Întrebare: Este scris că omul trebuie să se convingă că este incapabil să facă ceva în privința stării sale și apoi să se întoarcă către Creator. Unde intervine etapa de restricţie (Țimţum) în acest sens?

Răspuns: Restricția apare după ce omul și-a realizat pe deplin starea. Acest lucru este descris în povestea exodului din Egipt. Restricția apare atunci când omul primește putere de sus, după ce el însuși, prin propriile eforturi, a ajuns să recunoască răul.

Așa cum este scris în Tora, el experimentează „șapte ani de belșug”, urmați de „șapte ani de foamete”. Inițial, el crede că primind, se va umple și va obține tot felul de succese, văzând un anumit beneficiu în acest lucru. Dar apoi vede că dezvoltarea spirituală a dorinței sale de a primi duce, dimpotrivă, la faptul că această dorință devine goală. Aceasta se manifestă ca slăbiciune, incapacitate de a face ceva, lipsă de dorință, apatie față de această lume și se pare că nu reușim în ea. În mod natural, omul rezistă acestei stări, pentru că altfel ar părăsi pur și simplu calea.

Și apoi ajunge la starea de „Faraon”, când îl cuprind „urgiile”. Cu alte cuvinte, nu disperăm în munca noastră; mai degrabă, intrăm într-o perioadă de lovituri. Dacă nu ar fi aceste lovituri, am fi oricum pregătiți, ca să spunem așa, să murim în liniște. Totuși, aceste lovituri vin pentru a clarifica punctul de vedere al lui „Moise” în raport cu punctul de vedere al lui „Faraon” din noi. Ambele încep să crească din starea numită „șapte ani de foamete”.

Dar aceasta este doar cu condiția ca, în timpul acestor șapte ani, omul să „construiască Pitom și Ramses”; adică să transpire și să muncească, chiar dacă simte că se află într-o stare rea. Și apoi, după finalizarea întregului proces de opoziție dintre Moise și Faraon, omul ajunge la punctul în care „fuge de Faraon”.

În acel moment, el deja trece într-o oarecare măsură, deasupra rațiunii: este de acord să fugă de dorința sa de a primi „în miez de noapte”, pur și simplu pentru a nu o atinge, în măsura în care a recunoscut-o ca fiind conducătorul său. Și toate acestea sunt încă înainte de Machsom! Omul a descoperit cât de mult rău îi provoacă dorința sa de a primi.

Apoi, conform principiului „Am muncit și am găsit”, el primește de sus puterea restricției. Dar trebuie să înțelegem întotdeauna în ce grad corespunde puterea particulară a restricției pe care o primește omul. Când își părăsește Egiptul, el primește această putere la cel mai scăzut grad: asta corespunde dorinței de a primi pe care a dezvoltat-o ​​în „Egipt” în timpul „celor șapte ani de belșug” și răului pe care l-a recunoscut în timpul „celor șapte ani de foamete”.

Cu alte cuvinte, aceasta este încă o dorință foarte mică de a primi”, ați putea spune, una corespunzătoare acestei lumi. După cum spune Baal HaSulam, dacă luăm toate dorințele acestei lumi, acestea vor fi ca o scânteie, o „iluminare slabă”, în comparație cu dorințele spirituale.

Prin urmare, omului încă îi lipsește gradul care i-ar permite să se mențină în spiritualitate chiar și la cel mai mic nivel. Aceasta este „trecerea Mării Finale”, „cele trei zile în deșert”. Cu toate acestea, exodul din Egipt este deja naștere, nașterea ecranului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →