Întrebare: Este scris: „Fiecare judecă conform corupției sale.” Pe de o parte, un cabalist vede că lumea este plină de condiții proaste și războaie. Pe de altă parte, înțelege că el este cel care a făcut toate acestea și se asociază cu ele. Cum pot fi combinate aceste două stări? Cum este posibil?

Când omul privește lumea, se vede pe sine, propria reflexie. Înțelege că toate acestea sunt în interiorul său. Dar nu poate corecta nimic de unul singur, așa că i se dă un grup (un grup de zece). Nu are nimic de reproșat. Acceptă totul ca fiind de la sine înțeles.

Omul poate da vina pe Creator. El însuși nu are nimic de-a face cu asta. Este sufletul său corupt, care îi este dat pentru a-l putea corecta.

Cu cât se corectează mai mult, cu atât viziunea sa devine mai clară și vede lumea ca fiind și mai coruptă, deoarece chiar și cel mai mic defect i se pare ceva foarte mare. În același timp, nu are nicio pretenție împotriva Creatorului, cu excepția uneia – să primească lumina corectării de la El. Și este recunoscător Creatorului pentru aceasta, deoarece prin absorbirea calităților sale negative și pozitive deja corectate ale lumii în sine, începe să atingă măreția Creatorului și să devină asemenea Lui.

Întrebare: Înseamnă aceasta că un cabalist nu are pretenții împotriva nimănui altcuiva decât împotriva sa însuși?

Răspuns: Nici împotriva sa însuși, deoarece totul este făcut de Creator. Creatorul este rădăcina tuturor stărilor, a tot ceea ce există, și prin urmare, toate apelurile trebuie să fie către El. Singurul lucru de clarificat este cum ar trebui să apelăm la El. De ce ne-a dat Creatorul tocmai astfel de calități proaste? De ce ne-a ajutat să le conectăm cu Sine Însuși? Ce ar trebui să facem cu ele?

Întrebare: Dacă oamenii nu ar avea pretenții unii împotriva altora, ci doar împotriva Creatorului sau a lor înșiși, ar arăta lumea diferit?

Răspuns: Nu ai corecta lumea neavând pretenții. Dacă nimeni nu le-ar avea, toți ar fi doar animale. La nivel animal, unul devorează pe altul, dar fără pretenții. Oamenii ar trebui să aibă pretenții unii împotriva altora, și în același timp, să înțeleagă că rădăcina lor este Creatorul. El ne-a frânt în mod deliberat sufletele, astfel încât să încercăm să le unim și să eșuăm, fără a reuși, și apoi să-I cerem să le corecteze și să devenim partenerii Lui în corectarea sufletului.

Atunci am înțelege clar ce a vrut El de la bun început, de ce a creat un suflet, l-a rupt în părți, și după aceea Se întoarce către noi, astfel încât să preluăm corectarea lui și să-I cerem să ne ajute.

Și cu fiecare mică mișcare către corectarea sufletului unic comun, Îi cerem ajutorul, devenim partenerii Lui și astfel atingem nivelul Lui. Starea finală a umanității este să devină egală cu Creatorul.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 18.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →