Printre aceștia nu era niciun om care să fi fost [inclus] în recensământul lui Moise și Aaron când i-au numărat pe copiii lui Israel în pustiul Sinai.

Căci Domnul le spusese: ”Cu siguranță vor muri în pustiu” și nu a mai rămas nimeni dintre ei decât Caleb, fiul lui Iefune, și Ioşua, fiul lui Nun (Moise, Tora, Bamidbar, Numeri, Pinhas).

Nu poți trece la următorul grad decât dacă moare generația anterioară, generația deșertului. Poate că inițial s-a intenționat o transformare diferită și apoi s-a luat o decizie diferită, deoarece era imposibil să se facă această transformare fără problem, pentru a adăuga următoarea stare a “generației deșertului” la starea anterioară de “exod din Egipt”, și mai târziu, la starea de “generație care a intrat în țara lui Israel”.

Aceste trei grade sunt foarte diferite unele de altele. În general, toate presupunerile din Tora, “ce-ar fi dacă ar fi așa sau nu”, implică faptul că acest lucru nu poate fi prin definiție. Și ni se dezvăluie de ce acest lucru nu poate fi, deoarece dorința care a ieșit din Egipt nu poate trece prin toate corectăriile și nu poate intra în țara lui Israel.

Cu alte cuvinte, etapa de “patruzeci de ani de corectare în deșert”, adică ascensiunea la Bina, este o renunțare absolută la starea trecută. Deci, în mod natural, trebuie să moară.

Oricum, generaţia deșertului nu se corectează complet; astfel de stări defectuoase rămân acolo, care vor duce mai târziu la căderea în țara lui Israel. Prin urmare, ar trebui să moară în patruzeci de ani.

Adică, pe măsură ce Malchut se ridică în Bina, include cât poate mai mult în ea. Dar odată inclusă, nu mai este aceeași Malchut, aceeași calitate sau aceleaşi dorințe; acestea sunt deja adaptate pentru dăruire.

Întrebare: Ce ar trebui să moară în patruzeci de ani în deșert?

Răspuns: Dorința de a se gândi la sine trebuie să moară complet într-un om și trebuie să apară o pasiune pentru calitatea dăruirii, îndreptată de la sine către ceilalți. În iubire de la sine, în umplerea altora, de la sine. Ar trebui să existe o astfel de aspirație bazată pe un mare respect pentru calitatea iubirii și a dăruirii și să se lase tot ce există într-un om în plan secund, deoarece toate celelalte îl trag înainte, către ceilalți.

Calitatea dăruirii apare la oameni sub influența luminii înconjurătoare (Or Makif), care treptat îi purifică și îi corectează. Această lumină se numește lumina Torei.

Toate gândurile trecute ale omului “despre sine, pentru sine, cu sine” dispar treptat. Mai mult, nu numai “eul” asociat cu primirea pentru mine se stinge, ci și “eul” implicat în dăruire. Adică, faptul că dau cuiva, iubesc pe cineva, sau mă străduiesc să fac ceva pentru oameni, acest “eu”, chiar și străduindu-mă să ies din mine, nu ar trebui să fie acolo.

Este foarte dificil de explicat, deoarece o astfel de posibilitate, o astfel de stare în noi este formată de lumina superioară.

Întrebare: Şi nu știe nimeni că eu dăruiesc?

Răspuns: Nici eu nu știu asta. Asta este cel mai important.

Acest lucru ar trebui să se întâmple în deșert. Dar asta nu înseamnă un deșert material, în care apropo, oamenii trăiesc perfect toată viața, pentru că acolo există apă și tot restul.

Deșertul este o stare în care, atunci când tind spre calitatea dăruirii și a iubirii, descopăr că nu am nimic cu care să umplu aceste calități, aspirații și impulsuri. Vreau să vin la cineva, să dau ceva, să vărs totul din mine, dar de fapt, nu am nimic de dăruit, nimic de turnat, nimeni la care să vin. Nu am putere, niciun motiv pentru calitatea dăruirii, nicio oportunitate pentru asta.

Acest lucru mi se arată tocmai pentru a putea atinge calitatea pură a dăruirii, care nu are absolut nicio legătură cu mine. Iar atunci când este conectată la mine în vreun fel, este de dragul meu.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.09.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate calitățile interioare ale omului devin mai puternice atunci când studiază Cabala?

Răspuns: Firește. La început, omul devine un egoist uriaş, chiar mai mult decât alții, deoarece își descoperă adevăratul ego, nu egoismul mic, animalic pe care îl are toată lumea.

Dacă întrebi pe cineva pe stradă dacă este egoist, va spune: “Nu, sunt o persoană normală. Desigur, îmi pasă în primul rând de familia mea, de copii și de cei dragi, apoi de orașul meu, de țara mea, și dincolo de asta, de întreaga umanitate. Firește, există diferite cercuri de preocupare, dar eu nu sunt un egoist. Vreau ca toată lumea să fie bine, pentru că sunt sigur că dacă toată lumea este bine, atunci și eu voi fi bine.”

Cu alte cuvinte, oamenii se justifică pe ei înșiși. Și numai cei care studiază Cabala încep să vadă că, în realitate, îi urăsc pe toți și caută doar modalități de a-i folosi.

Din KabTV “Am primit un apel. Și mai egoist”, 28.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala este o transmitere senzorială a informațiilor. Termenii folosiți în ea nu se găsesc în nicio limbă. Nici măcar nu sunt preluați din ebraică, ci din limbajul înțelepciunii Cabala. Prin urmare, preluăm în orice limbă definiții cabaliste precum Sfirot, Parţufim, Reşimot etc.

Întrebare: Spuneți că aceasta nu este ebraică?

Răspuns: Desigur, nu este ebraică. Parţuf este “o față” în ebraică, iar în Cabala este structura unui obiect spiritual.

Comentariu: Dar cuvântul este același și este folosit în ebraică.

Răspunsul meu: Da, dar are un sens complet diferit, chiar o rădăcină diferită. De exemplu, “Reşimot”. În ebraică, desigur, există cuvântul “Roşem”, “Reşima” – “înregistrare”, „listă”, dar în Cabala, cuvântul “Reşimot” înseamnă informații.

Sau, de exemplu, un ecran, Masach: desigur, există un ecran de computer, un ecran de televizor, care este “Masach”, și există Masach – în suflet. Dar “Masach în suflet” are un sens complet diferit – “a acționa”. Adică, în limbajul Cabala înseamnă că este detașat de toate celelalte limbi și de noi toți.

Ce diferență face dacă vorbești limba ta maternă, ebraică sau engleză? Dacă ești egoist, atunci vorbești un limbaj egoist. Și dacă ai dobândit deja calitățile dăruirii și iubirii, atunci vorbești un limbaj altruist, iar acesta este limbajul Cabalei. Adică, sensul este complet diferit în fiecare cuvânt, în fiecare definiție.

Din KabTV “Am primit un apel. Limbajul Cabalei”, 25.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Până la un anumit moment, toate Congresele erau legate de perioada de pregătire. Și acum Congresele marchează o nouă perioadă – o perioadă de corectare. Toată lumea simte că apare ceva nou. Ce este și cum putem profita la maximum de această stare?

Răspuns: Lumea nu înțelege încă faptul că se află într-o etapă complet nouă de dezvoltare, marcată de schimbări calitative.

Perioada dezvoltării egoiste anterioare a lumii s-a încheiat. Vechea paradigmă s-a încheiat; paradigma în care cu cât ai mai multă putere, bani și cunoștințe înseamnă că ai mai multă încredere în viitor, mai multă putere, bogăție și tot restul.

Toate aceste acumulări egoiste, valori, putere și realizări nu înseamnă nimic în lumea nouă, deoarece puterea și succesul sunt definite diferit în ea. Ele sunt determinate de măsura interacțiunii corecte dintre părțile creației, dintre toate părțile naturii.

Vedem deja acest lucru în ecologie, în societate și între țări – peste tot. Adică, cel care știe cum să interacționeze corect cu toată lumea va supraviețui și va reuși. ​​Aceasta este o lege a naturii globale și am intrat acum în această nouă fază.

De exemplu, un copil până la o anumită vârstă, să zicem până la trei sau patru ani, nu simte ceilalți copii. Aceștia oferă doar o oportunitate de a le lua ceva, atât. Nu înțelege posibilitatea de a comunica cu ei.

Dar începând cu vârsta de patru sau cinci ani, copilul își face prieteni. Se joacă cu ei, vrea să se apropie de prietenii săi și să facă ceva împreună. Se îndepărtează încet de bone și se apropie de prietenii săi.

Din acel moment, prietenii ocupă un loc foarte important în mediul copiilor. Apoi se formează lideri, tot felul de diviziuni în grupuri, subgrupuri și așa mai departe. Adică, omul devine deja sociabil.

O astfel de tranziție de la dezvoltarea individuală, egoistă, la dezvoltarea socială, care începe la vârsta de patru sau cinci ani, are loc în omenirea de astăzi.

Acum totul va fi determinat de interacțiuni corecte, nu de formarea de alianțe de genul: “Sunt împotriva ta într-o alianță cu restul, pentru că sunt mai dur decât tine.” Nu! Anume, de relația corectă, armonioasă dintre părțile creației, în conformitate cu legea generală a naturii. Adică, trebuie să ne conformăm naturii.

Și această armonie ne va obliga să devenim din ce în ce mai corecți din punct de vedere ecologic, să ne încadrăm în imaginea de ansamblu a naturii. O astfel de abordare holistică va fi la mare căutare, altfel nu vom supraviețui.

Oamenii vor vedea că toate problemele – bancare, sociale, politice, familiale – se prăbușesc tocmai pentru că trebuie să trecem la un nou sistem de relații.

Acest sistem contrazice complet abordarea noastră egoistă, animalică față de natură, față de noi înșine și față de ceilalți. Prin urmare, va trebui să ne transformăm, să devenim sociali și să credem că beneficiul societății este beneficiul meu, sănătatea societății este sănătatea mea, iar succesul societății este succesul meu.

Este atât de greu! Chiar imposibil! Prin urmare, va trebui să ne distrugem și mai mult.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că acesta este cazul și că nu putem scăpa. Ne aflăm brusc într-o astfel de lume. Deci, ce facem cu ea? Trebuie să găsim niște forțe ascunse în natură care să ne ajute să fim în comunicare corectă cu ea.

Găsirea acestor forțe este sarcina omenirii de astăzi. Nu le vedem clar, îndeaproape de fapt; prin urmare, încercăm să scăpăm de această sarcină, adică “este imposibil de rezolvat, deci nu există nicio problemă, așa că închidem ochii”. Nu va funcționa! Politica struțului nu va funcționa aici, deoarece întreaga dezvoltare se îndreaptă în această direcție.

Cabala oferă propria metodă pentru a soluționa problema. Nu insistă că este corectă și nu impune nicio metodă dictatorială. Spune doar ceea ce are de oferit: “Verifică-mă. Vezi cu ochii tăi. Și dacă da, ia-o și pune-o în aplicare.” Asta este tot.

Din KabTV “Am primit un apel. Congresul noii generații”, 22.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există mulți adulți în lumea noastră cărora le place să urmărească basme, chiar dacă știu că sunt doar basme.

Întrebare: De ce? Pentru a scăpa de realitate?

Răspuns: De fapt, este mai real decât viața noastră.

Întrebare: Basmele sunt mai reale decât viața noastră? Dar care este realitatea într-un basm?

Răspuns: Că dreptatea este răsplătită, loialitatea este răsplătită.

Întrebare: Chiar așa este?

Răspuns: Aşa este, dar toate acestea trebuie să treacă prin multe răsturnări de situație, prin tot felul de colțuri și labirinturi ale egoismului nostru.

Întrebare: Deci, basmele povestesc cu adevărat despre ce se va întâmpla cu adevărat?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Va triumfa binele asupra răului?

Răspuns: Cu siguranță. Altfel, nimic nu ar fi început.

Întrebare: Sunt basmele tocmai cele care se termină bine?

