Când mă restricţionez pentru a-mi îngriji aproapele, nu sunt îngrijorat de propria mea bunăstare în secret. Pur și simplu nu mă gândesc la mine. Această corectare este efectuată în mine de către lumină. Asta înseamnă să te ridici deasupra dorinței, să împlinești prima restricție și să dobândești calitatea dăruirii. Toate acestea sunt rezultatul exclusiv al acțiunii luminii.

Grija mea pentru aproapele meu nu este în niciun fel legată de nevoile materiale. Continui să mănânc, să beau, să dorm și să-mi ofer toate necesitățile. Problema constă în dorință, în atitudinea mea interioară față de acest act.

De exemplu, aș putea dori cu ardoare să ajut o persoană bolnavă, să o hrănesc și să-i dau să bea, dar medicii nu-i permit nimic mai mult decât o bucată de pâine și un pahar de ceai. Astfel, chiar dacă aș dori să-i ofer o masă copioasă și am capacitatea de a face acest lucru, sunt limitat.

Așadar, se dovedește că totul este o chestiune de intenții. Ne construim relațiile, garanția reciprocă dintre noi, nu pe o bază artificială. De aceea pare imposibil să realizăm dăruirea și unitatea, imposibil să ne detașăm de grija pentru noi înșine și să ne gândim doar la semeni fără să ne facem griji chiar și pentru lucrurile esențiale. Dar aceste lucruri esențiale îmi sunt furnizate de alții, astfel încât să mă pot pur și simplu întreține. În garanţia noastră reciprocă, ei au grijă de nevoile mele materiale și 100% de succesul meu spiritual.

Toate acestea trebuie aranjate corespunzător. Cine sunt prietenii? Ei primesc dorințe care sunt corectate de lumina care se întoarce la sursă. Nimic aici nu este produs prin propriile noastre eforturi. Eforturile trebuie investite doar pentru a atrage lumina, care va veni și ne va corecta. Este pur și simplu ridicol să credem că vom acționa în dăruire prin noi înșine. Poate omul să sară mai sus decât propriul cap?

Problema noastră este că în toate acțiunile noastre, nu țintim spre lumină. Credem că acțiunea în sine va aduce rezultatul, că dacă ne îmbrățișăm unii pe alții, vom ajunge să ne iubim aproapele. Dar nu! Trebuie să îmbrățișăm cu intenția ca prin aceasta, lumina să vină și să ne lege într-o îmbrățișare interioară.

Totul se realizează prin lumina care se întoarce la sursă. Uităm de cel mai important element – singura Forță care acționează în realitate.

Pare foarte dificil și imposibil să conectăm într-un singur întreg garanția reciprocă, adeziunea, unitatea, semenii, dăruirea și nevoia urgentă, astfel încât acestea să devină un singur vas pentru revelația dăruirii absolute, adică revelația Creatorului către creație. Și motivul este doar acela că nu invocăm Forța care va construi această stare pentru noi. Credem în mod eronat că o putem crea singuri.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.07.2011, Scrierile lui Baal HaSulam, „Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →