avem o sarcină pregătitoare – să ne pregătim vasul pentru a simți finalizarea corectării. Toate nivelurile și stările există în corectarea finală (Gmar Tikkun), iar noi ne aflăm deja în ea. Pentru a percepe această împlinire, construim treptat un vas de simțăminte în noi înșine. Cu cât purificăm mai mult acest vas, cu atât devine mai sensibil, permițându-ne să ne percepem poziția în raport cu corectarea finală. Ne deschidem treptat către această stare unică existentă, simțind și percepând din ce în ce mai mult din ea conform corectărilor noastre.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Venim la congres pentru ca această adunare comună de oameni să mă influențeze pe mine, un egoist, și să încep să înțeleg că tocmai această influență a societății mă va scoate din starea mea stupidă, egoistă și individualistă, și mă va convinge că trebuie să mă ridic deasupra egoismului meu. Acesta este sensul unui congres.

Altfel, care ar fi rostul? Să ascult? Pot să ascult și pe internet. De fapt, totul este doar pentru a simți puterea enormă a prietenilor tăi. Prin urmare, să încercăm să ne adunăm astfel încât această forță să ne influențeze.

Sincer vorbind, exact din acest motiv vin la un congres. Ați putea spune: „Este acesta un gând pur interesat, egoist?” Da, este un gând egoist! Sper să primesc mai mult de la voi decât primiți voi de la mine. De aceea se spune: „Am învățat de la toți studenții mei.” Acesta este ceea ce a spus marele cabalist acum două mii cinci sute de ani. Aceasta este influența grupului!

Ne întoarcem adesea la exemplul lui Rabbi Yossi Ben Kisma, un mare cabalist! Eu nu mă compar cu el! De asemenea, fiecare dintre elevii lui era de multe, multe ori mai mare decât noi. Nu contează, el a învățat de la ei.

Deci, toată munca este doar despre unificare. Prin urmare, la congres, încearcă să te arăți cât mai absorbit în ceea ce se întâmplă. Dizolvare maximă! Uită de tine însuți! Simte-i pe ceilalți ca și cum ar exista în tine, în mintea și în inima ta. Acesta este deja începutul treptei spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala, 05.09.2019, Pregătirea pentru congresul din Moldova „Întoarcerea către Creator”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În fiecare zi, înregistrați o cantitate semnificativă de material video și audio.

Răspunsul meu: Nu pot face altfel; Trebuie să-l produc. Sarcina de a organiza acest material va reveni studenților mei în viitor. Chiar și acum însă, materialul este structurat treptat, și formează diverse mesaje și programe.

Întotdeauna îmi propun să ofer tot ce pot pentru momentul prezent. Nu este posibil să mă grăbesc înainte, deoarece oamenii nu m-ar putea înțelege. Nu creez pentru „într-o zi” sau pentru ca lucrurile să rămână nefolosite; împărtășesc munca mea cu cei care sunt capabili să o aplice astăzi. Mâine vor veni alții și se vor alătura studenților de astăzi, iar procesul va continua.

Deși timpul este limitat, în mod ideal ar fi să revedem toate materialele în fiecare an și să le adaptăm la noul val, noua stare și noul grad la care am ajuns. Dar chiar dacă nu revedem totul, rezultatul este același. Oamenii stabilesc o fundație și în timp, sunt capabili să reinterpreteze cunoștințele anterioare în lumina noii lor înțelegeri.

Întrebare: Înseamnă asta că aceste cunoștințe vor fi utile oricum?

Răspuns: Fără îndoială. În plus, ne îndreptăm înapoi către un sistem spiritual etern, perfect, în care fiecare efort pe care îl aducem devine o parte permanentă a sistemului. Cu alte cuvinte, ceea ce produc eu astăzi, chiar dacă nimeni în lume nu-l aude, tot intră în acest sistem, rămâne acolo și este asimilat de omenire în această lume.

Devine o parte a cunoștințelor colective ale umanității, ceea ce face mai ușor pentru generațiile viitoare să se conecteze la ceea ce produc eu astăzi.

Din KabTV “Am primit un apel: Informații spirituale” 17/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→