Întrebare: Când soții abia încep să trăiască împreună, conform proceselor biologice, hormonii le susțin relația în primii trei ani. Se crede că după trei ani, hormonii nu mai funcționează, iar între un bărbat și o femeie are loc o răcire, nimic nu-i ține mai departe. Vine asta din natură?

Răspuns: Probabil. În secolele trecute, s-ar putea să fi fost diferit, dar în zilele noastre se spune că este, mai ales din partea bărbatului.

Poate din partea femeii, nu știu. De obicei, o femeie se obișnuiește cu un bărbat. Nu cred că ea vrea să schimbe totul atât de mult. Astăzi este puțin diferit și pentru femei, dar totuşi nu în aceeaşi măsură ca pentru bărbați.

Întrebare: Nu este un fapt că cineva vrea să schimbe ceva, este doar o întrebare că nu mai există un factor fizic care să-l rețină. Cum pot soții să depășească acest lucru și să continue să trăiască normal?

Răspuns: Acum este un moment special – timpul corectării egoismului. Iar dacă soții nu sunt angajați în corectarea acestuia, nu vor putea coexista împreună.

Vor fi din ce în ce mai multe divorțuri până când nu vor mai rămâne familii deloc. Oamenii vor converge pentru o zi sau două, pentru un an sau doi și se vor dispersa. Copiii se vor naște nu este clar de la cine și unde. Lumea va ajunge la asta pentru că o persoană nu va putea face față egoismului dacă nu începe să-l corecteze.

Și de dragul corectării, vei trăi cu o singură femeie pentru că vei simți că ești spirit înrudit cu ea și cu ea te poți corecta. Și atunci toate problemele fizice sau răcirea vor fi invizibile, pentru că în uniunea ta fizică cu ea vei simți unitate spirituală și atunci nu vor fi probleme.

Lumea ajunge la asta. Și acum trăim într-o perioadă de tranziție, în care nu există o astfel de căsătorie ca înainte, dar nu există nici o nouă stare de căsătorie așa cum ar trebui să fie.

Dar o persoană va fi așa. Ea va trăi doar pentru a se îmbunătăți spiritual, pentru a se ridica, pentru a simți o stare mai înaltă, dar în niciun caz pentru a rămâne în această lume și această viață. Altfel, nu are rost. Altfel, oamenii se vor sinucide, vor consuma droguri și se vor întâmpla lucruri groaznice în lume.

Comentariu: În principiu, o astfel de conexiune ar trebui să fie în mod ideal.

Răspunsul meu: Nu, deloc în mod ideal! O persoană va simți nevoi spirituale deasupra bazei sale pământești pentru că în ochii ei nu va merita să-și petreacă viața în asta. Vom supraviețui acestei stări.

KabTV “Am primit un apel. Cum să păstrezi dragostea” 12/19/13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ajută pe om implicarea în procesele interne ale grupului să-și accelereze progresul și chiar poate, să treacă prin stări spirituale mai nedureroase?

Răspuns: Când cineva ste angajat în materiale care vorbesc despre următorul nivel al lumii, atunci de acolo, de la acel nivel, lumina înconjurătoare strălucește asupra lui. Primește o mică sarcină.

Fiind angajat în conexiune cu prietenii săi, el pregătește condițiile pentru influența acelei lumini înconjurătoare asupra lui. Cel mai important lucru este să lucrezi cu lumină, adică cu următorul tău nivel. În măsura în care aspiri la ea în studiu, în conexiune cu prietenii, în difuzarea ei, în inspirație, în exaltarea ei, de acolo lumina superioară îi luminează calitatea dăruirii care domnește la acel nivel.

În această calitate a dăruirii omul începe să se ridice deasupra virtuților pe care le are în acest moment. Acesta este principiul ascensiunii spirituale – de a atrage calitatea nivelului superior, strălucirea luminii superioare.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă omul nu se poate găsi în acest sistem?

Răspuns: Părăsește această metodă și nimeni nu știe când se va întoarce. I se va da din nou aceeași trezire, doar că condițiile exterioare vor fi mult mai rele, cu probleme, războaie și suferințe care îl vor ajuta să depășească diferența dintre etapa pe care se află și următoarea, adică între calitatea egoistă de astăzi și următoarea, viitoare, una altruistă.

