Întrebare: Ce vă face puternic? Cum transformaţi singur obstacolele?

Răspuns: Văd două părți ale lumii.

O parte este lumea noastră, în forma pe care o vezi cu ochiul liber. Lumea asta este împotriva mea. La urma urmei dacă sunt purtătorul unei idei cabaliste, aproape toată lumea din această lume cu excepția cabaliştilor (care sunt puțini și ascunși) este împotriva mea din cauza naturii lor egoiste.

Și chiar și studenții mei în măsura în care nu s-au corectat încă, nu au trecut Machsom și nu au găsit o formă spirituală minimă de integrare, dăruire, conexiune sunt toți adversarii mei. Pe plan intern fiecare dintre ei poate deveni adversarul meu în orice moment, pentru că așa este natura ego-ului lor, nu poți face nimic în privința asta. Așa am fost și eu, am trecut prin toate etapele maturizării spirituale și prin urmare îi înțeleg perfect. Aceasta este în primul rând.

În al doilea rând totul este controlat de forța superioară. Practic nu lucrez împotriva acestor oameni, ci împotriva forței superioare, parcă împotriva egoismului pe care îl creează, pentru a aduce cumva toate particulele sale, adică toți acești oameni care sunt particule egoiste, la conexiunea lor integrală.

Pe de o parte am o atitudine oarecum antagonistă față de lume și, pe de altă parte o văd ca pe un mijloc de avansare.

Desigur există multe probleme în față sub formă de detractori, cei care urăsc, distrugători și sub formă de neînțelegere, lene, precum și sub formă de ajutoare pe cale.

KabTV „Am primit un apel. Distruge?” 28.5.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris că „o cupă de binecuvântare trebuie să fie plină”, plină de rugăciune, de speranțe și de o dorinţă arzătoare de a sta în fața Creatorului. Toată această pregătire din inimă se numește o cupă de binecuvântare.

Cerem o binecuvântare, îi cerem Creatorului să ne transforme natura, să ne schimbe inima, astfel încât în loc de gânduri și dorințe egoiste, El să ne dea dorința de a-I dărui Lui prin toate ființele vii, Creatorului.

Aceasta este ceea ce se numește o cupă plină de binecuvântare. Binecuvântăm pe Creator, Îi mulțumim că deși El ne-a creat cu o dorință de a primi, cruzi și orbi, cu toate acestea El ne-a dat ocazia să o învăluim în dăruire, în opusul ei.

Înțelegem ce mare schimbare trebuie să se întâmple în noi și Îi suntem recunoscători Creatorului pentru că ne-a oferit oportunitatea de a combina două forme opuse în noi: egoismul nostru, primirea și dăruirea. Când combinăm aceste două forme ne vom apropia mai mult de Creator, ne vom asemăna cu El, ne vom ridica la El, vom putea să-L înțelegem și să-L simțim și să devenim asemenea Lui.

Prin urmare înainte de a intra în contact cu Creatorul, trebuie să simțim unde suntem cu adevărat, de ce Creatorul ne-a creat în această formă și ce trebuie să facem pentru a ne întoarce și a ne asemăna cu El. Pe baza acestor două forme opuse putem, pe de o parte să rămânem ființe create, și pe de altă parte să devenim asemănători Creatorului și astfel să ajungem la corectarea noastră completă.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 21/6/23, Scrierile lui Rabash „Ce înseamnă, „O cupă de binecuvântare trebuie să fie plină”, în muncă?”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În 1862, în timpul Războiului Civil din SUA, Richard Gatling a inventat pistolul Gatling, o armă cu tragere rapidă cu mai multe țevi. El a sperat că arma va demonstra nebunia războiului și va descuraja războiul pe scară largă. El este citat spunând: „Mi-a trecut prin minte că, dacă aș putea inventa o mașină – o armă – care ar putea prin rapiditatea focului ei să permită unui om să îndeplinească la fel de multă datorie de luptă cât o sută de oameni, asta ar înlocui într-o mare măsură necesitatea armatelor mari și în consecință expunerea la lupte și boli ar fi mult diminuată.”

El doar se liniștea că creează arme de distrugere cu certitudinea că dacă toată lumea ar avea astfel de arme am fi precauți să intrăm într-un fel de război? Este un sâmbure de adevăr în asta?

Răspuns: Există un sâmbure. Toți dezvoltatorii de arme încă mai cred că fac un fel de faptă bună.

Pur și simplu ei nu înțeleg că egoismul este la baza naturii. Și până când omenirea nu va ajunge în punctul în care va vedea ce rămâne în urma ei (munti de cadavre), asta va face mulți oameni nefericiți.

Întrebare: Dacă toată lumea ar avea acum arme nucleare, s-ar mări pericolul? Sau s-ar adăuga la pericolul de a intra în conflicte? Ce ar fi mai mult?

Răspuns: Da, oamenilor le-ar fi frică.

Întrebare: Este din cauza naturii globale a războiului nuclear?

Răspuns: Pentru că ei văd clar sfârșitul în fața lor. Astăzi, până la urmă armele nucleare nu sunt folosite. Și de ce? Pentru că există deja de ambele părți. Prin urmare ar exista un răspuns instantaneu.

Întrebare: Credeţi că dacă toată lumea are arme nucleare, asta adaugă securitate?

Răspuns: Cred că proliferarea armelor nucleare în țările normale, unde pot fi controlate, este calea către pace.

Ce altceva poti face? Astăzi există probabil treizeci de țări cu arme nucleare. Și acum este încă relativ calm la nivel global. Se calmează unul pe altul, își pun presiune unul pe celălalt, fac ceva, poartă niște negocieri secrete. Totuși, suntem încă în viață.

Întrebare: De ce este sigur? Aceasta este natura fricii?

Răspuns: Desigur. Restricția este o motivație foarte serioasă. Dacă pot primi același lucru în schimb și știu ce este, pentru că și eu îl am, atunci este deja ca și cum nu ar exista. Imaginați-vă că aproximativ treizeci de țări au arme nucleare, inclusiv Pakistan, Iran și Coreea de Nord. Și datorită acestui lucru, totul este calm.

Comentariu: Adică le au și cei complet fără cap.

Răspunsul meu: Ni se pare că sunt fără cap. Nu, nu. Când ai așa ceva în buzunar, capul începe să lucreze de frică.

Întrebare: Dar ei spun „oameni fără frică”, „om fără frică”. Ce este asta? Nu este bine când nu există nicio frică în mine?

Răspuns: Aceasta poate fi fie o persoană complet bolnavă mintal, fie una care dorește astfel să distrugă lumea: „După noi, poate fi şi potopul”.

Dar cred că astăzi nu poate exista asta. Pentru că până la urmă, un întreg grup de oameni trebuie să muncească pentru a apăsa butonul.

Comentariu: Da, există un fel de sistem de securitate.

Răspunsul meu: Da. Ei înșiși sunt interesați de acest lucru. Armele nucleare devin o amenințare, nimic mai mult.

Întrebare: Ce concluzie se poate trage din toate acestea?

Răspuns: Datorită acestui fapt, mergem pe o cale greșită. Dar datorită acestui fapt, vom ajunge la nevoia de a schimba lumea.

Întrebare: Vom ajunge vreodată la necesitatea dezarmării, sau nu?

Răspuns: Nu știu cum să o spun. Nu cred că vom ajunge singuri la asta, ci natura ne va aduce la asta.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 29/05/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  De ce suferă grupul meu la fel cum o fac şi eu?

Răspuns:  Nu, tu doar vezi asta în percepţia ta distorsionată.

Dacă gândurile tale (de dimineața până seara, în timpul liber de serviciu unde ești liber să gândești și să simți, sau chiar la serviciu) s-au referit la spiritualitate și dacă ai ajutat de asemenea grupul să se gândească la asta și să-ți faci public acest stil de viață, în curând ai putea să simţi toate acestea.

Întrebare:  De ce nu numai mie, ci și prietenului meu din grup i se arată că nu putem ajunge la acest sentiment, de ceva vreme?

Răspuns:  Pentru ca să-și mobilizeze și el toate puterile pentru asta.

Întrebare:  Dacă problema este în percepția mea, de ce suferă un prieten din cauza asta?

Răspuns:  El suferă în percepția ta; nu există altceva decât tine. Acest grup și toate celelalte sunt în percepția ta.

Comentariu: Dar eşti constant sub presiune.

Răspunsul meu: Nu simt nicio presiune. Sunt într-o stare de parcă m-aș arunca într-o apă rece care mă cuprinde din toate părțile și simt că mă dizolv în ea. Este un sentiment atât de minunat!

Întrebare:  Chiar dacă nu te uiți la ea din exterior?

Răspuns:  În exterior, acesta este corpul meu animal. Acesta poate suferi. Simte greutatea, vârsta și așa mai departe.

De asemenea în interior nu simt așa cum am descris-o, adică sunt într-o stare de perfecțiune și bucurie pentru că sunt inclus în toți ceilalți; Eu depind de ei și ei depind de mine. Mai sunt alți factori care mă obligă să fac diverse lucruri.

Care este diferența?! Nici tu, şi nimeni altcineva nu va putea înțelege până când totul nu va fi descoperit.

Este imposibil să împaci percepția lumii în fiecare dintre noi, că toți existăm (eu, grupul și toată lumea) și că eu depind de ei și ei depind de mine și în același timp să spun: „Nu, ei există doar în imaginația mea. Și toate acestea sunt calitățile mele pe care le văd în faţa mea.”

O persoană nu poate reconcilia aceste două concepte în sine, şi nici toate contradicțiile în general care țin de percepția universului spiritual și al nostru, pentru că ea nu are încă din calitatea spirituală. Odată ce dobândește ambele calități — ale noastre (calitatea de a primi) și cele spirituale (calitatea de a dărui) — va putea percepe totul corect.

KabTV „Am primit un apel. Rădăcina reuşirei” 6/3/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă ceri oricărei persoane să numească un film recent, un blockbuster care oferă oamenilor o opțiune bună pentru viitor, una care nu este înfricoșătoare, ci generoasă, acea persoană va trebui să se gândească. Cred că nu a existat un astfel de film de 30 – 35 de ani. Întreaga industrie a filmului și toată gândirea umană nu par să creeze filme cu un viitor bun.

Răspuns: Nu, totul are ca scop frica.

Comentariu: Ni se arată în mod constant un fel de apocalipsă și tot felul de distopii. Dar aceasta este cererea oamenilor. La urma urmei Hollywoodul simte clar cerințele oamenilor. Dacă s-ar plăti bani pentru un final bun, finalurile ar fi fost bune.

Răspunsul meu: Astăzi cred că este foarte greu pentru o persoană să-și imagineze un sfârșit bun al lumii sau chiar un fel de viitor fără nori, strălucitor. Asta este ceva imposibil. Prin urmare, cel mai bun lucru care ne este mai apropiat, este să creăm ceva îngrozitor.

Întrebare: O persoană chiar nu vrea să se uite la un fel de basm despre un sfârșit bun, astfel încât să fie sigură că se poate întâmpla? Este corect sau nu să creezi așa ceva și să introduci asta în subconștient?

Răspuns: Dar spui că există oameni la Hollywood care înțeleg nevoile umane. Probabil de aceea o fac.

Întrebare: Acesta este un paradox pentru mine. Un paradox! O persoană nu vrea să meargă la cinema?

Răspuns: Oamenii nu vor merge pentru aceste lucruri dulci. Nu le văd în jurul lor și nu le vor crede nici în filme.

Poți rula filme despre iubire sau altceva, dar nu despre un viitor bun, cald și binevoitor.

Întrebare: Când a fost o mare depresie în America în anii 20-30 a fost lansat primul film muzical,  Cântăreţul de jazz. Tatăl unei familii a luat ultimul dolar și l-a dat să meargă cu familia să vizioneze acest film. Adică afară este groază și întuneric, oamenii sar pe ferestre și aici am filmul ăsta care rulează și stau și privesc.

Credeţi că nu va fi profitabil să creezi un viitor atât de bun și cald?

Răspuns: Nimeni nu o va face astăzi. În primul rând oamenii nu mai cred. Cândva erau mai naivi și credeau că astfel de lucruri pot exista. Au stat, au plâns și au visat. Iar acum după ce am trecut printr-o cale atât de accidentată și am fost cu toții zdruncinați de războaie nesfârșite care au loc în fiecare minut în diferite părți ale lumii, cred că niciun film nu ne va liniști.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, dvs. personal pentru ce sunteţi? Pentru cine sunteţi?

Răspuns: Nu sunt pentru Hollywood, deoarece filmul unui fel de frumusețe naivă, dulce, cu un viitor bun, este dezgustător, stânjenitor și înșelător. Și să lansăm filme despre suferințe grave, desigur că se poate, dar câte filme de genul ăsta sunt posibile?

Filmele în principiu, cu un final mai mult sau mai puțin bun sunt încă pline de tot felul de suferințe. Au succes pentru că atrag publicul în suferință, iar apoi îi arată în continuare câteva dintre trăsăturile sale bune. Apoi bunătatea învinge.

Întrebare: Ce fel de film aţi crea? Nu aţi crea un film cu un fel de final în care o persoană ar crede? Spuneţi că ar trebui să ajungem la conexiuni bune.

Răspuns: Dar eu nu sunt un artist. Nu-mi pot imagina cum poți crea o astfel de imagine pentru să spunem o oră și jumătate până la două, care ar lăsa totuși o impresie caldă.

Întrebare: Este posibil să se creeze astfel de filme în care să poți părăsi cinematograful cu o senzație de căldură? Cum poți face o persoană să creadă într-un sfârșit bun, generos așa cum spuneţi tot timpul, în conexiune care se va întâmpla într-un fel sau altul, și în iubire la care vom ajunge într-un fel sau altul?

Răspuns: Nu. Nu cred că o persoană poate crede. Singurul lucru pe care îl poate face este să fie de acord cu un film ca, să spunem Forrest Gump. Este un film mare.

Comentariu: Este un film grozav. După părerea mea, este un film minunat.

Răspunsul meu: Dar este vorba despre o persoană care nu este chiar normală.

Comentariu: Da, personajul este anormal pentru toată lumea, dar s-a dovedit a fi cel mai normal dintre toţi, iubitor și capabil să iubească.

Răspunsul meu: Dar tot este nerealist. Și dacă o astfel de realitate este posibilă, atunci numai într-un astfel de caz o poţi face. Nu-mi pot imagina cum poți face așa ceva pentru a atrage oamenii. Chiar dacă îi atragi, vor părăsi cinematograful și vor uita.

Comentariu: Pentru că realitatea este alta.

Răspunsul meu: Cum poți face o persoană diferită cu ajutorul cinematografiei? Nu cred că vor exista asemenea maeştri.

Întrebare: Totuși, ce fel de film aţi face? Unul care ar funcționa cu adevărat. La ce ar trebui să conducă?

Răspuns: Nu am văzut un astfel de film care să schimbe oamenii și să-i conducă la unele schimbări interioare serioase.

Întrebare: Dar v-aţi dori ca ele să existe?

Răspuns: Desigur! Cine nu și-ar dori asta?! Aproape toată lumea își dorește un viitor bun. Dar nu știu.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că dacă un film ar schimba o persoană, atunci sunteţi pentru un astfel de film?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă prima condiție este ca filmul să schimbe persoana, a doua întrebare este de la cine la cine, sau de la ce la ce?

Răspuns: Din cine este el acum. Acum este doar o fiară care se gândește doar la sine și nu se poate gândi la alții. Sau dacă se poate gândi la alții, atunci va fi numai sub forma a ceea ce îi va aduce câștig.

Dacă unei persoane i se oferă de fapt libertate absolută, atunci va fi absolut indiferentă față de ceea ce este în jurul său, cu excepția dimensiunii spațiului din jurul său pe care îl poate privi și poate vedea că este plăcut privirii sale.

Comentariu: Acesta este un om de astăzi.

Răspunsul meu: Acesta este un om.

Întrebare: Vorbim de corectare. La ce ar trebui să ajungă această fiară?

Răspuns: Ar trebui să înceapă să înțeleagă că cel mai important lucru este atunci când te bucuri de ceilalți. Și pentru aceasta este necesară schimbarea naturii omului.

Întrebare: „Bucură-te de alții”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Când este bine pentru alții, este bine pentru tine. Dar cum poate fi asta? Dimpotrivă, tu te bucuri că ești mai bun decât alții, adică atunci când ei sunt mai răi decât tine.

Întrebare: Deci într-un fel sau altul îi cobori mereu pe ceilalți, astfel încât să fie mai jos decât tine?

Răspuns: Desigur! Dar ar trebui să îi crești.

Întrebare: Aceasta este schimbarea principală? Dacă ar exista un astfel de film și va oferi o astfel de persoană, sunteţi în favoarea unui astfel de film?

Răspuns: Sunt pentru un astfel de film, dar nu ar avea succes.

Întrebare: Financiar?

Răspuns: Nu, în niciun fel. Nimeni nu îl va admira.

Comentariu: Nu vreţi să vă imaginaţi, vă întoarceţi la realitate.

Răspunsul meu: Nu pot visa mult timp, nu mai sunt tânăr ca să spunem delicat.

Întrebare: Cum vom ajunge atunci la un astfel de film? Suntem într-un film chiar acum. Este clar că acest cinema este lumea noastră. Acest film este în mare parte un film de groază. Cum vom ajunge la un alt film până la urmă? Spuneţi că este încorporat în noi să ajungem la el și o vom face într-un fel sau altul.

Răspuns: Nu știu. Poate că acest lucru este posibil prin generația tânără a cărei iubire ne va face pe noi, cei în vârstă, să devenim diferiți. O modalitate poate fi de dragul copiilor și nepoților noștri.

Poate fi de asemenea, o revelație generală a răului în care toți realizăm în mod egoist cât de urâți suntem.

Comentariu: Dar asta nu poate fi decât după o mare suferință.

Răspunsul meu: Nu știu. O astfel de revelație va veni dintr-o dată chiar și fără suferință. Și ne va fi rușine să ne uităm unul la altul.

Întrebare: Depinde cumva de noi?

Răspuns: Nu în mod deosebit. Imaginează-ți că oriunde te-ai afla, în metrou, în autobuz, undeva pe șosea, printre oameni că toată lumea se uită la tine și toată lumea înțelege cine ești. Și tu te uiți la ceilalți și de asemenea înțelegi cine sunt. Și nu poți fugi de asta.

Întrebare: Trebuie să merg mai departe cu ei în autobuz?

Răspuns: Da. În general aceasta este o configurație bună. Și după aceea trebuie să lucrezi asupra ta.

Întrebare: Deci filmul ăsta nu este rău când văd cine sunt ei şi ei văd cine sunt eu?

Răspuns: Da. Într-o zi, toți oamenii vor începe să se vadă corect, transparent, până la capăt.

Întrebare: Înțeleg. Eu sunt ca gol pentru ei, iar ei sunt ca goi pentru mine. Pot să văd totul. Și cum mă voi vedea într-o astfel de situație?

Răspuns: La fel. Așa te vezi pe tine însuți. Te uiți unde să te ascunzi și nu ai unde să mergi.

Întrebare: Vom face un astfel de film, îl vom aborda. Și dacă se întâmplă asta, ca într-o casă de sticlă, în acest autobuz în care toată lumea vede totul și nu există unde să te ascunzi, ce ar trebui să facem într-o astfel de situație?

