Michael Laitman, pe Quora: “Se simt evreii diferiti de ceilalti oameni?“

În primul rând, simțim în legătură cu ceva, pentru că nu putem discuta despre un sentiment în sine. Dacă eram doar eu, nu m-aș simți. Mă simt în relație cu mediul înconjurător, cu aerul, cu solul, cu soarele, cu florile – nu contează care este obiectul, dar a te simți înseamnă să te simți în raport cu mediul înconjurător. Așa ne regăsim în lume. Creștem de la bebeluși la adulți printr-un proces de descoperire de noi înșine în relație cu ceea ce ne înconjoară – mineral, vegetal, animal și oameni.

A ne găsi în relație cu alți oameni este de cea mai mare importanță în acest proces. Din momentul în care ne naștem, suntem înconjurați de o familie, mare sau mică, adică oameni cu care ne simțim confortabil și în siguranță și care ne tratează favorabil indiferent de felul în care ne comportăm. În raport cu familiile noastre, nu trebuie să ne examinăm, să ne micșorăm și să ne restrângem, dar putem fi așa cum suntem, comportându-ne ca un bebeluș în brațele mamei sale, simțind că lumea ne iubește. Totul este confortabil și pozitiv într-o astfel de stare.

Cu toate acestea, când creștem, ieșim din cadrul familiilor noastre și intrăm în alte tipuri de relații. Apoi trebuie să discernem de ce alți oameni, fie că sunt mai apropiați sau mai îndepărtați de noi, ne tratează într-un fel sau altul. Învățăm din astfel de relații că nu toți oamenii sunt egali în atitudinea lor față de noi și de asemenea, trebuie să-i tratăm diferit. Atunci trebuie să ne restrângem, să nu fim la fel de deschiși cu ei ca și cu familiile noastre și să nu avem încredere deplină în ei.

Printre oamenii care se raportează la noi în diverse moduri, se numără cei care sunt pur și simplu străini, ca oricine pe lume, dar există și oameni care ne tratează într-un mod specific special, nu din cauza comportamentului nostru, ci pentru că aparținem unei națiuni speciale, poporului evreu. Această atitudine față de noi poate fi pozitivă, dar în mare parte este negativă, adică dacă discutăm despre atitudinea umanității față de poporul evreu. Am discutat pe larg motivele atitudinii generale negative față de evrei în alte locuri.

Bazat pe videoclipul „Se simt evreii diferiți de ceilalți?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Temperaturile cresc, iar o colonie de furnici va trebui să ia în curând o decizie colectivă. Fiecare furnică simte căldura în creștere sub picioarele ei, dar continuă ca de obicei până când, brusc, furnicile își inversează cursul. Întregul grup se grăbește ca unul singur – a fost luată o decizie de evacuare. Este aproape ca și cum colonia de furnici are o minte mai mare, colectivă.

Un nou studiu sugerează că, într-adevăr, furnicile ca grup se comportă similar cu rețelele de neuroni dintr-un creier.

Daniel Kronauer de la Rockefeller și asociatul postdoctoral Asaf Gal au dezvoltat o nouă configurație experimentală pentru a analiza cu meticulozitate luarea deciziilor în coloniile de furnici. După cum se raportează în Procedurile Academiei Nationale de Ştiinţe, ei au descoperit că atunci când o colonie evacuează din cauza temperaturilor în creștere, decizia sa este o funcție dată atât de magnitudinea creșterii căldurii, cât și de dimensiunea grupului de furnici.

Descoperirile sugerează că furnicile combină informațiile senzoriale cu parametrii grupului lor pentru a ajunge la un răspuns de grup – un proces similar cu calculele neuronale care dă naștere la decizii.

„Am fost pionierul unei abordări de a înțelege colonia de furnici ca un sistem asemănător cognitiv care percepe intrările și apoi le traduce în rezultate comportamentale”, spune Kronauer, șeful Laboratorului de Evoluție Socială și Comportament. „Acesta este unul dintre primii pași către înțelegerea cu adevărat a modului în care societățile de insecte se angajează în calculul colectiv.” (Rockefeller University

Întrebare: Cum ați aplica acest lucru unei ființe umane? Este aplicabil unei ființe umane? Poate o persoană să ajungă într-o asemenea stare cu o altă persoană?

Răspuns: Nu. Este posibil să ajungem la această stare printr-o muncă internă extraordinară, dar nu pur și simplu instinctiv, așa cum o fac păsările, peștii sau alte animale.

Întrebare: Pentru animale este instinct, în timp ce pentru noi este muncă pentru a atinge această stare?

Răspuns: Desigur. Vedeți cum peștii din mare înoată toți într-o școală imensă care poate include sute de mii dintre ei.

Întrebare: Și omul abandonează adesea o altă persoană și fuge pentru că este rănit.

Dvs., ca un Cabalist,, credeţii că ar trebui să ajungem într-o stare în care începem să ne simțim unii pe alții astfel încât să existăm într-o singură respirație?

Răspuns: În general, asta va trebui. Dar nu se va întâmpla așa cum se întâmplă cu peștii sau păsările, ci prin chemarea noastră către Creator și rugându-L să ne conecteze în interiorul Lui. Pentru ca El să ne conecteze în mintea Lui superioară, în dorință și apoi ne vom rostogoli împreună cu El. Pentru asta vrem să ne străduim.

Deci, Creatorul va fi forța care unește, guvernează și călăuzește — totul!

Întrebare: Atunci gândurile despre mine, că mă simt fierbinte, vor dispărea?

Răspuns: Voi fi în interiorul Lui. Ce gânduri există? Totul este gata.

Întrebare: Adică sunt în întregime în interiorul Lui și mă bazez doar pe asta?

Răspuns: Da. El te-a înghițit deja. Este la fel pentru toată lumea.

Întrebare: Și atunci devenim un singur corp,o  inimă?

Răspuns: Da. Uită-te la acei pești – ei sunt în El instinctiv. Dar avem nevoie ca El să facă asta pentru noi.

Întrebare: Când vedem asta – felul în care păsările, furnicile și peștii se mișcă – de ce ni se arată asta? Să  vedem și poate chiar să-i invidiem?

Răspuns: Ca tu să vezi că există o stare de adeziune, unitate și ascultare în care fiecare se anulează de dragul fiecăruia. Scopul nostru este – în ciuda egoismului și a individualității noastre – să ajungem în aceeași stare.

Întrebare: Și dacă nu am fi înzestrați cu această individualitate?

Răspuns: Atunci am fi ca peștii sau ca păsările. Și care este raţiunea pentru asta?

Întrebare: Adică, atunci nu am simți această fericire?

Răspuns: Doar dacă vrem să o facem în ciuda noastră! Atunci simți o plăcere de a te supune Creatorului în ciuda ta, pentru a fi împreună cu toți cei de care tu vrei să te separi! Înțelegi ce tipuri de forțe opuse operează aici? Iar convergența acestor forțe opuse este tocmai atunci când ajungi la adeziunea cu cel superior.

Comentariu: Binecuvântare, după cum se spune.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Sentimentul de a nu vrea să mă conectez cu ceilalți, acest sentiment nu dispare în mine?

Răspuns: Nu. Te ridici deasupra lui.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, am rămas cu această gaură neagră în mine?

Răspuns: Desigur. „Iubirea acoperă toate nelegiuirile.” Adică, egoismul trebuie să fie întotdeauna dedesubt, iar deasupra lui există conexiune și iubire. Altfel iubirea va dispărea.

Nelegiuirile trebuie să fie acolo.

Comentariu: Suntem foarte diferiți de furnici.

Răspunsul meu: Ele nu au asta, doar lucrează calm.

Întrebare: Deci atunci, ele nu au acest sentiment de fericire? Fericire, revelație?

Răspuns: Nu, au senzatia de a-si indeplini instinctul. Adică, se simt executori și autosuficiente – dar fără plăcere.

