Întrebare: Cum mă ajută citirea Cărţii Zohar să simt dorinţa noastră colectivă?

Răspuns: Zohar-ul ne vorbeşte despre sistemul corectat al conexiunii dintre noi. Dacă simt conexiunea mea cu ceilalţi ca necorectată şi vreau să o transform, studiez Cartea Zohar şi, făcând asta, vreau să fiu ridicat la nivelul său, nivelul conexiunii corectate.

Eu nu ştiu ce înseamnă starea corectată şi cum pot să mă ridic la ea. Ştiu doar că trebuie să obţin starea descrisă în Zohar. Nu înţeleg ce a fost scris acolo, nici măcar nu trebuie să ştiu limba, nu are importanţă.

Ceea ce contează este că lupt să fiu corectat. Să fiu corectat însemnă să mă unesc cu grupul, cu societatea, cu ceilalţi şi să ajung să-i iubesc pe ceilalţi ca pe mine însumi. De fapt, iubire înseamnă unitate între noi, înseamnă atunci când dorinţele celorlalţi şi a mea sunt unul şi acelaşi lucru. Atunci suntem uniţi.

A fost scris că dacă ai o singură pernă, tu trebuie să ajung să fii în stare să o dai celuilalt. De ce? Fiindcă dorinţa lui a devenit pentru tine mai importantă decât dorinţa ta. De ce înseamnă asta „iubire pentru celălalt ca pentru tine însuţi”? Fiindcă la început tu te-ai iubit pe tine mai mult decât pe celălalt, iar acum, trebuie să-l iubeşti pe el la fel cum obişnuiai să te iubeşti pe tine, ceea ce înseamnă mai mult decât pe tine însuţi. Şi asta este ceea ce numim noi proprietatea de dăruire care locuieşte în om.

Pare nerealist, îngrozitor şi de nedorit. Nu am nicio idee de ce studiem asta! Şi aşa gândesc toţi. Dar nu există altă şansă. Treptat, importanţa proprietăţii de dăruire (altruism) pătrunde din ce în ce mai adânc în noi. Începem să vedem înalta şi unica valoare din ea, şi, treptat, acceptăm să trăim în ea. În acest fel ne afectează Lumina şi mai ales când citim Zohar-ul. Ea coboară şi ne transformă atitudinea noastră faţă de altruism (dăruire).

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala. 5/13/2011 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi suntem cu toţii egoişti. Deci, cum putem organiza o viaţă obişnuită în societatea umană în aşa fel încât să nu ne mâncăm unul pe altul?

Din acest motiv, în cele din urmă, oamenii au acceptat că nu ne putem conduce singuri. Ceilalţi oameni să mă servească într-un fel, iar eu să îi servesc pe ei într-un alt fel. Fără asta, noi pur şi simplu nu ne putem descurca. Odată ce vom înţelege asta, vom ajunge la un acord: hai să o facem fără să mai aşteptăm o situaţie dezastruasă. Haideţi să o facem din „milă”: eu îţi dau un pic ţie şi tu îmi dai un pic mie.

Să presupunem că eu conduc maşina şi cineva din faţa mea opreşte brusc. Atunci şi eu trebuie să opresc. Dacă în acest şir, cineva din faţa mea stă, şi eu trebuie să aştept. Consum timp, benzină şi bani pentru ceilalţi dar fiindcă toţi am convenit la simpatie mutuală , trebuie să plătim pentru asta.

Noi creăm fonduri de într-ajutorare, cum ar fi fondurile medicale sau de pensii. Omul înţelege că este mai avantajos pentru el să plătescă fond medical chiar dacă este sănătos, fiindcă egoismul lui recunoaşte cât va profita el din asta. În acest fel am făcut noi oamenii concesii de-a lungul timpului, fiindcă avem nevoie unul de altul. Aceasta este „mila”, vrem să dăruim celorlalţi într-un mod specific, fiindcă nu putem supravieţui fără ei.

Ca rezultat, oamenii se împart în două categorii, unii care promovează „mila”, dorind ca totul să fie „frumos”, în timp ce ceilalţi susţin categoria „adevărului” care spune că „ceea ce este al meu, este al meu, şi ceea ce este al tău, este al tau.” Deci, de care parte este dreptatea? Răspunsul este: de niciuna.

Dar, dacă fiecare om se agaţă de ceea ce este al lui, atunci societatea este sfâşiată în bucăţi, însă, dacă adăugăm milă, atunci putem oarecum uşura sau îndulci situaţia. Ca rezultat, societatea umană, de-a lungul istoriei, a fost diferită de la o perioadă la alta prin corelarea acestor două abordări.

Societatea poate fi mai îngăduitoare sau mai aspră. În forma sa pură, capitalismului nu i-a plăcut să joace pe ocolite: Dacă ai câştigat, primeşti ceea ce este al tău, dar dacă nu ai câştigat, atunci poţi să mori de foame. Alţii au înţeles că aceasta nu este o soluţie, fiindcă omul înfometat va veni şi va fura de la tine, sau şi mai rău, te va omorî. Şi atunci, e mai bine să-i dai ceva „din milă”.

Acesta este modul în care s-a dezvoltat societatea, dar nu se poate obţine pacea pe această cale. Garantat, „adevărul” este soarta celui puternic, iar „mila” este soarta celui slab, dar dreptatea stă în mijloc, ca fundaţie pentru braţul balanţei, astfel încât talerele noastre se pot legăna în sus şi în jos.

Astfel societatea se ţine departe de autodistrugere, dar nu vine cu nimic mai aproape de pacea reală – de conciliere şi de completare mutuală.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Definirea problemei: Căderea liberă a lumii într-o criză globală, precum şi periculoasa lipsă de resurse naturale (petrol, apă, etc) fac necesară transformarea economiei globale într-o economie a consumului rezonabil.

Mulţi oameni, inclusiv oameni de afaceri, economişti, politicieni, etc, sunt de acord cu această concluzie. Dar, niciunul nu-şi poate imagina posibilitatea existenţei umane fără competiţie, după principiul „fiecăruia după nevoie”. E şi mai dificil de imaginat o tranziţie rezonabilă şi în pace la un consum şi o producţie limitate.

Viitorul pare să fie o societate a consumului rezonabil creat de câţiva supravieţuitori ai războiului mondial. Este tranziţie paşnică la practicarea unui consum rezonabil o opţiune?

Soluţia tranziţiei paşnice la un consum rezonabil: Trebuie să creăm o masă critică de oameni inteligenţi care să înţeleagă că sistemul actual nu mai funcţionează. Rolul crizei este să crească în mod radical numărul de oameni pregătiţi să evalueze problemele reale raţional şi cu înţelepciune.

Principala sarcină în această perioadă este să mărim numărul de oameni conştienţi de problemă, să explicăm actualul mecanism care acţionează în lume, astfel ca atitudinea lor faţă de lume să fie obiectivă, constructivă şi bazată pe evaluarea corectă a sistemului. Această perioadă se va sfârşi când numărul de oameni care înţeleg corect problemele umanităţii devine destul de mare ca să producă un impact semnificativ în societate.

Dezvoltarea unei societăţi rezonabile de consum şi asigurarea dezvoltării ei normale: Modelul este constituit dintr-o parte economică şi una spirituală. Dezvoltarea şi împlinirea spirituală trebuie să compenseze necesitatea umană de creştere economică peste ceea ce e necesar.

Implementarea modelului:

1.Crearea şi introducerea unei reţele educaţionale. Studiul despre viaţă raportat la dezvoltarea modelului societăţii de consum rezonabil.

2. Implementarea actuală.

Necesităţi urgente:

Noi astăzi suntem în mijlocul primei din cele patru faze:

• Dezvoltarea unei structuri de reţea care să poată explica populaţiei adulte starea critică a umanităţii şi unicul model durabil al societăţii viitoare. Definitivarea principiilor unei educaţii integrale a copiilor necesare pentru oferirea unor tehnici de supravieţuire în noile condiţii (integrale) ale naturii.
• Dezvoltarea unui model economic.
• Dezvoltarea unui model spiritual.
• Promovarea celor două modele, economic şi spiritual, către lume prin structura de reţea.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vom urca la Infinit, atunci se pare ca nu vom primi satisfactie niciodata şi vor dori în mod constant mai mult decât avem, nu-i asa?

Răspuns: Aceasta nu este nesfârşită, ci o ascensiune clar definită: 125 de pasi, Lumina de Nefesh-Ruach-Neshama-Haya-Yechida (NRNHY), dorintele din Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, Malchut. Există o limită la care se presupune ca ar trebui să ma unific cu ceilalţi, până când am devenit ca un singur om cu o singură inimă, care este considerată ca fiind Malchut din Lumea Infinitului, unde vom obtine Lumina NRNHY, Lumina Infinitului.

