Întrebare: Ce este ecranul principal și lumina reflectată? De ce este universul construit special pe acesta?

Răspuns: Egoismul este cel care începe să se opună sieși, vrea să se folosească doar pentru dăruire, și ridicându-se deasupra sa, vrea să dăruiască altora în loc să-i folosească; vrea să se exploateze pe sine de dragul altora. Aceasta se numește „ecran” și „lumină reflectată”.

Întrebare: De ce este necesar să construim un astfel de sistem pentru a-l simți pe Creator?

Răspuns: Pentru că altfel nu-L vei simți pe Creator. Nu ai aceleași calități ca El. La urma urmei, toate simțirile, chiar și în lumea noastră, sunt construite pe similaritatea calităților dintre cel care este simțit și cel care simte. Pot simți doar aceea la care sunt acordate organele mele interne. Nu sunt acordate la undele radio, nu le simt. Sunt acordate doar la undele sonore, le simt. Același lucru este valabil și pentru toate simțirile, vizuale și așa mai departe. Pentru a-l simți pe Creator, pentru a intra în rezonanță cu El, trebuie să dobândesc calitatea dăruirii.

Întrebare: Dar toate textele antice descriu clar acest sistem pe care dvs. îl transmiteți succint: ecran și lumină reflectată?

Răspuns: Nu sunt antice. Sunt atemporale; au fost scrise doar cu mult timp în urmă. Aceste texte transmit o cantitate enormă de informații suplimentare, asemenea subtilități pe care nu vi le puteți imagina!

Acum, dacă sunteți capabili să înțelegeți doar două lucruri, ecran și lumină reflectată, atunci mai târziu aceste două cuvinte vor fi asociate cu o lume infinită atât de magnifică, cu toate culorile, sunetele, contrariile sale contopindu-se într-un singur întreg, încât veți avea nevoie de o carte doar pentru a descrie aceste două fenomene: ecran și lumină reflectată!

De fapt, nu există nimic altceva. Egoismul nostru, deasupra căruia există un ecran pentru a-l folosi în direcția opusă,  pentru a dărui, se numește „lumină reflectată”. Nu există nimic altceva. Dar este de miliarde de ori mai mare decât lumea noastră!

Din KabTV „Am primit un apel. Fotografie a Creatorului”, 21.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La întâlnirile noastre există anumite acțiuni în care trebuie să renunț la orice critică și pur și simplu să mă contopesc cu toată lumea.

Cum pot face asta? Tocmai sărind și cântând împreună cu toată lumea, ca un copil, anulându-mă pe mine însumi.

O astfel de atitudine mă conectează la starea comună și atunci câștig oportunitatea de a mă elibera de limitări și de a simți un fel de respirație spirituală!

Ni se pare un comportament frivol, dar asta doar pentru că nu percepem spiritualitatea în el. La urma urmei, aceasta este lumina infinitului!

Nu suntem capabili să discernem nimic în dans cu instrumentele noastre de percepție. De aceea pare lipsit de viață și neînsuflețit. Dar totul depinde de Kli–ul (vasul) nostru dacă suntem capabili să vedem întreaga lumină spirituală a NRNHY în el.

Orice vine dintr-o conexiune, chiar și cea mai mică, este deja numit perfecțiune.

De aceea, în această formă avem șansa de a prinde o simțire spirituală, tocmai atunci când sărim împreună cu alții.

Toate aceste dansuri ne-au venit de la marii cabaliști, de la Baal Şem Tov; Și Rabaş ne-a făcut să dansăm așa.

Nu este doar frivolitate. În cadrul dansului există o gândire serioasă și o muncă foarte profundă. Deodată nu mai vrei asta, iar în tine gândurile pro și contra se întrec și generează îndoieli teribile. Dar continui să sari.

Aceasta nu este un fel de meditație; nu ești deconectat de realitate. Tot timpul stai în fața întrebării: Ce fac și de ce? Ce îmi oferă? Cine mă pune să fac asta și cu cine sar? Ce ne leagă?!

În timp ce dansezi, treci prin toată munca ta interioară de la început până la sfârșit.

Acest dans te obligă să procesezi toate gândurile posibile care merg împotriva lui, împotriva unității pe care nu ți-o dorești!

Mintea ta se revoltă constant împotriva lui și ești forțat să faci discernăminte interioare.

De aceea, dansul devine o muncă interioară epuizantă. Ieși din dans complet epuizat, nu din cauza efortului fizic, ci din cauza tuturor discernămintelor interioare prin care ai trecut.

Dansezi în interiorul tău, în ascensiunile și coborârile tale interioare! Și faptul că sari în exterior este doar o modalitate de a trezi aceste stări interioare.

Sari fizic; te ridici și cobori. Dar în interior au loc simultan o mulțime de alte suișuri și coborâri, iar asta este ceea ce contează cel mai mult!

Fără aceste acțiuni externe, nu le vei putea realiza pe cele interne. Una nu poate exista fără cealaltă.

De aceea, dansul devine un instrument unic pentru munca interioară și de aceea Baal Şem Tov și primii hasidimi care au fost cabaliști au introdus aceste tradiții.

