Exista doar doua forte in lume: forta daruirii si cea a receptiei. Prin interactionarea uneia cu cealalta, ele trebuie sa vina in echilibru, adeziune si unicitate.

Dorinta de a primi incepe sa se formeze in interiorul dorintei de a darui, Lumina. Lumina influenteaza constant dorinta de a primi, dezvoltand-o, in timp ce, cea din urma raspunde Luminii.

Astfel, ele incep sa interactioneze. Ca rezultat, dorinta de a primi placere evolueaza la o abilitate de a actiona pe cont propriu, sa experimenteze, gandeasca  si sa reactioneze la dorinta de a darui.

De aceea, aceste doua dorinte descresc gradual, coborand mai jos si mai jos. In final, aceasta ne permite sa analizam detalii foarte fine care s-au combinat, permitandu-ne sa construim sistemul complet. Este ca si cum de la o analiza globala ne mutam la o cercetare foarte fina (ca si cum am folosi penseta ), care ne permite sa obtinem informatii indisponibile intr-o apropiere generala. Iar acesta din urma furnizeaza ce lipseste in particular.

Ca rezultat, noi trebuie sa ajungem la o stare cand generalul si particularul vor fi pe deplin analizate si complet corectate. Acesta este motivul pentru care a fost decaderea lumilor spirituale pana la aceasta lume, urmata de dezvoltarea in aceasta lume. In procesul dezvoltarii sale, lumea noastra trece aceleasi patru stadii si ajunge la creatia dorintei de a darui: de jos in sus, asa cum trebuie pentru a se intoarce la lumea Infinitului.

Cabalistii sunt foarte atenti cand ne explica noua acest proces. Mai intati de toate, ei sunt savanti, iar aceasta este  fizica a doua forte actionand in creatie, care explica cum aceste forte vin in jos la noi pentru ca noi sa ne conectam si sa incepem sa lucram cu ele. La urma urmei, ele devin realizate, doar in dorintele noastre, intenti si discernaminte.

In natura, aceste doua forte sunt balansate. Dar noi se presupune ca trebuie sa intram intre ele, si sa ne aranjam pe noi, incat sa le incorporam complet pe ambele in interior. Ca natura, Creatorul, contine aceste doua forte, propria LUI forta de daruire si forta receptiei prin care ne influenteaza pe noi, asa incat sa trebuiasca sa ne construim pe noi insine din aceste doua forte. Aceasta este tot ceea ce intregul program al creatiei si  evolutiei ne impune.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Cabala 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina superioara este intr-un loc numit “ Shechina,” care este unificarea dintre suflete. Cu eforturile noastre, noi trebuie sa atingem unitatea dintre noi. Apoi vom revela Lumina care construieste, creaza, corecteaza si indeplineste intreaga creatie.

Aceasta Lumina este intotdeauna prezenta in Shechina, in asamblarea sufletelor care aspira spre Creator ( Knesset Israel ), in unificarea dintre noi.

Zoharul este aceasi sursa de Lumina, dar cu conditia ca noi sa ne imaginam (si nu conteaza cat milioane de oameni sutnem) ca fiind grupul lui Rabbi Shimon care avea 10 oameni care au stat, conectati impreuna  si au primit aceasta Lumina numita “ Zohar” – “ iluminarea superioara.” Aceasta este Lumina care ne influenteaza, corecteaza si eleveaza.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/4/2011, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cabala este o stiinta despre realitate. Omul este o creatura care aspira sa inteleaga de ce si pentru ce scop exista si cum poate ajunge la adevar. El tanjeste sa dezvaluie intelesul unor notiuni precum: “ adevar,” “ fapte,” “scop,” sau “ atingerea scopului.” Este construit sa ceara acest fel de satisfactie.

Nevoia cea mai mare a omului este sa stie cine este, asa cum este spus: “ Din carnea mea IL voi vedea pe Creator.” Intr-adevar, ca sa invat cine sunt, trebuie sa stiu cine este Creatorul. Aceasta necesitate ma obliga sa caut.

Intreaga intelepciune a Cabala este dedicata studiului omului deoarece in afara de el nu exista nimic. Intreaga realitate este in interiorul omului, si totul se petrece doar in el. Nu vad nimic in lumea asta cu exceptia mea. Tot ce se petrece in jurul meu sunt eu, imagini din interiorul meu. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce se petrece in afara mea.

Asta inseamna ca Cabala este studiul sinelui, auto-atingerii, auto-constientei. Toate celelalte carti descriu un fel de iluzii, de parca ar fi o realitate externa in jurul nostru. De aceea, totul in afara de aceste carti sacre, este o minciuna totala inventata de om; sunt fructul imaginatiei sale.

Noi nu realizam cat de unice sunt aceste carti; pe deasupra, in ceea ce priveste adevarul, nu avem nimic de care sa ne tinem. Fara aceste carti, noi am fi existat in lumea aceasta ca niste mici insecte care traiesc doar atat cat timpul alocat lor le permite. Doar cu ajutorul acestor carti ne putem noi dezvolta gradual si sa incepem sa examinam, masuram si invatam “ cine si ce suntem.”

De aceea noi aflam ca noi continem toate lumile, Partufim, Sefirot, si numeroase parti care par straine noua, care in final se dovedesc sa fie parti ale propriului tau suflet. Aceasta este dorinta ta, impartita intre nemiscat, vegetativ, natura animata si oameni la fel de bine. Si la sfarsit, la al patrulea grad, noi trebuie sa colectam toate aceste parti impreuna pentru a ajunge la intentia “ sa daruiesti” care este obligatorie pentru acest  final, al patrulea stadiu al creatiei.

Cand dobandesc aceasta intentie sa daruiesc pentru toate partile creatiei, in final voi afla cine sunt; ma voi cunoaste pe mine. Si nu este altceva de studiat in realitate.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Asta este ceea ce s-a întâmplat germanilor care au fost una din cele mai civilizate naţiuni şi care, peste noapte, a devenit o naţiune de sălbatici, una din cele mai oribile şi primitive societăţi care a existat pe lume. Şi în plus, Hitler a fost ales prin majoritate.

Avem de-aface cu întrebarea despre societatea umană. Cum progresăm? Se pare că de la generaţie la generaţie, devenim din ce în ce mai avansaţi. Dar în ce sens suntem noi mai dezvoltaţi? Este ştiinţa şi tehnologia sau structura socială? Sau poate, evoluăm în valorile noastre umane? Ultima este în special incorectă.

Egoismul creşte pe tot parcursul istoriei, şi dacă nu-l vom corecta, el se tot acumulează şi vom fi din ce în ce mai răi. În locul unei adevărate corecţii adevărate, noi îmbrăcăm şi acoperim egoismul că poate astfel nu va ieşi afară să ne deranjeze în timp ce trăim. Altfel, ne-am mânca pur şi simplu între noi. Important este că din generaţie în generaţie, devenim incredibil de specializaţi în ascunderea egoului, în timp ce ura continuă să crească.

Avem oprtunitatea să fim „grăbiţi”, ascunzându-ne în spatele telefoanelor, computerelor şi a tot felul de ecrane, şi asta ajută. Fiecare are o cameră în apartament, fiecare îşi conduce propria maşină, fără să ia pe altcineva în ea, oamenii nu se mai căsătoresc şi rup legăturile de sânge. Pe scurt, emitem un scut, o perdea, între focarele de egoism şi, în acest fel continuăm să trăim ca şi cum totul ar fi în regulă.