Nouă ni s-a oferit ocazia să primim plăcere și să fim fericiți.

Comentariu: Numai atunci când ne depășim pe noi înșine.

Răspunsul meu: Numai atunci.

Întrebare: Altfel, o persoană nu poate atinge fericirea?

Răspuns: Nu.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 04.08.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Restricția înseamnă că Malchut din Ein Sof a diminuat dorința de a primi în ea. Apoi lumina a dispărut pentru că nu există lumină fără vas (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, „Restricție și linie”, „Observație interioară”, capitolul 2).

Întrebare: Ce înseamnă principiul că nu există lumină fără vas și cum se manifestă în lumea noastră?

Răspuns: Este foarte simplu. Să spunem că atunci când unei personae îi este foame, se poate bucura de mâncare. Dar în măsura în care îi scade apetitul, îi scade și plăcerea din mâncare.

Cât de mult va simți o persoană și, aș spune chiar, cât de mult va căuta o persoană plăcere în lucrurile pe care le primește, depinde de dorință.

Întrebare: Baal HaSulam, care a comentat eseul lui Ari, a studiat nevoile interioare ale unei persoane? Este aceasta baza dorințelor noastre și a vieții noastre?

Răspuns: Desigur, atât Ari, cât și Baal HaSulam au înțeles și au diferențiat în mod absolut clar modul în care se manifestă plăcerea în funcție de dimensiunea dorinței.

Acest principiu spune că există un număr mare de plăceri în lumea noastră, dar nu le putem înțelege dacă nu avem o dorință pentru ele. Dacă nu există dorință, nu există plăcere.

Întrebare: Unde poate obține o persoană dorințe dacă nu are niciuna?

Răspuns: Aceasta este o problemă. Vedem cât de nefericiți sunt oamenii care și-au pierdut dorința dintr-un anumit motiv. Sunt deprimați și gata să facă orice pentru a avea din nou o dorință.

Întrebare: Este posibil să crești dorința pentru ceva, să zicem, de două ori?

Răspuns: Practic, medicii și oamenii de știință încearcă să facă asta.

KabTs “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 11/20/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este așa cum scriu înțelepții noștri: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor”. Lumea întreabă despre asta: Dacă porțile lacrimilor nu sunt încuiate, de ce este nevoie de porți? (Baal HaSulam, Shamati 18, „Sufletul meu va plânge în secret”)

Poarta lacrimilor se deschide doar atunci când omul este convins că toate celelalte porți sunt încuiate și nu este nimic în fața lui. Apoi izbucnește în plâns și în rugăciune și vede că poarta lacrimilor se deschide înaintea lui.

Întrebare: Se pare că există o mulțime de obstacole în fața omului. Totuși, este scris: „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porții lacrimilor”. Deci, dacă sunt deschise, de ce să nu le introduci imediat?

Răspuns: Nu, o persoană nu simte că este deschisă. Doar dacă se asigură că toate porțile sunt încuiate și strigă din propria neputință: „Ce să fac!” — atunci vede că poarta lacrimilor este deschisă înaintea lui.

Întrebare: Care poate fi în viața noastră poarta care este încuiată?

Răspuns: Porțile încuiate și deschise sunt cuplarea unei persoane cu Creatorul. Fie vede că sunt închise, fie vede că sunt deschise. Adică, aceasta este cuplarea prin lovire (Zivug de Hakaa), echivalența calităților.

Când calitățile noastre corespund cu calitățile Creatorului, atunci, la un moment dat porțile se deschid.

KabTV “Stări Spirituale” 11/6/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Măsura împlinirii este atât de mare cât se poate depăși rațiunea, iar aceasta se numește Romemut.

Există doar goliciune într-un loc unde nu este existență, așa cum este scris, „ pământul atârnă peste nimic”. Aflați că care este măsura împlinirii, a locului gol? Răspunsul este, în funcție de ridicarea omului deasupra rațiunii.