Răspuns: Nu este nevoie să te ascunzi nicăieri. Ar trebui să fie invers. Aici este necesar să lucrăm ca toţi să realizăm că suntem așa și că trebuie să începem imediat să ne schimbăm pe noi înșine în fiecare minut, pe loc! Și fără a fi timid. Literal în fiecare minut, ceea ce se dezvăluie în noi este astfel încât să îl corectăm.

Întrebare: Deci spuneţi că oroarea acestei realizări ne va uni?

Răspuns: Da. Ne va uni și ne va ajuta să devenim diferiți.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este structura luminii? Care este efectul ei, chiar dacă nu facem o analogie cu lumea noastră?

Răspuns: Aceasta este lumina gândirii, înțelegerii, iluminării, dezvăluirii și înțelepciunii. În tine se deschid noi capacități în simțuri și în minte și brusc începi să te extinzi. Este ca și cum te trezeşti și ai fi încă pe jumătate adormit, împiedicat, bei o ceașcă de cafea și deodată începi să te deschizi din interior în simţiri și în minte; totul începe să se trezească — acesta este sentimentul impactului luminii.

Simți noi straturi ale lumii, profunzimile oamenilor și simți cum totul se mișcă.

Întrebare: De ce se numește această senzație, lumină?

Răspuns: Lumina înțelegerii, a intuiţiei, a simțirii, iar a rațiunii este calea lumii.

Lumina este temelia lumii, temelia vieții și temelia naturii. Nu este neapărat lumină vizibilă. Sunt valuri care transportă informații și ne umplu.

Întrebare: Această lumină spirituală afectează încă lumea materială?

Răspuns: Da, acționează și asupra lumii materiale și o formează și o menține. Dar aceasta este partea ei foarte mică și înapoiată, care este necesară doar pentru ca noi să existăm în iluzia lumii noastre și să ieșim treptat din ea.

KabTV „Am primit un apel. Cum influenţează lumina?” 7/5/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul are favoriţi?

Răspuns: Da, în ciuda faptului că El este mare, atotputernic și obiectiv, sursele spun că în diferite secole, în diferite vremuri, El a avut favoriți.

Întrebare: Cum poate cineva deveni un favorit al Creatorului?

Răspuns: Încearcă să fii mai aproape de El. Fă ce vrea El de la tine și atunci El îţi va acorda atenție. Adică vei începe să trezești o conexiune între tine și El. Treptat, cu influența ta pozitivă constantă, vei putea crea un astfel de sistem de conexiune încât să-L influențezi pe El, iar El te va influența pe tine.

KabTV „Scurte sfaturi din Cabala” 18/05/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă încerci să explici intelectual unei persoane că dăruirea oferă o plăcere mult mai mare, o va ajuta asta să se schimbe?

Răspuns: Nimic nu o va ajuta. Poți spune orice vrei. Cuvintele frumoase nu ne vor afecta natura egoistă.

Asta au vrut să facă comuniștii. Au ajuns la concluzia că nimeni nu poate fi schimbat prin cuvinte, așa că au folosit teroarea. Și ce a urmat? Cine a beneficiat din asta?

Ei doar au construit câteva baze ale unei noi societăți tehnologice. Dar de fapt, dacă s-ar fi mutat cu regimul țarist, ar fi făcut mult mai mult, nu ar fi distrus un potențial uman atât de uriaș și nu l-ar fi șters prin foamete, plumb, închisori și orice altceva. Au avut idei bune, dar implementarea lor a fost complet greșită. Este imposibil să ajungi la bine prin rău

Prin urmare, trebuie să dezvoltăm toate acestea doar prin educaţie, crestere si educatie. Trebuie să explicăm unde suntem.

Nimic nu dispare. Încercăm să spunem că criza a trecut. Dar o acoperim; nu a plecat nicăieri. Totul rămâne înăuntru. Conducem boala înăuntru; apar boli noi, iar celelalte sunt uitate, apoi altele noi, iar cele anterioare sunt uitate. Și astfel compensăm în mod constant totul.

Vom imprima bani, vom consuma ultimele depozite de petrol și ne vom sinucide cu pesticide și alți compuși chimici. Vom face o generație de mutanți din noi înșine și vom crede că totul este bine.

Și atunci boala va pătrunde oricum. Vedem deja cum izbucnește acest lucru în evenimente complet imprevizibile. Și nimeni nu poate face nimic!

Conducătorii tuturor țărilor se simt neputincioși. De unde apare asta brusc?! Ei nu se cunosc pe ei înșiși. Unele informații noi sunt eliminate. Noi forțe încep să opereze în lume și mișcă aceste păpuși într-un mod diferit.

Întrebare: Ce se întâmplă când o persoană își schimbă natura egoistă și se apropie de natura dăruitoare? Care este înlocuitorul? Cu siguranță două naturi nu pot exista împreună într-o persoană, nu-i așa?

Răspuns: Nu, există o abordare graduală a naturii altruiste.

Întrebare: Nu este un fel de remediu care este înlăturat de un alt remediu?

Răspuns: În principiu, există o tranziție destul de bruscă, dar înainte de asta o persoană trebuie să înceapă să-și imagineze că se apropie de lumea spirituală.

KabTV „Am primit un apel. Avantajele altruismului” 30.4.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Poate un vis să prezică ceva?“

Visele sunt atunci când creierul nostru sortează impresii din experiențele noastre care necesită o anumită rearanjare senzorială și mentală.

Înțeleg că mulți oameni se adâncesc în interpretarea viselor și le folosesc pentru a prezice viitorul, dar eu personal nu am astfel de convingeri.

Nu mă preocup niciodată de vise. La fel a fost și cu profesorul meu, cabalistul Baruch Ashlag (Rabash). Când l-am întrebat despre vise, el a spus că înțelepciunea Cabala, care este ceea ce am învățat de la el, nu are nimic de-a face cu visele sau cu explicația lor.

Acestea fiind spuse, a fost o dată când unul dintre colegii mei a vizitat o ghicitoare, care a declarat că nu l-a mai văzut pe profesorul nostru Rabash dincolo de 1994. Și într-adevăr acesta s-a dovedit a fi cazul.

L-am întrebat și pe Rabash despre asta și a spus că nu vrea să ia în considerare. Adică, abordarea corectă a unei persoane care merge pe calea spirituală este să nu ia în considerare astfel de fenomene.

Bazat pe „Scurte sfaturi din Cabala” din KabTV cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 18 mai 2023. Scris/editat de Cabalistul Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o pildă despre doi prieteni care s-au certat și unul l-a pălmuit pe celălalt. Acesta din urmă a scris pe nisip: „Astăzi, cel mai bun prieten al meu m-a pălmuit pe față”. Au ajuns la râu. Cel care a primit o palmă în față a început să se scufunde, dar prietenul lui l-a salvat. Iar bărbatul care era să se înece a scris pe o piatră: „Astăzi, cel mai bun prieten al meu m-a salvat”.

Cel care i-a salvat viața prietenului l-a întrebat: „Când te-am jignit ai scris pe nisip, iar acum scrii pe piatră. De ce?” Prietenul i-a răspuns: „Când cineva ne jignește, trebuie să scriem pe nisip pentru ca vânturile să șteargă cuvintele. Dar când ni se fac lucruri bune, trebuie să le gravăm pe piatră pentru ca niciun vânt să nu le poată șterge.”

Lumea noastră funcţionează într-un mod opus. Dacă suntem jigniți ne amintim, poate chiar pe viață. Dacă ni se fac lucruri bune, ele sunt uitate, uitate, uitate. Și apoi vin mai multe insulte și așa mai departe; ele conduc omenirea.

