Întrebare: Când îţi citesc cărţile simt revelaţia unei noi lumi. Însă, imediat ce le termin, îmi amintesc doar de mine însumi. Cum să păstrez senzaţia pe care o am în timp ce citesc cărţile?

Răspuns: Nu ai nevoie să-ţi aminteşti nimic ci mai degrabă să uiţi  şi e minunat că o faci! De alfel, dacă nu uiţi, o să te comporţi după cum am scris eu acolo în cărţi, după mintea şi sentimentele mele. Dacă citeşti mult şi repeţi ceea ce ai citit, şi încă uiţi, tu acumulezi propriile tale senzaţii interioare. Tu trebuie să faci asta şi asta este realizarea ta.

Cu cât uiţi mai mult cu atât mai bine. Omul trebuie să iasă de la lecţie şi să nu-şi amintească nimic, fiindcă înţelepciunea Cabalei nu este ca alte ştiinţe din lumea noastră care cer memorizare. Când am învăţat la Universitate, trebuia să-mi amintesc din cunoştinţe şi să le demonstrez la examene. În Cabala, examenul testează ce am construit în interiorul meu ca rezultat la ceea ce am citit şi am auzit.

De aceea, recomand cu tărie ca fiecare să aibă un set complet de cărţi. Citiţi acasă, în timp ce călătoriţi cu autobuzul sau cu trenul, în timpul pauzei de masă, de câte ori aveţi oportunitatea să deschideţi o carte. Prin ea, vă conectaţi la rădăcina spirituală.

Din Lecţia 8 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Când începem să studiem înţelepciunea Cabalei, credem că de la început o să fie uşor şi că în continuare ne va oferi o sursă extraordinară de inspiraţie. Dar cu timpul, trebuie să începem să săpăm mai adânc în interiorul egoismului nostru, iar dupa asta, experienţa devine neplăcută.

Trupul nu prea vrea să se scoale dimineaţa pentru lecţie, mergi la studiu, neglijează odihna, gândeşte şi simte că eşti departe de spiritualitate şi nu vrei să te uneşti cu ceilalţi, să ai grijă de altruism când tu ştii doar să primeşti.

Astfel începem să experimentăm „fundaţia gropii” săpată în inimile noastre. Mai târziu, totul depinde de cât de adânc putem ajunge în egoul nostru. Acest lucru poate fi făcut cu ajutorul mediului fiindcă omul nu o poate face singur. Nu are importanţă cât este de neplăcut şi cât de mult doare egoismul, el, sau ea, vor dori să ştie cât de opuşi sunt dăruirii (altruismului) neavând niciuna din proprietăţile ei. Şi din disperarea omului, din toate căderile şi din lipsa de inspiraţie, el va avansa.

Asta înseamnă că fundaţia pe care construim structura spirituală nu este plăcută. Este un „abis” gol săpat în inima, este săparea în „pământul” propriei noastre dorinţe, întunericul, realizarea egoismului nostru, a opoziţiei la dăruire. Şi numai acela care este capabil să suporte  şi dorşte să muncească atât de metodic construindu-şi el însuşi în jur mediul de susţinere, va avea puterea necesară şi nu se va teme să sape adânc în el însuşi şi astfel să meargă mai departe.

Prin asta el îşi va stabili fundaţia peste care va fi capabil să-şi ridice clădirea, înţelegând prin intermediul grupului, el va cere Lumina Reformatoare care va construi pentru el. Cu cât va săpa mai adânc în el cu atât casa se va putea ridica. După cum a fost scris „Creatorul face ceva împotriva la altceva”.

Începem de la starea „zero” şi mai întâi facem un pas în jos, mai târziu ne ridicăm un pas. Apoi coborâm doi paşi şi îi urcăm înapoi. Şi astfel trecem prin toate fazele: 0-1-2-3-4, până când, la sfârşit, ajungem la finalul corecţiei având sub noi patru „exilări” şi patru „răscumpărări”.

