Omul ar trebui să creadă că toate acele gânduri pe care i le aduce dorința de a primi îi sunt trimise de sus pentru că vrea să meargă pe calea dăruirii, și între timp este inactiv în muncă.

Când este evident că omul este inactiv în muncă [și nu trimite semnale ale dorinței de a merge mai departe], i se trimit gândurile străine că omul nu poate fi de acord să fie sub un astfel de control (Rabaş, articolul, 44, “Ce este un război opţional, în muncă– 2?”).

Omul începe să se simtă respins, iar acest lucru trezește o înțelegere mai profundă în interiorul său că nu mai este pe calea către scop. Își dă seama cât de jos a ajuns starea lui, ceva ce nu și-a putut imagina până acum. El vede că a abandonat scopul, nu se mai gândește la el, nu luptă pentru el sau nu-l mai urmărește activ.

Totuși, el trebuie să înțeleagă că tocmai în acest moment Creatorul lucrează cu el. Chiar dacă pare că a fost complet abandonat, că nu mai are nimic și că Creatorul nu este dispus să-i dea dorințe bune, nu este cazul.

Omul trebuie să realizeze prin studiu ajutorul prietenilor și să lucreze asupra sa că această stare este o modalitate prin care Creatorul îl apropie. El trezește emoții negative, aparent împingându-l departe, ca și cum ar “flirta” cu el. Această distanță trezește în om un dor de Creator.

După cum este scris: “Iubitul meu este ca o gazelă” care fuge, dar își întoarce capul în spate. În același mod, Creatorul aparent se ascunde, își întoarce „capul” înapoi pentru a trezi în noi un sentiment de separare.

Acest lucru este făcut în mod intenționat pentru a reaprinde dorința noastră după El. Când omul simte dorul și se străduiește să se reîntâlnească cu Creatorul, aceasta naște în el tânjire și dorință de a se agăța de Creator. Acest dor dă naștere calităților și dorințelor care îi permit să-L dezvăluie pe Creator.

Este asemănător cu modul în care în lumea noastră, ne apropiem unul de celălalt sau ne depărtăm, trezindu-ne diferite stări unul în celălalt. Creatorul folosește același principiu pentru a ne atrage în mod constant mai aproape de El, trezind în noi un sentiment de distanță și așteaptă ca noi să cerem apropierea.

Astfel, mișcarea noastră înainte este construită pe sentimentul că aparent suntem distanțați de Creator, dar acest lucru se întâmplă de-a lungul liniei din stânga. Ulterior, pe linia dreaptă, simțim că ne apropiem mai mult de El.

Pasul din stânga aduce sentimentul de separare de Creator, dar este de fapt un pas către apropiere. Se manifestă pur și simplu ca un sentiment de întuneric și distanță mai mare, ceea ce duce la o apropiere mai mare. Acest proces este natural. Ca și în lumea noastră, cu cât iubirea este mai mare, cu atât dorința este mai profundă; una nu poate exista fără cealaltă.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Rabaș – Art.44, 1990-“Ce este un război opțional, în muncă – 2”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →