Studiind lumea superioară, începem treptat să realizăm că aceasta se bazează pe dăruire și nu pe primire, ca în lumea noastră. De aceea învățăm să dăruim.

Deși înțelepciunea noastră se numește înțelepciunea primirii (Hochmat haKabala), în esența ei ea este construită doar pe dăruire. Așa că vom învăța să dăruim.

Întrebare: Cum pot verifica sinceritatea intenției mele de a dărui? La urma urmei, mă pot convinge destul de ușor că intențiile mele nu sunt deloc egoiste și vizează grupul, dar în adâncul meu mă înșel.

Răspuns: Îți va părea întotdeauna că ești deja în calitatea dăruirii și a iubirii pentru prieteni.

Dar apoi se va dezvălui treptat că nu este așa. Este în regulă, acesta este sistemul de revelare a egoismului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, pentru absolvenții MAK – Academia Internațională de Cabala în limba rusă, „Ne-am adunat aici”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ar trebui să simt veneraţie în fața Creatorului, mai degrabă decât afecțiune și recunoștință față de El?

Răspuns: Ne simțim uimiți de conștientizarea revelației Creatorului atunci când Îl atingem. Dar, în general, acest lucru nu este obligatoriu; vine de la sine.

Așa că, să continuăm să ne străduim pas cu pas să ne apropiem de Creator, să-L dezvăluim și să vedem ce trezeşte în noi.

Întrebare: Cum putem percepe acest sentiment de venerație pentru a stimula unitatea și iubirea în cadrul grupului?

Răspuns: Împreună ca grup de zece, întoarceți-vă către Creator și implorați, cereți și invocați-L, să vă ridice mai aproape de El. Folosiţi cele mai simple cuvinte, El va înțelege totul.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, pentru absolvenții MAK – Academia Internațională de Cabala în limba rusă, „Ne-am adunat aici”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În urma războiului care a început pe 7 octombrie, oamenii din Israel au început să vină la secțiile de cardiologie cu probleme cardiace, nu cu infarct miocardic sau artere blocate, ci cu ceea ce se numește „sindromul inimii frânte”. În ebraică, este tismun et lev shavur.

Simptomele sale seamănă cu un atac de cord, dar nu este un atac de cord. Forma inimii se schimbă, funcția sa este afectată, și în loc să se contracte, se extinde. Această condiție rezultă din eliberarea de adrenalină în sânge în timpul durerii sau stresului prelungit.

Medicii recomandă menținerea unui stil de viață sănătos, exerciții fizice, reducerea stresului, ușurarea solicitărilor de muncă, practicarea hobby-urilor, plecarea în vacanță etc., dar pentru o persoană modernă care este mereu în mișcare, stresată și care încearcă să-și găsească locul în viață, aceste recomandări nu par realiste.

Cum să nu ne „frângem” inimile în mijlocul a tot ce se întâmplă în jurul nostru?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să înțelegem că tot ce se întâmplă este răspunsul naturii la comportamentul nostru. Nu ne putem ajuta singuri decât dacă acționăm exact în conformitate cu legile naturii.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă aș ști că comportamentul meu și relațiile cu ceilalți afectează toate acest stres și războaie? Ce ar rezulta din asta?

Răspuns: Atunci m-aș comporta diferit. Aș evita stresul și conflictele cu ceilalți. Adică m-aș comporta normal, astfel încât să nu existe ciocniri.

Întrebare: Este interesant că există dureri fizice precum tortura, suferința și închisoarea, totuși oamenii ies din asta vii și uneori trăiesc până la 120 de ani și rămân sănătoși. Dar aici, stresul emoțional pune capăt vieții. Ce este asta, de ce este asta?

Răspuns: Corpurile noastre sunt adaptate la suferința fizică, dar nu la suferința emoțională sau morală. Nu putem suporta asta.

Întrebare: De ce nu? La urma urmei, corpul este sănătos?

Răspuns: Pentru că o astfel de suferință depășește viața noastră naturală, corpul nostru.

Întrebare: Deci o funcție superioară este perturbată, în timp ce cea pământească rămâne intactă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci chiar și cu un corp sănătos, aproximativ vorbind, poţi muri?

Răspuns: Da, oamenii trăiau în condiții dincolo de imaginația noastră.

Întrebare: Și apoi, bang, totul s-a terminat. Înseamnă asta că avem o componentă mai înaltă în noi?

Răspuns: Da, poți supraviețui vieții dacă ai un scop. Dacă poți ridica acel obiectiv deasupra suferinței și limitărilor, poți îndura orice.

Întrebare: Deci înțelegi acest spirit și supraviețuiești, dar corpul tău poate renunța?

Răspuns: Corpul nu va renunța dacă te ții de această forță deasupra vieții.

Întrebare: Deci conectați la aceste idei?

Răspuns: Desigur. Omul trebuie să vadă un scop în fața lui, un motiv pentru a îndura suferința.

Întrebare: Atunci corpul va rezista?

Răspuns: Da. Problema este că în viața de astăzi, oamenii nu văd acest scop.

Întrebare: Acest lucru se aplică chiar și unui obiectiv simplu? De exemplu, centenarii par adesea să aibă un scop simplu, se țin de el, iar corpul lor îi urmează. Acest lucru se aplică și obiectivelor simple și nu doar celor înalte?

Răspuns: Da, pot avea oile, caprele sau un câine.

Comentariu: Da, aerul curat, natura. Și ei trăiesc.

Răspunsul meu: Exact.

Comentariu: Acum există multe filme despre oameni în vârstă care trăiesc până la 100 de ani sau mai mult, în locuri îndepărtate cum ar fi pădurile și munții. Te întrebi cum se descurcă – și totuși o fac. Ei trăiesc fără spitale sau medici.

Răspunsul meu: Corect. Dacă se trezesc știind că trebuie să facă anumite lucruri, este suficient pentru a se menține.

Întrebare: Chiar și dacă este doar pentru a se hrăni?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ar trebui să învățăm și noi să simțim durerea altuia?

Răspuns: Da, trebuie să învățăm să simțim durerea altora, deoarece asta creează un câmp pozitiv de conexiune reciprocă în jurul nostru, care este esențial pentru supraviețuire.

Întrebare: Poate găsi omul sens în suferința emoțională?

Răspuns: Oamenii găsesc adesea un sens profund în suferință. Dar suferința ar trebui să ducă la un rezultat, indiferent dacă este vorba de crearea literaturii, muzicii sau a altor expresii. O mare parte din artă este înrădăcinată în suferință. O persoană trebuie să-și schimbe atitudinea față de viață și să dezvolte o nouă filozofie de viață.

Întrebare: Atribuiți toate acestea suferinței?

Răspuns: Suferința conduce umanitatea înainte.

Întrebare: Este posibil să acceptăm suferința?

Răspuns: Majoritatea oamenilor acceptă suferința; nu-i pot rezista. Dar unii indivizi își suprimă suferința și ajung la următorul nivel.

Întrebare: Ajungem vreodată la rădăcina suferinței, de ce se întâmplă?

Răspuns: Rădăcina suferinței este de fapt destul de nebună: constă în respingerea suferinței în sine. Când cred că ceea ce mi se întâmplă nu ar trebui să mi se întâmple, sufăr.

Întrebare: Deci dacă o accept, nu voi suferi?

Răspuns: Exact, atunci te vei adapta la acel nivel de viață.

Întrebare: De ce mi se dau toate aceste suferințe?

Răspuns: Sunt date pentru a te face să reflectezi asupra vieții tale. Trebuie să vezi dacă ești sursa propriei tale suferințe și cum te poți ridica deasupra ei. Odată ce ai depășit cauza suferinței tale, te poți elibera de ea și poți câștiga o nouă perspectivă.

Întrebare: Și ce voi vedea?

Răspuns: Vei vedea că suferința ta este pur filozofică. Acolo unde există suferință, există o filozofie legată de ea, o credință că suferința nu este meritată. Dar dacă o accepți, te poți ridica deasupra ei.

Întrebare: În același timp, înțelegerea faptului că aceste experiențe fac parte dintr-un plan divin este esențială?