Este acesta mesajul potrivit de urmat: resentimentele să le scrii pe nisip și lucrurile bune care ți se fac să le gravezi pe piatră?

Răspuns: Depinde de munca persoanei asupra sa. Dacă vrea să se ridice deasupra animalului din el, atunci își va scrie nemulțumirile doar în nisip. Altfel este foarte greu de trăit.

O persoană trebuie să ridice eternul, perfecţiunea care este deasupra egoismului, și să-l înregistreze în sine, în inima sa. Și toate lucrurile mărunte, nesemnificative, jignitoare să fie notate în tine ca pe nisip.

Comentariu: Dar vor fi mai multe înregistrări pe nisip decât pe piatră. Există multe.

Răspunsul meu: Nu contează, totul este temporar, totul este șters, spălat.

Întrebare: Cum este să scrii în inimă? Dvs. spuneţi: „Scrie în inimă”. Mulți oameni își imaginează inima ca pe un organ. Ce înseamnă să scrii doar lucruri bune în inimă?

Răspuns: A scrie în inimă înseamnă că încerc să fiu impresionat de acțiunile speciale ale aproapelui meu, astfel încât să taie în mine ca o daltă într-o piatră, adică să-mi sculpteze în inimă.

Întrebare: Ce oferă asta? Să spunem că am o mulțime de astfel de înregistrări. Ce se întâmplă după aceea?

Răspuns: Vei fi alcătuit din ele, asta-i tot. În acest fel vei scoate la iveală în tine o inimă formată din faptele bune ale altor oameni.

Întrebare: Să spunem că am sculptat în inimă binele pe care mi l-a făcut prietenul meu. Și dacă brusc îmi face ceva rău, cum mă va schimba asta?

Răspuns: Vei spăla răul.

Întrebare: Pot să o fac?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci cu cât am în inimă mai multe înregistrări bune despre acest prieten, cu atât mai repede voi putea spăla lucrurile rele care vor veni de la el?

Răspuns: Și acest lucru este adevărat.

Comentariu: Astăzi mulți oameni vă scriu scrisori și le tot spuneţi că Creatorul este bun și face numai bine. Iar acum spuneţi: „Aceasta este ceea ce ar trebui să fie sculptat în inimă”. Exact asta.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Dar asta este greu de sculptat, priveşti la lume și…

Răspunsul meu: Imaginați-vă că sunteți în starea în care simțiți tot timpul că Creatorul este bun și vă face bine vouă și tuturor celorlalţi. Ce dulce devine atunci să trăiești!

Comentariu: Dulce dacă te poți rupe.

Răspunsul meu: Nu te rupi. Ridică o astfel de atitudine față de Creator din tine, deasupra animalului tău.

Comentariu: Dar înțelegeţi că animalul meu simte toată această grozăvie care se întâmplă în jur.

Răspunsul meu: Învață-l că nu acest lucru este necesar pentru a percepe viața, ci binele care se manifestă între timp.

Întrebare: Dacă fac asta ca un exercițiu, că tot timpul încerc să-l imaginez pe Creator ca fiind bun, făcând bine și să scriu asta în inima mea, se va întâmpla asta?

Răspuns: Atunci desigur, se va întâmpla. Vei exista în felul acesta.

Întrebare: Și voi putea să justific tot ce se întâmplă în jurul meu și așa mai departe?

Răspuns: Treptat.

Întrebare: Dar o voi face?

Răspuns: Da, o vei face.

Întrebare: Poate fi luat acest lucru ca un sfat practic?

Răspuns: Desigur. Totul este practic.

Întrebare: Deci concluzia principală este că notăm toate lucrurile bune și le sculptăm în inimile noastre?

Răspuns: Percepeţi viața ca fiind cel mai bun lucru pe care îl are o persoană, pentru că o primește direct de la Creator. Și tot ceea ce nu poate fi perceput în acest fel, ar trebui să se raporteze la calitatea opusă a naturii, care ne este dată în aşa fel încât să ne schimbăm și să percepem totul ca fiind un bine absolut.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→