Ţările europene au presupus că prin crearea unei monede comune şi prin unirea împotriva Americii şi Rusiei, vor deveni o a treia putere. Dar s-a dovedit că unirea implică, de asemenea, încredere, un sentiment de colectivitate, participare reciprocă, finanţe comune, precum şi dispariţia frontierelor, insemnand culturi. Cu alte cuvinte, totul este comun.

Limitele pot fi încă eliminate între ţări, dar „portofelul” nu poate fi comun. La urma urmei, acesta este cel mai important! El reflectă sentimentele noastre si relatiile. Când spunem că oamenii trăiesc împreună? Atunci când ei au un „fond comun.” Asa a fost din cele mai vechi timpuri, şi in felul acesta este acum.

Daca un soţ şi o soţie au conturi bancare separate, ei ies la un restaurant  şi fiecare plăteşte pentru el însuşi, este aceasta o familie adevarata? Dar astăzi acest lucru este considerat a fi normal: Tu plătesti pentru asta, eu plătesc pentru aceea, iar in acest mod existam.

Procesul evoluţiei ne-a condus la un punct unde ne trezim conectati unul cu altul în întreaga lume, şi nu doar în Europa. Cu toate acestea, oamenii experimenteaza inca acest lucru în mod diferit, în locuri diferite. Lumea trebuie să vină la o stare in care  trebuie să se trateze bine unul pe altul. Aici este problema!

Nu suntem în măsură să ajungem la un anumit acord diplomatic unul cu altul. Europa este un bun exemplu în acest sens. Ei pur şi simplu nu pot s-o faca! Este necesar sa distrugem legăturile egoiste şi sa construim legaturi altruiste, semnificante, comune, în schimb. Trebuie să existe colectivitate! Şi această colectivitate trebuie să fie mai presus de toate diferenţele noastre. Aici, nu mă refer la contradicţii. Contradicţiile trebuie să fie distruse, dar diferenţele trebuie să rămână. Deasupra lor, trebuie să creăm o colectivitate, care va fi numită o „naţiune comuna”: europenii. Şi asta este. Nimic altceva.

De ce ar trebui spaniolii, italienii, grecii, francezii, germanii, şi alţii sa simta ca sunt naţiuni separate? Este pentru că au limbi diferite? Limbile lor vor fi înlocuite treptat cu doar o singură limbă sau cu o combinaţie de limbi, de exemplu, cu Esperanto. Nu contează. Natura ne obligă să facem acest lucru, altfel nu vom putea să reparam lucrurile.

Discutie despre garantia reciprocă, pe 25/09/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Evoluţia umanităţii şi progresul ei s-au intamplat întotdeauna pe baza dezvoltarii dorinţelor noastre. Dorinţe noi au aparut în mod constant în noi: Am vrut să dezvoltam tehnologiile, agricultura, ştiinţa şi cultura; am descoperit terenuri noi, şi aşa mai departe. În general, este ca şi cum omul a vrut să „consume” această întreaga lume, şi aproape a reuşit. Ca urmare, el practic a mutilat natura, destul de posibil în mod irevocabil.

Acum, cu toate acestea, o acţiune complet diferită are loc în natură. Noi dorinte nu se mai dezvolta în noi, iar toate dorinţele, calitatile si relatiile care se dezvolta au început să ia o formă complet diferită calitativ.

Noi nu mai suntem conectati între noi într-un simplu mod egoist, unde putem reglementa relaţiile noastre cu legi juridice, practice şi sociale, care ne dau cumva abilitatea de a exista fără a ne „consuma” unul pe altul. Astazi am inceput sa simtim ca si cum existam dincolo de legile acceptate într-o societate umană. Am început să simtim că suntem conectati unul cu altul, impotriva vointei noastre, iar acest lucru este ceea ce este rău. Nu vreau sa fiu conectat cu oricine, pur si simplu nu pot!

Am parasit pesterile, am construit orase imense, ne-am separat pe noi înşine pe pamant şi am format o societate umană în care totul este atât de amestecat şi interconectat, incat eu sunt în imposibilitatea de a exista fără mii de alte persoane. Iar astăzi nu pot exista fără întreaga lume. Eu depind de mai multe tari: Un produs este fabricat în China, un altul în Japonia, altceva în SUA. Masina mea este din Japonia, televizorul meu este din Germania, şi aşa mai departe. În general, nici unul dintre lucrurile mele nu sunt ale mele; ele provin de cine ştie unde.

Este într-un astfel de mod, incat eu sunt implicat cu întreaga lume prin receptie si daruire, deoarece eu, deasemenea, trebuie să dau. Acest lucru este cu privire la legăturile economice, financiare şi de comerţ.

Ce se întâmplă dacă luăm în considerare orice altceva: sănătatea şi securitatea (medicamente, materiale), educaţie, creştere, să nu mai vorbim de cărţi şi mass-media? Astazi nimic nu poate exista într-o ţară separată. Lumea a devenit atât de interconectata, încât noi toti ne datoram totul unul altuia.

Şi aici apare o problemă: egoismul nostru doreşte să ramana individualist. „Nu-mi pasă de nimeni altcineva, lasă-mă în pace! Cui ii pasa de tine si de ce iti pasă de mine? ” Dar acest lucru nu mai este posibil- depind de toată lumea. Toata lumea cere ceva de la mine, şi eu trebuie să primesc, de asemenea, ceva de la ei, fie ca vreau, fie ca nu.

Şi acum aceasta legatura contrazice egoismul nostru. Sunt gata sa folosesc toţi oamenii din lume, dar cum ramane cu daruirea? Sigur, eu sunt gata să cumpar-daruire. Asta nu-i asa! O conexiune complet diferita se descoperă aici: Ne afectam unul pe altul cu gândurile noastre, calităţile şi sentimente noastre. Totul este trecut de la o persoană la alta, întreaga lume pare să fi devenit comuna.

Ajung într-o altă ţară, şi nu mă simt ca si cum as fi într-o altă ţară: Are aceiaşi hamburgeri, aceeaşi pizza, aceeaşi băutură răcoritoare, totul este la fel. Cand stii limba ( astazi Engleza a devenit limba de circulatie internationala), nu există nicio diferenţă unde locuiesti. Te duci la un supermarket sau alte magazine şi există aceleaşi lucruri peste tot: bunuri, branduri si masini. Cu alte cuvinte, lumea a devenit una.

Sunt atât de implicat în întreaga lume, incat simt brusc ca datorez ceva restului. Şi acesta este un lucru rău pentru mine. Egoismul meu nu tolerează asta!

Se pare că sistemul pe care l-am creat (sistemele comerciale, financiare si ale lumii) nu iau în considerare acest tip de interconectare, care se numeşte garanţie reciprocă şi care se bazează pe o atitudine normală, bună, a unora fata de altii. Acest lucru nu este luat în considerare în tratate. O situaţie apare atunci când o anumită interacţiune voita, sensibila şi morală cu alţii, imi este ceruta. Iar eu nu o vreau! Dar lumea, întregul sistem, mă obligă. Aici se afla criza.
Din Discutia despre garantia reciprocă, din 25/09/2011

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ne aflam la inceputul unei scări, într-o stare opusă Infinitului, pe care trebuie sa-l atingem. Ascensiunea noastră pe treptele acestei scari apare ca un rezultat a doua forte active: forta dorinţei noastre şi Lumina.

La fiecare nivel al acordului nostru, trebuie să aratam o dorinta si mai mare pentru conectare, şi apoi, în măsura dorinţei noastre, lumina acţionează asupra noastră şi ne conectează unul cu altul. Noi facem o jumătate din acţiune, care se numeşte „o jumatate de siclu”, iar Creatorul cealaltă jumătate, după cum este spus: „O rugăciune face  jumătate din muncă”, „Creatorul o va termina pentru mine”.