Răspuns: Da, asta vrea Creatorul să înțelegeți.

Întrebare: Această înțelegere ar trebui să fie atât în ​​inimă, cât și în minte? Și atunci când tu…

Răspuns: Sunt de acord cu El și merg pe această cale.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 23/9/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În grupul de zece se creează o mare forță, care permite omului să lupte cu sine pentru a anula dorinţa egoistă. Forța egoismului crește în aceeași măsură?

Răspuns: Nu, forța egoismului practic nu crește. Se dezvăluie ușor, proporțional cu ascensiunea noastră spirituală, astfel încât să simțim mai profund conexiunea noastră cu scara spirituală și să recunoaștem din ce în ce mai mult conexiunea cu Creatorul și cu prietenii, din fiecare grad.

Întrebare: Cum putem întări conexiunea din grupul de zece, astfel încât acesta să aibă întregul potențial de a dobândi calități de dăruire?

Răspuns: Trebuie să găsiți un limbaj comun și sentimente comune între voi, altfel Creatorul nu vă va crește. Apropierea de Creator este posibilă numai prin conexiune unul cu celălalt.

Pentru a ajunge la aceasta, ascultă ce spun prietenii tăi, încearcă să simți dorința lor de spiritualitate și inspiră-te din ea.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/11/24, pentru absolvenții MAK – Academia Internațională de Cabala în limba rusă, ‘’Ne-am adunat aici’’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi implementat principiul „fă-te un Rav” prin principiul „cumpără-te un prieten”?

Răspuns: Dacă îmi fac un prieten un Rav (profesor), învăț astfel cum să fac din el un om care este mai măreţ decât mine.

Continui până când simt că toată lumea este deasupra mea.

Modul corect de a mă anula în fața prietenilor mei este atunci când îmi plec capul în fața lor, când îi consider deasupra mea, și prin urmare, pot învăța de la ei și pot accepta ceea ce spun ei ca ceva mai înalt.

Așa scrie: fă-ţi un Rav și astfel vei avansa.

Aceasta este starea cea mai corectă. Dacă fiecare persoană se pune pe sine mai jos decât ceilalți, învață de la toți.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/11/24, Condițiile pentru a studia cu prietenii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu toții obținem cunoștințele din sursele potrivite, din prelegeri și ateliere. Ce putem adăuga sau elimina pentru a înălța un prieten, pentru a-l susține fără a-l disprețui?

Răspuns: Poate că nu trebuie să adăugăm sau să luăm nimic. Dacă depunem efortul de a ne apropia, atunci formăm cu adevărat un Kli unit.

Pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt, ne apropiem mai mult de Creator și putem înțelege ce vrea El exact de la grupul nostru de zece.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/11/24, Condițiile pentru studul cu prietenii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum spargem inimile de piatrăs?

Răspuns: Trebuie să-ți atragi toți prietenii într-o singură conexiune comună. Când vă aflați în ea, ar trebui să lucrați la realizarea acestei conexiuni ca o baie clocotită în care pietrele se topesc.

Pietrele sunt toate inimile prietenilor. Fierb împreună, se topesc și devin o piatră mare. Trebuie să trecem prin asta.

Pentru a ne accelera creșterea spirituală, trebuie să fim cât mai aproape unul de celălalt. Cel mai bine este să vă comprimați într-o singură inimă și să cereți Creatorului din ea.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/11/24, Extrasa din Surse pe tema “Ne-am adunat aici”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să exprim contradicții interne în grupul de zece pentru a ne îmbunătăți munca?

Răspuns: Nu, nu ar trebui. Dar puteți discuta acest subiect când citiți fragmentele relevante din articole. Atunci poți vorbi singur, nu despre stările tale personale, ci mai degrabă despre ceea ce se scrie despre el în articole.

Întrebare: Și dacă nu există contradicții, este acesta un indicator că munca a ajuns într-un blocaj?

Răspuns: Dacă nu există contradicții, este foarte rău. Dacă nu te lupți cu Creatorul de mai multe ori pe zi, ai probleme cu El. Omul ar trebui să simtă că este nemulțumit de Creator, că nu este de acord cu guvernarea Lui și că totul este greșit și ar trebui să fie diferit.

Toate acestea îi sunt trimise de către Creator, astfel încât omul să-L roage să-l ajute să justifice toate aceste sentimente. Atunci el devine neprihănit și îl îndreptățește pe Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea este atunci când ieși să mănânci și îi dai cuiva majoritatea cartofilor tăi prăjiți fără a-i face să-ți dea vreunul din ai lor (Chrissy, 6 ani).

Întrebare: Este aceasta iubire?

Răspuns: Da, este iubire.

Întrebare: De ce, puteți să explicaţi de parcă aţi explica asta unui copil?

Răspuns: Pentru că el dă ceva ce îi place lui însuși. S-ar simţi bine să o aibă, dar el o dă.

Întrebare: Acesta este un răspuns simplu? Îmi doresc foarte mult să  mănânc, dar dau prietenului meu. Și asta se numește iubire?

Răspuns: Da, asta este iubirea.

Comentariu: Un alt răspuns de la grupul de copii care au fost întrebați ce este iubirea:

Iubirea este ceea ce te face să zâmbești când ești obosit (Terri, 4 ani).

Răspunsul meu: Asta este tot iubire. Pentru că făcând asta, înalți un alt om, îl înalți, îl faci să se simtă bine împotriva voinței sale.

Întrebare: Deci asociați asta cu zâmbetul pentru o altă persoană?

Răspuns: Da.

Iubirea este atunci când îi spui unui tip că-ți place cămașa lui, apoi el o poartă în fiecare zi (Noelle, 7 ani).

Răspunsul meu: Acest lucru vorbește mai mult despre iubirea băiatului care poartă cămașa față de cea care l-a complimentat.

Întrebare: De ce asta este iubire?

Răspuns: Pentru că băiatul care poartă cămașa vrea să-i facă pe plac celei căreia îi place.

Nu ar trebui să spui „te iubesc” decât dacă vrei să spui serios. Dar dacă vrei să spui serios, ar trebui să spui multe. Oamenii uită (Jessica, 8 ani).

Răspunsul meu: Nu cred că un astfel de comportament ar trebui predat unui copil.

Întrebare: Dar acesta este răspunsul copilului, un copil de opt ani. Deci, dacă nu iubești, ar trebui să spui că o iubești?

Răspuns: Nu, nu ar trebui să minți.

Întrebare: Și dacă iubești, ar trebui să spui că o faci?

Răspuns: Probabil, da, dar cred că nici în acest caz, nu în totalitate.

Comentariu: Câștigătorul concursului pentru găsirea celui mai grijuliu copil judecat de Leo Buscaglia a fost un băiețel de patru ani al cărui vecin era un domn în vârstă care și-a pierdut recent soția. Când l-a văzut pe bărbat plângând, băiețelul a intrat în curtea vecinului, s-a urcat în poală și a stat acolo. Când mama lui l-a întrebat pe băiat ce i-a spus vecinului, băiatul a răspuns: „Nimic. L-am ajutat să plângă.”

Răspunsul meu: Acestea sunt povești oarecum incredibile pentru un copil de patru ani.

Întrebare: Dar ajutând pe cineva să plângă, ce părere aveţi despre acest moment de compasiune?

Răspuns: Este bine.

Întrebare: Chiar ajută?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Deci copilul se așează, se uită la tine și plânge cu tine?

Răspuns: Da, dar asta este prea mult. Este oarecum ireal.

Întrebare: Înțeleg. Deci, iată o întrebare: unde se duc toate acestea după aceea? Chiar și toate aceste răspunsuri — conțin o puritate atât de copilărească! Unde se duce? Cum devenim răzbunători, războinici, ucigași, criminali? Unde se duce copilul din noi? Acest copil care a crescut așa?

Răspuns: Egoismul crește și consumă tot ce există.

Întrebare: Și asta este?

Răspuns: Asta este.

Întrebare: Acest copil rămâne în noi sau mai…?

Răspuns: Există posibilitatea de a începe să ne dezvoltăm antiegoist, de a suprima acest ego din noi.