Acum am atins ultima stare a exilului, de acum înainte se întinde în faţa noastră ultima şi totala răscumpărare.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare din noi simte ca este special si unic, ca si cand ar fi singurul care exista in lume si lumea intreaga este facuta pentru el. Pe masura ce generatiile se dezvolta, fiecare persoana are mai multa atitudine, egoismul creste si cere persoanei sa fie mai individualista si sa simta ca este centrul lumii. Invidia, teama si ingamfarea ne forteaza sa actionam intr-un fel in care ceilalti sa creada ca suntem mai mari decat suntem. Dorim doar sa aratam asta pentru ca nu avem de ales, pentru ca suntem prea lenesi, pentru ca in general pentru a obtine ceva trebuie sa ducem o lupta fara sfarsit. In orice caz, dorinta si nevoia de afirmare deasupra tuturor inca arde in om.

Vedem ca doar senzatia de exclusivitate invita oamenii sa „urce unii peste altii”, sa calce unii peste altii, sa faca adevarate piramide umane cu cei mai mari in varf si cei mai mici dedesubt. Totul depinde de cat de mult o persoana isi apara exclusivitatea, la fel ca si conditiile si calitatile cu care s-a nascut si pe care le-a primit de la mediu in procesul de dezvoltare.

Intr-un fel sau altul, la sfarsit, oamenii obtin ceva in societatea umana doar folosindu-si  calitatea exclusivitatii lor. Aceasta calitate vine de la Creator. El este Unul si de aceea noi toti, cei care ne-am separat de dorinta comuna care a fost facuta de Creator ne simtim unici.

Suntem ca o imagine holografica in care fiecare parte contine intregul. Obisnuiam sa fim un singur suflet, similar Creatorului, dar spart apoi in bucati, iar acum fiecare din partile sale contine forma unica a sufletului comun, dar in forma opusa din cauza spargerii. Este o forma intreaga a sufletului initial ascuns in interiorul meu, si de aceea, presat de forta spargerii, simt intregul si cer lumii intregi si Creatorului sa fie la dispozitia mea. Ce sau cine poate fi la fel de important ca si mine?

Ca rezultat, individualitatea noastra in aceasta lume este construita doar pe calitatea de exclusivitate care se afla in fiecare persoana. Unde imi indrept dorintele, gandurile si abilitatile? La a deveni chiar mai unic si exclusiv. Fiecare persoana avanseaza pe aceasta cale conform fortelor sale, calitatilor, vitezei si asta in masura in care mediul il indeamna.

Cel mai important lucru este: in interesul cui imi folosesc „eul” meu, toate calitatile mele, si in general – exclusivitatea mea? Daca sunt unic in lume, atunci pentru cine actionez? O persoana ia decizia sa se corecteze singura folosindu-se ca mijloc de a servi lumea asa cum face Creatorul. Asta atunci cand devine uman, similar Creatorului, iar apoi lumea se transforma intr-un loc de intalnire inte Creator si creatie. Acolo ei se unesc si se contopesc unul in altul, ajutand toate sufletele.

De aici vedem ca aceasta calitate de exclusivitate poate juca un rol dublu: la inceput persoana doreste sa cuceresca lumea la fel ca si Napoleon si sa o foloseasca dupa bunul plac, in opozitie cu Creatorul, dar la sfarsit el descopera nevoia de schimbare si de obtinere a similaritatii cu Creatorul. Exclusivitatea poate fi folosita de asemenea pentru sine sau de dragul aproapelui. Asta este ceea ce determina locul unei persoane pe scara spirituala.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/17/11, “Pacea in lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Scrisoarea 25; Ar tebui sa mergem intotdeauna de-a lungul a doua cai care se neaga una pe cealalta, sa simtim deficienta si perfectiunea, rugaciunea si recunostinta.