Asta ne scapă, dar serviciile pe care noi le dezvoltăm în societatea modernă, sunt destinate să elibereze spaţiul şi fiecare să trăiască astfel încât să prevină confruntarea cu ceilalţi. Statul şi asigurările medicale, planurile de pensie, vacanţele, toate sunt exemple ale încercării de a da omului din ce în ce mai multă oportunitate să se simtă independent de societate şi să se izoleze pe sine de egoul celorlalţi. Ne luptăm să-i îndrumăm şi să-i învăţăm pe fiecare să stea înăuntrul lui şi să nu mai iasă pentru tot restul vieţii.

Drept rezultat, natura noastră nu se corectează, şi de aceea adevenit mult mai nemiloasă decât era în mileniul trecut. Noi am învăţat doar să o ţinem ascunsă şi astfel, suntem acoperiţi de iluzia că civilizaţia noastră încă progresează.

În realitate, de fapt, nu este atât de dificil să ne trezim egoismul, să ne arătăm răul în cel mai dur mod. De fapt, el clocoteşte în interior, şi tot ceea ce trebuie făcut este să deschidem valva – şi vă ţâşni afară ca un şuvoi.

Mai mult, el va izbucni afară cu aşa forţă că omul va fi gata să facă orice, fără niciun fel de empatie, fiindcă el nu simte pe ceilalţi sub scutul egoului său. Va omorî, va sacrifica copii şi adulţi, familii, şi o întreagă naţie. El va sorta oamenii pentru sine: el e negru, ea e albă, el e evreu, ea e ţigancă, şi tot aşa. Omul poate inventa sute de criterii sau motive să omoare: persoanele în vârstă au trăit deja viaţa lor, aceşti copii se nasc cu defecte, şi aşa mai departe.

Cu alte cuvinte, fără regrete sau remuşcări, ci cu mândrie şi sânge rece, omul va face celorlalţi orice va dori fiindcă nu va simţi că şi ei sunt oameni la fel de bine, care au dreptul să existe aşa cum are şi el. Noi nu vorbim de Germania, ci de noi toţi, atâta timp cât ră mânem necorectaţi. Dacă dorinţele noastre egoiste se trezesc în afară, cu toţii vom deveni aşa. S-a întâmplat în Germania tocmai fiindcă au fost cei mai avansaţi, dar astăzi, pot fi multe alte naţiuni.

Multe naţiuni sunt deja destul de dezvoltate pentru ca nazismul să se manifeste în ele în mod natural şi uşor. Nu vor simţi nicio ruşine să facă totul şi vor acţiona după aceleaşi calcule ca şi germanii atunci când au vrut să extermine populaţia evreiască şi pe alţi oameni. Astăzi, majoritatea lumii e pregătită pentru asta. Dacă nu ne vom reforma egoismul, cea mai mica scuză, cea mai mică scânteie, va fi de ajuns şi oamenii îşi vor actualiza egoul lor după carte, fără milă, metodic şi cu acurateţe. Vor veni şi vor distruge.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Nu există nicio speranţă că naziştii vor dispărea când aliaţii vor câştiga fiindcă mâine, anglo-saxonii vor îmbrăţişa nazismul, fiindcă şi ei sunt în lumea democraţiei şi a nazismului.

Nicio naţiune nu va putea evita un regim nazist dacă noi nu vom preveni această boală luând un remediu puternic, dacă egoismul, care este încuiat cu totul în el însuşi, nu este reformat. De ce este nazismul, şi în special fascismul, atăt de atractiv? „Fascio” în italiană înseamnă legătură, unitate. Acesta este răspunsul la faptul că oamenii vor să fie un întreg. Acest lucru este specific în special naţiunilor dezvoltate. Egoul lor creşte şi încep să simtă nevoia de unitate fiindcă este programată în natură.

Dar acţiunile lor sunt bazate pe forţele egoismului, oamenii renunţa la propriile câştiguri şi devin o naţiune unită. Ei vor să fie în totalitate egali, dacă nu în ceea ce priveşte posesiunile, cel puţin în termenii unei solidarităţi generale. Ţăranul şi primul ministru deopotrivă, vor expune mândria naţională care îi va plasa peste celelalte popoare.