Noi doar încercam să ne conectam unul cu altul, iar Lumina vine- şi îndeplineşte această unire dintre noi. La un nivel mai înalt, vom experimenta o presiune si mai mare, astfel incat ne vom conecta chiar si mai mult, iar apoi, încă o dată Lumina va veni pentru a ne conecta.

Acesta este modul în care vom obţine o conexiune mai mare prin ascensiunea pe treptele scării până când vom ajunge la unitatea totală. În esenţă, acesta este intregul proces prin care noi trebuie să trecem.

Acest proces conţine munca practica, atunci când trebuie să stam fizic împreună la mese, să participam la diferite evenimente şi proiecte de diseminare. Cu toate acestea, activitatea principală în corecţie se întâmplă atunci când studiem şi dorim să atragem Lumina care reformeaza, astfel încât aceasta va crea o legătură între noi.

Trebuie să ne dorim să ne conectam, cu scopul de a atinge daruirea si spiritualitatea, iar apoi Lumina ne va influenta. Cu toate acestea, este mai eficient atunci când cerem acest lucru în momentul cand studiem si ne dorim sa ne conectam şi să atragem Lumina. La urma urmei, atunci când citim cuvintele surselor care ascund Lumina, suntem în acelaşi loc, aceeaşi stare ca si Lumina şi aceasta este aproape de noi.

Nu contează cât de mult înţeleg în timp ce citesc textul, deoarece eu sunt încă în imposibilitatea de a intelege cu adevarat pana cand ne conectăm. Cu toate acestea, inca de la primul nivel al conexiunii,  voi înţelege ceea ce am citit- datorită faptului că Lumina ne va conecta. Aceasta va conecta toate formele noastre diferite într-un mozaic. Din acest mozaic voi dezvălui o imagine a gradului spiritual, iar  în această imagine nouă voi dezvălui ce am citit in cartile cabalistice.

Vom începe sa ascendem la un nivel superior, adica vom obţine dorinte egoiste si mai mari. Va trebui în continuare sa ne conectam, iar acesta va fi un nivel mai complex şi inalt de conectare. Vom cere mai multa Lumina, aceasta ne va conecta şi un mozaic nou se va forma între noi.

Cu toate că nu ni se pare ca ne schimbam, ceea ce se va schimba sunt dorinţele noastre egoiste, intenţiile noastre şi eforturile noastre de a ne conecta mai presus de dorintele noastre egoiste. În legătura dintre noi, vom descoperi un mozaic diferit, o imagine diferită şi mai înalta, iar în cuvintele Zoharului vom dezvălui o nouă stare interioară, una care este mai înălţata şi mai detaliata.

Dorim să ne conectam precum piesele mozaicului, dar textul ne spune despre o stare în care suntem deja conectati şi indiferent pe ce nivel suntem, textul ii corespunde întotdeauna. Din acest motiv, cand citim Zoharul, trebuie să cerem ca corecţia să aibă loc chiar atunci, datorită Luminii ascunse în el.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/2011, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este cunoscut faptul ca Zohar-ul este o carte speciala. Toti spun ca ea contine secrete si are o forta miraculoasa (Segula). Este adevarat. Astfel, in timp ce citeste Zohar-ul fiecare persoana trebuie sa incerce sa se gandeasca la cel mai important lucru pe care aceasta carte i le poate aduce- insa doar lucrul care merita cerut. Doar acest lucru!

De exemplu, iti duci copilul intr-un magazin si ii spui:”Alege doar o jucarie!” Si vezi cum i se incruciseaza ochii. El este confuz si alearga de la o jucarie la alta si de fiecare data alege alta jucarie:”Asta! Nu, asta! Nu, asta!”

Astfel, Zohar-ul iti da cel mai important si cel mai bun lucru din „magaziunul de jucarii” in care ai intrat, gandeste-te la cea mai buna „jucarie” pentru tine. Si apoi din sirul gandurilor, vei alege ceva de valoare.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Sistemul economic din lumea de azi este cea mai evidentă demonstraţie a conexiunii noastre unul cu celălalt. Asta pentru că noi suntem în primul rând conectaţi prin economie, producţie şi comerţ. Vedem că sunt câteva mii de corporaţii mari în lume care sunt interconectate şi care învăluie întreaga lume fără a ne da vreo şansă să ne mişcăm.

Dar şi ei, de asemenea, nu se pot mişca! Iar acum, spre surprinderea lor, au descoperit acest lucru şi nu ştiu ce să facă. Nu au nicio libertate de mişcare în relaţiile unuia cu celălalt.

În acest fel ne este revelat sistemul comun, global al garanţiei mutuale. Noi însă nu ne-am dorit asta, nu am tins către el de la început. Dar Natura, Creatorul, ne arată garanţia mutuală, conexiunea noastră unii cu alţii. În aceste condiţii, cum ar putea să mă ajute mintea mea?

Mintea poate să mă ajute într-o singură direcţie: să permită renunţarea la mintea mea animalică şi să înceapă să înveţe cum să se familiarizeze cu acest sistem.

Dar acest sistem nu este construit după mintea mea pământească, fiindcă mintea mea este personală, individuală. Mă ajută să trăiesc în lumea egoistă, arătându-mi cum să câştig din ce în ce mai mult în propriul beneficiu, crezând că alţii sunt creaţi ca să mă servească pe mine.

Dar acum, când descopăr că sistemul cu care sunt ferm conectat şi de care sunt complet dependent, mintea mea anterioară încetează să mai lucreze. Trebuie să mă adaptez la noul sistem! E ca şi cum aş ajunge într-un loc necunoscut şi întâi de toate ar trebui să arunc o privire atentă la ceea ce este în jurul meu, să învăţ obiceiurile locului şi să mă adaptez la ele. Iar după ce le ştiu foarte bine, pot să încep să acţionez şi să îmi îmbunătăţesc propria stare.

Dar cum să ajungem să cunoaştem acest sistem global în care ne regăsim dacă nu îl putem prefigura cu mintea noastră pamântească? Chiar şi aceste corporaţii uriaşe care par să controleze lumea, în realitate nu controlează nimic. Şi acest lucru li se revelează acum. Mintea fiecărei persoane individuale nu funcţionează aşa cum nici mintea corporaţiei nu funcţionează.

Rezultă că acum ştiu că trebuie să mă debarasez de mintea mea animalică şă să obţin o minte nouă – un mod integral de gândire. Aceasta va fi o minte creativă, o minte a unui sistem comun, adică mintea Creatorului.

Nu va fi uşor pentru noi să o obţinem. Va trebui să ne dezvoltăm pe noi înşine să ne transformăm în unul conectat la tot, încercând să ne simţim pe noi înşine ca un singur om, ca un singur sistem. Apoi vom atinge acest unic sistem conectat şi astfel vom „finaliza” dorinţa noastră egoistă şi ne vom conecta unii cu alţii. În acest mod, vom construi treptat vasul nostru comun, reunind părţile dispersate din Lego.

În interiorul conexiunii dintre noi, vom descoperi mintea superioară, programul, esenţa ei, şi apoi vom înţelege ce se întâmplă! Numai în acest caz starea noastră va fi corectată.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/21/2011 „Mintea în acţiune”

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Libera alegere, Lumea, Miscarea Garantie reciproca, Unitate - Niciun comentariu→

Opinie: (Vyacheslav Ivanov, profesor la University of California, Los Angeles, Moscow State Lomonosov University, Membru al Russian Academy of Sciences, din mn.ru) „Eu sunt un suporter al guvernării internationale. Am fost invitat ca expert al ONU.

Ne autointitulăm Triglav International Society. …Ea include profesori, politicieni şi experţi în tehnologie din multe ţări diferite. Noi încercăm să convingem lumea că trebuie să ne unim. ..Desigur, asta nu înseamnă să creăm guvern mondial în sens literal. Dar avem nevoie de un anume fel de unire pentru a aborda problemele cheie în colectiv.

Eu cred că umanitatea se dezvoltă în funcţie de legi semnificative. De aceea, vom fi îndreptaţi spre o unire reală, ceea ce înseamnă că teribilele conflicte care molipsesc lumea sunt neglijabil de mici în comparaţie cu aceaste sarcini majore. Aceste obiective sunt preocuparea tuturor – toată omenirea ar putea fi omorâtă. Pentru a nu pieri, trebuie să stabilim în cele din urmă o structură de operare comună.

Acest lucru va fi, cred, problema deceniilor următoare. Nu avem unde să fugim de asta. Celelalte opţiuni sunt teribile.

Salvarea umanităţii este problema principală. Eu încă cred că dacă universul a consumat atâta efort ca să ne creeze, nu îi va fi pe plac dacă noi vom permite să ne autodistrugem.”

Filed under: Criza, globalizare, Unitate - Niciun comentariu→

Opinie: (Sufi Shaykh Muhammad Hisham Kabbani) : „Noi ca oameni şi comunitate care iubim pacea trebuie totdeauna să venim la astfel de întâlniri pentru a ne regăsi pe noi înşine. Când eşti împreună cu fiecare poţi înţelege mai mult despre tine şi despre ceilalţi. Îţi poţi găsi greşelile de la ceilalţi când te sfătuiesc iar ei îşi pot găsi greşelile lor când îi sfătuieşti tu, şi asta ţine totul în armonie. Asta este ce a înţeles Rumi când a zis ‘eu nu mă cunosc pe mine însumi, eu sunt zoroastrian sau musulman, sau creştin sau evreu sau sunt asta sau sunt asta…Eu sunt totul’. Asta înseamnă să ne unim, să ne adunăm să ne amestecăm, să ne unim pentru a aduce o viaţă fericită omenirii.

Eu călătoresc aproape peste tot în lume. Întâlnesc preşedinţi, politicieni, miniştri şi prim miniştri, ambasadori, regi, prinţi şi prinţese, tot felul de oameni, care muncesc pentru a trăi, oameni normali, comuni şi am descoperit ce a spus Profetul (pacea fie cu el) că este adevăr întreg: ‘fiinţele umane sunt egale ca dinţii unui pieptene’. Care ar putea fi diferenţa între un rege şi un om sărac, comun? Niciuna. Amândoi vor ajunge să moară într-o zi. Amândoi vor ajunge să fie înmormântaţi într-o zi. Ceea ce îi poate aduce pe ei împreună este dacă Iubirea, dacă ei se iubesc unul pe altul, dacă această relaţionare creşte cu fiecare dintre ei. Ea menţine memoriile, reputaţia şi bunul caracter. Asta este ceea ce rămâne în urmă. Nimic altceva nu rămâne. Iar noi toţi mergem unde Dumnezeu vrea să mergem. De aceea Profetul Mahomed (pacea fie cu el şi cu toţi ceilalţi profeţi) spune: ‘nu există nicio diferenţă între fiinţele umane, ei sunt egali aşa cum dinţii de la pieptene sunt egali’. Nu există nicio diferenţă în afara de  dreptate, sinceritate, pietate.

Acesta este mesajul nostru astăzi şi sper că am fost în stare să mă regăsesc prin intermediul vostru fiindcă asta m-a făcut să mă uit la propriile mele greşeli şi să încerc să mă corectez. Când privesc în istorie găsesc toate aceste evenimente interconfesionale. Astăzi ei spun să facem interconfesiune şi interconfesiunea este importantă. Desigur că este importantă şi s-a întâmplat în multe religii şi la mulţi credincioşi înainte. Aceasta s-a întâmplat şi integrat în toată lumea… Lasă pe el sau pe ea să fie el însuşi sau ea însăşi dar împreună. Ca aceste flori roşii şi albe (Shaykh Kabbani arată două flori din faţa lui), sunt împreună şi ne dau o aromă plăcută”.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Mijloacele de informare in masa sunt folosite pentru “spalarea creierelor,” pentru crearea unei persoane complet programate. Studii psihologice, sociologice si psihiatrice confirma ca mass media influenteaza comportamentul oamenilor. Dar aceasta nu este un mijloc de informare in masa ci un mijloc de “manipulare in masa.”

Ceea ce facem noi este numit “un mijloc de educare in masa.” Educatie! Trebuie sa le dea oamenilor o stare de incredere si comuniune. Ne bazam pe un egoism sanatos pentru a arata oamenilor ca sunt complet dependenti unii de ceilalti. Mai mult, noi nu inselam pe nimeni. Pur si simplu le aratam starea actuala pe care egoismul o ascunde de ei.

Daca depind intr-adevar de ceilalti oameni din lume, dar nu reusesc si nici nu doresc sa inteleg aceasta, este numai datorita faptului ca egoismul meu ma inseala dinadins. Se interpune in calea mea si ma forteaza sa ma simt rau, ceea ce ma face sa sufar.

Mijlocul de educatie in masa creste senzatia ca sunt dependent de ceilalti si incep sa simt acest lucru. Asa cum ii explicam unui copil cu cine ar trebui sa sa joace si cu cine nu, sau cum ar trebui sa se poarte, tot asa si eu, receptand aceasta influenta, devin mai sensibil fata de conexiunile cu ceilalti si incep sa le dezvolt in concordanta cu un sistem total diferit.

Atunci am sa pot intra intr-un sistem finaciar si economic complet diferit si sa depasesc criza. Vom fi capabili sa facilitam intr-adevar unificarea Europei, in loc sa stagnam in situatia in care cineva imprumuta pe altcineva, pentru ca acesta din urma sa poata supravietui, desi, in final, prabusirea este inevitabila.

Am nevoie sa simt o dependenta mai puternica fata de ceilalti, nu una formala sau imaginara, ci una reala, care exista in natura si ni se reveleaza sub forma unei conectari mai mari in fiecare zi. Exista o mare diferenta fata de modul in care am fost conectati acum o suta, cincizeci sau, chiar, cinci ani in urma. Ne miscam in mod constant in directia unei dependente din ce in ce mai mari.

Trebuie sa primesc informatiile si influentele necesare din toate partile, prin toate simturile mele si, de fapt, ar trebui sa fie senzatii si perceptii in loc de informatii si influente. Este necesar sa ne crestem sensibilitatea in sensul dependentei unuia de ceilalti si, atunci, vom construi relatii sociale complet diferite.
From the Talk on Mutual Guarantee 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Interconectarea dintre oameni se bazeaza pe atingerea, in prima faza, a unei homeostaze comune, a unei balante. Ce fel de balanta? Cu totii nu vom consuma mai mult decat avem nevoie. Ca atare, jumatate din timpul pe care acum il petreceti muncind va fi liber. Veti face munci de care oamenii chiar au nevoie.

De exemplu, daca produceti frigidere sau masini de spalat, aceasta activitate este necesara, buna si normala. Daca maine inventam un alt sistem care consuma mai putina energie vom inlocui frigiderul vechi cu unul nou. Cu alte cuvinte, totul trebuie directionat astfel incat sa se economiseasca energia electrica si materialele.

Toate acestea pot fi calculate doar pe baza de balanta. Eliminam din vietile noastre orice factor care deranjeaza echilibrul si nu este necesar. In acest mod, 50-60% dintre oameni vor ramane someri, si asta e grozav! In fond ei nu fac nimic bun, iar ceilalti oameni beneficiaza de pe urma faptului ca ei nu lucreaza.

Asa incat, cum se vor putea ei intretine? In acelasi mod ca si oricare alt om. Ne vom procura doar lucrurile de care avem nevoie fiecare dintre noi. Astazi ne procuram de douazeci de ori mai mult decat avem nevoie. In acelasi timp, jumatate din umanitate flamanzeste. Astfel, noi vom furniza fiecarui om exact ceea ce are nevoie, asigurandu-ne ca nimeni nu ramane flamand.

Spuneti ca acest lucru nu este posibil? Ei bine, este! Ce va avea fiecare dintre noi? Jumatate de zi va fi libera. Ce vom face cu acest timp? Vom sfarsi prin a ne omori unii pe ceilalti? Nu, nu vom face asta. Vom face un lucru foarte simplu: vom cauta o cale de a echilibra relatia dintre noi si natura. Aici vor fi utile metodele de educatie in masa.
From the Talk on Mutual Guarantee 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ne lipseste in atingerea revelatiei? De ce nu reusim  sa introducem cheia in usa spre lumea spirituala?

Raspuns: In fiecare dintre noi exista un punct in inima incrustat in carcasa egoista (Klipa). Aceasta carcasa poate fi sparta si distrusa doar prin ajutor reciproc. Nimeni nu este capabil sa lucreze singur. Cu totii trebuie sa ne asiguram ca aceasta spargere li se intampla si celorlalti prieteni.

Nici unul dintre noi nu are puterea sa-si sparga de unul singur invelisul sau sa-si elibereze singur propriul punct din inima. Nu este necesar ca eforturile reciproce sa fie mari dar trebuie sa aiba o anumita calitate. Pana acum nu ati fost capabili sa atingeti aceasta calitate.

Continuam sa ne impiedicam in prag: Ajungem la invelisul cunoscut sub numele de “Klipat Emori,” incercam sa-l atingem, iar acesta ne respinge. Nu-l putem vedea, atinge sau sparge deoarece aceasta se poate realiza doar printr-o conectare generala, prin unirea tuturor fortelor noastre. Ca atare suntem incapabili sa facem asta. Ne gandim la lucruri complet diferite fara sa realizam, inca, faptul ca succesul depinde numai de unirea noastra impotriva egoismului nostru comun. Trebuie sa ne conectam punctele din inima, dorintele noastre si sa spargem acest ego.

Si de indata ce incepem sa ne unim impotriva acestui dusman comun, conexiunea dintre noi ne va conduce la intelegerea ca, ceea ce ne lipseste este, sustinerea fortei superioare pentru a sparge acest  ego. Cu alte cuvinte, ne lipseste al treilea factor din ecuatia: “Israel, Tora si Creatorul sunt unul.” Abia atunci vom putea sa Ii cerem si sa atragem Lumina corectiei AB-SAG, care va sparge acest invelis si va lumina pentru noi atat dorintele rele cat si pe cele bune. Lumina va clarifica totul atat de mult pentru noi incat nu vom mai fi capabili sa fim de acord cu egoul nostru si vom dori sa ne ridicam deasupra lui cu orice pret.

Atunci vom putea sa lucram prin credinta mai presus de ratiune pentru ca nu vom mai dori sa pastram aceasta minte egoista. Dar toate acestea se vor intampla cu conditia sa incercam sa ne unim fortele pentru a sparge acest egoism general.

Muntele Sinai este muntele urii noastre reciproce, al enormului nostru egoism. Intotdeauna ne revelam egoismul reciproc, cu exceptia unor cazuri speciale descrise in Tora. Din aurul pe care fiecare persoana il extrage din propria inima, omul isi face un vitel de aur. Femeile sunt fericite sa-ti dea bijuteriile lor de aur pentru a-ti face un idol. De aceea si forta care poate sparge acest egoism trebuie sa fie comuna, unita.

Deocamdata nu suntem capabili sa luam aceasta decizie finala ca numai impreuna putem sparge aceasta Klipa si sa patrundem in lumea superioara. Ne lipseste seriozitatea chiar daca stim ca totul depinde de calitatea efortului nostru.

Lumea deja striga si a trecut prin multe stari periculoase iar obiectivul nostru este acela de a merge inaintea oamenilor pentru a-i conduce spre Marea Rosie, ultima mare.
From the Daily Kabbalah Lesson 10/9/2011, Writings of Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→