Treptat trebuie să înțelegem că, dacă ne unim, ne va fi bine și, dacă ne separăm, vom suferi. Toată lumea trebuie să fie unită într-un singur sistem, ca o singură persoană. Aceasta înseamnă că ne ridicăm de la nivelul nostru actual, unde trăim în separare, la nivelul unei persoane ca un singur suflet, adică o singură dorință, unde toate dorințele noastre sunt unite deasupra egoismului nostru.

Având în vedere viteza cu care lumea se mișcă acum zi de zi, în revelația răului, ne putem imagina întreaga omenire în spațiul spiritual în decurs de un an sau doi. Această lume materială va dispărea din simțurile noastre, deoarece există doar în percepția noastră egoistă.

În timp ce suntem în egoism, experimentăm doar această lume materială și, dacă ne îndreptăm spre dăruire, vom experimenta o altă realitate superioară. Trebuie să intrăm în ea.

Natura este simplă. Dacă ne conectăm și ne tratăm bine, vom fi fericiți. Și dacă ne îndepărtăm unul de celălalt, atunci virușii, tot felul de probleme, necazuri și forțe ale răului apar din toate crăpăturile dintre noi. Dacă ne apropiem mai mult, nu permitem acestor forțe malefice să scape, ci le ținem în interior cu restricție și ecran.

Din prima arte a lecției zilnice de Kabbalah, 9/25/20, Shamati # 42 „Care este acronimul Elul în munca?”

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă construim corect Kli-ul spiritual (Sukkah), atunci această munca ne va oferi doar plăcere. Dacă lucrăm împreună în spiritualitate, ne vom bucura doar, nu trebuie să suferim. Dacă simțiți brusc suferință, este un semn că munca noastră nu este spirituală și o facem greșit. Este ca pilda despre un om care poartă din greșeală o valiză grea.

Dacă încărcătura ta este grea, atunci porți o valiză greșită. Vezi, valiza pe care trebuie să o porți este foarte ușoară. Este atât de lipsită de greutate încât nu esti tu cel care o poarta. Te poartă în schimb. După cum se spune despre chivotul legământului: „Chivotul își poartă purtătorii”.

Din lecția zilnică de Kabbalah, 30.09.2020, „Sukkot“

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Reformismul american

Întrebare: După cum știți, evreii germani erau reformiști. Sosirea în America a sutelor de mii de colegi de credință din Europa de Est (Rusia, Belarus, Ucraina și Polonia) nu i-a bucurat, deoarece acești evrei erau ortodocși. Pe această bază, au apărut conflicte. Boemului Isaac Mayer Wise i se atribuie fondatorul iudaismului reformator american.

Care este baza reformismului? Care este motivul acestui fenomen în iudaism?

Răspuns: Reformismul consideră că religia ar trebui lăsată ca un fel de fundal în care îi unește pe oameni. Și acolo unde nu se unește, trebuie eliminat. Este necesar să îndepărtați religia ortodoxă din societate pentru că o împarte în clanuri, clase etc.

Chiar și în Rusia, existau diferiți rabini în sate care difereau în interpretările lor despre iudaism și în orice altceva. Și cu atât mai mult, evreii din Est și din Vest, Litvak și Hasidim din Belarus. Firește, toate acestea au împiedicat unificarea.

Pe de altă parte, evreii americani doreau o utilizare pur mercantilă a originii lor pentru binele lor și, prin urmare, au căutat să înmoaie parțial tradiția. Vedem că de-a lungul anilor, societatea evreiască americană a păstrat mai mult sau mai puțin o formă indiferentă.

Desigur, diferența dintre evrei este foarte mare, dar este privită în funcție de portofel, ca și restul societății americane. De exemplu, în sinagogi există anumite locuri pentru cei care fac donații mari, pentru cei care nu pot plăti atât de mult, pentru indivizi speciali și pentru oamenii obișnuiți, care nu pot fi într-o casă de ședințe. Americanii, cu diviziunea lor inerentă a unei persoane după buzunar sau rang, o fac destul de necerimonios, ceea ce lasă o amprentă asupra iudaismului american modern.

Dar, pe de altă parte, acest lucru a dus la faptul că astăzi acest iudaism, în principiu, nu există. A devenit așa-numitele trei zile iudaice pe an, când oamenii vin la sinagogă doar în zilele de sărbători: Yom Kippur, Rosh Hashanah, Paște etc.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” KabTV, 18.11.19

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel, Istorie, Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rosh Hashanah, Slichot și Yom Kippur sunt etape ale corectării sufletului. Sărbătorile pe care le celebrăm în această lume simbolizează acțiunile pe care trebuie să le facem în interiorul nostru, care se referă la fiecare persoană pe calea corectării sale.

