Întrebare: Ce este această etapă: a dărui de dragul dăruirii?

Răspuns: Ce fel de plăcere primește dorința de a primi din faptul că dăruiește? Ce înseamnă dăruirea pentru ea? Cum putem atașa intenția „de dragul dăruirii” la dorința de a primi?

Pentru aceasta, trebuie să mă conectez la cineva din afara mea, cineva extern (ceva ce, de fapt, nu există deloc pentru noi și nu înțelegem ce este), adică să-mi conectez dorința de a primi cu dorința de a primi a altcuiva. Acest cineva poate fi un prieten, grupul sau Creatorul. Atunci, pentru mine, Creatorul este ca și cum ar fi o dorință de a primi: la urma urmei, îmi pasă ca Lui să-I fie bine, ceea ce înseamnă că El are o dorință de a primi.

Așa îmi imaginez și am grijă ca această dorință de a primi să simtă plăcere. La urma urmei, numai așa pot înțelege acest lucru! Vreau ca El să se bucure! Apoi îmi conectez dorința de a primi cu o dorință externă, o nevoie externă, și trăiesc în interiorul acestei dorințe externe. Ea a devenit importantă pentru mine.

Este ca și cum m-aș detașa de mine însumi, până la punctul în care îmi pasă doar de ceea ce este Acolo. Aici revenim la exemplul mamei și al bebelușului ei: bebelușul îi ocupă toată atenția, ea lucrează pentru a-i satisface nevoile și nu se preocupă deloc de ea însăși.

Așadar, ce înseamnă a dărui de dragul dăruirii? Înseamnă să fac tot ceea ce dorește El. În același timp, plăcerea pe care o simt este în El. Dăruiesc și dăruiesc, iar plăcerea mea este în El. A primi de dragul dăruirii, pe de altă parte, înseamnă a descoperi că Îi pot oferi plăcere doar în măsura în care eu însumi simt plăcere! Mă bucur, și numai atunci se bucură El! Aceasta este o conexiune dublă.

Când dăruiesc de dragul dăruirii, nu simt plăcerile care trec prin mine, ci doar mă aflu în El. Lucrez tot timpul cu „nevoia” Lui și aceasta este plăcerea mea: ceea ce se simte Acolo. Dar când lucrez cu dorința de a primi de dragul dăruirii, trebuie să simt eu însumi plăcerea și numai în această măsură simt că El se bucură. Acum plăcerile noastre lucrează împreună: nevoile noastre acționează împreună, ca o singură nevoie unificată.

De aceea, în Cabala spunem că atunci când dăruiesc de dragul dăruirii, lucrez cu Aviut de Șoreș, Alef și Bet, în timp ce atunci când primesc de dragul dăruirii, lucrez cu Aviut de Gimel și Dalet. Cu alte cuvinte, când primesc de dragul dăruirii, lucrez cu Kelim de primire, iar când dăruiesc de dragul dăruirii, lucrez cu Kelim de dăruire, al căror Aviut este relativ mic.

De fapt, și Kelim cu Aviut de Șoreș, Alef și Bet sunt Kelim de primire, dar în ele nu simt plăcere din faptul că Îi dăruiesc Lui. Mai precis, desigur că simt plăcere, dar ea nu depinde de dăruirea mea către El.

Este exact ca în exemplul mamei care îi dăruiește copilului ei: ea nu trebuie să simtă ea însăși plăcerea pentru a avea grijă de copil; trebuie doar să simtă dacă el se bucură. Pe când, atunci când primesc de dragul dăruirii, trebuie să-mi simt propria plăcere, iar de această senzație depinde și senzația mea că El se bucură. Este ca și cum aș uni ambele noastre dorințe de a primi, a mea și a Lui, astfel încât una depinde de cealaltă. Și aceasta îi oferă omului un Kli nelimitat!

Când primești de dragul dăruirii, Kli-ul care primește este nelimitat. Când dăruiești de dragul dăruirii, pur și simplu dăruiești; nu există nicio limitare, dar Kelim, dorințele, nu se dezvăluie. Kli-ul meu, dorința mea, nu participă la acest proces. Participă doar prin faptul că am grijă de El, iar gradul meu de Bina depinde de Aviut-ul pe care Îl are El, adică de măsura în care Îl descopăr ca destinatar al dăruirii mele.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/10/26, Rabaș – Art.913-Și el studiază Tora Sa

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →