Comentariu: Se pare că există sute de milioane de atei în lume. Conform unor estimări, numărul lor se apropie de 1 miliard. Se preconizează că numărul lor va continua să crească.

Răspunsul meu: Principalul motiv este că omul se dezvoltă. Dar ateismul este de asemenea, o religie. Este religia naturii, nu a lipsei de Dumnezeu.

Pentru atei, divinitatea lor este progresul, tehnologia, banii sau altceva. Este totuși o credință în ceva superior propriei persoane.

Întrebare: Deci, ce este adevărata credință atunci?

Răspuns: Adevărata credință este revelarea Forței superioare – clară, absolut realizabilă, analizabilă și sintetizată în sine.

Întrebare: Este simțită?

Răspuns: Este o simțire absolut completă, până la conexiunea deplină a omului cu forța superioară, atunci când aceasta „locuiește” în el și devine el însuși. Omul devine umplut de această forță superioară, iar apoi aceasta acționează în el, cu consimțământul lui și prin efortul lui reciproc.

Toate acestea sunt descrise în Cabala. Există o singură religie adevărată, și anume înțelepciunea Cabala, știința dezvăluirii Creatorului, a unei apropieri voluntare, conștiente, treptate de El, adică adaptarea la această Forță superioară a naturii.

Iar Forța superioară este lipsită de trup și atemporală. Nu are capricii, nu are condiții, ci doar revelația oportunității de a se contopi cu ea, de a-i atinge nivelul.

Întrebare: Care sunt calitățile Forței superioare?

Răspuns: Dăruire și iubire absolute, nimic altceva.

Întrebare: Dar de ce asta nu atrage omul? În teorie, ar trebui să îl atragă!

Răspuns: Este opusul naturii umane. Dacă omul are o predispoziție, o dorință de a atinge Forța superioară cu orice preț (adică „Nu am niciun motiv să trăiesc în afară de asta!”), atunci el merge într-acolo, indiferent de situație, și este gata să sacrifice totul.

Dar dacă această dorință nu îi este dată de sus, atunci rămâne la nivel pământesc și există pentru a-și servi corpul animal. Desigur, fiecare trebuie să aibă grijă de acest corp animal, dar el există de dragul lui.

Atunci el este un așa-numit om, adică un animal, extrem de dezvoltat într-un fel, care trăiește și moare, trăiește și moare, până când această dorință de realizare, de contopire, de înălțare către Creator se dezvoltă în el.

Întrebare: Îi este oare menit să se dezvolte?

Răspuns: În fiecare om! Și după noi, natura animală, vegetală și minerală se ridică la același nivel. Îi tragem pe toți după noi! Și toată natura se integrează în acest nivel superior, în Creator.

Întrebare: Atunci se spune pe bună dreptate că „Omul este coroana creației”?

Răspuns: În acest caz, da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.12.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că forța Sfințeniei mă influenţează întotdeauna în grupul de zece?

Răspuns: Depinde de cum o percepi, de cum te apropii de Creator.

Dacă crezi că în această parte a Kli-ului există atracție care acționează asupra ta, atunci da.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de C abala 17/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când omul este inclus în intenţia de a aduce mulțumire Creatorului, cum evită să transforme acest lucru în rațiune? La urma urmei, el înțelege și simte că dăruiește Creatorului, că este conectat la El.

Răspuns: Dar el este conectat la Creator doar prin intenție. Nu face nimic altceva. El atribuie Creatorului doar intenția sa.

Întrebare: Și cum poate evita să se bucure de acest lucru, transformându-l în rațiune? Care este următoarea etapă, continuarea acestei intenții?

Răspuns: Nu contează ce îi cere să facă Creatorul unui om. Acest lucru este irelevant. Ne putem opri chiar aici.

Cel mai important lucru este că ne-am schimbat intenția, și orice este revelat într-o asemenea stare, dorim să transmitem totul Creatorului. În acest punct, putem spune că această stare particulară se încheie în acel moment.

Întrebare: Ați spus că atunci când suntem în intenția corectă, ar trebui să adăugăm acțiuni. Cum se face asta?

Răspuns: Intenția singură nu înseamnă nimic; trebuie să existe și acțiune. Dar acțiunea în spiritualitate nu este ceva tangibil care poate fi transmis din mână în mână, pentru că nu este corporală.

Mai degrabă, pur și simplu transfer începutul gândului meu și sfârșitul său de la mine la Creator.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/07/2025, „A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre rădăcina spirituală a iubirii și ramura ei pământeană?

Răspuns: Ramura pământeană reprezintă atitudinea mea unilaterală, egoistă față de mine însumi, când eu, asemenea unui câine, simt cu nasul unde mă mai pot bucura și numai asta mă trage înainte.

Comentariu: Omul primește conceptul de „prima iubire” atunci când se gândește doar la obiectul afecțiunii sale.

Răspunsul meu: Adică sunt atras de o plăcere atât de mare încât nu mă pot gândi la nimic altceva: nici la mâncare, nici la plimbări, nici la studii, nici la sport. Aceasta este dezvoltarea egoistă a hormonilor.

Devin bărbat, simt creșteri hormonale, nu înțeleg ce este sau cum să le realizez. Sunt chinuit de presupuneri vagi și sunt atras de obiectul realizării lor. Asta e tot. Ce fel de iubire este aceasta?

V-am spus cum mama mea, medic de profesie, mi-a explicat cum folosea injecții hormonale pentru a-i face pe oameni să iubească. Același lucru este valabil și aici. Nu voi batjocori acest sentiment. Dimpotrivă, ne dezvoltă foarte mult la o vârstă fragedă, când are loc trecerea de la adolescență la tinerețe. Aceasta este o calitate foarte utilă, dar este pur egoistă.

Întrebare: Nu există un scop în acest sens? Natura?

Răspuns: Desigur, natura are un plan de a ne dezvolta în continuare egoismul.

Întrebare: Este aceasta o condiție bună?

Răspuns: Orice dezvoltare este bună, dar atunci când egoismul se dezvoltă complet, trebuie corectat cumva. Dezvoltarea fiziologică completă a unei persoane se încheie de obicei la vârsta de 18-22 de ani. Cu toate acestea, uneori poate continua mai departe, deoarece sub influența mediului, apar tot felul de alte impulsuri.

Practic, setul de dorințe umane include mâncarea, sexul, familia, bogăția, faima și cunoașterea; există doar șase calități de bază în care se dezvoltă egoul nostru. Nu există nimic altceva aici.

Mă gândesc constant la ce este mai profitabil pentru mine și ce iubesc mai mult. Dacă cunoașterea prevalează, atunci pot abandona orice altceva. Eu mă cufund în știință și mă absoarbe complet. Și aceasta este iubire.

Adică, iubirea este o dorință de împlinire inerentă fiecărui om.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.08.2017, „Iubirea adevărată”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii obișnuiau să se întâlnească și să-și întemeieze familii. Exista fericire în a avea un copil. Permiteți-mi să vă pun o întrebare ciudată. Ce era fericirea părinților în a avea un copil?

Răspuns: Să-și vadă viitorul în copil.

Întrebare: Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, desigur. Copiii ar trebui să se nască și ar trebui să-și continue linia familială.

Întrebare: Astăzi pare să fi dispărut. Dintr-o dată, pentru multe cupluri, un copil a devenit o povară. De ce?

Răspuns: Egoismul nostru ne-a divizat, ne-a deconectat, a pus pe fiecare în colțul lui și asta este tot.

Întrebare: Dar de ce are nevoie egoismul de asta?

Răspuns: Așa funcționează. Egoismul nostru beneficiază atunci când ne concentrăm doar pe noi înșine și ne pasă doar de el.

Comentariu: Și în ceea ce privește egoismul nostru, care ne este cel mai apropiat și mai drag, spunem că este o povară pentru noi.

Răspunsul meu: Nu este cel mai apropiat și mai drag. Spunem că este o povară pentru noi pentru că ne împiedică să avem grijă de adevăratul nostru „copil”, cel din noi înșine!

Întrebare: Deci acest „eu”, ego-ul meu, este cel mai apropiat și mai drag?

Răspuns: Da.

Comentariu: Uite unde am ajuns! Mă întreb ce va urma.

Răspunsul meu: Va fi mai rău. Vom ajunge la o stare în care fiecare se ascunde în colțul lui și nu vrea să vorbească cu nimeni. Asta e! Voi comanda doar, să zicem, pizza și cola, sau altceva.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Conducem constant omenirea către un fel de fundătură.

Răspuns: Este o fundătură. Omenirea trebuie să-și vadă propria fundătură. Dar când devine clar că este într-adevăr o fundătură, atunci o epifanie va veni din această fundătură – că nu putem continua așa.

Întrebare: Credeți că nu poate exista nicio trezire înainte de asta?

Răspuns: Nu, cred că trebuie să ajungem la această recunoaștere. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe războaie sau revolte sau izbucniri violente, dar ar trebui să existe o conștientizare clară a deznădejdii și a impasului. Atunci vom începe să ne gândim: „Ce ar trebui să facem?” Și apoi ne vom aminti: „Stai puțin, am auzit odată ceva de la cabaliști.”

Întrebare: Da, există o carte pe raftul meu, un clip salvat și așa mai departe. Deci vor căuta și vor începe să se îndrepte spre corectare?

Răspuns: Sunt sigur de asta.

Întrebare: Trebuie să continuăm să o introducem picurat, să o punem pe rafturi și în computere?

Răspuns: Absolut! Nu avem altă opțiune.

Întrebare: Chiar dacă vom ajunge în continuare la aceleași rezultate?

Răspuns: Nu contează. Dacă aveți un copil mic care crește și se dezvoltă, tot trebuie să-i spuneți ce să facă și cum să se comporte corect. Nu puteți pur și simplu să lăsați lucrurile să treacă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În prima zi a Congresului, am simțit un ocean de lumină. Dar în a doua zi, a fost ca și cum ne-am scufundat undeva și am pierdut orice simț al susului sau al josului; ne-am pierdut echilibrul.

Ce trebuie să adăugăm pentru a-l face să curgă și să ne unească?

Răspuns: Ne lipsește întunericul. Nu golul pe care îl simte întreaga lume ca absență a micilor împliniri, ci întunericul real. Întunericul este suferința dorinței de a-l revela pe Creator, suferința de a fi deconectat de la sensul vieții, de la sursa ei, de la ceea ce ar trebui să fie.

Pe de o parte, întreaga creație ne arată cât de interconectată, perfectă și deasupra noastră este. Pe de altă parte, când începem să încercăm să ne orientăm, simțim că nu vedem nimic în ea: nici început, nici sfârșit, dezorientare completă.

Acesta este de fapt cel mai bun sentiment; apare în noi în fiecare moment în care ne îndreptăm spre stăpânirea spațiului spiritual, spre revelarea Creatorului. În fiecare moment simțim fie că ne apropiem de El, fie că ne îndepărtăm, cădem și ne întunecăm.

Dacă ieri ați simțit un „ocean de lumină”, astăzi veți simți opusul, și nu doar în mod egal, ci chiar mai rău. Acest lucru se va repeta de fiecare dată. Coborârile vor fi mai joase, iar realizările vor fi, în consecință, mai mari.

Trebuie să ne obișnuim să ne mișcăm în întuneric și în dezorientare, deoarece tocmai acest lucru ne ajută să scăpăm complet de direcțiile, ghidajele și definițiile egoiste.

Când devenim dezorientați în parametrii, direcțiile și simţirile noastre obișnuite, când nu înțelegem și nu știm nimic, când experimentăm un sentiment de rătăcire și poate chiar întuneric, trebuie să recunoaștem că acesta este începutul unui nou nivel. Ni se oferă oportunitatea de a ne ridica tocmai în acest întuneric pentru a vedea lumina, Creatorul, prin el. Acesta este un ajutor imens în avansarea noastră.

Prin urmare, trebuie să ne cufundăm în mod specific în această stare de întuneric și din ea să dezvăluim lumina.

Aceasta este munca noastră. Altfel nu-L vom dezvălui niciodată pe Creator; este doar din starea opusă Lui.

Din pregătirea pentru a 4-a lecție a Congresului din Moldova, 07.09.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem face ca în grupul de zece să fie unitare în întreaga noastră viață și o mare încântare pe care o dăruim Creatorului?

Răspuns: Depinde de atitudinea noastră față de ceea ce ne afectează, dăruire sau recepție, și de cât de mult alegem între ele și dorim să fim mai aproape de înțelepți sau de Creator prin diferențele care există între sfințenie și Klipa (forță impură).

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un fel de adevăr care ar trebui spus omului?

Răspuns: Singurul adevăr este să-i oferi omului liber arbitru și să îl lași să-și aleagă propriul adevăr. Asta este tot. Acesta este cel mai important lucru în creșterea copiilor și în relațiile dintre adulți.

Întrebare: Cum faci asta? Prin exemplu? Pe baza a ce?

Răspuns: Învață omul metoda de a descoperi corect viața.

Comentariu: Sună bine! Acesta este principalul lucru.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Și dacă omul este sută la sută convins că are dreptate și trebuie să-l transmită cuiva?

Răspuns: Atunci ei ar trebui să tacă și să-l înghită! Ca să nu se înece cu propriul adevăr!

Întrebare: Chiar dacă simt că făcând asta, îi voi ajuta?

Răspuns: Ce egoism imens are! Izbucnește din el! Nu are dreptul să-l simtă nici măcar el însuși. Singurul lucru pe care îl poate face este să înțeleagă cât de egoist este dacă se simte obligat să împlinească un alt om cu propria opinie.

Este teribil! Există o zicală foarte simplă despre asta: „Tăcerea este gardul din jurul înțelepciunii.”

Întrebare: Este frumos! Adică, este mai bine să taci în acel moment?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înțeleg ce înseamnă să cedez fără a-mi anula propria dorință. Care este diferența dintre o concesie, în care mă anulez și una în care nu mă anulez?