Cheia este sa gasesti dorinta corecta. Incepem cu o mica scanteie, fara sa avem cea mai mica idee  ce vrem de fapt. Suntem adusi intr-un loc unde studiaza cabala fara nici o intelegere a ceea ce este studiat si de ce ar trebui sa incercam sa ne apropiem.

In orice caz, treptat, in timp ce facem tot felul de lucruri pe care le şi/sau nu le intelegem, incepem sa ne formam o idee, un sentiment, o cunoastere.  Ne clarificam atitudinea fata de toate acestea, si intelegem cine suntem, ce ar trebui sa facem, unde suntem, si prin ce proces trecem.

Astfel, de la starea de ignoranta totala, lipsa cunostintelor si a intelegerii, de la inconstienta, planset instinctiv, facem o tranzitie gradula la o stare in care castigam mai multa claritate si vedem mai multe detalii, ce le-a determinat, de ce sunt necesare.

In acest punct, incepem sa deosebim ce este mai important sau mai putin important pentru noi si in timp ce citim cartile, cautam ce am citit in interiorul nostru. Evaluam  daca avem notiunea de daruire, receptie si dorinta de a darui Creatorului, ceea ce este total artificial si ireal. Nu intelegem notiunea de dragoste si conectare cu prietenii despre care s-a discutat.

Singurul lucru la care mai putem spera este Lumina care Reformeaza. Toate transformarile pe calea spirituala, de la starea zero, punctul din inima si mai departe, se intampla doar cu ajutorul Luminii. Daca o persoana crede ca poate face altceva si avansa intr-un alt fel, face o mare greseala care l-ar putea opri pe cale sau chiar intoarce complet.

De aceea, trebuie sa faca totul pentru conectarea sa cu grupul: in ce masura nu reuseste sa o mentina sau nu simte nevoia pentru asta si isi aminteste deoarece nu-i place sa se gandeasca la asta si este ingrozit la inceput. Trebuie sa evalueze toate aceste lucruri negative pentru sine fara sa se scufunde in ele.

Mai degraba, de fiecare data cand asa ceva ti se arata, continua sa te ridici peste. Chiar daca nu poti depasi aceste resentimente naturale si sa lucrezi cu ele, este in regula. Cheia este sa le simti doar pentru o clipa, fara sa te traga inapoi, sa poti merge mai departe.

In aceste eforturi spre avansarea pe care o faci in ciuda dispretului, resentimentului si respingerii, acum exista o anumita cerere, o rugaciune care atrage spre tine Lumina Inconjuratoare. Sub impactul Luminii, ura ta se arata mai concreta si definita, iar tu incepi sa intelegi mai bine ce si de ce iti displace si iti face sila atat de mult. Cu alte cuvinte, incepi sa iti cunosti adevarata natura.

In esenta, intotdeauna studiem doar singuri relativ la o anumita forta vazuta ca Lumina superioara. Nu Lumina o studiem, ci pe noi insine impotriva ei ca si fundal. Nu Lumina o simtim, ci opozitia noastra fata de ea. In timp ce facem asta, suntem gata sa ne rugam, sa imploram. Pentru ca trebuie sa corectam aceste defecte interne, sa ne ridicam deasupra lor, si sa mergem mai departe in ciuda lor. In acest fel, cererea noastra pentru Lumina devine o intentie mai concreta si precisa.

Asadar Lumina isi face treaba si arata dorinta egoista din noi, „inclinatia spre rau”.Totul este luminat in noi de Lumina care cultiva dorinta calitativa si cantitativa, avansand astfel spre scop.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Deoarece toate schimbarile sunt facute doar de Lumina, de fiecare data cand actionam, actiunile noastre trebuie sa ne arate cat de nepotriviti suntem in comparatie cu ea. Cu alte cuvinte, trebuie sa actionez la fel cum face El ca sa pot vedea cat de diferit sunt de El in gradul actual.

Este similar unui copil, care incearca sa copieze comportamentul unui adult. Dupa ce a facut asta, intelege cat de corecte sau incorecte sunt actiunile sale de fapt. La fel ca atunci cand face exercitii, asambland mici jucarii dintr-un set de constructii, sau facandu-si tema pentru acasa.

Toate acestea le facem pentru a ne testa singuri si a ne putea compara rezultatele cu cele corecte. Avansarea noastra se bazeaza pe diferentele dezvaluite dintre „dorinte si realizari”, intre ceea ce sunt capabil sa fiu si ce se presupune ca sunt acum.

Asta inseamna ca, in mod constant trebuie sa facem acte de daruire si sa le folosim ca sa examinam si sa evaluam ce nu am obtinut inca. Nu ar trebui sa disper de fiecare data cand cad, ci sa iubesc starea de iluminare. Pentru ca astfel invatam sa mergem mai departe.

Nu inseamna de fapt ca am facut ceva rau si acum ar trebui sa ma simt vinovat. Dimpotriva, am reusit, si astfel mi se arata in ce fel mai pot avansa. Lumina imi  arata in continuare schimbarile pe care trebuie sa le fac pentru urmatorul pas. Daca nu pot face asta, Lumina nu mi s-ar arata si as pasi intr-un fel de ceata, o stare de inconstienta. As fi indiferent si m-as simti bine. Lumina nu mi-ar ilumina greselile si nu mi-ar arata ce am de facut.

Nu as avea pe nimeni cu care sa vorbesc daca nu m-am pregatit sa lucrez in grup, sa studiez serios si facand alte lucruri. De aceea, Lumina nu mi-ar permite sa fac urmatoarele actiuni care inca nu au un anumit fundament. In acest caz, ar parea ca sunt in regula si nimic nu mai trebuie facut. As intra intr-un fel de iluzie care ar putea dura mult timp, chiar ani.

De fapt totul depinde de pregatire, in timp ce pregatirea depinde de mediu. Astfel, se presupune ca facem cateva acte materiale, cum ar fi sa pregatim studiul, grupul, conectarea cu prietenii, si toate alegerile pe care tanjim sa le facem impreuna.

Daca sunt nerabdator sa ma unesc cu ceilalti si sa dezvalui proprietatea de a darui acolo, ar trebui sa imi formez atitudinea fata de conceptul intern de „grup” sau „loc” al spatiului spiritual, dorinta integrala unde proprietatea de daruire reciproca intre noi este revelata.

Este Lumina care reveleaza daruirea, iar cand aceasta revelatie atinge o anumita masura la un nivel minim, ne va implini. Vom experimenta daruirea insasi si foarte original, insemnand prezenta fortei superioare care sustine aceasta proprietate. Vom revela nu doar Lumina, ci chiar insasi sursa ei.

Rabash concluzioneaza in scrisoarea sa: „Fie ca Creatorul sa ne ajute sa acceptam guvernarea superioara peste timp si spatiu si sa-I fim alaturi tot timpul.”
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  Ce ar trebui sa asteptam de la urmatoarea conventie? Ce intentie ar trebui sa construim?

Raspuns: Ne apropiem de schimbari foarte puternice datorita unificarii noastre si sper ca viitorul lant de conventii ne va ajuta sa pastram punctul de vedere impreuna pentru o luna intreaga fara sa il parasim. Munca, familie, copii, probleme persoanale –  in ciuda tuturor acestora, inconstient, intr-un oarecare colt al mintii mele, pastrez un loc pentru cel mai important lucru si ma ingrijorez constant pentru unitatea noastra, despre cum avansam de la o conventie la urmatoarea, de la o zi la alta, in intentiile noastre si in solidaritatea noastra interioara – pana atunci, in interior, vom revela pe Creator.

Noi am studiat teoretic aceasta de foarte mult timp, deja. Asa ca sa ne dorim cu adevarat ca EL sa fie revelat. Am auzit de asta de mii de ori – asa ca haideti sa facem efortul.

Nu putem cadea in dubii, “ Din nou?  De cate ori nu am trecut noi prin aceasta? “ Ne aflam in pragul realizarii. Si lumea, de asemnea, cere aceasta. La urma urmei, nu are nici cea mai mica sansa de a gasi o solutie. Pe internet vedem ce tipuri de “ solutii “ sunt oferite ca rezolvare a crizelor moderne, cum oamenii incearca sa le ascunda si sa le treaca sub tacere pentru ca ei nu vad nici o iesire din asta.

Intr-o forma care este confortabila, clara si inchisa oamenilor, trebuie sa informam lumea ca exista o solutie, si cu cat mai repede o realizam, cu atat mai putin vom avea de suferit.

De aceea, intentia noastra la conventie este sa incepem “ sa traim permanent” in grupul care aduce lumii intregi solutia pentru criza. Nu este nimic  mai important ca sa ne putem pregati sau face pentru lume.

Chiar acum suntem la un punct foarte important: Este un pacient bolnav care zace in fata noastra iar boala sa este aproape mortala, dar noi putem crea un remediu pentru a-l vindeca. Apoi nu doar ca va fi sanatos, dar se va ridica la nivelul Creatorului, la o noua dimensiune, eterna.

De aceea, noi trebuie sa atribuim cea mai mare importanta posibila eforturilor si statusului nostru – ascensiunea pe care o incepem pe parcursul acestor zile. Trebuie sa ne mentinem responsabili pentru felul de datorie pe care o purtam. Cine suntem noi sa primim o asemenea misune mareata – sa participam de fapt in corectarea nu doar a lumii, ci a intregii realitati?

Trebuie sa fim putin mandri; aceasta ne va ajuta sa simtim responsabilitatea noastra.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/16/11, “ Pacea in Lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumea materiala nu avem putere asupra dorintelor noastre. In daruire, dorintele sunt mult mai mari, deci cum ne vom putea descurca cu ele?

Raspuns: In daruire, intalnesc un amic. Conectandu-ma cu el, eu sunt cel care determina gradul, forta si felul dorintei din care formez vasul pentru suflet.Eu sunt cel ce ia toate deciziile.

Gandindu-ma mai bine, aici apare o alta intrebare: Cine sunt „eu”? Pentru ca, nu am o anumita predispozitie si proprietati care sa defineasca cine sunt eu. Adevarat, anumiti parametrii nu depind de mine pana la sfarsit, sunt doar o roata dintata intr-un sistem si pot functiona doar la aceasta capacitate. Se poate argumenta, dar tu esti cel ce decide cum sa contruiesti o relatie cu ceilalti, cum sa actionezi in mecanismul comun  si cum sa il formezi din punctul tau de vedere.

Astfel, unindu-ne cu ceilalti, preiei intregul „mecanism”. Daca te opresti, intregul mecanism se va opri odata cu tine. Vrei sa opresti motorul? Fa-o! Astfel vei vedea ca atunci cand incepi sa te misti, simti intreaga realitate si vezi cu ce parte a ei te poti conecta.

In ciuda faptului ca esti doar o mica roata dintata, intreaga masinarie depinde de tine, iar tu indeplinesti dorinta colectiva, intregul sistem cu tot ceea ce este in el. Tu, o mica si minuscula roata dintata, devii identic Creatorului pentru ca intreg sistemul atarna deasupra ta.

Sistemul integral poseda o remarcabila proprietate pe care nu o putem intelege: Toti sunt la fel de importanti ca si intregul. Asta se intampla chiar si celor carora punctul din inima nu li s-a trezit inca. O astfel de persoana isi poate lua locul in ultimul moment, sa acopere o mica gaura in barca comuna, dar fara ei, sistemul nu ar functiona corect. Iar la sfarsit  si ei vor primi recompensa colectiva.

Si atunci de ce au fost ultimii care au ajuns? Pentru ca au fost cei mai corupti. Doar dupa ce toti ceilalti au fost reformati, a venit timpul ca aceste ultime persoane sa isi aduca contributia in grup.

Putem avea tendinta sa dispretuim „oamenii strazii”. Si totusi, ei sunt cei care fac munca cea mai importanta. Baal HaSulam ne explica in „Introducere la Cartea Zohar”: Inaintasii nostrii au facut o munca enorma, dar noi, elementele cele mai joase ale intregii structuri, suntem cei care trebuie sa atragem Lumina la vasele lor.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate exista “ inclinatia rea”, daca este doar Creatorul si nimeni in afara de EL?

Raspuns: Si cine a creat aceasta “ inclinatie rea” daca nu exista nimeni in afara de Creator? Creatorul a facut acest rau. Si traieste sub degetul Creatorului. Creatorul il controleaza;  el l-a generat; este fiul Sau asa cum este scris: “Am creat inclinatia rea.”

Intrebare: Dar Creatorul este binele care face bine, atunci cum poate deriva raul din EL?

Raspuns: Binele care face bine a creat aceasta “ inclinatie rea,” asa cum este spus: “ Rezultatul final este in gandul initial.” De fapt, daca tu ai decis sa creezi pe altcineva in afara de tine, asa incat creatia ta sa poate atinge nivelul tau  si daca doresti sa il asisti cu toata inima si sufletul, cu tot ceea ce ai, atunci tu nu ai o alegere: Trebuie sa creezi un vas in ea, o dorinta care va fi exact ca propria ta calitate, intelegere, atingere, si orice altceva, dar cu o amprenta inversa/opusa. Si asta este exact ceea ce Creatorul a facut.

De aceea, “ inclinatia rea” este intreaga creatie; nimic altceva nu este cerut. Noi nu il intelegem. Noi credem ca sunt obiecte materiale, de exemplu, un creion. De ce nu? La urma urmei tu vezi ca exista. Are culoare, forma, si greutate. Dar in spiritualitate nu exista. In spiritualitate, cineva exista doar daca are esenta spirituala, ceva propriu al lui, in loc sa existe doar pentru ca cineva l-a creat pe el sau pe ea.

Sa spunem ca un creion nu exista in spiritualitate deoarece nu este nici o actiune care vine de la el, nici o dorinta de a fii similar cu Creatorul. De aceea nu exista in dimensiunea spirituala. Tot ceea ce vedem in lumea noastra nu exista in spiritualitate. Aceasta lume nu exista pentru ca aceasta lume este o realitate care nu are nici o miscare personala indreptata spre echivalenta cu Creatorul, in nici un obiect sau dorinta.

Pentru acest motiv, daca ar fi ca noi sa cream o fiinta, trebuie sa o programam cu abilitatea de a se misca autonom, independent. Ce fel de Creatura a creat Creatorul? A fost “ inclinatia rea.” Dar are aceasta “ inclinatie rea” propria sa abilitate de a se misca? Este chiar asa independenta si respectabila? Da, este.

Inclinatia rea este linia stanga in spiritualitate, unde il contrariaza pe Creator, IL intelege, si doreste sa fie opusa. Aici începe totul. Inclinatia rea nu incepe cu dorinta mea de infuleca mancare sau a dormi.

Dupa ce noi trecem prin pregatirea in aceasta lume si trecem Machsomul, dintr-o parte, noi primim “ inclinatia rea,” linia stanga, receptie, si din cealalta parte, “ inclinatia buna,” linia dreapta, daruirea. Si este datoria noastra sa refacem linia mijlocie dintre ele.

Pe partea stanga, este “ inclinatia rea,” Faraonul, care proclama: “Eu conduc!” si este doar dupa Machsom. Si chiar impotriva ei, este  forta superioara, daruirea. Cat despre noi, noi suntem in linia de mijloc.

