Întrebare: Este normal să te simți mândru că studiezi Cabala?

Răspuns: Mândria este inerentă tuturor. Fiecare dintre noi într-un fel, este mândru, pentru că fiecare dintre noi este unic.

Inițial a existat un vas (Kli) comun care s-a spart în miliarde de fragmente și fiecare dintre noi este o bucată individuală din el. Aceasta înseamnă că fiecare om este unic în atributele sale. Nu mai există nimeni ca ei și nu pot fi înlocuiți.

Acest fragment, această scânteie, este temelia sufletului tău. Orice altceva pe care îl dobândești (fie că te topești în alții, fie că îi apropii pe ceilalți de tine) este doar o completare la această fundație, care constă dintr-un singur punct. Dar acest punct este egoismul tău, iubirea ta de sine, simțul tău de importanță și măreție. Și este necesar!

Cabala este știința realizării corecte a dorinței de a primi. Prin urmare, în niciun caz nu trebuie să o ștergeți, să o diminuați sau să o distrugeți. Trebuie doar să învăţați să o folosiţi corect.

Se spune că “mândria unui om va fi înălțată pe calea către Creator”. Dacă sunt angajat în munca spirituală, ar trebui să mă mândresc cu ea, să mă ridic deasupra mea și să-mi simt unicitatea. Dar această mândrie trebuie să fie pozitivă, nu în opoziție cu ceilalți, ci ca un mijloc de a-i ajuta, nu dintr-un loc de superioritate, ci sprijinindu-i de jos.

Astfel, totul trebuie ghidat de iubire, ca cea a unei mame pentru copilul ei mic. Ea consideră copilul ca fiind mai important decât ea însăși. Ea nu se mândrește că poate face ceea ce copilul nu poate; ea nu se simte așa. Dimpotrivă, ea este în întregime devotată copilului. Acesta este modul în care ar trebui să ne mândrim cu munca pe care ne-a dat-o Creatorul.

Deci nu este nevoie să lupți cu mândria. În schimb, toate sentimentele inerente egoismului ar trebui să fie oglindite în altruism. Atunci totul va iesi frumos. Veți simți mândrie – mândrie din faptul că aveți un Creator atât de magnific. Veți simți acest lucru prin asemănarea voastră cu El.

Și nimeni nu va percepe asta ca fiind aroganță. Dimpotrivă, vei apărea ca un om foarte umil pentru toată lumea. La urma urmei, cu ce ar fi de lăudat? În cele din urmă, totul este făcut de Creator. Pur și simplu tu ai dezvăluit asta, în timp ce alții nu au făcut-o — încă. Aceasta este singura diferență.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este considerată Hanuca o sărbătoare pentru copii?

Răspuns: Hanuca este într-adevăr considerată o sărbătoare pentru copii, la fel ca Purim, care este chiar mai mult o sărbătoare pentru copii.

În timpul Hanuca, copiii aprind lumânări, mănâncă gogoși și cântă cântece. Fiecare poate avea propria sa menora. Sărbătoarea este considerată o vacanță pentru copii, deoarece simbolizează începutul ascensiunii unui om pe trepte spirituale.

Întreaga noastră muncă spirituală este ca o joacă, asemănătoare cu cea a unui copil, pentru că muncim constant la corectarea noastră. Avansarea și ascensiunea de la o treaptă la alta seamănă cu creșterea unui copil.

Purim este o sărbătoare și mai mare atunci când urcăm niveluri spirituale foarte înalte către corectarea completă. Aceștia sunt pași de neimaginat, care nu s-au realizat niciodată în lumea noastră!

Am trăit la nivelul “Hanuca” cu 2.000 de ani în urmă, pe vremea Macabeilor, și chiar mai devreme, timp de aproape 1.000 de ani, de la intrarea în țara lui Israel și până la pierderea ei. După ce am părăsit Egiptul, am început să dobândim atributele Hanuca, în cei 40 de ani de rătăcire în deșert.

În ceea ce privește atributul Purim, am încercat să-l atingem în perioada Primului Templu, dar am căzut rapid de la acest nivel.

Purim este o sărbătoare foarte înaltă, care urmează să vină! Nu numai că trebuie să ne întoarcem la ea, ci să o creăm, pentru că încă nu există în noi, trebuie să o aducem la ființă. Acesta este motivul pentru care este considerată o sărbătoare și mai copilărească.

De Purim, copiii și adulții se îmbracă în costume, iar adulții beau vin, lucru care este încurajat și considerat o poruncă semnificativă. Purim reprezintă iertarea tuturor păcatelor, pentru că omul atinge împlinirea poruncii supreme: iubirea.

Dacă Hanuca reprezintă o bună conexiune reciprocă între noi, atunci Purim simbolizează iubirea, atingerea corectării complete a tuturor sufletelor.

Ar trebui să ne vedem copii, care sunt în continuă creștere. O persoană care crește se numește copil.

Din KabTV Lecția zilnică de Cabala 26/12/24, “Semnificația cabalistă a sărbătorii de Hanuca”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 34-a

Cum ar trebui să ne raportăm la simţiri?

Este scris că scopul creaţiei este „a face bine creațiilor Sale”. Înseamnă că scopul este de a experimenta plăceri, de a simți bunătatea și beneficiul. Calea noastră presupune corectarea vaselor de simțire, care sunt concepute pentru distracție. Cu toate acestea, până când ne încheiem munca și ajungem la sfârșitul corectării, trebuie să ne monitorizăm constant sentimentele pentru a nu fi induși în eroare.

Atât timp cât ne lipsește un ecran spiritual (Masah), urmărirea simțirilor noastre poate duce la utilizarea excesivă a dorinței de a se bucura pentru sine. Prin urmare, trebuie să ne supraveghem constant, pentru a ne asigura că folosim corect dorința de a ne bucura; altfel, nu putem scăpa de vasele de primire.

Nu putem determina validitatea a ceva doar pe baza sentimentelor bune sau rele. De exemplu, conform unei analogii a lui Baal HaSulam, un om cu furuncul s-ar putea bucura să-l scarpine, dar procesul duce în cele din urmă la infecție și moarte.

Până la finalizarea tuturor corectărilor – atât în ​​această lume, cât și la nivel spiritual – nu trebuie să abandonăm nici măcar o clipă, îndrumarea rațiunii și conexiunea ei cu scopul creației: “Ce se întâmplă cu mine acum? Ce fac eu?”

Singura excepție este să acționăm cu o intenție clară de a ne elibera de toate definițiile și ordinea, de a ne “pierde pe noi înşine” ca în sărbătoarea de Purim. Chiar și atunci, acest lucru trebuie făcut în mod deliberat, deoarece altfel nu aduce niciun beneficiu. Omul nu poate renunța complet la supraveghere.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate ajunge la acțiunea corectă fără intenţie?

Răspuns: Fără intenție nu există acțiuni corecte.

Întrebare: Atunci, cum pot să ies din starea în care înclinaţia rea spune că nu are sens să faci ceva, că totul este inutil și că aparent poate dăuna?

Răspuns: În acest caz, ar trebui să părăsiți eforturile, să vă alăturați grupului de zece și să participați alături de ei la acțiunile lor.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/12/24, Scrierile lui Rabaș – Art.375-“Iacob a trimis”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că dobândim un ecran?

Răspuns: Înseamnă că împreună suntem capabili să muncim de dragul dăruirii, să ne ajutăm unii pe alții și să ne gândim la Creator.

Întrebare: Dar deja încercăm să lucrăm de dragul dăruirii, ajutându-ne unii pe alții.

Răspuns: Da, încercăm. Dar ne este necunoscut în ce măsură reușim.

Întrebare: Și ce înseamnă că avem un ecran?

Răspuns: Înseamnă că putem dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/12/24, Scrierile lui Rabaș – Art.303-“Încântați-i cu o clădire completă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că ar trebui să avem o conexiune serioasă, de lucru, spirituală unul cu celălalt. Puteți explica fiecare cuvânt: ce înseamnă serios, ce înseamnă de lucru și ce înseamnă conexiune spirituală?

Răspuns: Omul ar trebui să aibă o conexiune serioasă, spirituală și de lucru cu prietenii din grupul său de zece.

Serioasă – pentru că el își pune toate dorințele în conexiune și crede că acesta este cel mai critic și vital punct.

De lucru — pentru că este dispus să lucreze cu aceste dorințe, deficiențe și aspirații. Și spiritual – pentru că totul este despre atingerea următorului nivel, calitatea dăruirii.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/4/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conștientizarea că „Nu există nimeni în afară de El” m-a adus în starea în care analizez orice eveniment din viața mea din acest punct de vedere și încerc să aflu în ce scop mi se întâmplă. Ca urmare, eu exist în astfel de analize tot timpul. Este asta normal?

Răspuns: Cea mai bună analiză a stărilor noastre este aceea în care îmi amintesc că „Nu există nimeni în afară de El” și mă poziționez doar în raport cu această stare. În acest fel, mi-am ales următorul pas.

În ceea ce privește „Nu există nimeni în afară de El”, trebuie să fiu constant în analiză. În plus, în toate gândurile, dorințele mele, în orice stare, trebuie să înțeleg că Creatorul introduce tot ceea ce am în mine. Acum, după ce am stabilit că Creatorul a insuflat totul în mine, reacția mea la ceea ce se întâmplă – acesta voi fi eu.

Desigur, la început declanșează în mine o reacție automată, animalică, chiar dacă am înțeles că toate acestea vin de la Creator.

Dar apoi mai târziu, vine o reacție spirituală, dar numai în cazul în care sunt conectat cu grupul și împreună cu ei îmi elaborez reacția pentru orice stare. Aceasta este deja o reacție conștientă la nivel uman (Adam).

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul ar trebui să creadă că toate acele gânduri pe care i le aduce dorința de a primi îi sunt trimise de sus pentru că vrea să meargă pe calea dăruirii, și între timp este inactiv în muncă.

Când este evident că omul este inactiv în muncă [și nu trimite semnale ale dorinței de a merge mai departe], i se trimit gândurile străine că omul nu poate fi de acord să fie sub un astfel de control (Rabaş, articolul, 44, “Ce este un război opţional, în muncă– 2?”).

Omul începe să se simtă respins, iar acest lucru trezește o înțelegere mai profundă în interiorul său că nu mai este pe calea către scop. Își dă seama cât de jos a ajuns starea lui, ceva ce nu și-a putut imagina până acum. El vede că a abandonat scopul, nu se mai gândește la el, nu luptă pentru el sau nu-l mai urmărește activ.

Totuși, el trebuie să înțeleagă că tocmai în acest moment Creatorul lucrează cu el. Chiar dacă pare că a fost complet abandonat, că nu mai are nimic și că Creatorul nu este dispus să-i dea dorințe bune, nu este cazul.

Omul trebuie să realizeze prin studiu ajutorul prietenilor și să lucreze asupra sa că această stare este o modalitate prin care Creatorul îl apropie. El trezește emoții negative, aparent împingându-l departe, ca și cum ar “flirta” cu el. Această distanță trezește în om un dor de Creator.

După cum este scris: “Iubitul meu este ca o gazelă” care fuge, dar își întoarce capul în spate. În același mod, Creatorul aparent se ascunde, își întoarce „capul” înapoi pentru a trezi în noi un sentiment de separare.

Acest lucru este făcut în mod intenționat pentru a reaprinde dorința noastră după El. Când omul simte dorul și se străduiește să se reîntâlnească cu Creatorul, aceasta naște în el tânjire și dorință de a se agăța de Creator. Acest dor dă naștere calităților și dorințelor care îi permit să-L dezvăluie pe Creator.

Este asemănător cu modul în care în lumea noastră, ne apropiem unul de celălalt sau ne depărtăm, trezindu-ne diferite stări unul în celălalt. Creatorul folosește același principiu pentru a ne atrage în mod constant mai aproape de El, trezind în noi un sentiment de distanță și așteaptă ca noi să cerem apropierea.

Astfel, mișcarea noastră înainte este construită pe sentimentul că aparent suntem distanțați de Creator, dar acest lucru se întâmplă de-a lungul liniei din stânga. Ulterior, pe linia dreaptă, simțim că ne apropiem mai mult de El.

Pasul din stânga aduce sentimentul de separare de Creator, dar este de fapt un pas către apropiere. Se manifestă pur și simplu ca un sentiment de întuneric și distanță mai mare, ceea ce duce la o apropiere mai mare. Acest proces este natural. Ca și în lumea noastră, cu cât iubirea este mai mare, cu atât dorința este mai profundă; una nu poate exista fără cealaltă.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Rabaș – Art.44, 1990-“Ce este un război opțional, în muncă – 2”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 33-a

Pe ce ar trebui să ne concentrăm?

Ar trebui să privim doar în noi înșine, la propriile calități, și nu la lume sau la alții, pe care nu îi putem înțelege cu adevărat. Chiar și atunci când privim în interior, trebuie să facem acest lucru dintr-o perspectivă care vizează corectarea. Dacă nu ne putem examina pe noi înșine din această perspectivă, nu ar trebui să ne adâncim în propriile calități până când nu ne vom pregăti pentru o auto-analiză adecvată. Îndoielile, temerile și prudența ne ajută să percepem cu exactitate starea noastră actuală și resursele noastre.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În fiecare stare avem două linii: Creatorul și ființa creată, dăruitor și primitor.

Aceste două linii sunt opuse una față de alta; este imposibil de găsit vreo conexiune între ele. Și cu cât avansăm mai mult, cu atât aceste linii diverg mai mult.

Linia de mijloc, care se află între ele, nu este tocmai conexiunea lor. Aceste două linii ajung chiar în partea de jos, iar linia de mijloc începe deasupra, în cel superior.

Nu voi putea niciodată să conectez cele două linii în starea mea actuală, doar cu condiția să mă includ în cel superior, să mă anulez în fața Lui și să mă ridic la nivelul următor.

Când sunt deja acolo, cele două linii pe care le-am simțit înainte, la nivelul anterior, se unesc într-una și nu se mai contrazic, deși înainte erau absolut opuse.

Linia de mijloc este întotdeauna deasupra celorlalte două și se ajunge la ea ridicându-ne deasupra rațiunii, ceea ce înseamnă „la următorul nivel”. Și atunci contradicția dispare.

Ni se dau aceste contradicții intenționat, astfel încât să nu le putem face față, iar apoi ne obligă să ne ridicăm mai sus.

Din Lecția zilnică de Cabala 31/03/10, Scrierile lui Baal HaSulam Scrisoarea 13, 1925

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→