Totul se află în interiorul frontierelor sale; totul are o măsură. Când auzim „Lumina Infinitului”, aceasta înseamnă că vasul şi Lumina sunt complet echivalente una cu alta şi nu există restricţii. Din punctul de de vedere al dorinţei, este împlinirea infinita prin Lumina.

Dacă aş umple un pahar cu apă pana sus, aceasta înseamnă că este infinit umplut. Nu există restricţii: Atat de mult cat un pahar poate conţine, atât de mult lichid a fost turnat în el. Este o împlinire infinita, deoarece nu este limitata de un anumit nivel, dincolo de care este imposibil să meargă. A primit tot ceea ce ar putea fi posibil sa primeasca.

Astfel, uneori, experimentam o senzaţie de împlinire totala, ca si cand nu există o plăcere mai mare! Acest lucru înseamnă că ai ajuns la împlinirea totală. Au fost 10 uncii de dorinţă, şi toate sunt pline. Dacă nu trebuie să cresti în continuare, atunci ai ajuns la împlinirea ta infinită. Dar altcineva ar putea avea nevoie îndeplinirea evaluata la 10 tone, şi până când ajunge acolo, el se va simti limitat. Odată ce este completat, va experimenta infinitul.

Infinitul nu se măsoară prin distanta, deoarece nu există nici o distanţă, în spiritualitate. Dar când vom ajunge la unitate între noi şi noi toţi ne legam împreună în sistemul integral, ideal, Lumina de sus, proprietatea de a darui, poate fi complet descoperita în asa o conexiune perfectă. Aceasta este ceea ce se numeşte Infinit. Este o noţiune cantitativa, mai degrabă decât una calitativă.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Unitatea nu este egalizare, ci integrare reciprocă. Metoda de educaţie se bazează pe această idee, precum: Fiecare este unic şi, prin urmare, copiii se dezvoltă prin discuţiile care să le permită să înveţe opiniile celorlalţi copii, indiferent de cât de numeroase sunt aceste opinii.

Datorită acestei metode, fiecare copil absoarbe de la alţii, devine impregnat cu modul lor de a fi, şi creşte prin a fi chiar si mai mult unic. Copilul primeşte de la oricine altcineva şi creşte prin asta, dezvoltandu-si proprietatile sale.

Aceasta este ceea ce dorim să realizăm cu metoda noastră de educaţie. Oamenii sa se unească în mod corect, facand un contact, comunicand unii cu alţii şi sa construiasca o societate umană în sine, o societate care se bazează pe includerea reciprocă a fiecăruia în toti şi a tuturor în fiecare. Ca urmare, unicitatea fiecăruia înfloreşte chiar mai mult.

Pentru a face acest lucru, copiii poarta discuţii, pe care le dirijam şi le gestionam doar un pic. Între timp, toată lumea are posibilitatea de a vorbi, experimentand rolul unui judecător şi al inculpatului, avocat şi procuror. Dezvoltam o fiinţă umană în fiecare copil doar prin integrarea reciprocă.

Apoi, de la an la an, copiii vor creşte mult mai diferiti unul de altul. Diferenţa dintre ei va sari in ochi de fiecare dată, dar si ce daca? Chiar acest lucru va da putere unificarii viitoare. Acesta este intregul punct: Fără a suprima individul, vom construi o comunitate formata din mari personalitati.

Astfel metoda Cabalei ne permite să utilizam întreaga creaţie. În caz contrar, vom distruge pur şi simplu o persoană, reducând-o la o rotiţă în maşină, în timp ce de fapt, fiecare detaliu, conştient de indispensabilitatea sa, ar trebui să pună această maşină în acţiune.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Astfel, vei găsi că atributul adevărului nu are capacitatea practică de a organiza calea individuala şi calea colectiva într-o manieră absolută şi satisfăcătoare. De asemenea, este complet insuficient pentru organizarea vietii la sfârşitul corectarii lumii.

Creatorul pare sa se joace cu noi. Pe de o parte, El spune că totul trebuie să se facă în funcţie de atributul adevărului: Toată lumea trebuie să dea cât mai mult posibil şi să primească necesităţile vieţii, în funcţie de natura lui, pe care nu el a ales-o. În acelaşi timp, daruirea, chiar din toată inima, de asemenea, depinde de calităţile înnăscute şi de diferenţe.

Aceasta înseamnă că toată lumea este unica în primire şi daruire. Cum putem rezolva problema şi să rămânem în categoria de „adevăr”? Ce criteriu ar trebui să folosim? Orele de munca sau randamentul nu sunt potrivite pentru ca toata lumea este diferită. Creatorul ne-a creat, astfel incat suntem pur şi simplu în imposibilitatea de a face comparaţii între noi înşine. Cum putem stabili corecta interconectare dintre noi?

De exemplu, as putea petrece ore pentru a obţine un zâmbet de la cineva, în timp ce altcineva zâmbeşte imediat. Toată lumea are propriul său caracter, obiceiuri, modificări ale dispoziţiei, şi o mie de alţi parametri interni. Cum putem lucra cu fiecare?

Ne ”impiedica” Creatorul? „Trebuie să fiti egali”, spune El. Dar noi sunt diferiti! Cum este posibil să se evaluam un om în conformitate cu un punct de reper? Unde ar putea fi gasit un criteriu adecvat?

Este timpul pentru noi sa construim o societate umană, în care fiecare dintre noi vor fi conectati ca rotile dintate. Nimeni nu ştie cum el ar trebui să se rotească în relaţie cu alţii. Ce exemplu poate fi folosit? Cum ar fi realizat? Sarcina pare a fi pur şi simplu ireala, şi aceasta este o problemă foarte mare.

Toată omenirea trebuie să înţeleagă dificultatea care se află aici şi cauza sa. Astăzi, am înţeles că deja am intrat într-o nouă epocă şi trebuie să ne unim într-un mod amiabil. Nu există nici o altă alegere: Trebuie sa reducem consumul, sa limitam înclinaţia noastra rea, egoismul nostru, să începem să scadem nivelul de trai într-o regiune şi sa impartim surplusul cu celelalte. Dar cum?

Fiecare dintre cei care reuşesc în economie, industrie, stiinta, cultura, şi aşa mai departe se pot ridica în picioare şi spune: „Am realizat totul cu mainile mele. Am lucrat la succesul meu, asa ca lasa-i sa facă acelaşi lucru.” Şi ar suna corect.

Cu alte cuvinte, o persoană spune: „Du-te la Maestrul care m-a creat. El m-a pus în astfel de condiţii, şi am realizat totul „Asta este, dirijeaza toate pretenţiile cu privire la inegalitatea noastră catre Creator. El este cel care a creat diferiţi oameni şi le cere să realizeze unitatea, fără de care este imposibil să ne continuam existenţa.

Aceasta este problema pe care încă o avem de rezolvat.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Zoharul vorbeste despre sufletul nostru comun sau despre sufletele separate?

Răspuns: Zoharul vorbeşte despre sufletul unei singure persoane. Asta pentru că nu există nimic altceva în realitate, inafara de un singur om, un singur suflet, o singura creaţie, Malchut – nu conteaza cum il numesti.

Şi dacă ni se pare că există mulţi oameni, multe dorinte, care sunt separate si straine, toate acestea vin din lipsa percepţiei corecte a realităţii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

In realitate, omenirea nu a făcut niciun singur pas real în căutarea fericirii. Din moment ce aspir la fericire, trebuie în primul rând să înţeleg ceea ce este. Ce este acea fericire în natură la care eu trebuie să ajung? Ar trebui să înţeleg că totul este programat în aşa fel încât toate resursele şi legile naturii sunt la dispozitia mea. Tot ce am nevoie este sa le folosesc în mod corect şi voi atinge fericirea.

În schimb, cu toate acestea, omenirea stabileşte ţinte artificiale şi încearcă să acţioneze la discreţia lor, ca un copil care tocmai „vrea” ceva, indiferent ce anume. Noi nu studiem legile naturii sau nu dorim să le respectam şi nu suntem dispuşi să acceptam existenţa unui sistem global unic. Noi recunoaştem legile fizice şi alte fapte ale ştiinţelor naturale, dar legile interdependenţei umane sunt prostii pentru noi. Noi le negam fără discriminare.

Destrămarea familiei continuă şi depresia avanseaza. Cu toate acestea, suntem siguri că problema nu are nimic de-a face cu legile naturii: „Nu am scapat-o, a căzut jos.” Oamenii nici macar nu se pot împăca ei insisi cu faptul că sunt într-un sistem care funcţionează asupra lor şi-i leagă cu mii de lanţuri. Şi nu avem altă alegere decât să studiem legile naturii. Cu cat mai bine le putem urmări, cu atat mai mult putem realiza. Când oamenii se conformeaza la toate acestea pe deplin, ei ajung la punctul de armonie si perfectiune. Cu toate acestea, o persoană nu vrea să asculte: „Voi face aceasta în felul meu propriu; învăţarea nu este pentru mine.”

Problemele ne vor învăţa însă oricum. În acest sens, omenirea nu este mai desteapta decat un copil încăpăţânat, indisciplinat. Acum treizeci de ani, forumuri internaţionale au avertizat cu privire la necesitatea unor schimbări urgente în societate şi atitudinea noastră faţă de mediul înconjurător. Cu toate acestea, nimic nu a fost făcut de atunci. Copilul este incapatanat prin natura, el nu dispune încă de înţelegere. Dar ” acel puternic al lumii”, care pare să fi crescut, dimpotrivă, demonstrează lipsa lui de orizont ….

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: O rugăciune pentru societate înseamnă întotdeauna că mă rog pentru a-i completa la perfecţiune?

Răspuns: Da, dar trebuie să-i completezi doar in ochii tai. Societatea nu duce lipsă de nimic. Cu excepţia ta, restul este corectat. Toată lumea judeca în funcţie de defectele lor. O persoana vede lumea prin prisma defectelor ei. Dacă ai fi fost corectat acum, ai vedea că întreaga lume este corectată.

Prin urmare, o rugăciune pentru societate este o rugăciune pentru societatea care există în tine. Acesta este locul Shechinei tale, „locul” unde tu dezvălui Creatorul. Aceasta este societatea ta. La urma urmei, nu vei vedea niciodată nimic din afara; mai degrabă, în dorinţa ta, vezi vasul tau spart, dorinta.

„Mă rog pentru societate!” Cu excepţia ta, nimeni nu are nevoie de rugăciunea ta sau toate cuvintele frumoase care ies din gura ta: „Eu lucrez pentru binele societăţii.” Toate acestea doar par ca muncă.

Tu nici măcar nu ştii cât de mult esti inchis in tine insuti. Ai de corectat numai dorinta ta interioara. Aceasta se numeşte „societate”, „lume”.  Este totul în tine, dupa cum se spune: „O persoană este o lume mica”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum e posibil să obţii adevărata realitate ca „cercetător” când toate ustensilele de măsură continuă să se schimbe?

Răspuns: Ce diferenţă este dacă eu studiez lumea care se schimbă tot timpul, în timp ce eu nu, sau lumea care este constantă, în timp ce eu mă schimb în permanenţă? Dacă nu ar fi schimbări eu nu aş fi capabil să spun nimic despre lume fiindcă nu aş avea mijloace de măsură. De fapt, măsurarea este posibilă numai între doi parametri schimbători, pe baza relaţionării lor unul faţă de altul.

Determin o relaţionare între ei şi aceasta devine o unitate de măsură pentru mine. Apoi folososec în continuare această unitate de măsură. Sunt doi parametrii inegali unul faţă de altul, două puncte în spaţiu. Măsor relaţia dintre ei şi astfel determin diferenţa dintre ei, apoi accept asta ca unitate de măsură. De exemplu: un grad de temperatură sau zece centimetri. Apoi folosesc această unitate de măsură pentru a măsura tot ceea ce apare pe parcurs.

Încep prin a spune că am găsit un anume fel de diferenţă. Apoi folosesc asta ca bază şi continui să măsor toate diferenţele dintre proprietăţi, forţe, loc în spaţiu, şi dorinţe. Nu contează între ce si ce, dar totdeauna măsor diferenţa, schimbările. Dacă nu sunt schimbări nu e nimic de măsurat, pur şi simplu pierd toate senzaţiile.

Dacă nu s-ar întâmpla nicio schimbare acum, lumea mi-ar apărea imobilă. Aş muri şi aş pierde toată înţelegerea, senzaţiile şi sensibilităţile, ca şi cum nu ar exista nimic.

Viaţa noastră nu este o experienţă a unei stări ci o senzaţie a schimbării de la o stare la alta. Şi dacă schimbările dintre stări sunt numite viaţă, rezultă că am două forme de viaţă: o viaţă a schimbărilor din afara mea, şi o alta a schimbărilor din interiorul meu.

Dacă presupun că viaţa merge mai departe şi schimbările sunt în afara mea, atunci aceasta este viaţa în această lume. Viaţa în care schimbările sunt în interiorul meu se cheamă viaţă spirituală, viaţa lumii viitoare. Viaţă înseamnă totdeauna schimbare; totul depinde de unde o observ.

Partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→