Aceasta este acea “ inclinatie rea” creata de Creator, in timp ce tot ce avem pe parcursul pregatirii in aceasta lume este doar o existenta animala, nici buna nici rea. Nu este vorba despre ceea ce vorbim. Si de aceea, aceasta lume nu exista; este imaginara si nu are nici bine nici rau in ea.

“Buna” si “ reaua” inclinatie exista doar in spiritualitate. Sunt cei doi ingeri ai tai, doua forte, doi servitori. Pe cine servesc ei? Ei servesc omul care se construieste pe sine, insemnand propria sa dorinta, “ Sinele” sau, de la amandoi. Aceasta este ceea ce Creatorul doreste.

De aceea, cum poate “ Sinele” meu sa fie realizat daca nu am aceste doua forte de la care sa construiesc in mijloc, intre “ pro” si “ contra,” facand propria mea alegere?

De aceea, Creatorul intentionat a creat “ inclinatia rea” ca o forta care se opune Lui. La urma urmei, daruirea, “ inclinatia buna” este Creatorul Insusi! Apoi, intre aceste doua forte, in partea de mijloc a Tifferet, intre treimea superioara si cea inferioara, exista spatiu pentru om.

Aceasta este singura cale in care poti construi un spatiu liber sau punctul liberului arbitru. Libertatea se afla intre doua stari strict definite care apasa pe tine din doua directii, si tu trebuie sa alegi intre ele.

Punctul libertatii, punctul alegerii, libera alegere, este alegerea pe care o faci in ingustime, contractand spatiul dintre lamele foarfecii. Imagineaza-ti asta:  Doua ziduri, incep deodata sa se miste si sa ne preseze intre ele… Asta este libertatea. Si cu cat mai sus te inalti pe treptele scarii spirituale, cu atat mai ingust devine spatiul dintre ele si cu atat mai intens te preseaza. Dar din aceasta presiune, din tensiunea teribila dintre ele, iti gasesti exprimarea Sinelui.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/12/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem disemina înţelepciunea Cabalei maselor, celor care nu au punctele din inimă trezite încă? Cum putem să nu vorbim de Tora, adică de metoda de corectare a înclinaţiei rele?

Răspuns: La sfârşitul „Introducerii la Cartea Zohar”, Baal HaSulam scrie că, practic, toţi avem acest punct fiindcă după spargerea sufletului colectiv, părţile lui s-au întrepătruns, şi s-au inclus unul în altul. Dar, unele puncte sunt atât de mari, că atunci când se trezesc, încep să împingă omul la locul potrivit, în care el poate primi corecţia şi umplerea. În timp ce, alte puncte sunt ascunse, şi asta e cam la 99% din populaţia lumii.

Trebuie să ne adresăm lor în funcţie de actuala lor dorinţă. Celor care vin să studieze cu noi, le spunem despre dorinţa de a ajunge direct la Creator şi le dăm metoda de revelare a Lui prin conexiunea mutuală cu ceilalţi. Iar cei 99% nu au nicio legătură cu asta, nimic în comun. Ei nu au nevoie de spiritualitate, ei se uită la noi complet surprinşi, incapabili să înţeleagă ce ne lipseşte. Există fotbal, internet, totul e perfect!

Cu toate că, au probleme şi experienţe dureroase. Astăzi, întreaga lume se scufundă într-o vâltoare şi nu din vina lor. Din cauza noastră, Creatorul nu ar produce crize, dezastre şi nu ar pune umanitatea sub ameninţarea epuizării resurselor naturale, face asta din cauza lor.

Noi avansăm fără să avem nevoie de crize atâta timp cât este o forţă care ne conduce. Dar pentru ei, trebuie să existe o forţă care să-i împingă de la urmă. Şi aceasta este forţa suferinţei.

