Când mă restricţionez pentru a-mi îngriji aproapele, nu sunt îngrijorat de propria mea bunăstare în secret. Pur și simplu nu mă gândesc la mine. Această corectare este efectuată în mine de către lumină. Asta înseamnă să te ridici deasupra dorinței, să împlinești prima restricție și să dobândești calitatea dăruirii. Toate acestea sunt rezultatul exclusiv al acțiunii luminii.

Grija mea pentru aproapele meu nu este în niciun fel legată de nevoile materiale. Continui să mănânc, să beau, să dorm și să-mi ofer toate necesitățile. Problema constă în dorință, în atitudinea mea interioară față de acest act.

De exemplu, aș putea dori cu ardoare să ajut o persoană bolnavă, să o hrănesc și să-i dau să bea, dar medicii nu-i permit nimic mai mult decât o bucată de pâine și un pahar de ceai. Astfel, chiar dacă aș dori să-i ofer o masă copioasă și am capacitatea de a face acest lucru, sunt limitat.

Așadar, se dovedește că totul este o chestiune de intenții. Ne construim relațiile, garanția reciprocă dintre noi, nu pe o bază artificială. De aceea pare imposibil să realizăm dăruirea și unitatea, imposibil să ne detașăm de grija pentru noi înșine și să ne gândim doar la semeni fără să ne facem griji chiar și pentru lucrurile esențiale. Dar aceste lucruri esențiale îmi sunt furnizate de alții, astfel încât să mă pot pur și simplu întreține. În garanţia noastră reciprocă, ei au grijă de nevoile mele materiale și 100% de succesul meu spiritual.

Toate acestea trebuie aranjate corespunzător. Cine sunt prietenii? Ei primesc dorințe care sunt corectate de lumina care se întoarce la sursă. Nimic aici nu este produs prin propriile noastre eforturi. Eforturile trebuie investite doar pentru a atrage lumina, care va veni și ne va corecta. Este pur și simplu ridicol să credem că vom acționa în dăruire prin noi înșine. Poate omul să sară mai sus decât propriul cap?

Problema noastră este că în toate acțiunile noastre, nu țintim spre lumină. Credem că acțiunea în sine va aduce rezultatul, că dacă ne îmbrățișăm unii pe alții, vom ajunge să ne iubim aproapele. Dar nu! Trebuie să îmbrățișăm cu intenția ca prin aceasta, lumina să vină și să ne lege într-o îmbrățișare interioară.

Totul se realizează prin lumina care se întoarce la sursă. Uităm de cel mai important element – singura Forță care acționează în realitate.

Pare foarte dificil și imposibil să conectăm într-un singur întreg garanția reciprocă, adeziunea, unitatea, semenii, dăruirea și nevoia urgentă, astfel încât acestea să devină un singur vas pentru revelația dăruirii absolute, adică revelația Creatorului către creație. Și motivul este doar acela că nu invocăm Forța care va construi această stare pentru noi. Credem în mod eronat că o putem crea singuri.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.07.2011, Scrierile lui Baal HaSulam, „Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Empatia este capacitatea de a simți emoții care corespund emoțiilor altui om, iar compasiunea este simpatia pentru suferința altcuiva.

Răspunsul meu: Este ca și cum te-ai muta în interiorul unui alt om și i-ai simți experiențele.

Întrebare: Cum poate cineva să dezvolte acest lucru în sine? Din câte înțeleg eu, dacă acest sentiment ar fi cultivat, am trăi diferit.

Răspuns: Da, atunci am educa oamenii în consecință. Cred că acest lucru este posibil. Pur și simplu nu ne implicăm în acest lucru. În general, de la 13 la 14 ani, oamenii sunt deja capabili să simtă profund suferința altei persoane. Și trebuie să fie educați pentru asta.

Comentariu: Acest lucru ar schimba absolut, complet, lumea.

Răspunsul meu: Desigur, fără îndoială.