Întrebare: Unii dintre noi au experimentat deja această separare? am venit și am plecat în mod repetat de la această metodă?

Răspuns: Nu știu, poate. Într-o zi vei ști, deși nu contează. Care este diferența, pentru că atunci când omul este în această metodă, este cufundat în ea. Dacă merge înainte, atunci merge; daca nu, atunci nu. Încă nu-l convinge dacă era deja în ea sau nu. Este ca și cum ar fi renăscut de fiecare dată.

KabTV “Am primit un apel. Șapte ani de abundență și cei șapte ani de foamete” 4/15/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când începeți să citiţi Zoharul, trebuie să vă acordați pentru a înota împreună cu fluxul de material pe care marii autori ai Cărții Zohar l-au pregătit pentru noi.

Ei ne spun că singura creație este dorința de a primi. Această dorință are două forme de percepţie a realității, percepția Creatorului care a creat-o.

Există o percepție în interiorul dorinței în mod direct, care se numește de sus – în jos. Astfel, dorința poate simți doar ceea ce simțim acum în noi înșine. Această percepție se numește această lume.

Și există o altă formă de percepție mai presus de dorință, în afara ei, când nu mă împlinesc pe mine, ci se presupune că pe alții. Această percepție este neobișnuită pentru noi, deoarece nu ne-am născut cu ea.

Ni se pare ciudat și străin, deși autorii Cărții Zohar spun că această percepție este naturală, pentru că vine din natură, de la Creator și pe lângă lumea noastră mică pe care o simțim în noi înșine toate celelalte lumi uriașe sunt în afara noastră.

Zoharul ne îndrumă astfel încât să obținem și percepție externă, în afara corpului nostru. Prin urmare, trebuie să ne adaptăm la percepția realității care există nu în interiorul nostru, ci în afara noastră, pentru a vedea în ea ceea ce indică Zoharul.

Sub orice formă ne-ar spune această carte – despre evenimente din această lume, despre personaje de basm precum îngeri, spirite, palate, indiferent cât de reale sau ireale ni s-ar părea – în orice caz, ea ne vorbește întotdeauna despre ceea ce se întâmplă în forma percepției din afara noastră.

Prin urmare, cineva care vrea să înțeleagă ce vrea să spună Cartea Zohar și ce vrea să-i dezvăluie în interiorul său, ar trebui să se îndrepte în aceeași direcție, străduindu-se să nu se umple pe sine, ci să simtă ceea ce este cu adevărat în afara lui.

Această formă de percepție desigur este în noi; ea presupune doar atitudinea omului față de orice, ca față de sine însăși!

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 12/21/09, Cartea Zohar “VaYishlach (Şi Jacob a mers),” 12/21/09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum simți cât de mult a progresat studentul tău?

Răspuns: Fac o analiză și văd. Nu analizez indicatorii medicali, ci  spirituali.

Spiritualul este același material, dar nu pentru toată lumea. De exemplu poți face o analiză a diferitelor unde, a radioactivităţii, a gazelor sau altor fenomene naturale, iar eu pot măsura parametrii spiritului, iar celălalt nu.

Întrebare: Dar cum se măsoară aceasta? Datorită faptului că cineva face anumite acțiuni sau, până la urmă, trece prin schimbări interne?

Răspuns: Desigur, în el au loc schimbări interne. Îl includ în mine ca în laboratorul meu și măsor folosind rigla mea. Anterior avea, să zicem, până la 20 de diviziuni, iar acum până la 25.

KabTV “Am primit un apel. Autoanaliză corectă” 1/21/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până la urmă, relația noastră s-a deteriorat într-o asemenea măsură, încât a mai rămas un singur lucru: să fim de acord că ne respectăm reciproc extrem de mult .(George Bernard Shaw).

Răspunsul meu: Da.  Asta este tot ce a mai rămas!

Întrebare: Cum este posibil să aducem o relație în acest punct și să nu o aruncăm în aer, să nu o zdrobim sau să nu o distrugem, ci să ajungem la respect reciproc și la capacitatea de a comunica?