De aceea, când ne adresăm maselor, trebuie să le oferim o metodă care să-i înveţe cum să rezolve criza globală din toate sectoarele vieţii, inclusiv familii, educaţie, consum de droguri, depresie, economie, schimbarea vremii, etc. Noi posedăm o metodă care face posibilă corectarea tuturor relelor astfel încât să ne simţim bine în această viaţă şi în această lume.

Noi nu spunem niciun cuvânt despre viitorul lumii fiindcă oamenii nu au nevoie de ele în niciun fel. Dacă ei aud orice despre latura spirituală a problemei noastre, ne vor înscrie ori la mistici ori la nebuni. De aceea, trebuie să ni-i apropiem în mod adecvat, fără a menţiona Cabala, sau Creatorul şi fiinţa creată, sau scopul creaţiei, etc.

Noi avem pur şi simplu o metodă, un instrument care poate corecta starea cea rea, criza care manâncă întreaga lume. Avem ceva să le oferim, noi ştim ce este de făcut. Nimeni altcineva în afară de noi nu ştie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala. 5/13/2011 „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt o mulţime de grupuri şi comunităţi în lume care susţin tot felul de cauze. O conexiune a oamenilor fără puncte în inimă ajută la ridicarea peste dorinţa egoistă?

Răspuns: Punctul din inimă este dorinţa de revelare a rădăcinii, este o parte din Creator, din cel de Sus. Am un punct negru, am nevoie de ceva pe care nici măcar nu o pot defini. În această viaţă, îmi lipseşte o senzaţie, o înţelegere. Pentru ce este această viaţă? De ce exist? De unde vine? Care este scopul ei? Cine mă controlează?

Încep să-mi pun întrebări despre rostul vieţii. Este ca şi cum de Sus este un fir care mă leagă, un canal de forţe şi o conducere superioară, şi vreau să o ating, să ştiu motivul vieţii. Pun întrebări pe care o persoană obişnuită se teme să le pună, se jenează să le ridice.

Aceste întrebări pot eventual să conveargă în una :care este sensul vieţii? Fără răspuns la ea, nu înţeleg ce rost mai are să trăiesc. Am nevoie să sparg încuietoarea acestei „lăzi cu comori”. Şi dacă întrebările mele conduc la adevărata esenţă, sursa vieţii, înseamnă că am punct în inimă.

Un astfel de om ajunge la un grup care studiază această întrebare specifică: „cum găsesc rostul vieţii, sursa ei? Cum descopăr guvernarea superioară şi mă alătur ei cu tot ceea ce sunt?” Un om nu poate abandona la jumătate această cale fiindcă pentru el dorinţa lui tinde spre esenţa creaţiei şi nimic nu-l va opri acum. Este gata să stea faţă în faţă cu Creatorul şi nu cedează la nicio îngrădire. Nu are importanţă cât de mult ceilalţi încearcă să-l oprească (pe el sau pe ea), nu contează ce spun, omului pur şi simplu nu-i pasă.

Astfel de oameni ajung la înţelepciunea Cabalei.

Mai există la fel de bine şi o altă categorie, aceia care încă se gândesc. Punctele lor din inimă s-au trezit de asemenea, dar încă sunt „acoperite” cu tot felul de învelişuri. Aşa că, ei pot fi satisfăcuţi de misticism, de practicile holistice, de filozofi, de meditaţii, de vegetarianism, naturalism, etc. Toate aceste orientări încep cu aceeaşi întrebare şi de aceea sunt azi atât de populare. La nivelul subconştient, omul simte că este timpul să se înalţe într-un fel, că este timpul să se schimbe…

Şi astfel, treptat, avansăm. Trebuie să aşteptăm până oamenii verifică aceste direcţii. Între timp, dorinţa lor creşte încet, încet şi abandonează cercetările lor şi vin la sursă, la metoda care poate să le dezvăluie ceea ce caută. Aceasta este calea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala.5/13/2011 „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→