Întrebare: Cum pot afecta relaţiile dintre oameni un vulcan sau un cutremur? Un ocean poate să afle că oamenii de la ţărm au început să se trateze mai bine între ei şi apoi să se calmeze?

Răspuns: Noi toţi o vom face; natura inanimată, plantele, animalele şi oamenii aparţin unui singur sistem. Țunamurile şi uraganele sunt trezite de aceleaşi forţe care sunt controlate de gândurile şi sentimentele noastre. Numai că mintea şi sentimentele noastre sunt la un nivel superior decât forţele care provoacă uraganele. Un uragan este o cantitate puternică, iar persoana este în calitate.

Dacă ne îmbunătăţim relaţiile la nivelul uman prin „zece grame”, apropiindu-ne între noi, atunci, prin aceasta trezim uraganul la un nivel inferior nu prin zece grame, ci de miliarde de ori. Nu vor mai provoca niciun rău.

Până una alta, acesta este un singur sistem, un nivelul peste altul. Noi, la nivelul uman, ne aflăm la nivelul calitativ, iar uraganul, la nivelul inanimat, este la nivelul cantitativ. Puterea sa este în cantitate, iar a noastră în calitate şi, prin urmare, gândul uman este capabil să pornească sau să oprească uraganele. Totuşi, până acum, noi doar le pornim.

Întrebare: O sută de oameni care stau la ţărm, pot opri un uragan care se apropie cu forţa gândului?

Răspuns: Nu. Întâi de toate, ei nu trebuie să stea la ţărmul oceanului pentru acest lucru. Principalul lucru este că noi trebuie să ajungem la conexiune şi unitate între noi şi să echilibrăm forţele rele, pe care le avem, cu forţele bune. Apoi la toate nivelele – inanimat, vegetal şi animal, care sunt sub noi, echilibrul va fi restaurat.

Întrebare: Asta înseamnă că ameninţarea nu vine din partea oceanului furtunos, de la pământul care tremură sub noi sau de la erupţia de vulcani? Ar trebui să ne întoarcem forţa gândurilor noastre spre ele?

Răspuns: Deloc! Ar trebui să acordăm atenţie numai nouă înşine, spre corectarea atitudinii faţă de ceilalţi. Pe cât de mult ar părea o fantezie, ireal şi neştiinţific, funcţionează exact în modul acesta.

Trebuie să învăţăm să ne controlăm gândurile, dorinţele şi intenţiile. Până una alta, dacă noi nu facem acest lucru, atunci ele vor trece automat de partea egoistă, căutând să aducă mai mult beneficiu pentru noi şi mai mult rău altora.

Întrebare: Cum va fi o persoană corectată a viitorului?

Răspuns: Persoana corectată a viitorului va învăţa aptitudinea de a păstra un echilibru ideal cu ceilalţi, aşa încât să nu fie deasupra tuturor şi ca ei să nu fie deasupra lui, ci ca ei toţi să fie prieteni, conectați prin relaţii bune. Mulţumită acestui lucru toată natura va ajunge la un echilibru, iar asta se va numi Grădina Eden, paradisul.

Întrebare: Ce griji vor avea oamenii când se vor trezi dimineaţa într-o asemenea Grădină a Edenului?

Răspuns: Este scris că „lumea acţionează conform legilor neschimbătoare”, iar în viaţă totul va fi la fel. Dar o persoană va avea grijă de echilibrul dintre el şi toată natura, incluzând întreaga umanitate.

Întrebare: Aceasta va fi o viaţă bună sau va fi prea plictisitoare?

Răspuns: Nu-ţi fă griji, vei avea experienţe nu din probleme, ci din lucruri bune. În loc să te îngrijorezi de un apel telefonic de la poliţie, doctor sau de la şcoală în ceea ce priveşte copiii, tu vei fi atins de o atitudine bună față de tine.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi „ingineria climei” se dezvoltă rapid. Asta înseamnă că în loc să luptăm pentru conservarea mediului, oamenii încearcă să intervină în procesele naturale şi, cu ajutorul tehnologiilor avansate, să controleze clima, să răcească globul, să schimbe structura atmosferei şi starea oceanelor şi aşa mai departe.

Oamenii încearcă să restaureze echilibrul în natură cu ajutorul tehnologiei moderne. Este acest lucru bun pentru omenire sau, din contră, este acest lucru un mare pericol?

Răspuns: Desigur, noi trebuie să plătim în modul acesta faţă de reacţia noastră greşită, construind case rezistente la cutremure şi să ne protejăm de loviturile naturii. Totuşi, acest lucru nu va ajuta, deoarece noi înşine evocăm aceste dezastre naturale prin comportamentul nostru greşit.

Noi trebuie să înţelegem că gândurile şi dorinţele unei persoane sunt la cel mai înalt nivel al forţelor care există în univers. Aşadar, numai cu gândurile, dorinţele şi intenţiile noastre noi cauzăm naturii cea mai mare pagubă.

Omul este purtătorul forţelor negative din natură, deoarece este ghidat numai de forţa primirii. Aşadar, avem nevoie să ne echilibrăm pe noi înşine cu forţa dăruirii. Într-un mod natural, fiecare persoană acţionează în societate încercând să primească totul pentru ea însăşi. Totuşi, în conformitate cu asta, noi trebuie să dezvoltăm în noi o abilitate de a da. Apoi echilibrul va fi stabilit între noi, iar din omenire se va împrăştia şi la restul naturii.

Întrebare: să spunem că începem să ne tratăm bine între noi şi că va exista iubire şi dăruire, o armonie completă între oameni şi între toate naţiunile, dar cum va opri acest lucru erupţia vulcanilor şi uraganele?

Răspuns: Gândurile şi dorinţele noastre sunt de asemenea forţele naturii. Omul este parte a naturii, coroana dezvoltării sale. Cu ce suntem noi diferiţi de toate celelalte părţi ale naturii? Avem ştiinţă, inteligență şi sentimente mai dezvoltate. Deşi aceste sentimente sunt rele, ele sunt mai dezvoltate în comparaţie cu animalele şi din această cauză suntem numiţi oameni.

Singura problemă este că noi nu ne folosim forţele corect. Noi credem că putem trăi la fel de instinctiv precum animalele, fără să ajungem la iubirea aproapelui şi fără să ne explorăm influenţa asupra lumii. Totuşi, acest lucru nu este corect, deoarece noi aparţinem de nivelul uman. Iar a fi uman este în primul rând ştiinţa, raţiunea şi sentimentele care ne înălţă chiar în vârful piramidei.

Se pare că spre deosebire de toate celelalte nivele ale naturii – inanimat, vegetal şi animal – care sunt în mod instinctiv incluse într-un singur sistem numit „natura”, omul singur se separă de ea.

Suntem obligaţi să completăm sistemul naturii prin participarea noastră, alăturându-ne împreună cu toţi ceilalţi. Mulţumită faptului că ne echilibrăm sentimentele, mintea şi forţa negativă a egoismului nostru cu forţa pozitivă, vom ajunge la o conexiune bună cu toate părţile creaţiei.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special în sistemul ecologic din ziua de azi? Care este diferenţa dintre un cutremur sau o erupţie vulcanică care se petrec astăzi şi cele care s-au întâmplat acum o mie de ani sau acum două sute de ani?

Răspuns: Motivul acestor cataclisme naturale este diferit. Acum o mie de ani, cauza unui cutremur a fost în procesul natural al evoluţiei, care caută să ne avanseze şi toată natura să se echilibreze.

Cauza a venit din forţa naturii în sine, iar acum cauza sta în propria noastră neglijenţă. În loc să aducem toate părţile naturii la conexiune, o persoană provoacă separarea universală.

Până acum, natura în sine a aplicat o presiune pe noi, pentru a-şi dezvolta toate nivelele – inanimat, vegetal, animal şi uman – până la un anumit nivel. În prezent, noi am ajuns deja la acest nivel predeterminat al dezvoltării şi am intrat în etapa aşa-numită a „omenirii integrale”.

Lumea se schimbă într-un mic sat unde toată lumea este conectată cu toată lumea, iar acum noi înşine suntem responsabili pentru menţinerea echilibrului. Se pare că fiecare problemă cauzată de lipsa echilibrului indică spre comportamentul nostru incorect.

Dacă uraganele şi cutremurele anterioare ne-au forţat să avansăm în dezvoltarea tehnologiei şi a economiei, astăzi ele pur şi simplu ne umilesc. Nu este suficient să reacţionăm la loviturile naturii prin dezvoltarea tehnologiei; astăzi, schimbările sociale şi corecţia conexiunilor sociale sunt deja necesare. Dacă nu reacţionăm corect atunci noi agravăm situaţia.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pământul este casa noastră comună, însă, în ultima vreme, l-a condus haosul. Anul trecut s-au înregistrat un număr mare de dezastre naturale: incendii severe, inundaţii şi uragane, care au avut un impact asupra ţărilor şi, de asemenea, asupra indivizilor, provocând daune materiale şi emoţionale.

Viaţa liniştită se apropie de sfârşit. Se ştie că pământul a trecut prin diferite perioade geologice, dintre care unele foarte instabile. Aceste catastrofe ecologice sunt inevitabile ca rezultat al cursului natural de dezvoltare al pământului sau sunt ceva excepţional ce poate fi evitat?

Răspuns: Toate aceste catastrofe ar fi putut fi evitate, deoarece natura devine instabilă doar pentru că oamenii nu ştiu să o echilibreze. Natura ne-a împins tot timpul spre dezvoltare prin crearea condiţiilor dificile, cum ar fi căldură, frigul, cutremurele şi epidemiile. Până la urmă o persoană începe să se mişte doar atunci când se simte rău.

Noi suntem egoişti şi nu facem nici cea mai mică mişcare dacă nu simţim că ne va produce un anumit beneficiu.

Aşadar, natura este forţată să ne trimită suferinţe pentru a ne încuraja să ne dezvoltăm. Apoi am început să dezvoltăm ştiinţa şi economiile şi am început să ne studiem pe noi şi mediul din jurul nostru, pentru a găsi modalităţi de a ne organiza o viaţă mai sigură şi mai confortabilă.

Toată această dezvoltare este necesară numai din cauza problemelor pe care le experimentăm. Este ştiut că dacă ne dorim succesul pentru copiii noştrii, noi trebuie să le cerem acest lucru şi să îi forţăm să înveţe bine. Acesta este acelaşi mod în care ne-a dezvoltat natura pe de-a lungul a mii de ani din istoria umană. Din momentul în care oamenii s-au dat jos din copaci şi când au ieşit din peşteri, noi ne-am dezvoltat continuu ca rezultat al problemelor „umane”, care sunt cu un nivel deasupra celor animalice.

Asta înseamnă că natura nu numai că ne-a bătut ca pe toate animalele, forţându-ne să găsim hrană, vizuine şi să avem grijă de urmaşii noştrii, dar ne-a şi încărcat cu tot felul de probleme proiectate ca să ne dezvolte mintea şi senzaţiile. Mulţumită acestui lucru noi trăim nu numai prin instinctele animalice, ci ne-am şi dezvoltat tot mai mult într-o societate umană. Noi trebuie să ne construim vieţile, deoarece copiii noştri au nevoie de grijă vreme de 10-20 de ani până se maturizează.

Natura ne împinge, nu doar prin dorinţele primitive ca mâncare, sex şi reproducere, dar și ne direcţionează să ne dezvoltăm ştiinţa și sistemele economice şi educaţionale. Ne forţează să descoperim şi să explorăm continente noi şi să explorăm natură pentru a ne îmbunătăţii vieţile.

Adică natura a împins oamenii să devină mai inteligenţi. Dezvoltarea umană este, prin urmare, în contrast cu dezvoltarea materiei inanimate, plantele şi animalele. Pe lângă asta, natura a direcţionat oamenii să se dezvolte senzual şi, astfel, ne-am dezvoltat în zonele culturii, educaţiei şi în artă: pictură, muzică şi literatură, care toate sunt determinate de starea prezentă a umanităţii.

Noi nu trăim ca animalele, care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă de timp ca să producă urmaşi şi care apoi se despart. Oamenii construiesc familii şi țări şi folosesc un limbaj de comunicare şi transmit cunoaşterea de la o generaţie la alta. Acesta este întreg sistemul care diferă calitativ de nivelul de dezvoltare animalic.

Totuşi, toată această dezvoltare intelectuală nu este suficientă, deoarece natura vrea chiar şi mai mult de la noi. Vrea ca noi să fim conectaţi într-un anumit sistem general și să ne completăm reciproc. Totuşi, nu suntem capabili de asta, deoarece, prin natura noastră, rămânem animale egoiste.

În interiorul fiecărei persoane rămâne ascuns acelaşi egoist animalic, iar toată cunoaşterea pe care a obţinut-o, de-a lungul a mii de ani de evoluţie, l-a ajutat doar să folosească mediul său cu viclenie şi cu scopul unui profit personal mai mare. Deși noi am creeat tot felul de sisteme sociale care să ne împiedice să ne mâncăm unul pe altul, totuşi noi tot încercam să profităm de pe seama altuia. Adică implementăm graniţe care susţin: ce-i al meu, e al meu şi ce-i al tău, e al tău.

Totuşi, de asemenea, nici asta nu funcţionează, deoarece egoismul creşte constant şi arde în interiorul nostru. Toată lumea vrea să încline întreaga lume ca să i se potrivească lui. Astfel noi nu suntem capabili să ne unim într-un sistem comun şi armonios. Asta este întreaga noastră problemă: societatea umană, în loc să progreseze şi să devină mai inteligentă, începe să decadă şi se întoarce spre sursa întregului rău, noi devenind cea mai dăunătoare creatură de pe pământ.

Oamenii distrug formele inanimate, vegetale şi animalice ale naturii şi otrăvesc solul şi atmosfera. Există mii de tone de deşeuri cosmice care se rotesc în jurul pământului, rămăşiţele sateliţilor. Noi nu facem lucruri înţelepte sau raţionale din cauza egoismului nostru şi, prin urmare, nu putem fi incluşi în mod corect în sistemul naturii.

Sistemul general integrat ne presează în funcţie de nivelul dezvoltării noastre. De la an la an, noi ar fi trebuit să ne dezvoltăm mai departe şi să ne conectăm între noi în mod corect, într-un mod benefic, influenţând astfel pozitiv societatea umană, la fel ca şi pe celelalte nivele ale naturii.

Totuşi, în loc de asta, noi am revelat diferenţa noastră completă fată de natură şi am devenit tot mai corupţi. În conformitate cu asta, influenţa noastră asupra naturii a devenit tot mai rea şi, prin urmare, nu este surprinzător că natura ne aduce mult mai multe lovituri că înainte.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tora ne spune că, la început a fost întuneric și haos din care, mai târziu, a fost creată viața. Cum se poate înălța armonia din haos?

Răspuns: Toate acestea sunt spuse numai în relație cu omul. Și chiar dacă se pare că vorbim despre perioade de evoluție care, aparent, au avut loc înaintea apariției omului, este greșit. Evoluția are sens numai prin includerea omului care a început să folosească întreaga lume și, toate schimbările apar numai referitoare la el.

Numai după crearea conștiinței și referitor la ea putem vorbi despre creația lumii, a universului, a planetei Pământ, a tuturor sistemelor și a omenirii. Înainte de apariția omului, nu pare să fi fost ceva. Iar când vorbim de întuneric și haos, ele există de asemenea numai în relație cu omul, fiindcă conștiința lui este distorsionată, adică, opusă sistemului ideal în care existăm.

Omul nu înțelege sau nu simte acest sistem, adică, el nu îl percepe nici cu mintea, nici cu inima. El vede realitatea proiectată de calitățile lui defecte pe fundalul unei lumi imuabile și perfecte.

El nu vede Lumea Superioară, Spirituală sau sistemul ideal ci, se vede pe el raportat la acest sistem, adică, el vede diferența între unul și celălalt, între calitățile omului și ale Naturii. De aceea i se pare că lumea este neagră și în dezordine.

Toată Natura manifestă dăruire, iubire, conexiune, completare reciprocă în timp ce, calitățile omului sunt exact opuse: primire, dezordine și inabilitatea de a se conecta cu ceilalți și de a-i completa. Fiecare acționează ghidat de beneficiul propriu în detrimentul celorlalți și, de aceea, vede dezordine în lume.

Dezordinea este calitatea apărută din natura omului, din egoismul său.

Până la urmă, dacă fiecare se gândește la sine și este ghidat de propriul beneficiu, fără să îi ia pe ceilalți în considerare, el oprește întregul sistem, ca un angrenaj defectuos.

În loc să se conecteze cu restul și să funcționeze împreună, ca mecanismul unui ceas, fiecare se învârte în direcția lui, după cum dorește. Ca rezultat, opunem rezistență unul altuia, ne spargem angrenajele și, întregul mecanism aproape că nu reușește să funcționeze.

Există un alt sistem care pedepsește și corectează, arătând cât de rău ne simțim din cauza aceste atitudini egoiste. Prin urmare, din lipsă de speranță, începem încet, încet să ținem cont unul de altul.

Dar, aceste luări în considerare sunt de asemenea egoiste, fiindcă pentru mine lucrul principal este binele propriu și, îi iau pe ceilalți în considerare numai dacă este necesar. Rezultă că, reușim cumva să existăm dar, viețile noastre sunt pline de suferințe și haos. Haosul și dezordinea din viețile noastre sunt rezultatul faptului că fiecare suntem controlați de forța propriului egoism și ne gândim numai la propriul bine și nu la beneficiul sistemului comun. Acesta este motivul principal al dezordinii manifestate în toate sferele vieții noastre.

Din KabTv „O viață nouă” din 24/10/2017

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Haosul și dezordinea sunt parte din viața noastră. De obicei, omul luptă să determine legi și să pună totul în ordine dar, natura ne scoate mereu din echilibru și ne aruncă în haos. De ce scapă viața noastră permanent de sub control și lumea noastră se îndreaptă spre o dezordine în continuă creștere?

Răspuns: Înțelepciunea Cabalei afirmă că, de fapt, există Lumea Infinitului, într-o Lumină nesfârșită, într-un sistem organizat optim, ideal. Acest sistem este constant și nu se schimbă niciodată fiindcă este absolut perfect.

Acest sistem este numit Lumea Infinitului fiindcă nu are limite și este într-o ordine imuabilă, ideală, fără nicio nevoie de corectare sau schimbare a elementelor sale. Dar omul existent în acest sistem, trebuie să se schimbe constant. Avem gene informaționale, înregistrări (Reșimot) de impresii , de stări, dorințe și gânduri care sunt permanent actualizate.

O spirală cu astfel de înregistrări de gânduri (adică impresii ale minții) și dorințe (impresii ale inimii) se desfășoară permanent în om și acesta se schimbă. De aceea, ni se pare că lumea se schimbă, lume care este , de fapt, imuabilă. Noi vedem în permanență în fața noastră o frumoasă Lumină infinită dar, percepția noastră se schimbă permanent.

Dacă ne apropiem de Lumină prin proprietățile noastre, atunci ne simțim bine și, dacă schimbăm în direcția opusă, ne simțim rău în fel de fel de moduri. Asta determină de fapt întreaga noastră viață. De aceea, putem vorbi despre haos sau armonie numai în relația cu o anume persoană și cu lumea pe care o simte constant actualizată în organele sale de percepție. Din cauza asta, ni se pare că lumea se schimbă și că noi ne schimbăm dar, toate aceste schimbări există numai raportat la noi înșine. Și dacă vedem în jurul nostru haos, înseamnă că acest haos există exclusiv în noi înșine.

Acest lucru poate duce la disperare fiindcă rezultă că nu știu cu exactitate unde sunt cu adevărat și ce se întâmplă. Nu văd Lumea Infinitului fiindcă sunt închis în interiorul imaginației mele distorsionate și percep propriile mele calități și gânduri care se schimbă constant, în funcție de un program necunoscut mie. Adică, văd propriul meu film în care mi se proiectează forma lumii pe care mi-o dau gândurile și dorințele mele.

Întrebare: Dar dacă gândurile și dorințele mele sunt revelate în funcție de un program de dezvoltare, atunci în ele există o ordine.

Răspuns: Ordinea există cu adevărat dar nu ne este cunoscută nouă. Și dacă reacționăm impropriu la dezvăluirea lor atunci, intrăm în această ordine cu calitățile, acțiunile și gândurile incorecte și, asta ne schimbă dezvoltarea. În asta constă viața noastră și ceea ce se întâmplă clipă după clipă.

Din emisiunea de pe KabTv „O viață nouă” 24/10/2017

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este forţa superioară, absolută a naturii, care controlează întreaga creaţie? În ce fel este diferită de forţele de bază ale naturii, care sunt cunoscute ştiinţei: gravitatea, forta nucleară şi electromagnetică?

Răspuns:  Toate celelalte forţe pe care umanitatea le-a descoperit, prin intelect, există la aceelaşi nivel ca şi intelectul, unde, de altfel, şi noi existăm şi le studiem. Dacă ne-am fi dezvoltat într-o formă diferită şi la un nivel diferit atunci am fi descoperit forţe diferite şi o lume diferită.

Diferenţa dintre toate aceste forţe şi forţa superioară a naturii rezidă în subiectivitatea percepţiei noastre asupra lor. Totul depinde de persoană, de nivelul de la care investighează şi înţelege. Fără individ nu există nimic şi este imposibil să spui că există ceva de fapt.

Întrebare: Dar dacă ar fi să nu privim deloc subiectiv, ci obiectiv?

Răspuns: Asta este imposibil; suntem incapabili de o examinare obiectivă, deoarece suntem creaţi de forţa superioară cu calităţi definite. Dacă nu observ un fenomen atunci nu există. Apare doar în percepţia mea şi în forma în care sunt capabil să îl percep.

Întrebare: Atunci, ce există de fapt?

Răspuns: Nu există nimic altceva decât unica forţă superioară, care este fundaţia întregii naturi. Dar noi suntem capabili să percepem această forţă sub diferite forme şi calităţi, depinzând de forma şi calităţile pe care eu le creez.

Întrebare: Deci noi percepem această unică forţă în forma unor fragmente, depinzând de nivelul nostru de dezvoltare? Se va schimba această percepţie în viitor?

Răspuns: Totul depinde de persoană, deoarece lumea există în interiorul percepţiilor ei, iar în afară de ea există doar forţa superioară, numită natură, creând întreaga noastră viaţă. Toate percepţiile există în interiorul nostru ca efecte ale acestei forţe unice.

Tot ceea ce văd, simt, gândesc, tot ce este în interiorul meu şi în jurul meu, toate emoţiile şi gândurile mele, toate acestea sunt revelaţii ale forţei superioare. Persoanei îi este dată abilitatea de a se separa de această forţă şi, în această separare, se percepe pe sine ca existând într-o realitate particulară pe care o numim această lume.

Întrebare: Care este calitatea acestei forţe unice?

Răspuns: Singura sa calitate este acordarea, dăruirea, emanarea, o sursă care, în mod constant, dăruieşte şi dăruieşte şi dăruieşte…. Acesta este modul în care o experimentăm. Noi nu descoperim această forţă, mai degrabă relaţia ei cu noi, dăruirea ei.

Şi noi realizăm cu acest prim act de dăruire că această forţă superioară a creat în noi abilitatea de a-i simţi influenţa şi de a face diferenţa între ea şi noi, experimentându-ne pe noi ca existând în afara ei. În mod special această diferenţiere ne permite să experimentăm propria noastră existenţă şi o realitate în jurul nostru.

Din Emisiunea “O nouă Viaţă” KabTV 27/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lume există foarte multă corupţie, înşelăciune, nedreptate, inegalitate între aceia care au şi aceia care nu au – iar toate acestea stau în calea unei vieţi normale. Evident, sunt oameni care sunt mai vinovaţi decât alţii, dar ce i se poate cere unei simple persoane.

De ce insişti că fiecare trebuie să se corecteze. Nu ar fi mai bine să se corecteze aceia care sunt în poziţia în care deţin puterea, astfel încât să îmbunătătească toate sistemele noastre şi să ne facă viaţa mai bună. Ce are de a face cu asta o persoană obşinuită?

Răspuns: O persoană obişnuită suferă fără să ştie de ce. Dar adevărul este că fiecare este la conducerea egoului său şi vor trebui să se corecteze.

Întrebare: Atunci, de ce să nu se corecteze doar aceia care sunt cauza problemei?

Răspuns: Nu ei sunt cauza problemei ; problema este o consecinţă a tuturor. Dacă am înlocui oamenii din vârf, alţii care nu sunt mai buni îi vor înlocui. Trebuie să corectăm întreaga societate umană, iar apoi toate celelalte nivele: animal, vegetal, mineral vor fi corectate, deoarece toate depind de om.

Întrebare: Ce este specific fiecarei persone şi este în detrimentul întregului sistem?

Răspuns: Este dorinţa umană de a-şi construi succesul pe ruina altuia.

Întrebare: Dar noi încercăm să ne ajutăm unii pe alţii. Există atatea societăţi de ajutorare în prezent şi nimeni nu mai suferă din cauza foamei. Se pare că ne pasă de ceilalţi şi dorim bunăstarea celorlalţi?

Răspuns: Problema este că fiecare judecă conform propriilor sale opinii şi, ca atare, este un paradox de ce noi facem atât de mult bine celorlalţi, iar cu toate acestea lumea se înrăutăţeşte? Aparent noi nu ştim ce înseamnă să facem bine celorlalţi şi ce pretinde sistemul naturii de la noi. Noi nu înţelegem că nu trebuie să construim o societate umană bazată pe propriile noastre păreri, ci conform cerinţelor superioare, deasupra tiparului nostru egoist, a sentimentelor sau a filosofiei.

Fiecare persoană are propria sa înţelegere despre cum ar trebui să arate societatea umană ideală. În primul rând, ar trebui să stabilim care este forma societăţii corecte. Nouă ne lipseşte înţelegerea şi, ca atare, intrăm mereu în argumente, în războaie şi toată lumea crede că are dreptate.

Tribunalele sunt inundate de oameni care încearcă să îşi demonstreze convingerile.

Aşadar, cine ne poate da definiţia parametrilor corecţi ai sistemului lumii astfel încât să reprezinte un verdict obiectiv şi nu opinia cuiva? La urma urmei, toţi suntem egoişti, corupţi, plini de diferite stereotipuri şi, fie inconştient, sau nu, întotdeauna ne gândim doar la noi şi nu la ceilalţi.

Acesta este motivul pentru care primul lucru este de a determina forma corectă şi obiectivă a sistemului lumii. Şi pentru acest motiv trebuie să ne întoarcem către înţelepciunea Cabala, care explică ce reprezintă forţa superioară şi sistemul naturii şi cum putem devini similari. Deoarece aceasta este singura cale de a ajunge la o viaţă bună.

Forţa superioară a naturii este deasupra noastră şi nu o putem schimba. Cu toate acestea ne putem schimba pe noi şi ne putem aduce la armonie cu ea. Cu cât mai mult începem să ne asemănăm în calitate cu ea, cu atât mai fericite vor fi vieţile noastre.

Din Emisiunea “O Nouă Viaţă” pe KAB Tv 13/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce lumea a fost creată coruptă?

Răspuns: Ca să o putem corecta noi. La urma urmei, în procesul muncii de corecţie, noi pătrundem adânc în lume şi o putem explora și, ca atare, înţelegem cum functionează şi cum ar fi trebuit să funcţioneze dacă nu ar fi fost coruptă. Adică, noi, descoperim legile ei interne.

Întrebare:  Nu ar fi fost mai bine ca iniţial să fi avut lumea corectată, iar viaţa, o viaţă bună?

Răspuns: Deloc. Dacă primesc un dispozitiv funcţionabil, doar apăs pe buton şi obţin ceea ce vreau de la el. Dar dacă dispozitivul este stricat, atunci trebuie să pătrund în el şi să studiez cum funcţionează, să descopăr ce este defect, de ce, cum să îl repar şi cum ar trebui dispozitivul să funcţioneze.

Deci mă familiarizez cu întregul sistem. Corectându-l de la început la sfârşit devin stăpânul său.

Întrebare: Şi de ce ar trebui noi să devenim stăpânii sistemului?

Răspuns: Ca să guvernăm lumea. Omul trebuie să înţeleagă şi să simtă totul şi să controleze întregul univers. A corecta lumea înseamnă a corecta persoana, aşadar învăţ cine sunt şi astfel mă pot corecta. Creatorul, chipurile, m-a corupt, dare eu mă corectez. Prin aceasta voi învăţa ceea ce a facut Creatorul şi cum ar trebui să fie forma corectă. Mă aliniez cu Creatorul în munca Sa: El m-a corupt, iar eu mă corectez.

Şi se dovedeşte că devin egal Creatorului, ridicându-mă la gradul Său. Adică, întregul proces al corupţiei şi al corecţiei este destinat pentru a ridica persoană la un nivel superior al realităţii şi percepţiei lumii către o altă viaţă.

Din Emisiunea “ O Nouă Viaţă” pe KabTV 13/06/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o mulţime de idei diferite despre cum ar trebui corectată lumea. Totul se rezumă la asta, fiind un scop foarte important şi exaltat. Oamenii religioşi aşteaptă venirea lui Mesia şi se aşteaptă ca toţi oamenii să devină religioşi.

Ecologiştii înţeleg corecţia lumii ca o îmbunătăţire ecologică. Comitetul Britanic Naţional pentru Protecţia Mediului a publicat recent o listă cu cele mai urgente 50 de măsuri pentru “salvarea lumii.”

Aici sunt câteva dintre ele: îmbunătăţirea radicală a consumului de energie electrică, introducerea panourilor solare la scară globală şi conştientizarea de a reduce risipa de energie. Toate aceste măsuri sunt din perspectiva Verzilor.

Ce reprezintă corecţia lumii din perspectiva unui cabalist?

Răspuns: Cabala este o ştiinţă exhaustivă care atinge fundaţiile lumii şi se extinde până în profunzimea naturii. Aşadar, înainte de a vorbi despre corecţia lumii trebuie să descoperim ce este corupt în ea.

Fiecare are propria opinie despre ceea ce ar trebui rezolvat, deoarece preocuparea principală a fiecaruia este pentru propria viaţă. Dacă întrebi un bătrân şi un tânăr, un bărbat sau o femeie, o persoană căsătorită sau una singură, fiecare îţi va da un răspuns diferit.

Înainte de orice trebuie să căpătăm înţelegerea dacă lumea este de fapt imperfectă şi mai exact cum. Această imperfecţiune depinde de persoană sau nu? Şi dacă este astfel, urmează ca persoana este cea care trebuie să se schimbe şi nu lumea.

Conform ştiinţei Cabala, lumea este rea, deoarece a fost coruptă de la început. Tuturor le este cunoscută povestea lui Adam şi a Evei care au trăit în Gradina Edenului; totul a fost perfect până când au încălcat porunca şi au păcătuit mâncând fructul Copacului Cunoaşterii. După aceea, şarpele sau egoul nostru a început să domine lumea. De atunci, am început să dorim răul celorlalţi şi, în mod evident, aşa a rămas până în prezent.

Aparent, lumea ar fi fost mult mai bună dacă nu ar fi existat păcatul lui Adam.  Dacă oamenii ar fi fost mai buni unii cu alţii, atunci, cu siguranţă, lumea ar fi fost mai bună.

Dacă privim la calitatea întregii naturii: mineral, vegetal şi animal, chiar şi acolo observăm că unul îl consumă pe celălalt şi trăieşte pe seama altcuiva. Deci, se pare că şi aici este nevoie de corecţie. Nu există nicio specie care să trăiască pe cont propriu; întotdeauna pe seama altora.

Se dovedeşte că pentru a corecta lumea trebuie să corectăm natura generală. Şi Cabala afirmă că dacă natura umană este corectată, atunci întreaga lume ar fi corectată – totul se va uni într-un sistem strâns şi chiar şi lupii şi oile vor trăi laolalta, în pace, iar un copil mic le va paşte, după cum au scris profeţii.

Din Emisiunea “ O Nouă Viaţă”  pe KabTV 13/06/2017

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→