Răspuns: „Ne respectăm reciproc”; adică știm sigur că nu trebuie să ne înjunghiem și nici să ne apropiem prea mult, ci să ne respectăm la distanță.

Întrebare: Acest lucru se numește ridicarea deasupra urii?

Răspuns: Ne ridicăm deasupra ei; luăm în considerare relația noastră. Și înțelegem că nu putem realiza mult mai mult deocamdată. Dar treptat, desigur, totul poate reveni din nou.

Întrebare: Ce putem face ca să nu lăsăm să se întâmple din nou? Avem o relație proastă, ne urâm. Dar aici spune: „Trebuie să ne așezăm și să începem să ne respectăm unul pe celălalt”.

Răspuns: Despărțiți-vă și începeți treptat să vă apropiați, asta recomandă toată lumea în general. Dar apropiați-vă treptat, astfel încât eu să înțeleg clar limitele și la fel și partenerul meu.

Trebuie să văd că nu încearcă să mă rănească și trebuie să arăt cât de mult încerc şi eu să nu îi rănesc. Și apoi pe măsură ce începem să ne apropiem, vom simți cât de aproape ar trebui să fim. Aceasta depinde de sensibilitatea interioară.

Întrebare: Este o cale necesară către o apropiere suplimentară?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ce se obţine ca rezultat? Ne conectăm oarecum sau nu?

Răspuns: Ne putem conecta într-un mod care va fi chiar mai bun decât cu cel cu care am avut o relație bună.

Întrebare: Deci, dintr-o asemenea ură putem ajunge la o asemenea apropiere?

Răspuns: Da.

Întrebare: Așa se întâmplă ca de la cea mai mare ură oamenii să ajungă la cea mai mare apropiere?

Răspuns: Așa funcţionează de obicei.

Întrebare: Deci acesta este cel mai important mod: vă despărțiți și începeți încet să vă apropiați?

Răspuns: Da, este foarte recomandabil. Întreaga suprastructură politică antică, programul și politica au fost întotdeauna conduse în acest fel.

Întrebare: De ce astăzi nu auzim prea multe despre asta?

Răspuns: Avem arme. Adică totul a fost înlocuit. Pe vremuri, eu aveam o sabie, iar tu o sabie; Eu aveam o suliță și tu aveai o suliță; cai aici, cai acolo. Dar astăzi, totul este despre numărul de avioane, tancuri, rachete și orice altceva; prin urmare, nu este nimic de negociat.

Întrebare: Cum poate lumea să ajungă la o înțelepciune atât de simplă de zi cu zi? Tocmai aţi vorbit nu despre înțelepciunea superioară, ci despre înțelepciunea noastră pământească. Sau totuşi este nevoie de o înțelepciune mai înaltă să operezi în acest fel?

Răspuns: Lumea nu are idealuri astăzi. Omenirea nu are respect pentru nimeni. Dacă înainte era Papa sau un rege special sau altcineva, astăzi nu există.

Întrebare: De ce nu mai există idealuri?

Răspuns: Pentru că forța înlocuiește toate celelalte considerente.

Întrebare: Deci, pentru mine devine un ideal să fiu puternic?

Răspuns: Da, am o bombă în buzunar și atât.

Întrebare: De ce se întâmplă asta? Vorbim tot timpul despre providența superioară, forța superioară. De ce ar aduce lumea într-o asemenea dezolare?

Răspuns: Ca să înțelegem că nu avem absolut nimic. Ne confruntăm cu nevoia unor idealuri reale cu care să ne judecăm și să ne comparăm. Între timp, nu există nimic din toate acestea.

Întrebare: Ce este de fapt un ideal?

Răspuns: De fapt, aș spune că idealul este iubirea.

În epoca energiei nucleare, când putem distruge totul și să nu lăsăm nimic, iubirea este opusul ei. Ce altceva poti face? Nimic. Dacă am putea să ne batem unii pe alții și apoi să ne împăcăm, asta ar fi o altă poveste. Dar când suntem în pragul unui conflict nuclear, nu poate exista decât opusul acestuia – iubirea.

De aceea cred că, în zilele noastre, există o oportunitate de a ajunge la o asemenea stare, la o asemenea apropiere numită iubire. Pentru că nu există altă cale.

În vremea noastră, pacea este posibilă pentru prima dată după multe milenii! Pentru că am tot felul de arme nucleare și tu la fel. Astfel, nu mai rămâne nimic de făcut decât să le lași deoparte și să încerci să te apropii unul de celălalt pentru a găsi beneficiul.

Întrebare: Aveţi un răspuns simplu: trăiește bazat pe iubire?

Răspuns: Da. Așa cum scria Longfellow, un poet american din secolul al XIX-lea: „Îngropați bâtele de război și armele… Fumați împreună pipa păcii și trăiţi de acum înainte ca frații!” De asta avem nevoie.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 9/29/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice lumină care se extinde de la El constă instantaneu din două discernăminte: primul discernământ este lumina însăși în expansiune, înainte ca în ea să apară forma „dorinței de a primi plăcere”. Al doilea discernământ este după ce apare în ea forma „dorinței de a sprimi plăcere”, moment în care devine mai grosieră și oarecum mai întunecată datorită dobândirii diferenței de formă (Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, Partea 1, „Observație interioară”, capitolul 6, punctul 24).

Aviut este ceea ce deosebește creația de Creator.. Creația își simte diferența față de Creator; iar această calitate se numește Aviut, adică ceva care întunecă lumina Creatorului și simte diferența față de El.

În lumea noastră, acest lucru se manifestă ca o calitate inferioară a dorinței. Există dorințe care sunt mai grosiere sau mai pure. Gradația acestor dorințe se numește Aviut.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 1/1/23

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Timpul este de obicei reprezentat ca un râu care curge într-o singură direcție. Unii susțin că timpul este ca ploaia care constă din picături individuale. Și atunci întreaga noastră viață arată ca un set de cadre individuale, ca un film. Cum vă imaginaţi timpul?

Răspuns: Nu-mi imaginez timpul; Îmi imaginez acțiuni. Pentru oamenii care se măsoară după acțiunile pe care le realizează, timpul curge într-un mod complet diferit, la o scară diferită faţă de cea a altora.

Comentariu: Dacă înțeleg bine, timpul curge în lumea materială, indiferent dacă stările noastre se schimbă sau nu, adică indiferent de noi.

Răspunsul meu: Față de cine se schimbă timpul? Raportat la mine. Vecinul meu trăiește în același timp cu mine sau nu? Sau are o cu totul altă scară? Prin urmare totul este subiectiv.

Trăim după un ceas mecanic după care ne evaluăm. Dar nu știu cum trece ceasul acesta pentru el și pentru mine.

Întrebare: Dacă un cabalist însuși își schimbă în mod conștient stările – le grăbește, le încetinește – atunci controlează el timpul?

Răspuns: El controlează timpul în funcție de conexiunea sa cu Creatorul sau de distanțarea sa de El.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/25/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența majoră dintre Tora și Cartea Zohar?

Răspuns: Este doar în stilul, forma de prezentare și caracterul absolut al Torei. Ceea ce este scris în ea este absolut. Există o mulțime de expresii în Cartea Zohar care pot fi interpretate greșit.

Zoharul este în general incomplet în sine. Inițial, a cuprins aproximativ treizeci de volume. Până în prezent, doar o mică parte din el a fost găsită, ceea ce înseamnă că este incomplet, fragmentar și nu poate pretinde că este ca Tora.

Dar în ceea ce privește puterea prezentării sale, Zoharul ne afectează mult mai mult decât Tora.

Din KabTV “Am primit un apel. Zohar versus Tora” 1/21/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O rugăciune a celor mulţi se ridică înaintea Creatorului, iar Creatorul Se încununează cu acea rugăciune, deoarece se ridică în mai multe feluri. Asta pentru că unul cere Hassadim, celălalt Gevurot și al treilea Rachamim. Și este format din mai multe laturi: partea dreaptă, stângă și mijlocie.