Oricine simte nevoia să se corecteze pentru a se apropia de Creator, să se unească și să adere la El, încearcă să efectueze aceste acțiuni.

De Yom Kippur, învățăm cum să ne distanțăm de egoismul nostru, de dorința de a primi pentru binele propriu. Yom Kippur simbolizează restricție: atunci când nu folosim nimic din dorința noastră de a primi, ceea ce este indicat de cele cinci interdicții obișnuite în această zi: nu bea, nu mânca, nu te spăla și așa mai departe.

După ce restricționăm această utilizare egoistă a dorinței, trecem la etapa următoare și învățăm să dăruim de dragul dăruirii. Pentru a face acest lucru, trebuie să acoperim această dorință. Procesul de corectare a dorinței, care îi permite să efectueze acțiuni de dăruire, se numește Sukkot.

De Yom Kippur, am decis să nu folosim această dorință și nu am mâncat sau nu am băut – totul a fost doar „nu face.” Acum învățăm cum să transformăm această dorință de a primi într-un instrument care ne permite să începem să dăruim, să îndeplinim acțiunea lui Bina, a credinței. Sukkah, paiele, Schach, acoperișul, simbolizează această corectare. Vrem să ne acoperim egoismul, dorința de a primi, pentru că am decis deja că nu putem intra în spiritualitate cu el așa cum este.

Pe de altă parte, nu avem decât această dorință: egoismul este tot ceea ce sunt. În ce formă poate fi folosită dorința de a primi, astfel încât acțiunea să fie ca dăruire? Pentru a face acest lucru, avem nevoie de calitățile lui Bina, credința.

Sukkah este conexiunea dintre noi, sufletul pe care îl asamblăm, care ajunge la dăruire reciprocă și este umplut cu lumina Hassadim sub umbra credinței. Umbra provine de la acoperișul construit deasupra noastră, un ecran, care arată că nu vrem să primim nimic de la Creator, ci vrem să fim ca El.

De Rosh Hashanah, am decis să urmăm calea corectării, iar de Yom Kippur, am făcut o restricție. Acum începem să construim Kli-ul lui Bina, dăruire de dragul dăruirii. Iar apoi vom ajunge la un Kli complet care poate primi pentru a dărui.

Vrem să-L revelăm pe Creator care umple toată realitatea, să-L simțim, să-L înțelegem și să ne conectăm pentru totdeauna cu forța superioară care controlează întregul univers. Toată omenirea trebuie să atingă acest obiectiv, iar apoi această lume corporală va dispărea. Toate senzațiile noastre fizice se vor topi și ne vom ridica la nivelul spiritual, la adevărata realitate în care vom exista veșnic.

Construirea unui Sukkah este prima etapă a corectării sufletului. Zece dorințe egoiste se conectează împreună în dăruire reciprocă și construiesc o forță altruistă comună între ele, astfel încât Creatorul să poată îndrepta lumina Hassadim asupra lor prin intermediul acestei conexiuni. Aceasta înseamnă că sunt în Sukkah.

Apoi ei adaugă din ce în ce mai mult dorinței de dragul dăruirii, ies din Sukkah și vin să primească lumina soarelui, adică lumina Hochma de dragul dăruirii. Cu toate acestea, prima etapă este de a ajunge la Kli-ul Bina, credință, dăruire pentru a dărui între toți prietenii și de la ei la Creator. Pentru asta este dedicată sărbătoarea Sukkot.

Din lecția zilnică de Cabala 30.09.2020, „Sukkot“

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Descifrând cartea lui Iona, profetul mântuirii”

Ziua Ispășirii, Yom Kippur, este considerată cea mai solemnă zi din calendarul evreiesc, dar știm de ce? Răspunsul stă în Cartea profetului Iona. Citirea sa, ca parte cheie a rugăciunii în această zi special, este menită să descopere codul pentru salvarea umanității și, făcând asta, mântuindu-ne pe noi înșine – poporul evreu.

Povestea lui Iona vorbește despre un profet care a încercat mai întâi să se ferească de misiunea sa, dar în cele din urmă s-a pocăit. Misiunea sa a fost să salveze orașul Ninive, ai cărui locuitori nu erau evrei. Având în vedere starea precară a lumii de astăzi, ar trebui să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei povești și a semnificației ei pentru fiecare persoană de pe Pământ, în special pentru noi, evreii, și asupra rolului nostru față de întreaga umanitate.

În poveste, Dumnezeu îi poruncește lui Iona să le spună oamenilor din Ninive, care au devenit foarte răi unii cu alții, să își corecteze relațiile dintre ei, dacă doreau să supraviețuiască. Cu toate acestea, Iona a renunțat la rolul său și a fugit pe mare cu o corabie, într-un efort de a scăpa de porunca lui Dumnezeu, făcând marea să se dezlănţuie și aproape să scufunde nava. În culmea furtunii, Iona a mers să doarmă, detaşându-se de tumult și lăsându-i pe marinari să se descurce singuri. Treptat, ei au început să bănuiască că cineva dintre ei a fost cauza furtunii și zarul a căzut asupra lui Iona, singurul evreu aflat la bord.

Lumea de astăzi este similară cu corabia lui Iona. Acum, marea din jurul nostru se dezlănțuie, iar marinarii, care sunt întreaga omenire, dau vina pe evreul de la bord pentru toate necazurile lor. După cum este scris, „Nici o nenorocire nu vine în lume decât pentru Israel” (Yevamot 63) și așa cum scrie cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „acestea cauzează sărăcie, ruină, jaf, ucidere și distrugere în întreaga lume” ( Introducere la Cartea Zohar).

O lumina către natiuni

Putem fi mai înțelepți decât Iona și să evităm loviturile, acţionând și unindu-ne de bunăvoie, pentru a neutraliza tot răul. În carte, Iona le spune marinarilor să-l arunce peste bord, pentru că numai asta va calma marea. Fără tragere de inimă, marinarii se supun și furtuna se calmează. O balenă îl înghite pe Iona și timp de trei zile și trei nopți rămâne în abdomenul ei, analizându-și acțiunile și deciziile. El imploră pentru viață și jură să-și îndeplinească misiunea.

La fel ca Iona, fiecare dintre noi poartă înăuntru ceva care stârnește lumea. Noi, poporul Israel, purtăm o metodă pentru realizarea păcii prin conexiune. Unitatea este însăși rădăcina ființei noastre. Este ceea ce ne face popor pentru că am fost declarați națiune, numai după ce ne-am angajat să fim „ca un singur om cu o singură inimă”, când “am stat în fața Muntelui Sinai și ne-am străduit să ne iubim aproapele ca pe noi înșine”. Astăzi trebuie să resuscităm această legătură pentru că oriunde mergem, această putere neexploatată destabilizează lumea din jurul nostru, pentru a ne obliga să ne unim și să deschidem conducta bunătății și a liniștii.

Așa cum separarea actuală dintre noi proiectează separarea către întreaga umanitate, unitatea dintre noi va radia și pentru restul națiunilor, inspirându-i să se unească. Aceasta va înzestra omenirea cu forța necesară pentru a realiza o conexiune mondială. Acesta este sensul de a fi „lumină pentru națiuni”. Așadar, singura întrebare este dacă ne asumăm responsabilitatea, sau preferăm să fim aruncați peste bord, pentru a accepta ulterior îndeplinirea sarcinii noastre.

Dacă vrem să punem capăt necazurilor noastre, să scăpăm de antisemitism și să avem o viață sigură și fericită, trebuie să ne unim și astfel să oferim un exemplu de unitate pentru toate națiunile. Astfel vom aduce pace și liniște lumii. În caz contrar, ura națiunilor față de noi va continua să crească. Prin urmare, poporul Israel trebuie să devină un model pentru lume. Rav Kook, primul rabin șef al Israelului, a explicat-o în cartea sa, Orot Kodesh (Luminile sacre), „De vreme ce am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost ruinată cu noi, vom fi reconstruiți de iubirea necondiţionată și lumea va fi reconstruită cu noi”.

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Religia este un factor care divide societatea

Întrebare: La o sută de ani după relocarea evreilor germani în America, evreii ruși au început să ajungă.

În conformitate cu scriitorul american Stephen Birmingham, evreii germani au fost deja respectabili, bine îmbrăcați, cu aspect burghez și bogați, iar noii imigranți din Europa de Est erau zdrențuroși, împovărați, purtând activ sarcina culturii lor, în suferință aprigă și pogromi. Ei erau socialiști idealiști.