Din Lecția zilnică de Cabala din 12.08.2010, „Întrebări despre rolul oamenilor”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Creatorul este în toate: în lume, în societate, în umanitate, în grupul de zecee. Noi Îl dezvăluim acolo doar conform propriilor noastre calități. Imaginați-vă zece oameni așezați în jurul unei mese. Creatorul este printre ei, gata să fie revelat imediat ce ei stabilesc rețeaua corectă de relații.

Prin urmare, nu ne mai rămâne nimic de făcut decât să luăm o foaie de hârtie și să desenăm pe ea ceea ce fiecare trebuie să contribuie la centrul mesei, astfel încât în acel centru să se formeze o dorință adevărată, adecvată – exact lucrul care este cerut creației.

Se spune că atunci când mi se cere ceva, trebuie să arăt intenția corectă în fața prietenilor mei, iar dacă nu pot, este în regulă. Principalul lucru este dorința mea. „Ajutați-mă și voi încerca.” Este suficient, pentru că este scris că „nimeni nu se poate elibera singur din închisoare”. Doar alții mă pot ajuta să scap de egoismul meu.

Nu este nimic în neregulă cu zece egoiști care se adună, toți dorind doar să primească. Dar ei sunt dispuși să se așeze și să lucreze la egoismul lor pentru a ajunge la interacțiunea corectă, astfel încât între ei să se formeze o intenție echilibrată, reciprocă, cu responsabilitate reciprocă și un sentiment de dependență reciprocă.

Treptat, vor începe să simtă cât de apropiați sunt unul de celălalt și să realizeze că Creatorul nu i-a adus împreună degeaba. Tocmai în această conexiune comună, în grupul lor de zece, El vede ceva din propria Sa imagine. Prin urmare, trebuie să mă raportez la fiecare dintre prietenii mei ca la cineva ales de Creator, ca la cineva aşezaat lângă mine care nu este doar un prieten, ci este de fapt o parte din propriul meu suflet.

Se spune că „nu există niciun loc în lume care să fie gol de El”. Aici „loc” înseamnă dorință. De îndată ce dorințele noastre ating chiar și o stare minimă de dăruire și iubire, Îl vom dezvălui imediat pe Creatorul din noi.

Din Congresul de la Moscova din 02/05/2015, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Articolul spune că trebuie să-i dăm boului tot ceea ce are nevoie, altfel nu poate lucra. Dar dacă boul are calitatea de a primi pentru sine, ce îi putem da din munca spirituală, astfel încât să nu primească pentru sine?

Răspuns: Nu știu. Dar Creatorul trebuie să știe. Nu pot pune condiții.

Se afirmă pur și simplu că stă în puterea noastră să îndeplinim tot ce trebuie să facem pentru a începe să lucrăm pentru Creator și să-I dăm Lui cât mai mult posibil. Restul depinde de Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 08/07/2025, „A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ajută pe om să ajungă în mod conștient, prin calea luminii, la anularea absolută în fața Creatorului?

Răspuns: Sunt necesare eforturi atunci când omul vede că toate calitățile sale îl resping de la conexiunea cu Creatorul. Atunci el are dorința de a se desprinde de forțele care acționează asupra lui și îi creează o astfel de stare în interiorul său. În acest caz, prin desprinderea de Creator, se regăsește pe sine.

Un astfel de moment este necesar aici, deoarece înainte avea stări în care credea că el câștigă. În realitate, era pur și simplu distanțare, iar el avea un sentiment bun în legătură cu asta.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 03/07/2025, „Devoțiune”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Însemnătatea lui Baal HaSulam și a lui RABAŞ vine prin dvs.. Este clar că au scris texte foarte profunde și serioase. Există de asemenea, alți scriitori sau lucrări în iudaism și alte stiinţe. Dar dvs. acordaţi importanță acestor Cabaliști în particular. La urma urmei, Baal HaSulam nu este prea cunoscut în lume. Abia acum devine popular. Cum putem ști despre măreția lor în afară de la dvs.?

Răspuns: Nu îi poți cunoaște în niciun fel. Se întâmplă treptat. Să presupunem că vii la o sărbătoare de familie la care sunt prezenți atât copii mici, cât și adulți. Vezi cum adulții stau calmi cu un aperitiv în mână, vorbesc și dau din cap unul altuia și așa mai departe. În același timp, copiii mici nu acordă atenție nimănui. Aleargă de colo colo, se lovesc de oameni și îi împing pe toți. Nu le pasă că un adult vorbește cu cineva.

Același lucru se întâmplă și cu noi. Suntem ca niște copii mici care nu-i înțeleg pe acești adulți care vorbesc între ei. Îi împingem. Dar în consecință, suntem iertați. Mai târziu, când depășim vârsta prostească a prunciei, dobândim gânduri diferite despre ei, care nu sunt aceleași ca acum.

Din KabTV „Am primit un apel. Verigile lanțului cabaliștilor de la ARI la Rabaş”, 4 septembrie 2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În procesul evoluției umane, multe concepte de construcţie, aspect și orice altceva se schimbă. De exemplu, ceea ce se întâmpla în anii’70 pare acum ridicol.