Aceasta înseamnă că golul ar trebui să fie umplut cu măreție, adică cu deasupra rațiunii și să ceri Creatorului să dea omului acea putere. Va însemna că tot golul a fost creat, adică omul ajunge să simtă astfel, că este gol, doar pentru a-l umple cu Romemut [măreția] Creatorului. Cu alte cuvinte, trebuie ca omul să ridice totul deasupra rațiunii (Shamati #13, „O rodie”).

Nu știm ce este credința deasupra rațiunii. Este o separare totală de toate calculele noastre. Îmi amintesc cum la trei sau patru luni după ce am început să studiez cu Rabaș, l-am întrebat: „Ce este credința deasupra rațiunii, deoarece este scris că omul trebuie să fie mereu în ea?” În acel moment, chiar am notat cu mâna mea că nu trebuie să uităm să te gândești la credință deasupra rațiunii, chiar dacă nu știam ce este. În timp ce stăteam în mașină la volan, lângă Rabaș, m-am uitat la ce era scris pe mână și l-am întrebat: Care este sensul acestui concept?

Ca răspuns, mi-a dat un exemplu care, desigur, este limitat de granițele acestei lumi: Să presupunem că un prieten a împrumutat o sumă de 1.000 de dolari de la tine și mai târziu ți-a returnat un plic ca și cum ar fi întreaga sumă înăuntru. Dar găsești doar un dolar înăuntru. Prietenul tău spune că există 1.000 de dolari înăuntru, dar, după calculul tău, există doar unul. Unde sunt ceilalți 999 dolari?

Atunci poți avansa prin credință deasupra rațiunii. Adică obții o astfel de corecție (în loc să-ți ierți doar datoria prietenului tău!) încât percepi acest dolar ca și cum ai primi 1.000 de dolari în loc de unul, ca și cum prietenul ți-ar fi returnat totul.

Dar cum percepi cei 999 de dolari care lipsesc? Aceasta se numește forța credinței deasupra rațiunii. Este imposibil de înțeles ce înseamnă asta dinainte. Doar atunci când această forță devine revelată în interiorul nostru, ca urmare a eforturilor noastre interioare, în interiorul dorințelor noastre, atunci când ne schimbăm, atunci vedem că într-adevăr putem compensa cunoașterea cu credință, iar această credință este dăruire în loc de primire.

În orice caz, acest lucru va rămâne neclar până când omul dobândește cu adevărat această calitate.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 26.04.2011, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Studentul dumneavoastră scrie: „Bună ziua, dragă profesor! Fac apel la tine cu o cerere: învață-mă să vorbesc cu Creatorul. Studiez Cabala de mai bine de 12 ani. Soțul meu a murit acum două luni. Am trăit împreună timp de 28 de ani. El nu a fost implicat în studiul nostru, dar era un înger în spatele meu. M-a ajutat să studiez, să lucrez și să răspândesc. A murit și îmi este foarte greu. Inima mea este sfâșiată! Articolele și videoclipurile tale ajută. Vorbesc cu soțul meu foarte des în inima mea. Îi cer ajutorul în afaceri și sfaturi. Dar acest lucru nu este normal; el nu exista. Există doar Creatorul. Cum pot învăța să mă întorc de la imaginea unei persoane direct la Creator? Te rog să mă ajuți! Îți mulțumesc foarte mult pentru răspuns, deși știu că nu ai timp pentru mesaje private. Cu stimă, Elena.”

Răspunsul meu: În primul rând, bineînțeles, condoleanțe. În al doilea rând, faptul că soțul tău a murit fizic și nu este lângă tine nu înseamnă nimic! Absolut nimic! Dimpotrivă, legătura lui cu tine este și mai puternică, doar că nu o simți în măsura în care există.

Prin urmare, te rog să nu ți-l imaginezi ca fiind dispărut, pierdut sau plecat, ci ca și cum ar fi cu tine în interior, mental și spiritual. Și așa ar trebui să-l tratezi. Vorbește cu el și vorbește cu Creatorul. Vorbește! Nu face nimic altceva! Exact în felul în care vrei să vorbești, așa ar trebui să vorbești. Atât el, cât și Creatorul te vor înțelege. Și cel mai bun lucru este că vorbești în limba ta cea mai simplă.

Întrebare: Și cum rămâne cu faptul că Lena are îndoieli? „Vorbesc cu el, cu soțul meu, dar ar trebui să vorbesc cu Creatorul”, spune ea.

Răspuns: Nu contează. Pur și simplu vorbești cu o forță superioară despre problemele tale. Soțul tău, Creatorul și noi toți suntem incluși în această forță superioară.

Întrebare: Este o concluzie corectă că atunci când vorbesc cu cineva din inimă, vorbesc mereu cu Creatorul?

Răspuns: Cu Creatorul. „Nu este nimeni altul decât El.” Aceasta este cea mai groaznică problemă! Când te uiți la alți oameni, atât răi, cât și buni, pentru tine este doar o reprezentare a Creatorului.

Întrebare: Deci, dacă facem un efort și reușim să ajungem la concluzia că legea este că „vorbesc cu Creatorul tot timpul”, atunci se va schimba lumea?

Răspuns: Da, dar oamenii nu vor să înțeleagă. Este greu de imaginat; trebuie să te forțezi.

Întrebare: Deci Lena face totul bine? Vorbește astfel soțului ei, pe care nu îl vede, dar îl simte clar. Și aceasta este calea corectă? Asa se numeste rugaciune?

Răspuns: Da, desigur. Ce este rugăciunea? Faptul că membrii marii adunări (Knesset HaGdola) au compus rugăciuni se datorează faptului că oamenii s-au îndepărtat puțin de Creator și nu s-au putut adresa Lui pur și simplu într-un mod uman.

Așa că au compus tot felul de rugăciuni pentru ei și au înlocuit acest simplu apel din inimă către Creator cu cuvinte. Cuvintele sunt foarte corecte. Oamenii care au compus aceste rugăciuni erau în atingerea Creatorului. Dar acest lucru nu este ceva ce o persoană poate spune din inimă.

Întrebare: Dar este practic o revoluție pentru o persoană că nu poate citi rugăciunile scrise. Există o mulțime de rugăciuni scrise, dar cum ar citi din inimă și cum ar vorbi? Și zici că va fi aproape la fel cu același efect?

Răspuns: Va avea un efect și mai mare. Dacă omul vorbește din inimă, atunci efectul este mai mare.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman 25.08.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ai spus că nu are sens să suprimi factorii externi, de exemplu, inamicii, dar este important să-i schimbi în tine.

Răspunsul meu: Avem multe axe de percepție greșită a realității. În primul rând, tot ceea ce există, există în noi. Tot ceea ce este perceput de noi este perceput în dorința noastră. Este fie egoist, fie altruist.

Ce înseamnă că percep ceva în afara mea? Așa mi se arată că sunt alcătuit din aceste elemente, din aceste dorințe. Dorințele sunt proiectate în exterior sub forma naturii minerale, vegetale, animale, a omului și apoi a Creatorului. Toate acestea există în mine și se manifestă în măsura în care pot să le răspund în mod corect și să le corectez.

Dacă, de exemplu, în afara mea apar fenomene dăunătoare și le văd, înseamnă că ele există în mine și nu le pot corecta în exterior. Desigur, pot să le distrug, să le lovesc, să le înstrăinez și așa mai departe, dar asta nu este o corecție. În principiu, este un semn al slăbiciunii mele sau al lipsei de înțelegere a ceea ce se întâmplă.

Dacă am o atitudine corectă față de univers și de ceea ce se întâmplă în el, atunci trebuie să acționez diferit. Trebuie să înțeleg că toate aceste fenomene există în mine și le văd în fața mea. Prin urmare, trebuie să le corectez în mine și apoi vor dispărea într-o formă atât de neplăcută.