Răspuns: O concesie în care mă anulez este atunci când un om stă asupra mea cu un băț și după câteva lovituri nu am de ales decât să renunț la dorința mea și să fac ceea ce cere cel care ține bățul.

Dar concesia despre care vorbim în educaţie integrală este ceva ce fac din proprie voinţă liberă. Vreau să cedez pentru că înțeleg ce câștig făcând asta.

Înțeleg că nu am altă modalitate de a crește, de a mă extinde și de a-mi întinde limitele dacă nu mă anulez. Concesia înseamnă că îmi anulez propriile limite și permit calităților, dorințelor și obiectivelor străine să intre în mine. Și le accept ca și cum ar fi ale mele. Altfel nu voi crește și nu voi putea să mă conectez cu nimeni. Voi rămâne pentru totdeauna în interiorul sinelui meu umflat, care în esență este un zero umflat, blocat din toate părțile.

Absorbția, asimilarea și includerea reciprocă sunt condiții necesare pentru dezvoltare; Sunt o formă de viață. Cu toții am văzut filme în care două celule se întâlnesc, se unesc într-una singură și apoi încep să se multiplice și să se extindă într-un corp nou. Acest lucru este posibil doar pentru că fiecare celulă cedează și se deschide celeilalte pentru a se uni. Fără aceasta, nu va exista viață – acesta este întregul secret.

Acest lucru trebuie explicat și subliniat din perspectiva societății. Pe de altă parte, suntem împinși în această direcție de criza globală, care ne cere să începem să conectăm celulele noastre moarte, izolate și să construim un corp viu din ele.

Îmi deschid limitele și încerc să-mi folosesc dorința, obiceiurile și toate abilitățile pentru a îndeplini dorința altui om. Concesia mea constă în faptul că mă ignor pe mine însumi pentru a împlini dorința aproapelui meu. Prin aceasta, dobândesc sentimentele, rațiunea și gândurile lor.

Totul începe cu o conversație. Fiecare om trebuie să-și imagineze o hartă interioară a partenerului său. Ce își dorește fiecare dintre noi de la celălalt? Ce cere el și ce ar dori să vadă la partener? Începem să practicăm astfel de discuții.

Dar facem asta nu ca o familie obișnuită care încearcă pur și simplu să-și îmbunătățească relația, ci pentru a dobândi și a construi noi simțuri în noi înșine, capabile să-l perceapă pe celălalt. În acest fel, ies din egoismul meu și încep să văd ce se întâmplă în jurul meu.

Dacă omul se poate corecta astfel în cadrul unității familiale, atunci va reuși și la locul de muncă, în relațiile cu ceilalți, și în cele din urmă, va ajunge la echilibru cu întreaga natură. În acest fel, ne acordăm pentru a percepe realitatea externă. Nu mai trăiesc doar în mine, ci încep să absorb informații din mediul din afara mea. Și în afara mea există forțe vaste pe care în prezent nici nu le cunosc, nici nu le simt.

Din KabTV „Viață nouă 40 – Cheia unei relații bune este concesia reciprocă”, 25.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deci, există un singur sfat: Dacă mai mulţi indivizi se adună cu dorinţa de a abandona iubirea de sine, dar, fără suficientă forţă şi apreciere pentru dăruire astfel ca să devină independenţi, fără ajutor din afară. Acum, dacă aceşti indivizi se anulează unul în faţa celuilalt, fiindcă fiecare dintre ei are un potenţial redus de iubire pentru Creator şi pe care nici nu o pot menţine, atunci, prin alăturarea lor la grup şi prin anularea de sine în faţa grupului, ei devin un singur corp.

De exemplu, dacă sunt 10 oameni în acel corp, el are de 10 ori mai multă putere decât un om singur. (Rabaş, Art.6, 1984- „Iubirea de prieteni – 2”).

Aceasta se referă la forța de a se ridica deasupra egoismului, puterea detașării de propriul „eu”, atunci când te incluzi în ceilalți, într-un alt domeniu, la un alt nivel. Simți clar: fie „eu”, fie următorul nivel „noi”. În acel „noi”, „eul” tău este necesar doar pentru a organiza acest „noi”.

Întrebare: Primește omul puterea de a se ridica deasupra egoismului din partea grupului?

Răspuns: Nu de la grup, ci prin intermediul grupului.

Întrebare: Cum poate omul să simtă că are puterea întregului grup de a împlini o acțiune în spiritualitate?

Răspuns: Dacă omul își servește prietenii, atunci el câștigă puterea întregului grup. Vorbim despre puterea dăruirii, despre capacitatea de a dărui. Prin urmare, atunci când omul face eforturi pentru a ridica grupul, primește acea putere. Acesta este vasul omului, Malchut-ul său.

Din KabTV din 4/12/18, „Iubirea de prieteni”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→