Răspuns: Toate trebuie să aibă un final bun, deoarece acesta este predeterminat de la bun început.

Întrebare: Și basmele cu un final rău, ce se întâmplă cu ele?

Răspuns: Nu există așa ceva. Asta înseamnă că sunt neterminate.

Întrebare: Sunt ceva ce autorul nu a terminat, nu a avut timp?

Răspuns: Da, ceva rămâne nespus.

Comentariu: Deci un basm este scris…

Răspunsul meu: De la final. Dar finalul bun trebuie să conțină întreaga structură: decorul, dezvoltarea, punctul culminant, pe scurt, totul și neapărat un final bun. Totul este conceput de la început.

Concluzia mea este următoarea: un basm ar trebui să înceapă cu o introducere. Apoi trebuie să existe un proces demonstrativ – educativ, acuzator și așa mai departe. Personajele ar trebui să se destrame și să fie nemulțumite de ceea ce se întâmplă: unul a vrut să ucidă și nu a putut, celălalt a vrut să scape și nu a reușit, aceștia doi au vrut să se căsătorească și nu a funcționat și așa mai departe.

Adică, în cadrul întregului decor, nu își pot da seama cine scrie acest basm. Creatorul! Când treptat disperă de propriile soluții, fiecare în felul său, și nu știu ce să facă, atunci încep să înțeleagă că sunt sub controlul guvernării superioare și abia atunci lucrurile încep să funcționeze, să se lege. Se pare că această guvernare superioară, această Forță superioară, îi aduce la soluția corectă.

Comentariu: Spre un final bun. Iar binele triumfă.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: De fapt, vorbeați despre timpul nostru de acum?

Răspuns: Tocmai în timpul nostru, această Forță superioară începe să se dezvăluie în diverse stări, când omenirea nu are alt răspuns la întrebările sale decât să spună: aceasta este Forța superioară.

Comentariu: Acest basm nu tocmai blând pe care îl vede omenirea, începe să se schimbe…

Răspunsul meu: Și apoi devine blând! Pentru că te îndreaptă către cea mai înaltă soluție, către cel care a început-o, care a conceput-o, a început să o dezvolte și să o modeleze și acum este pe cale să o finalizeze.

Întrebare: Suntem conduși spre iubire, spre fericire? Direct acolo?

Răspuns: Da!

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum are loc ascensiunea spirituală?

Răspuns: Când un om începe să studieze Cabala, trece prin diverse stări. Nu știe de unde vin aceste noi stări, dar în esență, toate schimbările vin de la cel superior.

Există două niveluri: superior și inferior. În cel superior există o parte superioară și una inferioară (GE și AHP), iar în cel inferior, de asemenea, GE și AHP. Împreună, acestea formează cele zece Sfirot, structura sufletului nostru.

Atât timp cât exist doar în această lume și nu am început să-mi corectez sufletul, mă percep doar pe mine, nivelul meu actual, ca fiind corpul meu, viața mea. Și nimic dincolo de asta.

Dar când încep să studiez Cabala și mă alătur unui grup, încep să primesc lumina înconjurătoare. Se numește “înconjurătoare” raportat la mine, deoarece este ascunsă în ceea ce mă înconjoară: în cărți, învățător, prietenii prin care primesc această lumină.

Nu o primesc doar “din aer”; nu există lumină superioară în aer. Vorbim despre scara nivelurilor spirituale. Însă, în raport cu un om, aceasta se manifestă ca o lumină transmisă prin diverse mijloace.

Uneori, această lumină trezește omul, iar alteori, dimpotrivă, îi dă o senzație de întuneric, reversul luminii. Cel superior poate explica ceva celui inferior, așa cum un adult înțelept îi explică ceva elevului său. Iar elevii se bucură de ceea ce aud și devin mai înțelepți. Ei percep acest lucru ca primirea luminii, a cunoașterii și a simțirii.

Sau dimpotrivă, profesorul în raport cu elevul aflat într-o astfel de stare, îi oferă un astfel de material și cunoștințe, o astfel de experiență, încât elevul vede cât de puțin înțelege despre spiritualitate și cât de puțin simte, cât de închis și gol este. Și apoi, cu cât profesorul îi oferă mai mult, cu atât devine mai întunecat pentru elev.

Nu depinde de prezența sau nu a luminii Hochma, ci de cât de mult se adaptează cel superior la cel inferior. Totuși, dacă cel superior se adaptează prea mult la cel inferior, îl privează de oportunitatea de a efectua orice acțiuni independente.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195-“Asocierea dintre calitatea judecății și mila”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce simțiți personal, când treceţi dintr-un oraș zgomotos în deșert?

Răspuns: Te-ai putea găsi în taigaua care se întinde pe mii de kilometri în toate direcțiile, înconjurat doar de copaci, sau într-o vale vastă. Dar deșertul este cel mai natural și expresiv loc pentru un om care caută un răspuns la întrebarea despre sensul vieţii.

În deșert, pământul (“Ereţ” în ebraică) care înseamnă dorință (“Raţon”) este gol; nu este acoperit sau mascat de iarbă sau copaci. Deșertul este dorinţa egoistă brută, deschisă, în forma sa cea mai pură și este clar că nimic nu poate crește din el.

Când văd un astfel de deșert, simt o mare putere și încredere că tocmai din acest punct ne putem ridica. Inspiră căutarea unei soluții, a unui scop. Alte învelișuri de pe suprafața pământului ne ascund adevărul și ascund sub ele dorința noastră egoistă, care este aceeași dorință care împiedică orice lucru roditor să crească. De aceea, deșertul vorbește mult mai direct unui om.

Întrebare: Ce înțelegeți prin dorință egoistă?

Răspuns: Este dorința de a primi totul pentru sine, ceea ce îl face incapabil să se conecteze cu ceilalți, incapabil să dea viață cuiva sau să primească viață de la cineva. Cu alte cuvinte, este o dorință complet moartă. Dorința unei persoane pentru plăcere este atât de auto-închisă încât se menține într-o stare complet uscată. Nu permite nimic viu să crească în interiorul ei.

Acesta este un punct de conștientizare foarte important, deoarece tocmai din această conștientizare, omul poate începe să sape în interior în căutarea sursei vieții sale și a rațiunii acesteia. De ce exist? În ce scop? Cine m-a creat? Deșertul împinge de obicei omul la astfel de întrebări esențiale, existențiale, prin însăși natura sa.

Îmi place foarte mult să fiu în deșert pentru că totul este dezvăluit acolo. Am fost în diferite deșerturi din Turkmenistan, din Arizona, dar deșertul israelian dă cea mai puternică impresie. Are o putere extraordinară. Nu este un deșert mare ca dimensiune, dar este incredibil de intens.

Din KabTV “Viața nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce atunci când oameni diferiţi vă pun aceeași întrebare, daţi răspunsuri diferite?

Răspuns: Dau un singur răspuns, dar la niveluri diferite. Eu nu sunt un Janus cu două fețe și nu mint. Depinde de cine pune întrebarea și cui i se dă răspunsul: unui copil mic, unui adult, unui bărbat sau unei femei și așa mai departe.

Adică, există diferite versiuni ale răspunsului. În principiu, răspunsul este unul singur, dar expresiile sale exterioare pot varia.

Din KabTV “Am primit un apel. O întrebare și multe răspunsuri”, 07.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţii că în Cabala toate simţirile dvs. sunt în ebraică. Când citiţi texte cabaliste în această limbă sau le ascultați, cum le percepeţi?

Răspuns: Când citesc un text cabalist în ebraică, îl percep în mine. La fel cum atunci când citești un text despre o anumită situație din lumea noastră în limba rusă, acesta creează o anumită imagine interioară în tine.

La fel este și pentru mine când citesc un text cabalist. Acesta creează o imagine interioară în mine, deoarece posed deja un anumit set de calități care corespund acestor cuvinte, termeni, propoziții și conexiuni.

Prin urmare, în timp ce citesc, asamblez această imagine în mine ca un mozaic și ea începe să trăiască în mine. Pe măsură ce continui să parcurg textul, totul strălucește, se rotește, se conectează și se separă în mine. Textul trăiește în mine și își îndeplinește acțiunile. Îl simt ca pe viața mea experimentată chiar în acel moment.