Prin urmare, dacă se ridică împotriva mea tot felul de dușmani, trebuie să caut aceste calități în mine, să le corectez și apoi vor fi corectate afară. Este scris: „Cine este un erou? Cel care își învinge înclinația.” Și cine este un erou al eroilor? „Cel care își transformă dușmanul în prieten.”

KabTV „Am primit un apel. Transformă un inamic într-un prieten” 18.11.2013

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Adesea explicăm apariția cuiva într-un mediu cabalistic și plecarea sa prin unele evenimente, de exemplu, oboseala. Dar cu siguranță, el are funcții atunci când trebuia să apară, să-și îndeplinească scopul și apoi să se îndepărteze, adică să se realizeze exact în acest fel, nu?

Răspuns: Nu. Doar că omul nu a putut față la ceea ce i s-a dat. I s-a oferit posibilitatea de a merge mai departe și nu a făcut față.

Întrebare: Înseamnă că dacă intră în acest sistem trebuie să se realizeze pe deplin?

Răspuns: Da. Dacă i s-a oferit această oportunitate, se poate realiza pe deplin. Așa ar trebui să accepte. Și nu știm ce condiții speciale pot fi în privința lui.

Doar pe măsură ce sistemul de conexiune dintre noi este dezvăluit, poate că vor fi dezvăluite unele condiții de ce nu a putut merge mai departe. Nu as face niciun calcul. Nu este pentru noi.

Trebuie să avansăm. Avem un sistem deschis de conexiuni în fața noastră. Poți ajunge în lumea infinitului, adică la o conexiune deplină cu toată lumea, până la revelația completă a Creatorului — calitatea dăruirii și a iubirii între toți.

KabTV „Am primit un apel. Fiecare are propriul scop” 15.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că lacrimile sunt o manifestare a participării pasive la corectare și un semn al slăbiciunii spirituale a unei persoane. Adică este o stare de Katnut (micime), o formă de protecție împotriva egoismului care nu ne oferă posibilitatea de a lucra cu el pentru a dărui. Ce este participarea pasivă la corectare?

Răspuns: Participarea pasivă este atunci când o persoană nu are capacitatea de a întreba, a cere sau de a participa la corectarea sa. Ea afirmă doar faptul că se află într-o anumită stare, dar nimic mai mult. Ca urmare a acestei componente pasive, el produce lacrimi din propria slăbiciune.

Există stările de micime și starea de măreție în lumea spirituală. În lumea noastră, până la o anumită vârstă există o stare de micime (copilărie) și apoi o stare de măreție (maturitate). Vedem că, copiii mici plâng mult mai mult. Ca o consecință a acestui lucru, la fel este în spiritualitate; adică lacrimile sunt din neputința că o persoană nu poate lucra cu egoismul său.

În plus, copiii mici învață și să manipuleze cu lacrimile lor. Pentru ei este o reacție naturală de apărare.

KabTV “Stări Spirituale” 11/6/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Partea a 13-a din Studiul celor zece Sefirot descrie sistemul universului de unde provin toate dorințele noastre chiar înainte de formarea lumii noastre.

Mai spune și cum apar lacrimile. Ele simbolizează un exces de lumină. Când lumina intră în Kli (vas) și Kli-ul nu o poate accepta, pare să se reverse peste margine. Aceasta se numește lacrimi. Cum înțelege cineva asta?

Răspuns: Când lumina reflectată nu are posibilitatea de a primi lumină directă, atunci aceste rămășițe de lumină par să se reverse sub formă de lacrimi.

Adică plângi pentru că nu ai ocazia să accepți în mod corespunzător cea mai mare plăcere și regreti. Dar nu pentru că nu o poți accepta, ci pentru că nu o poți accepta de dragul Creatorului, iar asta te amărăşte. Acesta este motivul lacrimilor.

Întrebare: Și cum poți ajunge totuşi într-o astfel de stare?

Răspuns: Lacrimile vin singure.

KabTV “Stări Spirituale” 11/6/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→