Ăsta este de fapt tipul de „unitate naţională” pe care dezvoltarea noastră îl cere ca răspuns la cerinţele timpului, care nu includ corectarea egoismului. Cu alte cuvinte, fascismul este răspunsul la chemarea naturii la unitate. Chemarea în sine este clară, pare la timp şi potrivită, şi pentru a deveni mai puternici, oamenii încep să se uite la alte naţiuni cu dispreţ. În ochii lor, celelalte naţiuni sunt departe, nu înţeleg sau nu simt, sau nu sunt gata pentru această chemare.

În acest punct vin toţi dictatorii, care adună naţiunea la un loc, toţi naziştii, şi toţi fasciştii. Important este că ei răspund unei întrebări concrete. Şi astfel, pericolul atârnă asupra noastră. Umanitatea încă nu a depăşit asta, iar evenimentele secolului 20 au fost o simplă „demonstraţie” a ce poate fi. Fascismul şi nazismul încă ne ameninţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul Holocaustului, nu numai ideologiştii, ci întreaga naţiune i-a urât pe evrei..

Raspuns: Hai să spunem aşa: întreaga naţiune a vrut să accepte noţiunea de genocid fără să se simtă ruşinată sau vinovată. Este un război , un război ideologic, în care victoria poate fi obţinută numai într-un singur fel: prin exterminarea naţiunii care are o idee opusă.

Astăzi, zeci de naţiuni pot lua acelaşi curs pe care l-a luat anterior Germania. Şi fiecare va simţi instantaneu că întâi de toate, sunt evreii care le sunt rivali şi se vor răzbuna. În plus, nu contează cu ce ţară vecină se vor lupta: „noi avem aici un război, dar este toată vina a evreilor”.

Orice ţară care alege calea fascismului va ataca ideologic, inevitabil, Israelul. Este programul naturii şi nu putem face nimic în legătură cu asta.

De aceea, singura noastră responsabilitate este să răspândim corecţia. Trebuie să fim corectaţi şi uniţi, să devenim un model şi „ o lumină a naţiunilor”. Apoi, ei vor înţelege că este exemplul bun şi perfect care nu numai că transmite o soluţie la nivelul acestei lumi, dar ridică de asemenea omul la un grad spiritual, la viaţa eternă.

Demonstrând un astfel de model, vom fi în stare să prevenim un al treilea şi un al patrulea  război mondial şi toate nenorocirile care vor urma. Nu există o altă soluţie. Şi atunci, fiecare care va înţelege ce pericol ameninţă întreaga naţiune Israel şi întreaga umanitate, va trebui să participe la corecţie cu toată puterea şi din toată inima.

Din partea patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot ororile Holocaustului să se combine cu principiile „Nu-i nimic în afară de El” şi „El e bun şi face bine”?

Răspuns: Nu este nimic în afară de Creator, El este în mod constant bun şi face bine, în timp ce noi îi suntem opuşi. De aceea, dacă nu ne corectăm pe noi înşine, provocăm dezvoltarea şi întărirea  forţelor negative. Dar, în procesul de explorare a lor, omul tinde să aducă în tablou propriile resentimente, dureri şi impresii, după cum şi griji, frici, împreună cu greutatea istoriei personale.

Când ne apropiem ceva cu propriile instrumente, trebuie să studiem fenomene naturale, mai mult decât factorii subiectivi care ne fac să plângem sau să râdem. Ca un adevărat om de ştiinţă, eu cercetez forţele naturii care în lumea noastră au generat o formă numită nazism. Cine putea să o prevină? De ce totul a decurs aşa cum a decurs?

Asta este ceea ce arată cercetarea: O forţă care este bună şi face bine, acţionează asupra noastră de Sus, şi nu este nimic în afară de ea. Lumina superioară rămâne în repaos absolut, este invariabilă şi legile ei sunt indiscutabile. Cineva poate să dea multe citate, şi toate dovedesc un singur lucru: Forţa Creatorului şi programul creaţiei nu se schimbă din cauza plânsului nostru. Sunt constante şi sunt mişcate de motorul care ne conduce până la sfârşitul corecţiei.

Cu cât corespundem mai mult acestui proces, cu atât sunt condiţiile noastre mai bune. Cu cât suntem mai puţin aliniaţi la ele, mai multe necazuri sunt aruncate peste noi şi noi ne simţim rau. Totul depinde de alegerea noastră.

Important e că, loviturile pe care le primim supraveghează corecţia noastră, şi prin ele noi avansăm pe calea greutăţilor şi a durerii, care ne vor aduce la destinaţie la timpul prevăzut. Dacă însă, studiem sistemul şi profităm de oportunitate şi ne adaptăm lui, putem să avansăm împreună cu sistemul, în acord cu el. Astfel, în loc să fim loviţi, putem evolua luând calea plăcută a grăbirii timpului.

Pe un drum sau altul, totul depinde de noi, de cât de integraţi suntem în mecanismul care ne împinge pe noi, şi pe întreaga umanitate mai departe. În plus, noi suntem singurii care o putem face, faţă de toate celelalte naţiuni. Înainte de toţi, Israel trebuie să devină un model a unei umanităţi noi, integrale şi globale, a unui „comunism altruist”, cum îl definea Baal HaSulam.

Pregătindu-ne pe noi înşine pentru asta, ne vom justifica existenţa. Am fost aleşi numai pentru asta. Numai printr-un grup mic de oameni poate metoda de corecţie să fie adusă în lume.

De aceea, nu există nicio altă obţiune. Ori vom îndeplini ceea ce avem de făcut, şi apoi întreaga lume va fi bine, sau, Doamne iartă, vom alege calea neplăcută cum s-a întâmplat mai înainte în istorie. Nu are niciun rost să stăm şi să plângem, trebuie să examinăm şi să evaluăm toţi factorii şi să fim foarte serioşi în privinţa lor. Asta caracterizează oamenii sensibili şi deştepţi, nu precum copiii mici care pot doar să plângă, şi asta este exact ce a făcut naţiunea până acum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →

Întrebare: Cum putem trece de la starea de păcătos, care nu-l poate justifica pe Creator, la starea de om drept?

Răspuns: Să te simţi ca fiind păcătos, e foarte bine, benefic şi este o stare de neevitat În timp ce egoismul se ridică în tine, eşti „sub protecţia Torei,” adică ai ceva de la Lumina care te ajută să înţelegi că treci printr-o cădere şi cobori.

Cazi deoarece nu ti-ai corectat încă noile tale dorinţe, care ies la iveală în tine. De aceea te simţi ca fiind un păcătos. Un păcăctos este un nivel spiritual şi unul foarte onorabil. Adică asta înseamnă că am ajuns la o stare unde Creatorul realizează că ma poate încărca cu o povară şi mai grea şi că o voi putea corecta! El pare să invite şi să îmi atribuie un servici adiţional important.

Dar nu am corectat încă această încărcătură adiţională; nu mă pot orienta către dăruire aşa că în această stare mă consider un păcătos până acum. Dar nu mă acuz pentru asta; îl justific pe Creator, îi mulţumesc  şi mă bucur în oportunitatea care mi se arată mie chiar acum.

Aceasta este radical diferit faţă de cum interpretează oamenii obişnuiţi cuvântul „păcătos.” Este o stare foarte respectabilă. Comandantul m-a dat scos în faţa întregii companii şi a spus: „numai tu eşti capabil să îndeplineşti această sarcină!” cu alte cuvinte, îmi este acordată o îngreunare adiţională a inimii  şi o iau spre o noua misiune de luptă. Dar deocamdată sunt un om păcătos, până ce o completez şi devin drept.