Dar o rugăciune a unuia nu cuprinde toate laturile; este doar pe un singur sens. Fiecare cere Hassadim sau Gevurot sau Rachamim.

Prin urmare, o rugăciune a unuia nu este ridicată pentru a fi primită ca rugăciunea celor mulţi, deoarece nu include toate cele trei linii ca rugăciunea celor mulţi (Zohar pentru toți, „VaYishlach”, Punctul 45).

Pentru a ajunge la rugăciunea comună, o rugăciune pentru toți ca un întreg, pentru a deveni una, este necesar să treci prin stări foarte dificile de cercetare interioară și să înțelegem că:

1. Scopul spiritual este mai important decât toate celelalte scopuri.
2. Este imposibil să o atingă singur, ci doar creând un dor comun din dorințe individuale, iar atunci va fi asemănător Creatorului și lumina superioară îl va umple.

Prin urmare doar o astfel de cerere, o astfel de rugăciune poate fi auzită, adică poate provoca acțiunea corectoare a luminii superioare.

Citirea Cărţii Zohar  ne face să înțelegem că trebuie să fim împreună pentru că fără a ieși din noi înșine este imposibil să ajungem la dăruire, la calitățile Creatorului, pentru a exista în lumea superioară.

Se spune: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”. Creatorul ne-a dat iluzia că sunt mulți oameni în jurul nostru și trebuie să distrugem această iluzie, să înțelegem că toate acestea sunt în interiorul meu și să-I cerem să unească întreaga lume în mine.

Atunci rugăciunea multora se va transforma într-o adevărată rugăciune a unuia.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/20/09, Cartea Zohar

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Misticul sufit Mansur Al-Hallaj a fost întrebat odată: „Cum poate cineva să devină eliberat de atașamentele sale?” Mansur s-a apropiat de cea mai apropiată coloană a templului, a apucat-o și a strigat: „Ajutor! Salvează-mă! Eliberează-mă din stâlp!”

Și imediat întreabă: „Ce crezi, eu țin coloana sau coloana mă ține?” Răspunsul lor a fost: „Desigur că îl ții singur.” Mansur spune apoi: „Este la fel cu toate atașamentele tale. Acestea sunt lanțurile tale. Dar ele nu te țin, tu însuți te agăți de ele. Lasă-le să plece și vei fi imediat liber.”

Răspunsul meu: Este foarte greu! A le lăsa să plece înseamnă a scăpa de egoism. Acesta nu este doar un atașament mărunt, ci întreaga noastră natură care ne leagă cu lanțuri.

Comentariu: Toate „lanțurile” și „stâlpii” de care ne agăţăm sunt tot egoismul care ne atrage și ne apucă. Și m-am gândit că este posibil să vorbesc despre cum îmi pot distrage atenția de la orice atașament și să devin liber.

Răspunsul meu: Numiți-le atașamente, dar de fapt este întreaga noastră natură.

Întrebare: Se pare că nu putem fi liberi?

Răspuns: Putem. Dar nu putem deveni liberi noi înșine.

Întrebare: Înseamnă că noi înșine nu putem respinge și fugi de acest stâlp, ego-ul nostru?

Răspuns:  Nu! Nu există nici o cale!

Întrebare: Atunci cum putem fugi de el? Cum ne putem smulge de această coloană, de toate atașamentele noastre?

Răspuns: Numai cu ajutorul forței superioare care ne-a creat atât de egoişti și ne-a sudat cu lanțuri de această coloană. Și numai dacă reușim să cerșim acestei forțe superioare, să o convingem și chiar să o forțăm să ne elibereze, atunci putem spera că ne va ajuta.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi prin cuvântul „coloană”?

Răspuns: Egoismul este cel care ne leagă de ceea ce ni se pare plăcut.

Întrebare: Sunt toate dorințele acestei lumi? Sunt toate atașamentele noastre? Bani, onoare, putere și orice altceva?

Răspuns: Absolut totul.

Întrebare: Însemnând că noi înșine nu ne putem desprinde de asta, doar forța superioară ne poate ajuta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și care ar trebui să fie cererea?

Răspuns: Eliberare! Si nimic altceva.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 22.09.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→