Lumina obţine dorinţe şi le corectează. Iniţial, dorinţa nu are o mişcare independentă, care nu este cerută de lumină. Dar dacă acesta este cazul, cum pot arătă vreo iniţiativă, aşa numita „trezire de jos” (Itaruta de-Letata), care îmi este cerută?

Această trezire este posibilă deoarece Lumina se străduieşte să aducă dorinţa de conştiinţă de sine şi comportamentul conştient, astfel încât dorinţa să se simtă autonomă şi independentă de Lumină. Şi apoi, o dată ce este pe cont propriu, independentă de lumină, dorinţa poate decide ce vrea şi să ceară modificări de la Lumină.

Această cerere poate fi egoistă, când dorinţa vrea să se împlinească pe sine în contul naturii sale originale. Totuşi, cu ajutorul Luminii, este posibil ca dorinţa să atingă o stare când îşi doreşte o schimbare adevărată şi cere împlinire nu pentru propria mulţumire, ci pentru mulţumirea Luminii, Creatorului  şi a altora.

Oamenii care vor să ajungă la o astfel de cerere şi întreabă de bunăstarea altora sunt denumiţi „Israel” (din Ebraică – „Yashar Kel” – direct spre Creator). În schimb, toţi ceilalţi oameni care doresc simplu să-şi împlinească dorinţele fără nici o conexiune cu Lumina, sunt denumiţi „oameni laici.” Şi dacă o persoană crede că Lumina Superioară îl poate ajuta să se împlinească el însuși, este denumit „religios.”  Toată umanitatea este împărţită între aceste trei părţi.

Din partea 2 a  Lecţiei zilnice de Cabala din  5/3/2011, Shamati Nr.5

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce mintea mea înţelege că merită să Îi justific Creatorului acţiunile asupra mea, dar totuşi mă simt rău? De ce nu imi pot afecta starea interioară cu acţiuni exterioare precum rugăciunea?

Răspuns: Ce simte dorinţa ta la un moment dat, eşti de fapt tu. În spiritualitate, nu te poţi preface şi nu  poți spune ceva ce nu simţi. Trebuie să ajungi la corectarea inimii tale. Şi, mai presus de toate, trebuie să ne dăm seama exact ce este în inima noastră.

Dacă plângi, ce plânge în tine: ochii tăi sau inima ta? Aceasta este diferenţa! Problema este că tot ceea ce facem este în exterior, în timp ce ştiinţa Cabala este în înţelepciunea interioară, partea interioară a Torei. Trebuie să sapi în inima inimilor, să studiezi şi să o testezi.

Apoi vei înţelege că acţiunile exterioare doar îţi stau în cale şi acoperă imaginea autentică; ele te induc în eroare şi te păcălesc. Trebuie să-ţi dezveleşti inima şi să lucrezi cu ea neteatral, fără lamentări şi fără lacrimi.

Dacă iei un sedativ şi te opreşti din furie, va transforma oare asta cu adevărat păcătosul din tine într-un drept? Nu, totul este evaluat de către senzaţia interioară din inimă. Şi noi ştim cum este asta. Credem că tot ce avem de făcut este să ne amărâm şi să ne facem să plângem. Cabala nu anulează acţiunile exterioare, dar vrea ca ele să reflecte starea interioară, deoarece fără ca aceasta să fie adevărată, munca noastră este fără rost, şi nu vom ajunge la destinaţie.

De aceea nu te teme că vei ajunge păcătos la un moment dat şi drept într-un alt moment. Sunt două stadii ale aceluiaşi nivel spiritual, aşa cum este spus: „cineva nu poate duce la îndeplinire o Mitzva (poruncă) decât dacă o încalcă mai întâi.” Asta înseamnă că cineva mai întâi suferă îngreunarea inimii, o încărcătură adiţională de egoism  şi este considerat un păcătos care a nesocotit o „Mitzva” şi simte la ce nivel nu este în stare să o facă.

Apoi, devine mai puternic cu ajutorul mediului, cere Lumina care Reformează, îşi corectează dorinţa şi devine drept, numai pentru a cădea din nou. După acestea, mai primeşte o doză de dorinţă egoistă şi se transformă într-un păcătos încă o dată, pentru a continua să se corecteze, pentru a deveni „drept.” Este spus: „de o mie de ori un drept va cădea şi se va ridica din nou.”
Orice grad spiritual începe cu o nouă încărcătură de egoism şi începi ca „păcătos.” Apoi, termini corecţia şi atingi adeziunea cu Creatorul, acest grad şi apoi eşti considerat ca fiind drept.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala5/2/2011, Shamati Nr. 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simţeam când am început să studiez Cabala că îl pot auzi clar pe Creator. Acum simt că receptivitatea mea a scăzut.

Răspuns: Asta pentru ca Creatorul vrea să te armonizeze cu El mai bine şi să îţi demonstreze că nu eşti destul de bine armonizat cu El. Şi ar trebui să cauţi ca cel mai exaltat moment pe care l-ai experimentat pana acum, iar el să fie constant viu în tine. Tu trebuie, indiferent de obstacole, să te acordezi la acel sentiment anterior, în timp ce el va fi înnoit pana la urma.

La începutul creaţiei, în prima noastră stare experimentată (1), am simţit numai Lumina „Nefesh,” cea mai mică lumină. Apoi, am coborât în lumea noastră, în starea spartă (2), şi ne ridicăm acum din lumea noastră înapoi în starea a treia (3).

A treia stare este aceeaşi ca şi prima, deşi simţim lumina „Yehida” în ea, care este de 620 de ori mai mare decât cea iniţială pe care o aveam în prima stare. Este lumina NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida).

De ce este asa? Deoarece ne-am acordat, în ciuda obstacolelor! Pe drumul de la prima stare la starea a 3-a, ni s-au dat numeroase obstacole de toate felurile, dar, indiferent de ele, ne-am acordat la aceeaşi Lumină, „Nefesh” care a fost la început. Lumina nu se schimbă.

Mi-am ridicat receptivitatea şi am devenit o coardă vibrantă, în locul ţevii groase de metal ce eram la început. Am devenit mai subtil, sensibil, senzual şi receptiv.

Rezultatul este, din prima stare în care am existat plin de lumina „Nefesh” la nivelul nemişcat în care nu simţeam nimic, acum, dimpotriva, mă descoper pe mine egal cu Creatorul, aceasta fiind revelarea marii lumini „Yehida.” De ce este aşa? Doar pentru că m-am acordat la ea. Acesta este procesul prin care trecem.

Din lecţia virtuală în rusă, Fundamentele Cabala 4/21/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ar trebui sa diseminam intelepciunea Cabala in lume mult mai activ, astfel incat oamenii, influentati de gandul comun si dorinta comuna, sa o inteleaga mai repede. Pentru ca realizarea, intelegerea si gandurile trec de la unul la altul. Asadar, trebuie sa ne grabim dezvoltarea cu ajutorul mediului si sa obtinem mai mult timp.

Datorita efortului nostru comun si asistentei reciproce care este privita ca si „garantie”, ajungem in punctul in care vom cere schimbarea. Forta superioara va fi revelata si cu ajutorul ei ne vom ridica deasupra egoismului, voim iesi din „Egipt”.

Asa va fi pentru intregul grup Cabalist, la fel ca si pentru intreaga lume. Daca forta superioara nu va aparea in lume, daca nu exista nicio sansa de a ne reforma cu ajutorul intelepciunii Cabalei, ne vom muta pe calea corectiei acompaniati de o imensa suferinta, inclusiv razboaie mondiale.

Creatorul uraste corpurile egoiste si vrea sa faca orice pentru a ne infrange egoul, inclusiv evenimente dramatice care deja au avut loc in istorie. Omul are doua cai de corectie a dorintei sale egoiste: calea Luminii (Achishena, accelerarea timpului) si calea progresului natural prin suferinta (Beito, „in timpul sau”).

Va trebui sa experimentam sau ura fata de natura, Creator, care apare in dorinta noastra egoista, sau vom dezvolta acelasi fel de ura ireconciliabila fata de natura noastra egoista, in interiorul nostru.

Trebuie sa ajungem la stadiul de „a plange”, dupa care Creatorul, Lumina, se va revela singura si ne va reforma intentia din egoista in altruista. Pana cand acest stadiu va fi atins, trebuie sa ajungem la concluzia ca nu exista un stadiu mai rau decat asta si ca nu mai ramanem in egoul nostru nici un moment in plus. Intrebarea este totusi, cum vom ajunge la acest stadiu:prin suferinta loviturilor sau prin cercetarea atenta.

Rezultatul este doar unul: nu imi mai tolerez egoul deloc si il urasc mai mult decat orice in lume: „Mai bine mort decat cu o astfel de viata”. Daca simt asta in adancul egoismului meu, Lumina va incepe sa lucreze asupra mea.

Totul se intampla dupa legile naturii. Nu pot doar sa plang mai tare si astfel sa atrag Lumina. Avem de-a face cu o lege stricta, Lumina Superioara si trecem prin stari specifice, stadiu dupa stadiu, cand Lumina lucreaza conform ordinii  gradelor spirituale, Lumina si dorinta care se arata in ele.

De aceea, nu are rost sa stam sa steptam pana cand se intampla. Niciodata nu se va intampla. Inainte de orice altceva, avem nevoie de o dorinta pentru corectie si ura totala fata de egoism. Cu siguranta o vom obtine, sau prin calea suferintei, sau prin calea Luminii. Atunci Creatorul ni se va revela si ne va reforma.

Era un timp cand doar cativa alesi erau capabili de o astfel de corectie, dar astazi intregul grup, chiar intreaga lume in general va trece prin asta. Totusi, trebuie sa trecem prin aceleasi grade si aceleasi stari.

Asadar, cand este vorba de mai multi oameni, ei pot asista si se pot ajuta intre ei pentru a ajunge la o revelatie comuna. Pentru ca toti sunt conectati, tot ce simte si intelege o persoana vor simti si ceilalti. Astfel, datorita garantiei, se poate ajunge foarte repede la intelegerea si experimentarea generala si decide ca trebuie sa ne ridicam deasupra egoismului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Shamati No. 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suntem la sfarsitul perioadei exilului nostru, la marginea eliberari finale, complete. Trebuie sa gasim toti oamenii cu punctul in inima care exista in lume si sa ii aprovizionam cu tot ce au nevoie pentru a studia si avansa in cadrul grupului si sa ia parte la activitati.

Mai mult, trebuie sa iesim in lume si sa diseminam intelepciunea Cabalei acelora care nu au punctul in inima. Lumea explodeaza astazi de o mare dorinta, care se manifesta in forme diferite. Oamenii se intreaba despre sensul vietii, chiar daca mai mult material decat spiritual. Mai mult, este suficient sa incepem deja sa le explicam ca adevarata implinire va veni doar in prin inaltarea spirituala.

Pentru noi, avansarea spirituala inseamna obtinerea unui grad mai inalt. Spre asta este atras punctul nostru din inima. Dar pentru ei, avansarea spirituala este perceputa la nivelul corporal, ca dragoste, participare reciproca, unitate universala, daruire sau participarea de dragul unei vieti linsitite in aceasta lume. Asa isi imagineaza umanitatea viata spirituala. Si trebuie sa ne adresam lor conform acestei dorinte.

Totusi, in timp, datorita unirii cu noi intr-un singur sistem, oamenii vor putea intelege adevaratul scop al corectiei. Mai mult, Lumina va fi prezenta in noua relatie dintre oameni, ceea ce imprima o mai mare perceptie si intelegere. La sfarsit, intreaga lume se va conecta la oamenii cu punctul in inima, vor putea intelege, sa isi respinga egoul si sa urce impreuna cu vasul Israel.

Daily Kabbalah Lesson 5/3/2011, Importance of Kabbalah Dissemination

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „intentia”?

Raspuns: Sa spunem ca dorinta este intr-un anumit stadiu acum si vrea sa se mute in altul. Ca sa faca asta, este nevoie sa induca o actiune care o va transfera din primul in al doilea. Planul implica urmatoarele: o cunoastere precisa a locului in care ma aflu, unde vreau sa ajung si ce actiuni si forte sunt cerute pentru a ma misca dintr-un stadiu in altul. Acest intreg program este ceea ce numim „intentie” sau plan.

Este la fel cum si „planul creatiei” este programul complet care sa defineasca cum sa incepem si cum sa terminam, ce pasi trebuie sa facem pe aceasta cale, cum sa folosim materialele, fortele si instrumentele ca sa avem grija de gandul initial. Se spune: „Rezultatul final este in gandul initial”.

In intentie, toate acestea exista potential si apoi sunt sunt actualizate in practica. Asta inseamna ca intentia apare in mine doar atunci cand sunt constient de starea prezenta si stiu exact ce vreau sa obtin. Ce intreaba ei de obicei: „Care iti sunt intentiile? Ce vrei sa obtii? Ce rezultat astepti?”

Intentia este expresia nevoii de schimbare pe care deja am planuit-o, inteles-o, experimentat-o, implementat-o si adus-o la finalizare. Actiunea in sine este facuta prin forta Luminii, si astfel nu apartine de fiinta creata. Doar intentiile au ceva de-a face cu creatura: cat de bine se cunoaste pe sine, pe Creator si cum si in ce forma actioneaza Creatorul. Omul trebuie sa stie cat mai mult posibil.

Pe masura ce cresc, urc scara gradelor spirituale, cer mai mult de la Creator, specificand toate detaliile actiunilor Sale. Stiu deja cum actioneaza El si in ce fel ma afecteaza. Stiu in fiecare detaliu si particularitate cum se va intampla in interiorul meu, in „corpul” meu (dorinta). Din experienta mea cu El, stiu deja cum se va intampla.

La sfarsit, obtin astfel de detalii incat pot sa am grija de program pentru El: inteleg intregul program, fiecare element al sau, toate mecanismele pana la cele mai mici schimbari. Cand ajung la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun), incep sa inteleg intregul Sau plan, de la inceput pana la sfarsit, toti pasii, din partea Sa si a mea. Inseamna ca am obtinut intentia completa.

Lumina este tot timpul in actiune. Dar cum actionez si cum ar trebui sa-I cer sa ma schimbe, toate acestea sunt munca unei persoane care vrea sa Il cunoasca pe Creator, legatura dintre Lumina si dorinta.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul a creat totul perfect de la început, de ce trebuie să corectăm ceva?

Răspuns: Da, dar nu suntem încă în starea pe care a creat-o El. Suntem în exteriorul ei, înapoia diferitelor voaluri, ascunderi.

Creatorul a creat numai o singură stare considerată lumea infinitului. Totuşi, pentru a simţi că suntem de fapt în acest Infinit, trebuie să acumulăm tot felul de experienţe.

Să presupunem că cineva vrea să-mi servească un fel de mâncare exotic, dar, pentru ca eu să îi apreciez cu adevărat gustul trebuie să am o dorinţă pentru asta. Trebuie să am o idee despre ceea ce este şi cum se mănâncă. Altfel, nu o voi primi, asemenea fermierului din Cartea Zohar ce a trăit toată viaţa sa la fermă, a cultivat grâu, şi până ce a vizitat o dată oraşul, nici măcar nu a bănuit câte lucruri delicioase se pot face din acesta.

Astfel, fiind în Lumina Infinitului, simţim numai ce simte măgarul, mestecând grâul brut. În afară de grâu simplu şi apă, nu vrem nimic altceva. Nu simţim în Lumina infinitului toate deliciile pe care Creatorul ni le-a pregătit.

Pentru a construi o dorinţă de a mirosi cea mai dulce plăcintă în locul grâului, pentru a simţi Infinitul în locul minimei Lumini Nefesh de Nefesh, fiind în aceeaşi stare şi în aceeaşi Lumină, trebuie să ne cultivăm dorinţele. Dorinţele sunt crescute prin ascundere, când mi se arată o mică parte de Lumină şi apoi îmi este ascunsă din nou, expusă şi apoi ascunsă. Aceasta este considerat „flirt,” joacă.

Acesta este un joc foarte serios deoarece ascunderea face ca dorinţele să crească. Astfel, Lumina se joacă cu noi, expunându-se şi ascunzându-se. De aceea ne-am retras din Lumea Infinitului şi devenim separaţi faţă de ea prin numeroase separări, până ce ajungem în această lume, în separare totală.

Tot ce ne trebuie este dorinţa. În momentul în care o primesc, primesc preţioasa plăcintă. Curând apoi după ce creşte mai mult voi primi o bucurie şi mai mare. Cu fiecare pas trebuie să-mi măresc dorinţa şi Lumina Superioară începe să mă lumineze cu forţă întreagă. Dorinţa mă deschide către conexiunea cu El şi îi permite Lui să intre în mine.

Creatorul a creat toate aceste stări de la început, dar din întregul Infinit, acum poţi simţi numai minima lumină Nefesh. Asta deoarece nu ai o dorinţă propie, să doreşti specific aceasta şi să simţi durere pentru că îţi lipseşte.

Această dorinţă trebuie să fie în totalitate nouă, spre deosebire de dorinţa instinctivă. O primeşti forţându-te pe tine însuţi, depăşindu-te şi luptându-te cu întreaga ta natură. Când începi să doreşti Lumina atât de mult va fi o dorinţă autentică. Cu alte cuvinte trebuie să-ţi doreşti să dăruieşti!

În prezent, pare să fie ceva complet prostesc, ceva straniu: dăruire şi iubire. Totuşi, acestea sunt cuvinte familiare simple, ce înseamnă un nou tip de dorinţă, care încă nu există în noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Doar o persoana care se poate ridica deasupra dorintelor sale egoiste ajunge la senzatia de teama. Vede ca nu se mai poate ridica, totusi trebuie, pentru ca spatiul spiritual, imparatia Creatorului, perfectiunea, se afla chiar deasupra dorintei sale de a se bucura.  Apoi este impartit de teama: va putea fi ajutat pentru a se putea ridica deasupra lui?

Aceasta teama poate fi egoista, cand sunt ingrijorat daca voi primi sau nu implinirea spirituala. Acest tip de teama este de asemenea util: Chiar daca ma gandesc la mine (ceea ce este numit Lo Lishma), cel putin ma gandesc la scopul spiritual, la calitatea daruirii (Lishma). Doar ca pentru inceput ma refer la ea ca la ceva care imi va aduce beneficiu personal.

Totusi, mai tarziu ajungem la „teama perfecta”, cand intelegem ca rezultatul obtinerii acestei calitati de daruire trebuie sa fie benefica tuturor, si prin beneficiul societatii ei vor aduce un beneficiu Creatorului. Totul este facut de Lumina superioara si de aceea intregul proces este numit „Torah”.

Pe aceasta cale intotdeauna vom intalni „un om urat” care locuieste in interiorul nostru si nu vrea nimic in afara de beneficiul sau personal. Intotdeauna cauta sa evite totul intr-un mod care il face sa fie mereu deasupra celorlalti astfel incat sa isi arate puterea si mandria. Dar daca pot sa ma ridic deasupra acestui ciudat, chiar daca ma tem de acesta calitate din interiorul meu, si daca pot evita sa il omor, ba chiar sa pot sa il recunosc si sa ii multumesc pentru ca mi-a aratat propriul rau interior, atunci voi dezvolta corecta teama care ma va ajuta sa obtin dorinta, vasul, sau Kliul pentru a-L putea revela pe Creator.

Treptat toate conceptele vor ajunge la o definitie corecta si voi incepe sa inteleg ca spiritualitatea se afla deasupra dorintei mele egoiste. Voi intelege asta si voi putea revela Creatorul, perfectiunea, daruirea, iubirea fata de aproape si lumea spirituala, odata ce ma pot ridica deasupra „mea”.

De aceea, totul se bazeaza pe forta fricii si grijii: Ma aflu in egoism fara ca macar sa stiu, sau chiar m-am ridicat deasupra lui? Si odata ce urcam, exista mai multe grade ale ascensiunii deasupra dorintelor, pe care le distingem treptat.

La fiecare nivel mi se pare ca m-am ridicat deasupra egoismului, caz in care ma bucur si ii multumesc Creatorului pentru ca m-a ajutat. Dupa asta, vad ca nu-i chiar asa: Acesta a fost doar egoismul meu, dar care s-a ascuns de mine. Si iar trebuie sa ma ridic deasupra lui.

La inceputul nivelului urmator ma bucur nespus, inca odata, pentru ca in sfarsit m-am ridicat deasupra egoului si acum sunt in intregime daruire. Dar apoi inca odata vad ca asta nu este sfarsitul  si ca inca mai sunt ramase in mine calcule egoiste si din nou cer o mai mare ascensiune, iar acest proces continua pana la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun).

Este scris, „Ce este gunoi pentru cel de sus este hrana pentru cel de jos”. In acest fel, continuam sa urcam nivele datorita Luminii care reformeaza. Aceasta Lumina este numita Torah. Arata frica (Iraa) in persoana. Si in interiorul acelei Lumini putem vedea (Ireh) Creatorul, calitatea daruirii care conduce peste tot, la fel ca si dorinta ascunsa a creaturii de a se bucura.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/5/11, Shamati

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→