Întrebare: Deci, compasiunea poate fi cultivată la un om?

Răspuns: Se poate cultiva înțelegerea compasiunii pentru un alt om și se poate oferi unei persoane capacitatea de a înțelege cum să îl perceapă până la punctul în care, în compasiunea sa, ea va putea împărtăși suferința altcuiva, o va lua parțial asupra sa, și prin urmare, va neutraliza suferința celuilalt.

Întrebare: Și nu te vei epuiza făcând asta?

Răspuns: Nu, pentru că prin neutralizarea suferinței lor prin participarea ta, prin empatia ta și prin compasiunea ta, îi împarți treptat suferința în multe părți mai mici, și în acest fel, omul se calmează. Și făcând acest lucru, poți conduce întreaga lume către echilibru, către o stare interioară care poate fi deja numită fericire.

Întrebare: Deci, dacă compasiunea ar fi împărtășită în mod egal între toți locuitorii Pământului, ar aduce ea fericire lumii?

Răspuns: Da, exact asta trebuie să realizăm în unitatea noastră. Pentru că în principiu, ne confruntăm cu siguranță cu probleme foarte serioase. La urma urmei, egoismul crește, iar lumina superioară se dezvăluie din ce în ce mai mult în raport cu egoismul nostru. Adică, legat de egoismul nostru, vom simți presiuni tot mai mari într-o asemenea măsură încât, dacă nu ne putem uni și împărtăși totul între noi, nu vom putea să-l suportăm.

Întrebare: Acum înțeleg esența a ceea ce spuneţi mereu: „Unitate, conexiune, gânduri bune și relații bune”. Fundamentul tuturor acestora este compasiunea, nu-i așa?

Răspuns: Da, dar practic nici măcar nu este compasiune. Este împărtășirea enormei suferințe: opoziția dintre dorința enormă și lumina enormă care este menită să umple acea dorință și lipsa intenției „nu pentru sine”, care ar permite luminii să umple dorința.

Întrebare: Deci, împlinirea este posibilă doar dacă este de dragul altora?

Răspuns: Da, de aceea avem nevoie de echilibru aici. Acest lucru se poate întâmpla doar prin înțelegerea modului de a învăța compasiunea, cum şi de a împărtăși opoziția dintre împlinirea absolută și golul absolut între toți.

Bineînțeles, nu va ieși nici mai puțin, nici mai rău. Dar dacă vrem să fie împărtășită în acest fel, atunci contradicția în sine dispare. Aceasta este calitatea specială a unității.

Întrebare: Și apoi, vine această fericire?

Răspuns: Da, în acel moment, senzația de opoziție, imposibilitate și strigăt interior se transformă în sațietate, în ceva superior, în plăcere. Nu mai există nicio diferență între durerea enormă și plăcerea enormă. Ele se contopesc într-una singură.

Întrebare: Și ce devine, atunci, durerea în acest caz?

Răspuns: Se transformă în plăcere pentru că le-ai echilibrat una cu cealaltă.

Comentariu: Acesta este ceva cu adevărat elevat.

Răspunsul meu: Așa se întâmplă, la un nivel superior.

Întrebare: Deci durerea ne este dată pentru a o transforma în plăcere?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Și cea mai mare durere devine în cele din urmă cea mai mare plăcere?

Răspuns: Da, dacă știi cum să împaci aceste contrarii, primești plăcere.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am depus un efort  mare să ne adunăm. Am primit impresii puternice unii de la alții. Dar cu toate acestea, vrem să adăugăm ceva în plus pentru a fi mai aproape de text și de ceea ce se întâmplă. Ce altceva putem adăuga în afară de marele efort pe care l-am depus deja pentru a ne reuni fizic?

Răspuns: Deschideți-vă inima comună, intrați în ea și îndreptați acest punct comun spre centrul întregii realități, centrul întregii creații.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.08.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că trebuie să construim vas [Kli] al celei de-a patra faze și apoi să primim lumina celor trei faze anterioare în aceasta. Cum este construită a patra fază în munca noastră comună?

Răspuns: Dorim să ne apropiem de Creator, ne înălțăm rugăciunile, dorințele și cererile pentru ceea ce ne lipsește pentru a fi similari cu El în calități. Acest lucru îl influențează pe Creator, și în acest fel, El schimbă dorințele noastre din noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost doar un singur student, Chaim Vital, care a înțeles învățătura lui ARI, și nu ceilalți? De ce anume el?

Răspuns: Este imposibil de știut de ce a fost aranjat așa de sus cu sufletele. Baal HaSulam scrie despre sine că nu știa de ce i s-a acordat o astfel de misiune.

Dar trebuie să înțelegem că doar din perspectiva noastră pământească se pare că există suflete alese și suflete neimportante, „secundare”, pentru că privim prin prisma egoismului nostru.

Totuși, când vine vorba de spiritualitate, nu există mare sau mic. Acolo totul se măsoară în dăruire, iar cel mai mare este cel care dăruiește cel mai mult, cel care slujește tuturor, stă mai jos decât toți și le oferă sprijin și fundație.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.07.2010, Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 39

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când citim cărţi cabaliste, este necesar să căutăm întotdeauna legătura dintre rădăcină și ramură?

Răspuns: Trebuie să rămânem în această stare tot timpul; altfel, nu vom pătrunde în material și nu vom absorbi ceea ce se spune acolo.

Întrebare: Cum ne putem conecta la unica rădăcină comună tuturor atunci când studiem Studiul celor Zece Sfirot?

Răspuns: Rădăcina noastră este Creatorul. Trebuie să ne străduim să-L facem cât mai reciproc posibil pentru toți, conectându-ne între noi și în El.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul „să mulțumească pentru rău la fel ca pentru bine”?

Răspuns: RABAŞ dă exemplul unui tată care îi dă fiului său un dolar în fiecare zi, iar într-o zi îi dă brusc cinci dolari, spre marea bucurie a fiului. Iar a doua zi, se întoarce la a-i da doar dolarul obișnuit.

Așadar, de ce se comportă tatăl așa cu mine? El vrea să mă raportez la el cu iubire, iar deficitul de patru dolari, care îmi lipsește acum, ar trebui să-l compensez cu  iubirea mea, cu dăruirea mea! Să nu mă uit la cât primesc de la El, ci la cât de mult Îi pot mulțumi.

Din cauza faptului că am primit brusc cinci dolari de la El, mi-am extins dorința, dar din perspectiva primirii. Și acum pot să umplu această dorință suplimentară cu dăruire. Adică, El mi-a dat oportunitatea de a-mi extinde dorințele și de a mă ridica la o dăruire mai mare.

Dar trebuie să lucrez la asta. Tot timpul, în fiecare zi, am primit un dolar și am fost recunoscător tatălui pentru acel dolar. Și dintr-o dată, într-o zi tatăl mi-a dat cinci dolari. Dorințele mele s-au extins, am primit o plăcere mai mare și firește, i-am fost recunoscător tatălui. Dar pentru ce i-am fost recunoscător? Pentru că am primit cei patru dolari în plus!

A doua zi, de la înălțimea de ieri, cu un apetit mărit, mă așteptam deja să primesc din nou cinci dolari, dar primesc același dolar ca înainte. Acum simt o dorință goală de patru dolari. Ce să fac cu ei? Să-i umplu cu lumina iubirii, lumina dăruirii, a recunoștinței!

Acum înțeleg că tatăl îmi dăruiește oportunitatea de a-I dărui Lui tocmai în acest vas gol, umplându-l cu lumina Hasadim în loc de Hochma. El îmi umple dorința cu lumina Hochma, iar eu o umplu pe a Lui cu lumina Hasadim. De unde altundeva ar putea veni posibilitatea de a dărui, dacă El nu-mi golește dorința?

Cum aș putea să-I mulțumesc și să mă conectez cu El și mai puternic, să devin mai asemănător cu El, dacă El nu mi-ar da mai întâi o împlinire mai mare și apoi să mi-o ia? Și apoi din nou să dau mai mult și din nou să golesc totul. După cum se spune: „Îmbrăcămintea luminii și plecarea ei creează un vas potrivit pentru utilizare.” Acum am un vas.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.07.2011, Scrierile lui Rabaș – Art.798,1949-Meritul celui mic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Suferința ne ajută să ne ajustăm direcția către Creator. În plus, trebuie să fim constant pregătiți să auzim vocea Creatorului. Cum funcționează acestea împreună?

Răspuns: Suferința, într-un fel, ne mișcă înainte. Dar ceea ce contează cu adevărat este dacă această suferință vine nu din egoismul nostru, ci din faptul că nu ne simțim locul potrivit în creație, în toată Malchut. Dacă nu suntem la locul nostru, o simțim ca pe o lipsă de echilibru al forțelor. Prin urmare, trebuie să încercăm să ne adunăm pe noi înșine, simţirile noastre, obiectivele noastre și să ne străduim spre Creator într-un mod mai corect.

Întrebare: Nu ne pregătim noi în fiecare zi să auzim vocea Creatorului?

Răspuns: Asta trebuie să vă întrebați. Totul depinde de cât de conectați sunteți unii cu alții și dacă formați un Kli, un grup de zece, îndreptat către Creator și cu dorința de a vă apropia de El.

Întrebare: Deci, disponibilitatea de a auzi vocea Creatorului nu este dorința mea personală, ci una de grup?

Răspuns: Atât a ta personal, cât și a grupului. Principalul lucru însă, este dorința grupului.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 13/08/25, „Sensibilitate la chemarea Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În locul unde găsești Măreția Lui, acolo găsești smerenia Lui (Şamati 47). Noi suntem sub stăpânirea dorintei egoiste care acordă importanță doar plăcerii pe care o poate primi și nu poate simți ce se întâmplă în interiorul altui om. Această calitate se numește mândrie. Nu este un defect; este pur și simplu o trăsătură dată nouă de sus.

Dacă omul are o dorință egoistă puternică, dezvoltată, el nu îi simte pe ceilalți. Cu cât propria dorință este mai puternică, cu atât îl blochează mai mult în a se simți doar pe sine. Omul nu poate simți deloc cu adevărat pe celălalt; el ia în considerare doar ce pierdere sau câștig poate obține de pe urma lui.

Pentru a simți cu adevărat ce se întâmplă în interiorul altuia, trebuie să ieșim din noi înşine și să fim în lumea spirituală. Prin urmare, nu este de mirare că ne simțim cu toții detașați unii de alții. În lumea noastră, numim această trăsătură mândrie. Dar adevărata mândrie există doar în lumea spirituală, unde se trezește într-un om, în relație cu Creatorul.

Când omul începe să se corecteze, se trezește în el o dorință specială de a primi, care îl obligă să-L ignore pe Creator, să se simtă deasupra Lui și să se străduiască să conducă pe cont propriu. Aceasta se manifestă în diverse forme, împotriva cărora el primește zece lovituri cunoscute sub numele de plăgile Egiptului.

Nu-și poate coborî și smeri mândria de unul singur și are nevoie de un ajutor special de sus. Cu cât omul se smerește mai mult, cu atât dezvăluie în mod corespunzător măreția Creatorului în acel loc și cu atât descoperă cât de smerit este Creatorul.

Smerenia este un simbol al perfecțiunii. Doar cel care simte o lipsă în ceva și dorește să se umple, să se simtă în putere, cere onoare, putere și recunoașterea faptului de a fi deasupra celorlalți. Dar dacă omul este în perfecțiune, acesta este gradul de Bina și dorește doar să dăruiască (Hafeţ Hesed). Nu are nevoie de nimic, și prin urmare, nu se evaluează deloc în raport cu ceilalți!