Răspunsul meu: Nu mi-e teamă să par ridicol, dacă creez ceva. Creez în timpul meu, pe baza dorinței și a proprietăților care sunt dezvăluite în egoism la un moment dat. Întrucât eu sunt un produs al epocii mele, atunci în mod natural creez ceea ce îi corespunde acesteia.

Desigur, dacă ne uităm la filme vechi, vedem cât de naive par. Dar ele erau relevante pentru acel timp, pentru acel nivel de egoism.

Pentru timpul nostru, când egoismul se dezvoltă în forma sa evident negativă – aș spune, nedeghizată, nesăbuită și goală – când îți expune complet natura goală tuturor, fără o picătură de rușine sau jenă, cred că acest lucru este minunat! Eu cred că oamenii vor înțelege în sfârșit, cine sunt ei cu adevărat.

Când văd obraznicia, asertivitatea și egoismul tău în toate, refuzul tău de a lua în considerare în mod deschis pe cineva sau ceva, eu te văd pe tine, și nu o imagine cosmetică frumoasă, și prin urmare, eu mă bucur că astfel de lucruri sunt dezvăluite în timpul nostru.

Din KabTV „Am primit un apel. Evoluția egoului”, 22.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am observat că oamenii și animalele din diferite țări sunt foarte diferiți unul de celălalt. De exemplu, în India, totul are aproximativ aceeași dimensiune, atât animalele, cât și oamenii, și se mișcă mai încet decât aici. Când vii într-o altă țară, există anumite calități acolo. În Israel, pisicile sunt atât de arogante încât nu se tem de câini și îi urmăresc.

Cât de mult afectează geografia oamenii?

Răspuns: Fără îndoială, geografia are o influență foarte puternică asupra noastră!

Cel mai bine este să urmărim acest lucru prin exemplul evreilor, ca popor experimental în istoria omenirii, care s-a stabilit pe tot pământul. Dacă îi luăm pe evreii din statele baltice, sau din Germania, sau din Asia, sunt doar oameni diferiți, națiuni diferite. Nu sunt asemănători între ei! Mentalitatea este complet diferită.

Erau odată exact la fel, deoarece proveneau din același teritoriu. Uitați-vă ce s-a întâmplat cu ei! Acum au trăsături faciale diferite, personalități diferite; totul este diferit.

Acest lucru arată cât de mult îi afectează pe oameni un loc geografic, natura sa și societatea înconjurătoare, care, la rândul său, este tot un produs al geografiei.

Întrebare: Sunt animalele și ele o consecință pur geografică?

Răspuns: Cu siguranță, firește, și animalele.

Ele au fost influențate de mediu în același mod ca și strămoșul lor primitiv comun, care a plecat în Germania sau Asia Centrală. Puteți vedea cum diferă câinii după ce s-au stabilit pe tot pământul.

Comentariu: Cu toate acestea, limbajul animalelor este aproximativ același, iar cel al oamenilor este diferit.

Răspuns: Așa ni se pare nouă. Nu! Există, de asemenea, o mulțime de diferențe în limbajul animalelor.

Desigur, nu la fel de mult ca la oameni, deoarece aceasta este o consecință a dezvoltării noastre interioare emoționale, fiziologice și generale. Dar desigur, este diferit, deoarece exprimă sentimentele într-un mod ușor diferit.

Din KabTV „Am primit un apel. Influențe geografice…”, 13.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem noi, în grupul de zece, să obținem credință în înțelepți? În acest moment, motivația noastră este în mare parte invidia sau rușinea față de prietenii noștri.

Răspuns: Este adevărat, dar trebuie să începem cu ceva și nu contează cu ce anume.

Prin urmare, este mai bine să începem cu ceea ce toată lumea are deja și să vă conectați treptat mintea și gândurile la ceea ce scrie RABAŞ.

Întrebare: Putem spune că la început lucrăm de dragul prietenilor noștri, următoarea etapă este credința în înțelepți și apoi este pentru iubirea vă conectați Creator? Să presupunem că depunem eforturi, iar aceste eforturi ne susțin. Cum ne ridicăm apoi de la „de dragul prietenilor” la credința în înțelepți, cu care putem „toci dinții” egoismului nostru, astfel încât corpul să funcționeze sub jug?

Răspuns: Aici aveți nevoie de o abordare ușor diferită. Aşteptați, vom vedea.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/07/2025,, „A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O dorință corect formată și o muncă dirijată corect ar trebui să dea în cele din urmă o senzație de greutate în muncă?

Răspuns: În principiu, nu ar trebui să fie așa. Ar trebui să ajungem la o stare în care toată munca este un dar pentru noi, și în acest fel să mergem mai departe.

Întrebare: Dar omul mai simte un anumit sentiment de povară sau se mișcă într-adevăr cu ușurință? Sau el depune conștient un efort, și prin urmare, simte o oarecare greutate?

Răspuns: Nu, sentimentul de greutate este o indicație că încă nu ați atins calitatea dăruirii..

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 08/07/2025, „A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→