Concepția spirituală este un sentiment al modului în care dorințele, calitățile, intențiile, înțelegerea și definițiile se schimbă în mine. Întreaga lume interioară se răstoarnă.

Pentru prima dată în viața mea, simt că sunt capabil să mă deconectez de propriul meu interes și să acționez de dragul altora, adică să mă despart de „eu-ul” meu și să fac ceea ce Creatorul dorește și ceea ce este necesar pentru omenire. .

O astfel de disponibilitate într-o persoană este începutul concepției spirituale. Trec de la puterea dorinței egoiste care pictează această lume pentru mine, la dorința altruistă și mă simt în lumea Creatorului, în puterea grupului. Și aceasta nu este o înrobire forțată, ci dorința mea de a mă preda pentru a mă elibera de cătușele egoismului meu.

Nu sunt încă în stare să execut o acțiune de dăruire vecinului meu, dar deja simt că o astfel de posibilitate există cu adevărat. Adică, ies de sub puterea egoismului spre puterea Creatorului.

Mă mișc sub puterea dăruirii, parcă dintr-o cameră în alta. Prima cameră a fost guvernată de egoism, pe care Creatorul l-a numit să mă controleze. Eram sclavul egoismului, obligat să-i îndeplinesc toate cerințele.

Și acum, mă mut într-o altă cameră în care domnește dorința de dăruire și simt această tranziție. Și aceasta se numește o concepție spirituală. Treptat, în locul egoismului, dorința de dăruire intră în mine și îmi schimbă gândurile, dorințele, intențiile și acțiunile.

Uneori, această dorință de daruire dispare și apoi revine. Și vreau să o trag cu forța spre mine pentru a nu mă părăsi. Și uneori încep să mă joc cu ea, cântărind care va depăși, dorința de a ma bucura sau dorința de a dărui și studiez această tranziție de la o putere la alta.

Astfel, încep să intru din ce în ce mai profund în starea embrionului spiritual. Acest lucru continuă timp de nouă luni de sarcină până când o persoană se naște în lumea spirituală.

Din prima parte a Leției zilnice de Kabbalah 11.01.2021, „Ibur (Concepție) și pregătirea până la naștere”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Distanța dintre stările dorite și cele reale conține întreaga noastră viață. Acest lucru este adevărat de spus atât despre viața corporală, cât și despre cea spirituală. Pentru orice situație există o stare reală și starea în care am dori să fim. Și diferența dintre aceste două stari se numește viața noastră.

Prin urmare, dacă vrem să realizăm adevăratele stări descrise de cabaliști, trebuie să ne imaginăm pe noi înșine într-o stare de perfecțiune, adică sub controlul deplin al Creatorului.

Această perfecțiune este singura stare care există, dar trebuie să o descoperim. Și pe drumul către această perfecțiune, va trebui să descoperim multe stări diferite: cele pe care le simțim în acest moment, precum și cele pe care dorim să le atingem.

Când ne apropiem de starea dorită, toate stările pe care le-am experimentat înainte vor părea un vis. Toate acestea nu erau reale, ci ni se păreau doar în egoismul nostru, creat de Creator. Am privit totul prin egoismul nostru: la noi înșine, la lume și, prin urmare, ne-am  perceput starea ca fiind defectuoasă.

Creatorul a aranjat această iluzie pentru  noi, dar El explică prin cabaliști că starea noastră este de fapt perfectă și nu a fost niciodată diferită pentru că este sub controlul deplin al Creatorului. Suntem pur și simplu într-un vis, într-o iluzie, în ascundere. Există ceva care ne ascunde starea perfectă și provoacă această împărțire în cea dorită și realitate.

Pe de o parte, trebuie să fii conștient de starea ta reală. La urma urmei, asta simt acum, așa cum se spune: „Un judecător are doar ceea ce văd ochii săi”. Dar, pe de altă parte, trebuie să construim o stare dorită peste această realitate – modul în care ne imaginăm  lumea sub controlul forței superioare perfecte, adică ceea ce ar trebui să fie lumea de fapt.

Prin diferența dintre aceste două stări, putem estima unde suntem față de adevăr, la ce stare față de cea finală. În acest fel ne vom  mișca în mod constant către Creator, către starea luminii superioare neschimbătoare care umple întregul univers.

Cu cât ne apropiem de mai mult de Creator, cu atât poate fi mai mare distanța dintre starea reală și starea dorită, deoarece avem o idee mai bună despre cum ar trebui să fie perfecțiunea în raport cu starea noastră actuală.

Starea noastră ni se pare din ce în ce mai egoistă, dăunătoare, rea și defectuoasă, iar starea dorită din ce în ce mai perfectă. Diferența dintre dorit și real se mareste până ce crește de la zero la plus infinit și minus infinit.

Pentru a ne imagina o stare perfectă de legătură cu Creatorul, trebuie să ne anulăm egoismul. Și trebuie să-I cerem această stare, pentru că Creatorul a creat această diferență în mod  intenționat, astfel încât atunci când  ne deznădăjduim de egoismul nostru, să începem să ne întoarcem către El și să căutăm  legătura cu El. Fără ajutorul Lui, nu putem  ieși din această stare.

Trebuie să visezi la această stare dorită, deoarece omul este in locul în care se află gândurile sale. Prin urmare, merită să ne gândim mai mult la perfecțiune, la bine, să ne dăm  seama că starea pe care o trăim acum este o înșelăciune pregătită în mod deliberat de Creator, astfel încât să ne dorim să ieșim din această lume a minciunilor, întunericului și ascunderii.

Toată munca este să depui un efort pentru a ieși din ascundere și a te apropia de lumină. Se poate părea că astfel de exerciții sunt auto-înșelăciune, deoarece simt lumea așa cum este acum. Aceasta este realitatea mea, viața mea. De ce am nevoie de fantezii?

Dar întotdeauna ne facem planuri pentru viitor și, fără astfel de planuri, nu se poate realiza nimic. Și dacă de fiecare dată când construim starea dorită peste cea reală, înseamnă că suntem ghidați de credința în înțelepți: încercăm  să ne imaginăm stările pe care le-au atins și le realizăm și pe ele.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 20.01.2021, „Lucrarea dintre starea dorita și cel existenta”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, în multe țări europene, în viața lor de zi cu zi oamenii sunt obligați să își verifice fiecare cuvânt pentru a nu fi acuzați de intoleranță, sexism sau rasism. În societate s-a realizat artificial o astfel de atitudine față de minorități. Ce crezi despre asta?

Răspuns: Astfel de excese locale sunt absolut inacceptabile. Minoritățile folosesc acest lucru în scopuri politice proprii. Dar, în cele din urmă, vom ajunge într-un stat când toată lumea câștigă, nu o parte a societății în fața alteia.

Întrebare: În prezent, sarcina corectitudinii și toleranței politice este de a preveni utilizarea expresiilor care indică discriminarea și rasismul, deoarece acestea împiedică comunicarea între oameni.

Se pare că toleranța este bună. Chiar dacă nu îi tratez pe alții așa, dar joc acest joc, nu jignesc intenționat o persoană. Ar putea un joc ca acesta să ne conducă la o stare mai bună?

Să spunem că sunt rasist prin natura mea. Dar există o lege în țară și, pentru a o respecta, nu pot jigni o persoană. Cu toate acestea, putem vedea că acest lucru nu se dezvoltă mai departe, nu trece în atenție, ci rămâne întotdeauna la nivel extern. Și cu prima ocazie, totul se prăbușește.

Răspuns: Acest lucru va trece treptat. Între timp, merită să se introducă legi de toleranță, chiar și prin metode violente, cu atenție, treptat. Drept urmare, oamenii vor vedea că funcționează cu adevărat.

Întrebare: Prin examinarea tuturor cauzelor bolii, nu ne lăsăm să stabilim diagnosticul corect și să îmi dau seama că sunt într-adevăr rasist. Nu ne vă împiedică o astfel de corectitudine politică să ajungem la realizarea răului?

Răspuns: Nu. Dimpotrivă, lucrând asupra ta, începi să-ți dai seama cine ești cu adevărat. Pe plan intern, îți dai seama de răul naturii tale, că îi urăști cu adevărat pe ceilalți, că ești rasist. Pe de altă parte, legile, corectitudinea politică, încă te mențin în limite.

Din emisiunea de pe KabTV„Abilități de comunicare” din 16.10.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât durează să atingi lumea superioară? La urma urmei, probabil că nu este ușor.

Răspuns: Cu toții punem această întrebare, deoarece în general acestea sunt nevoile noastre egoiste. Dar nu ne punem această întrebare atunci când ne uităm la un nou-născut. Știm că va dura cel puțin 18-20 de ani să se adapteze la această lume.

Și aici vorbim despre mutarea din lumea noastră în lumea superioară și adaptarea la ea. Adică vorbim de câțiva ani.

Astăzi este mult mai ușor și nu se întâmplă în același mod în care am trecut în timpul meu. Am parcurs etapele mele individual. Și astăzi lumea a devenit globală. De la sfârșitul anilor nouăzeci ai secolului al XX-lea, lumea s-a găsit interconectată.

Prin urmare, datorită influenței noastre reciproce și diseminării reciproce, totul se accelerează.

În zilele noastre, milioane de oameni din lume sunt implicați în dezvoltarea spirituală în cadrul organizației noastre și a altora. Cabala este deschisă tuturor. În sfârșit, oamenii încep să înțeleagă ce înseamnă. Înainte de asta, ei aveau o concepție greșită despre Cabala.

Astăzi, influențându-ne reciproc cu gândurile și proprietățile, ne ajutăm reciproc. Prin urmare, dezvoltarea spirituală a tuturor durează mult mai puțin timp decât zeci de ani, așa cum se făcea înainte.

Văd cum oamenii care vin acum la noi, atât tineri, cât și bătrâni, literalmente într-o perioadă scurtă de timp, intră într-un sentiment de spiritualitate. Încă din primele lecții este clar că o persoană înțelege deja despre ce se vorbește. Mi-au luat luni și ani și, în zilele noastre, un an mai târziu, eram o persoană deja diferită.

Din emisiunea de pe KabtV „Puterea cărții Zohar” # 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În momentul în care simt că mă deconectez de grupul de zece, cad în această lume. Și indiferent de ce gânduri și dorințe aș avea în acest moment, tot nu voi părăsi cadrul acestei lumi.

Și de îndată ce mă alătur celor zece cu toate dorințele și gândurile mele și doresc să construiesc o rețea comună de conexiuni cu prietenii mei, chiar dacă nu simt niciun beneficiu sau câștig în acest sens, sunt deja angajat în munca spirituală, construind un  Kli spiritual.

Este o greșeală să crezi că este posibil să obții realizarea spirituală, senzația sau înțelegerea, de unul singur. Acest lucru nu se va întâmpla deoarece spiritualul este în conexiunea cu alți oameni. Totul a început cu ruperea sufletului comun și, prin urmare, ascensiunea spirituală se realizează prin unirea Kelimului (vasului) spart.

Și rămân rupte, adică toate diferențele lor sunt păstrate, dar deasupra lor trebuie să ne conectăm. Despre aceasta se spune: „Iubirea va acoperi toate nelegiuirile”. Egoismul crește din ce în ce mai mult și, deasupra acestuia, conexiunea crește din ce în ce mai mult, ceea ce înseamnă că urcați pe scara spirituală.

Dacă nu mi-l imaginez în această formă, atunci mă întorc învȃrt cerc și nu avansez. Nicio dorință nu poate fi realizată singur. Aceasta este o amăgire crudă și cine crede așa își pierde timpul și va muri fără a obține vreo revelare spirituală.

Înaintarea spirituală se realizează numai prin conexiunea ȋn grupul de zece. Până când nu sunt într-un grup de zece, nu mă mișc deloc. Creatorul conduce o persoană la locul potrivit, la o soartă bună și spune: „Alege-o!” Altfel este imposibil. Este extrem de dificil, dar trebuie să faceți schimbarea în minte pentru a realiza că avansarea spirituală este posibilă doar prin apropierea de prieteni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către  spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea adevărată începe atunci când nu se caută nimic în schimb.

(Antoine de Saint-Exupery)

Adevărat. Frumos! Clar, scurt.

Întrebare: Puteți să comentați acest lucru?

Răspuns: Nu. Nu pot. Este exprimat atât de clar și corect.

Unde vei găsi asta? Printre oameni există opinia că acest lucru este posibil.

Întrebare: Dar omul nu are putere să o facă?

Răspuns: Nu, nu este în natura umană.

Întrebare: Prin natură, omul este incapabil să nu ceară nimic în schimb?