Întrebare: Ne putem întoarce la acest copil, măcar puțin?

Răspuns: Da, dar nu va mai fi un copil.

Întrebare: Este un copil adult atunci?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi că un bătrân este ca un copil. Un om înțelept este ca un copil. Ce vreţi să spuneţi când spuneţi asta? Că copilul nu moare în noi, că rămâne?

Răspuns: Da, copilul nu moare în noi, ci rămâne pentru că ne dorim să experimentăm natura și viața în mod direct, precum copiii.

Întrebare: Există această spontaneitate în aceste răspunsuri?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 25/03/24

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un pește Îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, poți face oceanul mai mic?” „De ce?” Dumnezeu este surprins. „Pentru că nu știu să înot.” Dumnezeu răspunde: „Învață să înoți și oceanul ți se va părea mai mic.”

Trăim în această lume și adesea ne plângem de viață. În esență, nu știm să înotăm în acest ocean al vieții. Cum putem învăța să înotăm?

Răspuns: Nu avem abilități naturale pentru asta. Am fost creați în egoism. Ne putem critica unii pe alții, dar rareori gândim bine unul despre altul. Atingerea unei stări în care fiecare om este un prieten, tovarăș și frate pentru ceilalți este în esență, o fantezie.

Întrebare: Atunci, de ce a umplut Creatorul acest „acvariu” și ne-a plasat în el ca peștii, fără să ne învețe cum să înotăm?

Răspuns: El ne-a dat ocazia să învățăm singuri.

Întrebare: Ce îmi oferă asta?

Răspuns: Ne oferă șansa de a fi creatorii propriilor noastre vieți.

Întrebare: Deci, sunt în esență un om cu „înotatoare” și „branhii”, echipat pentru această apă, dar nu știu să înot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să dezvolt aceste „aripioare și branhii”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum și când ajungem să înțelegem asta?

Răspuns: O înțelegem când nu mai avem altă opțiune. Fie ne aliniem și mărșăluim spre prăpastie, fie învățăm să înotăm.

Întrebare: Deci trebuie să fim aduși în această fundătură?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ar trebui să percepem corect acest ocean al vieții?

Răspuns: Este deschis în faţa noastră. Totul depinde de modul în care relaționăm unii cu alții. Asta încă este o problemă. Ne gândim mereu că dacă alții se descurcă bine, nouă ne va fi cumva mai rău.

Cum se poate convinge omul că nu este cazul? Ci dimpotrivă, să lucrăm asupra noastră înșine pentru ca toată lumea să se simtă bine și tu să te simți bine cu toată lumea și toată lumea să se simtă bine cu tine. Dar oamenii rezistă acestei idei.

Întrebare: Deci, chiar și aici, peștele îi cere lui Dumnezeu: „Fă oceanul mai mic”. Nu spune: „Dă-mi capacitatea; Învață-mă să înot.” Deci, nu cerem: „Învață-ne să înotăm în acest ocean”. Nu cerem asta Creatorului, sau nu?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Cerem ca oceanul să fie diferit?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este și acest lucru inerent în noi?

Răspuns: Bineînțeles că ne este dat! Nu ne putem schimba pe noi înșine. Egoismul nostru este cu adevărat opusul naturii.

Întrebare: Ce înseamnă spiritual să înveți să înoți?

Răspuns: „A învăța să înoți” din punct de vedere spiritual înseamnă să simți marea iubirii Creatorului în jurul tău și să știi cum să rămâi în ea.

Întrebare: În această iubire?

Răspuns: Da, iar când în sfârșit vom învăța să ne mișcăm puțin brațele și picioarele, vom începe să înțelegem că știm să înotăm.

Dar putem învăța să „înotăm” cu adevărat doar atunci când ne întoarcem exclusiv către Creator. Pentru că marea, oceanul, valurile, cerul, pământul, totul, este El. Trebuie să învățăm să fim în interiorul Lui. Și a fi în El înseamnă a exista în calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii cu toată lumea. Asta înseamnă să înveți să „înoți”.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/10/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→