Faraonul a înţeles că era un păcătos şi Creatorul era cel drept. Cu alte cuvinte, fiecare stare de-a lungul scării spirituale este spirituală. Cei păcătoşi sunt stări exaltate ce îi preced pe cei drepţi. Şi astfel aceste stări vin în tururi. O dată eşti un păcătos, altă dată eşti drept, şi încă o dată, pacătos şi înţelept, şi tot aşa. Este ca şi cum aş merge pe ambele picioare. Un picior este păcătos iar celălalt drept.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala lecţia zilnică de Cabala  5/2/2011, Shamati Nr. 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că o femeie se poate acorda la Creator numai prin grupul de bărbaţi?

Răspuns:Absolut nu! O femeie trebuie şi ea să se acordeze personal la Creator! Această mişcare prin grupul de bărbaţi este necesară numai pentru a ne aduce pe noi toţi la acest nivel. Dar acordarea la Creator este încă un proces individual.

Cum poate o femeie să nu fie conectată cu Creatorul?! Ne mişcăm înainte împreună: bărbatul nu poate avansa fără dorinţa femeii, iar femeia nu poate avansa către Creator fără efortul bărbatului. Toate acestea trebuie să meargă împreună, aşa cum împreună facem copii.

Mişcarea este naşterea la fiecare nivel ce urmează. O femeie nu poate fi un părinte singur, aşa cum, la fel, nu poate niciun bărbat. Ei trebuie să fie împreună, să creeze o familie şi să aibă grijă de cercul comun al familiei, după care produc stări noi.

Dar atât bărbatul cât şi femeia au o relaţie personală cu Creatorul, în timp ce mişcarea poate apărea în grup. Eu mă acordez la Creator individual. Dar cum primesc împlinire? O iau prin intermediul grupului.

Impactul mediului înconjurător, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, este crucial. Iar o femeie nu poate avansa dacă nu primeşte influenţa mediului, chiar dacă influenţa bărbaţilor mai degrabă decât cel al femeilor.

Din lecţia virtuală în rusă, Fundamentele Cabalei 4/21/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articol 34 „profitul pământului”: fiecare formă arată către o alta formă (opusă spiritual). Astfel, toate căderile în care cineva simte că a ajuns la separare (de alţii şi în interiorul lor, de la unificarea cu Creatorul) sunt o oportunitate să discerni între ceva şi opusul său.

Cu alte cuvinte, cineva ar trebui să înveţe beneficiul urcării din cădere. Altfel, cineva nu va fi capabil să aprecieze importanţa de a fi adus aproape de Sus, şi ridicarea ce i s-a dat…(aşa cum este spus:) „atat de departe încât Lumina a întrecut noaptea.”

În definitiv, numai din separări putem să apreciem uniunea dintre noi şi vom aprecia dobândirea unităţii precum dobândirea Creatorului, a forţei superioare. Trebuie să încercăm să dăm definiţiile corecte: separarea dintre noi este o coborâre, în timp ce unitatea dintre noi este o coborâre. Separarea, adică o stare de coborâre ar trebui să ne aducă o senzaţie a absenţei luminii, în timp ce o ridicare trebuie simţită ca prezenţa luminii superioarelumina dăruirii şi a dragostei.

Trebuie să interpretăm corect propietăţile spirituale, definiţiile spirituale. Apoi ne vom obişnui treptat cu ele şi vom începe să vedem valoarea superioară spirituală în cuvinte atât de urâte de noi azi: „unitate,” „dragoste” şi „adeziune.”

Numai atunci cineva poate estima şi considera chestiunea adeziunii, prin care plăcerea şi încântarea în gândul creaţiei poate fi obţinut, fiind „dorinţa Sa de a face bine creaturilor Sale.”
Din Lecţia 8, Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→