Răspuns: Desigur. Trebuie să creăm acest sentiment de iubire pentru celălalt din sentimentele opuse: din respingere, ură, din toate proprietățile, sentimentele și gândurile negative. Trebuie sa o fac

Atunci este posibil să spunem că îl iubesc – pentru că îmi creez dragostea pentru el. În general, ceea ce simt practic pentru el este că îl urăsc.

Întrebare: Adică, dacă aș putea pur și simplu, chiar așa, să urăsc pe cineva și apoi să mă ridic să-l iubesc?

Răspuns: Da. Întoarce-te din interior în afară. Atunci poți spune că îl iubești. Îl iubesc. Și faptul că acest sentiment a apărut în mine de nicăieri.

Comentariu: Nu este ușor.

Răspunsul meu: Da, dar se numește iubire.

A iubi înseamnă a crea o atitudine față de altul din tine, o atitudine de iubire față de cel pe care l-ai urât inițial. Iubirea nu poate fi decât deasupra urii! Altfel nu este iubire.

Din emisiunea de pe KabTV„Știri cu Dr. Michael Laitman” , din 10.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ascensiunea la primul grad spiritual, după care începem să urcăm pe scara spirituală, este cel mai greu pas. Primul contact cu spiritualitatea este cel mai important eveniment, deoarece înseamnă a face cunoștință cu lumea opusă, cu relații, valori, calități și legi opuse.

Înainte de aceasta, ne imaginăm totul numai în interiorul egoismului nostru, doar imaginându-ne spiritualitatea. Cu toate acestea, lumea spirituală are de fapt proprietăți noi, necunoscute și valori diferite. Pe măsură ce începem să o atingem, devenim convinși cât de opus este ceea ce ne-am imaginat. După cum se spune, „am văzut o lume opusă”.

Dar când aceste confuzii se risipesc, zi de zi, începem să simțim asupra căror acțiuni trebuie să ne concentrăm pentru a ne ridica de la treaptă la treaptă.

Nu știm ce este lumea spirituală. Abia în primul moment când reușim să ne conectăm, la ȋnceput puţin, ajungem la o simțire spirituală; adică simțim conexiunea dintre noi, care se numește Ibur (Concepție), și apoi pașii următori: Yenika (Alăptare), Mochin (Maturitate).

Cu toate acestea, toată munca noastră constă în conectarea într-un singur grup, într-o singură dorință acumulată din multe dorințe îndreptate spre conexiune, către dăruire. Principalul lucru este că dăruirea către Creator va deveni pentru noi mai importantă decât orice altceva.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către  spiritualitate”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbești tot timpul despre creșterea unei persoane. Toți se consideră buni și bine educați. Cum va înțelege o persoană că are nevoie de educație și schimbare?

Răspuns: Numai prin lovituri. Cum altfel? Dacă oamenii se consideră atât de buni, de ce este lumea atât de rea?

Comentariu: Alții sunt răi, prin urmare, lumea este rea. Așa gândește o persoană.

Răspunsul meu: Și vom continua în acest fel până când ne va cădea ceva atât de greu pe cap încât nimeni nu se va mai gândi la nimic.

Întrebare: Putem spune că, făcând acest lucru, invităm chiar mai multe probleme asupra noastră?

Răspuns: Desigur. În loc să ne corectăm, încercând să facem ceva, să ne liniștim. Acest lucru duce lumea la dezastru.

Întrebare: Educația reală înseamnă că încep să mă uit la ceea ce sunt?

Răspuns: Da, atunci când mă uit la mine, la ceea ce sunt. Când mă uit la ce trebuie să fac pentru ceilalți, când sunt singurul care nu este corectat, adică tot ceea ce există este în mine: un mincinos, un hoț, un înșelător, un duşman. Nu știu cu ce alte epitete să mă adresez. Sunt tot eu.

Iar toţi ceilalți nu sunt. Toţi ceilalți nu există deloc. Toţi ceilalți sunt diferitele mele reflecții, pe care le văd în jurul meu. Adică mă uit în jurul meu la o mulțime de oameni, fiecare dintre ei înfățișează un eu negativ. În această formă și în aceea și, de asemenea, în aceasta.

Există opt miliarde de oameni în lume și fiecare dintre ei reprezintă o calitate negativă a mea. Opt miliarde! Eu sunt aici. Așa este concepută lumea noastră. Și așa o văd.