Este similar cu momentul în care citești ficțiune și te cufunzi în poveste.

Din KabTV “Am primit un apel. Limbaj cabalist”, 25.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să lucrezi șase zile și să-ți faci toată munca, dar a șaptea zi este Sabatul închinat Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nicio muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreuna din vitele tale, nici străinul care este în cetățile tale, pentru ca robul tău și roaba ta să se odihnească la fel ca tine (Tora, Dvarim, Capitolul 5, 13-14).

Întrebare: Se aplică ziua de Şabat neevreilor?

Răspuns: Nu, se referă doar la evrei, adică la cei care se apropie de corectare.

Toate legile spirituale au început cu Avraam și grupul său, care au început să pătrundă în calitatea naturii superioare și să se adapteze ei, pentru a ieși din criza egoistă care a cuprins Babilonul Antic.

Prin urmare, Cabala și iudaismul – nu pământești, ci cele reale, spirituale – sunt construite pe faptul că ne ridicăm deasupra egoismului în care este cufundată partea noastră animalică.

Pentru a face acest lucru, este necesar să ne construim deasupra egoului nostru pentru a exista la nivelul “Iubirii care va acoperi toate crimele (egoismul)”.

De îndată ce Abraham și grupul său au început să se unească și să se ridice deasupra egoului, au început să simtă în unitatea lor calitățile naturii spirituale: dăruirea, iubirea, interdependența, adeziunea, conexiunea etc. Iar în ei operau legi complet diferite. Descrierea acestor calități este subiectul tuturor cărților cabaliste.

Grupul lui Abraham a căutat să folosească chiar acest sistem de interconexiune între ei, aceste legi, conform cărora au început să trăiască.

Relațiile care existau la nivel spiritual între un bărbat, o femeie, copii, între prieteni, comportamentul unui om în raport cu animalele, în raport cu viața vegetală de pe pământ și pământul însuși, au început să se raporteze la tot ceea ce îi înconjoară. Prin urmare, toate legile comportamentului provin din legile transformării superioare a oamenilor între ei.

Când începem să trăim după aceste legi, intrăm treptat în ele. Există legi personale conform cărora un individ fluctuează în fiecare secundă în diversele sale calități schimbătoare. Și există legi în care ne învârtim împreună în societatea noastră.

În același timp, observăm că o stare este înlocuită de alta, o a treia, o a patra, o a cincea, o a șasea și a șaptea. Și apoi prima stare se repetă din nou, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea. Și apoi din nou. Dar ele nu au nicio legătură cu ciclurile naturale și nu au legătură cu soarele, luna sau pământul.

Acestea sunt stări pur spirituale care au loc doar între oameni. Prin urmare, la început, poporul Israel le-a îndeplinit doar între ei, iar apoi treptat, a început să le transfere la fenomene și obiecte ale vieții materiale.

În lumea spirituală, există forțe care guvernează soarele, luna și pământul și formează anumite relații între ele: luna se învârte în jurul pământului timp de o lună, pământul se învârte în jurul soarelui timp de un an și așa mai departe. Treptat, toate acestea au început să intre într-un sistem unificat pentru oameni.

Oamenii au început să execute prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea și a șaptea zi la nivel pământesc. Prin urmare, au existat șase zile ale săptămânii spirituale, care corespund calităților Hesed, Gvura, Tiferet, Neţach, Hod și Yesod. Iar a șaptea zi, Sâmbăta, Şabat, Şabat-ul, este o zi de odihnă în care ei nu fac nimic, deoarece această calitate este similară cu corectarea finală.

Întrucât se aflau la nivel spiritual, au început să îndeplinească automat aceste legi la nivel material. Pentru ei, ambele lumi erau un întreg comun. Și când, în momentul distrugerii celui de-al Doilea Templu, oamenii au căzut de la nivelul spiritual, a rămas doar cel pământesc. Îndeplinim și astăzi aceste legi, deși nu au nicio legătură cu nimic spiritual.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 09.03.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→