Evreii germani erau foarte speriați de ruși, în special de ideea lor de organizare de uniuni de comerț. Așadar, dezacorduri au apărut între ei, dar nu pe teren religios ci mai degrabă pe teren social.

Actorul american faimos Kirk Douglas care vine dintr-o familie de evrei belaruși a notat că anti-semitismul a fost uneori cel mai puternic printre evrei, în particular cu evreii germani care urau evreii ruși și polonezi.

De ce dezacordul dintre evrei este nu numai pe teren religios ci de asemenea și pe teren social?

Răspuns: Religia noastră nu unește evreii. Din contra, îi face pe toți să fie individualiști deoarece nu este construită pe fundația adevărată a iudaismului care spune “iubește-ți aproapele ca pe tine însuti”, deasupra tuturor diferențelor.

Religia crede că un evreu trebuie să împlinească tot ce este spus în “Shulchan Aruch” (Codul legilor), iar prin asta el își va asigura viitorul în lumea aceasta și în lumea următoare. Tot restul nu contează.

Întrebare: Tradițiile externe pot uni oamenii?

Răspuns: Tradițiile externe divid.

Întrebare: De ce este cel mai puternic anti-semitism printre evrei?

Răspuns: Un evreu este o persoană care trebuie să arate întregii lumi calea către unitate, către “iubește-ți aproapele ca pe tine însuti”, să se ridice deasupra tuturor diferențelor pe care iubirea le acoperă. Noi trebuie să fim o lumină pentru națiunile lumii. Și dacă noi nu suportăm asta, atunci suntem în dezbinare și toată lumea ne urăște.

Și de unde primim mesajul corect dacă noi nu primim educația adecvată? Religia nu spune nimic despre asta. Din contra, ne pune unul împotriva celuilalt: aceștia sunt sefarzi, aceștia sunt negri, aceștia sunt albi, aceștia sunt estici, aceștia sunt vestici și așa mai departe. Totul este construit pe a aduce maximum de dezbinare în societate.

Până în această zi noi vedem asta printre evreii ortodocși. Cu cât este mai ortodox un evreu, cu atât mai mult este atașat de clanul său îngust, în măsura în care a te căsători cu alții este o mare problemă. Doar în anii recenți, undeva, cumva, asta s-a atenuat, dar totuși nu în comunitățile strict ortodoxe.

În același timp, partea nereligioasă a societății în Israel și chiar și în America, este absolut indiferentă față de diferite părți ale societății și este gata să se unească cu ele.

Asta arată clar cât de mult divide societate în clase și grupuri și cum o îndepărtare de religie atrage oamenii să fie mai conectați unul cu altul.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 11/18/19

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 591 – Înapoi la natură

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Îndepărtarea de natură în secolul al XX-lea datorită dezvoltărilor tehnologice ne-a transformat în mașini fără emoții. Oamenii tânjesc să se întoarcă la natură și să-i redescopere puterea interioară. Legat de aceasta simțim o lipsă și nevoia de a găsi un echilibru între lucrurile naturale și progres, atât mental cât și fizic. Când simțim o atracție pentru puterea interioară din natură, transcendem ego-ul și ne conectăm la divinitate. Este ca atunci când tatăl nostru Avraam a privit cerul și stelele; el a căutat puterea supremă.

Din „New Life 591 – Înapoi la natură” KabTV, 30.06.2015

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Procesul cercurilor construiește relații puternice și rezolvă situațiile de conflict. Promovează deschiderea față de dialog și schimbarea motivației de la exterior ( cum ar fi, sub un bici) la interior acolo unde o persoană înțelege deja de ce ar trebui să facă ceva. Oamenii muncesc cu rădăcina problemei, egoismul lor și nu doar cu problemele exterioare. În plus, cercurile formează o viziune sistematică.

Concluzia: Metoda cercului nu este eficientă doar pentru comunicare, luarea deciziei și rezolvarea conflictului ci este de asemenea baza pentru a crea o societate a viitorului.

Comentariul meu: Sigur. Și noi trebuie să ne îndreptăm spre asta.

Întrebare: Consideri masa rotundă ca singura metodă care va fi folosită de toată lumea sau mai sunt alte metode?

Răspuns: Nu. Cu excepția cercului, nu este nimic. Noi ar trebui să ne străduim să aplicăm această metodologie oriunde este posibil, în toate sferele de activitate unde sunt implicate mai mult de o persoană.

Întrebare: Tu și profesorul tău ați folosit de asemenea această metodă?

Răspuns: Eram doi dintre noi și el s-a gândit că eram un grup.

Întrebare: Deci chiar și două persoane pot munci conform cu metoda cercului?

Răspuns: Da. Așa este spus: Minimul celor mulți este doi”.

Mesele rotunde există pentru a aduce o persoană, un grup de oameni, chiar și întreaga umanitate, la o stare similară cu legea integrală a naturii. Dacă ei se unesc cu adevărat și vor să rezolve o problemă, atunci ei pot veni cât de aproape posibil de soluția corectă sau cel puțin de cea mai mare rezoluție în a rezolva această problemă.

De pe KabTV “Abilități de management” 7/9/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “O Sukkah a păcii pentru întreaga lume”

Vă rugăm să rețineți că postările de pe bloguri sunt contribuiţii ale terților. Opiniile, faptele și orice conținut media din acestea sunt prezentate exclusiv de către autori și nici The Times of Israel, nici partenerii săi nu își asumă nicio responsabilitate pentru acestea. Vă rugăm să ne contactați în caz de abuz. În caz de abuz, raportați această postare.

Acesta este un sezon de neuitat al sărbătorilor evreiești. Sărbătoarea Sukkot din acest an va fi caracterizată de restricții în felul în care este sărbătorită de obicei, din cauza pandemiei. Adunările tradiționale extinse și ospitalitatea vor trebui să aștepte. De ce se desfășoară astfel evenimentele? Pentru a ne determina să reflectăm și să ne dăm seama că situația noastră cu pandemia nu vine ca o lovitură de pedeapsă, ci ca un apel de trezire pentru a analiza starea de ură și diviziune dintre noi. Prin menținerea separării noastre fizice, natura încearcă să inverseze starea noastră de separare și să ne apropie inimile una de cealaltă, pentru construirea unei adevărate Sukkah de iubire și unitate, care să acopere întreaga umanitate pentru un bun viitor.

Festivalul Sukkot (Sărbătoarea Corturilor) este considerat o sărbătoare plină de bucurie. Anul acesta nu există niciun motiv să ne simțim diferit, întrucât ni s-a oferit o oportunitate extraordinară de a analiza tratamentul defectuos reciproc dintre noi și de a-l corecta. Pentru aceasta, trebuie făcută o analiză profundă a sufletului. Este similar cu nevoia unui diagnostic precis înainte de a putea primi medicamentul potrivit, pentru a-și reveni complet dintr-o boală.

Suntem obișnuiți să ne trăim viața într-un parteneriat confortabil cu ego-ul nostru. Cu toată onestitatea, nu putem face pe victimele ca și cum am fi niște miei nevinovați pentru sacrificare, care au fost fără să vrea, sub controlul acțiunilor noastre egoiste față de ceilalți, ca și când am fi fost fără cuvânt sau liber arbitru. Comportamentul nostru egoist este intenționat și ne-a îndeplinit interesele egocentrice, chiar dacă acestea au fost în detrimentul celor din jurul nostru. Prin urmare, natura ne semnalează că nu suntem demni să stăm împreună într-o Sukkah comună și să-i întâmpinăm pe Ushpizin(oaspeți) până când nu corectăm modul în care relaționăm unii cu alții. Virusul ne învață că, în lumea noastră interdependentă, supraviețuirea întregii civilizații este în pericol, dacă nu considerăm drept obiectivul nostru principal cooperarea în beneficiul nostru reciproc

Conform înțelepciunii Cabalei, umanitatea intră într-o etapă de dezvoltare numită „Ultima generație”. Aceasta se referă la un proces treptat de schimbare, în timpul căruia o nouă societate trebuie construită, în așa fel încât funcționarea ei să corespundă și să se alinieze legilor naturii, ceea ce înseamnă că va fi în conexiune și echilibru cu natura. Această nouă societate trebuie să știe să se gestioneze corect pentru a ajunge la o stare echilibrată. Această perioadă de tranziție oferă o cale de intrare în prima generație, care începe să realizeze adevărata iubire față de ceilalți. Cu toate acestea, până la atingerea acestei stări, starea opusă este dezvăluită în fața ochilor noștri – una a atitudinilor și acțiunilor exploatatoare și nesăbuite. Această stare neplăcută de separare este dezvăluită, ca noi să privim în noi înșine, să vedem daunele pe care le provocăm și să cerem ajutor de la forța superioară care controlează toată realitatea, pentru a face o corectare.

Sukkot simbolizează frumosul proces de schimbare interioară a atributelor noastre egoiste, în timpul căruia luăm „resturile hambarului și a vinăriei” – elemente care reprezintă calitatea iubirii pentru ceilalți și care acum ni se par a nu avea nici o valoare – și le ridicăm deasupra capetelor noastre ca cele mai prețioase și mai importante atribute, ca un acoperiș care ne acoperă de soarele arzător. Sukkot este o chemare să ieșim din „casa” noastră egoistă confortabilă, adică iubirea noastră de sine și să construim o nouă structură, o Sukkah, simbol al noii lumi pe care o putem crea dacă dobândim calitățile de dăruire și frăție.

Prin urmare, adevăratul sens al acestui festival este de a construi o nouă realitate, de înțelegere și susținere reciprocă – o Sukkah de pace – prin forța pozitivă pe care o generăm prin unitatea noastră. Noi, poporul evreu, trebuie să fim un exemplu de coeziune, și să deschidem calea pe care să o urmeze alții, adunând întreaga lume sub un mare acoperiş de stuf, în care vom fi uniți ca unul singur. Când se va întâmpla acest lucru, locuința temporară a Sukkah va fi finalizată ca spațiu comun pe care îl facem unul pentru celălalt în inimile noastre, asigurând umanității o viață sănătoasă și o coexistență fericită, sub un singur acoperiș global.

Sarbatori Fericite!

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Un timp al urii, un timp al iubirii”

Înțelepții noștri au scris despre timpul nostru în multe locuri, cum ar fi în Masechet Sanhedrin, Masechet Sotah și Tikkuney Zohar. Ei au scris că, în vremea noastră, „Insolenţa va crește … fața generației este ca fața câinelui, drepții vor fi aruncați, înțelepciunea autorilor va rătăci și drepții vor fi năpăstuiți”. Într-adevăr, trăim într-un moment de insolență, vanitate, anularea celuilalt, dar în principal ură.

Dar nu trăim într-o perioadă rea. Ura dintre noi s-a ascuns tot timpul în noi, dar circumstanțele de acum au dezvăluit-o. Acum, după ce a fost dezvăluită, ne invită să o reparăm, să ne reparăm aversiunea cu grijă și compasiune și să construim poduri de iubire, deasupra urii noastre reciproce. Și întrucât întreaga lume trece prin acest proces, este un semn că întreaga lume este gata să transforme toată ura în iubire.

Rasa umană este unică. Avem o vocație – să construim în mod conștient o societate ai cărei membri se simt ca un întreg, unit. Această unitate ne va conduce la un nou nivel expansiv de conștientizare: conștientizarea întregului univers și nu numai. Acesta este motivul pentru care omenirea a devenit din ce în ce mai conectată.

Până în prezent, acest proces a avut loc „de unul singur”, fără participarea noastră conștientă. Pentru a lansa etapa finală, în care întreaga umanitate se conectează, trebuie să participăm cu toții. Acesta este motivul pentru care loviturile de astăzi, cum ar fi epidemia de coronavirus, sunt de natură globală, pentru a ne împinge să acționăm ca unul la nivel global, și să dezvoltăm conștiința globală.

Natura nu poate face munca pentru noi, iar noi nu vom deveni conștienți. Poate dezvălui sfărâmarea, ura dintre noi, dar nu poate construi puntea iubirii. Aceasta este sarcina noastră, sarcina generației noastre. Manifestarea urii este chemarea naturii de a ne manifesta iubirea. Dacă amânăm răspunsul nostru, ea ne va atenţiona mai puternic, dezvăluind mai multă ură. Dacă îmbrățișăm chemarea și ne alăturăm procesului, atunci iubirea va acoperi ura și ne va umple de o bucurie atât de mare despre care nu am știut niciodată că există.

Dar nu va fi sfârșitul procesului. Pentru a ne dezvolta și mai mult, natura ne va dezvălui în noi o ură și mai profundă și mai vicioasă, pe care în prezent nu o putem vedea sau simți. Și ea va apărea numai pentru a o acoperi cu iubire. Pe măsură ce procesul continuă, vom crește la niveluri din ce în ce mai ridicate de conexiune, grijă și iubire, până când vom fi cu toții cu adevărat ca unul.

Acesta este motivul pentru care un timp al urii este întotdeauna un timp pentru iubire, pentru a construi iubirea deasupra urii.

Filed under: Coronavirus, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→