Întrebare: Ce fac când văd răul, când văd o persoană rea?

Răspuns: Dacă mă corectez, încep să văd lumea mai conectată, aspirând mai mult la dăruire, la iubire, la unitate. Drept urmare, înțeleg că toate acestea sunt un singur sistem, aceasta este o singură persoană, numită Adam. Și acest Adam sunt eu   pentru că l-am adunat în felul acesta prin faptele, acțiunile, gândurile și tot felul de corectări ale mele.

Întrebare: Înseamnă că absorb lumea în mine? Devin acest suflet unic, Adam?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acesta este adevărul?

Răspuns: Acesta este adevărul.

Întrebare: Și ceea ce vedem este o minciună?

Răspuns: Nu, vedem și adevărul, dar este un adevăr parțial, rupt de egoismul nostru interior.

Întrebare: Înseamnă că aici, este ca și cum nu trecem prin egoism? Nu privim prin egoism.

Răspuns: Da. Dacă îi adun pe toţi într-o singură imagine, atunci sunt eu.

Aceasta este sarcina noastră – să adunăm întreaga lume și să spunem „Acesta sunt eu”, iar această lume depinde de mine.

Întrebare: Sunt responsabil pentru toată lumea și pentru orice?

Răspuns: Absolut pentru tot ce este aici.

Întrebare: Este fiecare persoană, cea mai simplă, cea mai obișnuită persoană, responsabilă pentru lume, pentru tot ce se întâmplă în această lume teribilă?

Răspuns: Da, în măsura în care se găsește în această lume.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 28.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Avraam a început să adune oameni în jurul său și să-i învețe despre unitate. Zeci de mii de oameni l-au urmat. Și, ce începe să colecteze omul în el? Caută sprijin sau unele dorințe?

Răspuns: Omultrebuie să-și adune toate dorințele, gândurile și impulsurile în interior și să le direcționeze către Creator, adică către o singură putere, un singur scop și o singură proprietate – proprietatea dăruirii. Nnu lucrează în interiorul său, ci în afara lui.

Întrebare: Dacă vede, în spatele tuturor obiectelor și fenomenelor lumii noastre, nu o forță, ci altele, atunci înseamnă că slujește unor diferiți zei?

Răspuns: Da. Fiecare dintre noi, în această lume, se străduiește spre un scop mic, particular și încearcă să-l obțină. O astfel de muncă umană în lumea noastră este egoistă, meschină și goală.

Ideea în Cabala este să-mi schimb percepția egocentrică asupra lumii, atunci când văd toate forțele separat, într-o percepție holistică.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vine vorba despre marile provocări din viață, de multe ori stăm la o răscruce de drumuri: fie credem că suntem neputincioși împotriva marilor schimbări, fie stăm împreună pentru a face față provocării. Oamenii de știință susțin așa-numitul „optimism încăpățânat”, atunci când optimismul profund duce la acțiuni decisive.

De exemplu, la începutul pandemiei, în câteva săptămâni, omenirea a reușit să organizeze o mișcare pentru a proteja grupurile vulnerabile ale populației, pentru a începe dezvoltarea unui vaccin împotriva coronavirusului, deși nimeni nu știa dacă va avea succes sau nu. Perspectivele erau asumate, dar nu vizibile.

Este adevărat că oamenii sunt pregătiți pentru acțiuni cu scopuri foarte importante numai atunci când simt că au puterea de a schimba ceva?

Răspuns: Da. Altfel, nici nu ar începe să joace. Faptul este că cineva poate face ceva numai sub influența unei forțe convingătoare, fie atrăgându-l către niște victorii și câștiguri mari, fie împingându-l din spate cu ajutorul suferinței. Dar dacă aceste forțe nu sunt prezente, umanitatea însăși este foarte inertă.

Întrebare: Care este această stare când omul simte că este capabil să schimbe ceva?

Răspuns: Este o afecțiune care acumulează încet mai mulți parametri: este posibil – nu există nici o cale, există o nevoie – nu este nevoie, de făcut – să nu faci, și cu siguranță nu există altă cale. Când toate aceste date sunt colectate împreună, acestea conduc la acțiune.

La urma urmei, nu vorbim despre o singură persoană, ci despre o masă mare de oameni. Deci, aici sunt necesare forțe speciale și motive speciale.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express”, 12.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→