Tora, Leviticul 1:1 – 1:2: Și El l-a chemat pe Moise, și Domnul i-a vorbit din Cortul Întâlnirii spunând,

Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Când un om de la voi aduce un sacrificiu Domnului; din animale, din vite sau din turmă veți aduce sacrificiile voastre.

Trebuie să furnizăm toate dorințele (mineral, vegetal, animal și vorbitor) în beneficiul societății în mod complet altruist, fără nicio dăruire pentru noi înșine, direcționând toate scopurile și gândurile noastre pentru grija altora, la fel cum o mamă se gândește doar la bunăstarea copilului ei.

Dacă un om se poate direcționa în acest fel, atunci el transferă parțial dorințele lui din partea de primire, în partea de dăruire. Cu toate acestea, în societate, în grup, studiind sistemul care atrage Lumina corectării, aceasta este o muncă foarte îndelungată.

Să presupunem că am în mine dorințe cu care am încercat înainte să primesc pentru beneficiul propriu, având avantaje de la ceilalți, iar acum, la aceste dorințe, lucrez cu un anume sistem în care Lumina mă influențează și schimbă aceste dorințe din dorințe de primire (egoiste), în dorințe altruiste, pentru beneficiul celorlalți. Acesta însă nu este altruismul lumii noastre, chiar dacă îl numim așa, neavând alte cuvinte.

De fapt, înseamnă dăruire absolută și iubire pentru ceilalți fără beneficiu pentru sine. Când un om începe să lucreze la acest nivel, atunci el face ”sacrificii” (ofrande), ceea ce înseamnă că el îndepărtează părți din dorința egoistă și le transferă în serviciul altruist, pentru ceilalți.

La asta participă dorințele de la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal, vorbitor. În plus, nivelurile mineral, vegetal și animal deservesc în lumea noastră omul și, cei din nivelul vorbitor (om) deservesc Creatorul. În interior, omul are toate dorințele minerale, vegetale și animale și, le ridică prin munca lui la dăruire și iubire complete, fără Egipt și nu pentru a primi recompensă.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/11/2013

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În lumea noastră, noi existăm la nivelul animal. De aceea noi putem lua de la natură numai ce ne este necesar pentru susţinerea corpului. Însă, noi extragem resursele ei pentru necesităţile nivelului de vorbitor. Spre deosebire de nivelul animal, nivelul „uman” din mine cere mai mult, vrea bani, onoare, cunoştinţe. Aceste dorinţe nu pot fi satisfăcute prin violarea naturii.

Pot să iau câteva kilograme de metal numit „aur” din ea şi astfel să-mi mulţumesc vanitatea şi dorinţa de putere. Cum se relaţionează metalul la lipsa de putere? De ce folosim resursele de la un nivel pentru nevoile de la alt nivel? Este complet greşit.

Dorinţele referitoare la mâncare, sex, familie, ar trebui să fie îndeplinite după instinctele naturale, care nu distrug natura fiindcă acţionez la nivelul animal. Dacă iepurii, în pădure, nu au destulă mâncare, numărul lor scade, deci ei sunt în balanţă cu natura şi sunt în circuit cu ea direct. În schimb noi, ne plasăm în mod artificial deasupra naturii, exploatând nivelele ei în scopul angajării celui vorbitor.

Corecţia autentică a nivelului vorbitor trebuie să fie diferită. Să folosim natura pentru necesităţi, în timp ce toate celelalte eforturi să fie direcţionate către conexiunea dintre oameni. Astfel corectăm dorinţa noastră de bani, onoare, cunoaştere. Altfel, distrugem nivelele vegetal şi animal, şi este exact la ceea ce suntem martori azi.

În relaţia noastră cu natura, dacă nu ne-am fi folosit dorinţele noastre de bogăţie, onoare şi cunoaştere, ar fi fost mai puţini dintre noi pe pământ, probabil un miliard. Viaţa noastră ar fi fost mai simplă, iar noi nu ne-am fi exploatat dorinţele, în schimb le-am fi corectat. Ca rezultat, viaţa noastră ar fi fost în balans cu natura la nivelele mineral, vegetal şi viu, cât şi cu cel vorbitor.

În plus, acest grad ne-ar fi înzestrat cu senzaţia esenţei interioare a naturii, cu forţa superioară ascunsă în ea. Având corectate dorinţele de bogăţie, onoare şi cunoaştere am fi ajuns să păşim în interiorul naturii şi să vedem în profunzimea existenţei ei eternitate şi perfecţiune.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/2011 „Pace în lume”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Evolutia noastra in aceasta lume se desfasoara pe stadii. Pe parcursul miilor de ani noi ne-am dezvoltat de la nivelele mineral la cel vegetal, la animal si vorbitor. Intelepciunea cabalei explica cum avansam de la nivelul vorbitor in sus pana cand dobandim liberul arbitru, o oportunitate de participa constient in propria noastra dezvoltare. Aceasta participare ne aduce la intelegere, constientizare si revelare a Creatorului, iar la sfarsit noi devenim echivalent cu El.

Aceasta este scopul nostru mostenit, dar noi il vom dobandi prin modalitatea dezvoltarii treptate, impregnata in noi. Dar mai exact care este partea noastra pe care trebuie sa o facem ?

In intreg, creatia este compusa  din Lumina si Vas. Lumina afecteaza Kli-ul, dorinta si il transforma. Care este atunci rolul/partea dorintei?

Dorinta, care exista in lumea noastra, are o scanteie de Lumina care o patrunde datorita inter-incluziunii  la nivelele inalte. Lumina si Vasul se unesc si impreuna descind in aceasta lume. Ca rezultat acum, exista o scanteie in vas care tanjeste dupa Lumina, tintind nu doar la Lumina insasi ci la echivalenta cu ea.

Daca acest vas sau om care simte aceasta dorinta arzatoare pentru Lumina doresta sa evolueze in directia corecta, el trebuie sa se aduca pe sine insusi sub influenta Luminii. Scanteia singura nu este suficienta sa schimbe pe cineva si sa devina similar cu Lumina. Este necesar sa se atraga efectele Luminii  asupra-i .

De aceea metoda cabalei ne ofera mijloacele sa atragem actiunile Creatorului asupra noastra. De aceea este o expresie despre “ munca Creatorului”  insemnand aceea ca, Creatorul lucreaza asupra noastra. Ca nu exista nimeni in afara de El. Iar aceste actiuni pot fi realizate doar “ la cererea noastra” care este privita ca o rugaminte pentru corectie – MAN-. Noi imploram sa fim uniti in dorinta noastra cu dorinta/calitatea Binei. Munca este aceasta: Sa ne pregatim noi insine sa cerem corectia de la Lumina superioara.

O persoana care a aprins aceasta pasiune e privit ca “ uman” – Adam- din moment ce el actioneaza  condus de dorinta de a fi similar [Domeh] cu Creatorul. Dar daca el nu are o asemenea dorinta, el este privit pentru moment ca fiind la nivelul animat al evolutiei.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/2/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Talmud Eser Sefirot, Volumul 3, Partea 8, intrebarea 36: „Spațiul”. Timpul, mișcarea și spațiul sunt practic aceași noțiune, care determină schimbarea relativă și înnoirea formei (dorinței). Totuși, atunci când vorbim de ordinea coborârii nivelelor, aceasta se numește schimbarea „locului”, iar în timp ce vorbim de cauză și efect, de fapt se vorbim de „ordinea timpului”.

De sunt timpul, mișcarea și spațiul practic aceași noțiune? Pentru că ele sunt schimbări care au loc în dorințele noastre, Kelim. Voința de a ne bucura suferă schimbări. Dar de ce cred și simt schimbarea cuiva ca o curgere a timpului și altceva ca schimbarea locului, mișcării? De ce percep tot ceea ce se întâmplă ca schimbări în timp, spatiu și mișcare?

Nu este mișcarea un spațiu? De fapt, dacă îmi schimb locul, înseamnă că sunt în mișcare. Totuși mi s-a spus: Nu, este o categorie complet diferită. Totuși, toate categoriile sunt schimbări care au loc în voința de a primi plăcere. În relație cu ce? Numai în relați cu calitatea de dăruire pe care o are, adică de măsură incluziuni în Bina.

Malchut poate să se includă în Bina în trei forme, care sunt numite timp, mișcare și spațiu. Ei i-au dat lui Malchut diferite senzații. Ce fel de senzații? Atunci când vorbim de ordinea coborârii nivelelor, adică de schimbările succesive ale stărilor,  aceasta se numește schimbarea „locului”, adică atunci când nivelul sau stare interioară a cuiva se schimbă. Iar în timp ce vorbim de cauză și efect, a ceea ce se întâmplă la început și ce se întâmplă după, adică nu locul se schimbă și ordinea lor, de fapt se vorbim de „ordinea timpului”. Iar dacă vorbim de ce tip de stare a fost prezentă în fiecare loc, asta se numește “spațiu”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→