Dimpotrivă, dacă omul se simte în perfecțiune, el dorește să transmită această simțire minunată de perfecțiune tuturor. La urma urmei, este în natura forței bune să facă bine, iar aceeași dorință de a face bine apare în creaturi atunci când acestea dobândesc o natură bună.

Asta se întâmplă cu noi dacă putem dezvălui măreția Creatorului. Și acest lucru depinde doar de noi, căci Creatorul nu se schimbă, ci doar noi ne schimbăm pentru a-L putea vedea ca fiind măreț. Și apoi dezvăluim în simțirile noastre că El este umil, pentru că noi înșine am devenit la fel. Percepem totul doar în cadrul propriilor noastre calități.

Dacă descoperim că Creatorul este măreț, înseamnă că noi înșine am devenit măreți. Și dacă dezvăluim că Creatorul este smerit, este un semn că noi am devenit smeriţi. Așa funcționează legea echivalenței de formă și așa avansăm spre cunoașterea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.10.2012, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.47 – În locul unde găseşti Măreţia Lui

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi corectată revelația răului din 9 de Av, pe 15 de Av, de sărbătoarea iubirii? La urma urmei, sărbătoarea iubirii se referă la un cuplu îndrăgostit, în timp ce 9 Av este ziua distrugerii Templelor, adică se referă la întregul popor Israel.

Răspuns: Ambele zile se referă la un cuplu îndrăgostit, doar că noi nu-l vedem. Cuplul îndrăgostit este poporul Israel și Creatorul. Toate creațiile, toată dorința de a se bucura de Creator, sunt ca o femeie, Malchut, Şchina, în relație cu care Creatorul acționează ca un bărbat, un dăruitor.

Dacă nu există unitate între noi, atunci nu putem fi un vas, un loc, pentru revelarea Creatorului, astfel încât El să poată domni în noi și să ne putem contopi într-o îmbrățișare, un sărut, în unitate spirituală. Există trei niveluri de contopire spirituală cu Creatorul: „îmbrățișarea”, așa cum se spune: „Mâna Lui stângă este sub capul meu și mâna Lui dreaptă mă îmbrățișează”, apoi „sărutul” și apoi „unirea”.

Prin urmare, acțiunile cu același nume în lumea materială simbolizează și conexiunea dintre cei care se iubesc. Iar în lumea spirituală, aceste concepte semnifică o conexiune sublimă între om și Creator.

De aceea, ziua de 9 Av simbolizează ruptura teribilă, care este cauza tuturor necazurilor și nenorocirilor. La urma urmei, binele și răul sunt determinate doar de cât de mult ne apropiem sau ne îndepărtăm de lumina superioară, de Forța superioară, Creatorul.

Ziua de 9 Av este sursa oricărei distrugeri, iar ziua de 15 Av este sursa oricărei bunătăți. Dar, din moment ce nu am atins încă această bunătate, nu simțim adevărata putere a acestei zile și o percepem ca pe o sărbătoare a îndrăgostiților obișnuiți.

În același mod, subestimăm Purim-ul și îl percepem ca pe o sărbătoare a copiilor. Din păcate, suntem încă în exil și nu vedem simptome evidente ale răscumpărării. Răscumpărarea este deja aproape, dar nu am atins-o încă și, prin urmare, nu știm ce sunt „îmbrățișarea”, „sărutul” și „unirea” spirituală.

Întreaga Tora vorbește doar despre relația acestui cuplu: umanitate și Creator, și nu despre tinere pământești care se îmbracă în haine albe și merg să danseze în podgorii în ziua iubirii, pe 15 de Av.

Din conversația din 30.07.2015, „“Viaţă nouă 600 –15 de Av – Sărbătoarea iubirii “

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→