Întrebare: Omul care se simte nemulțumit de viața sa fuge în deșert în căutarea sa. La urma urmei, deșertul este liniște, dă un sentiment de eternitate, ceva primordial, complet diferit de ciclul nesfârșit al vieții cotidiene în care ne învârtim constant.

De ce caută oamenii împlinirea interioară în mod special în deșert?

Răspuns: V-aș sfătui să nu vă fixați prea mult pe imaginea exterioară a deșertului. Când Tora menționează deșertul, se referă la o stare interioară a unui om. Deșertul interior este o căutare în interiorul unei vieți searbede care nu dă roade.

Egoismul a secat complet omul și nu oferă niciun răspuns la întrebarea despre sensul şi scopul vieţii. De aceea, omul simte ca și cum s-ar afla într-un deșert interior. Tocmai aici trebuie să găsești o fântână cu apă vie, adică lumina superioară care se revelează în mod specific în uscăciune, în deșert.

Întrebare: Cum se sapă o fântână în deșert?

Răspuns: O fântână apare prin întrebări. O fântână este întotdeauna acoperită inițial cu o piatră, apoi piatra este rostogolită, dezvăluind fântâna. Există întotdeauna dispute în jurul unei fântâni.

Întrebare: Ce fel de întrebări sunt acestea care sapă pământul?

Răspuns: Omul vrea să ajungă la sursa vieții. Se examinează constant pe sine și investighează realitatea. Unde poate găsi sursa propriei vieți? Caută tocmai în mijlocul aridității deșertului; nu fuge de această întrebare, ci sapă mai adânc în viața lor.

Acești oameni trebuie să-și găsească sursa și să înțeleagă de ce trăiesc, cu ce scop și care este rezultatul acestei vieți scurte și dureroase. Prin acest tip de săpat, omul ajunge în cele din urmă la sursă.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneți că am intrat într-o perioadă în care procesul de corectare are deja loc. Dar pentru noi, acest lucru nu este vizibil. Nu vedem nimic altceva decât faptul că totul se întâmplă mai intens.

Răspunsul meu: Procesul de expunere a naturii noastre egoiste are într-adevăr loc și devine clar pentru toată lumea. Psihologii, sociologii și politicienii care se gândesc la aceste probleme încep să realizeze mai mult sau mai puțin că egoismul, care este însăși natura noastră, este în esență ceea ce ne distruge.

Oamenii cred pur și simplu că nu există leac pentru el, și prin urmare, ridică mâinile în sus și continuă să trăiască la fel ca înainte: “Ce se poate face? Așa suntem. Vom continua să ne devorăm unii pe alții.”

De aceea trebuie să dezvoltăm înțelepciunea Cabala, pentru a le arăta oamenilor că nu este așa. Procesul a început, dar trebuie luat sub control conștient și îndreptat către scop de către noi înșine, astfel încât natura să nu ne împingă spre fericire “cu un băț”. Desigur, nu vedem încă egoismul corectat, dar vedem deja recunoașterea egoismului ca fiind rău. Și aceasta este etapa preliminară.

Deja câteva milioane de oameni din întreaga lume sunt capabili să audă că egoismul este menit să fie corectat, astfel încât, tocmai prin el, să ne ridicăm la nivelul Creatorului. Dacă depunem eforturi pentru a răspândi această cunoaștere, atunci unindu-ne, vom depăși neîncrederea, golul și lenea umanității și le vom oferi oamenilor oportunitatea de a înțelege că perfecțiunea și eternitatea sunt atinse și că ne aflăm în pragul unui proces foarte serios, elevat.

Nu suntem ființe fără cârmă sau pânze, fără clan sau trib. Existăm în cel mai înalt proces al naturii, în Creator, care ne conduce de la un capăt la altul al creației. Ne aflăm acum într-un punct foarte critic, culminant, de la care putem începe să ne mișcăm conștient, dezvăluind lumi în fața noastră și simțindu-ne ca parte a universului.

Cred că starea noastră actuală este specială. Asta scriu cabaliștii. Trebuie să încercăm să facem aceste zile ale umanității mai intense, mai revelatoare a marelui scop care stă în fața umanității. A fost creat de natură și oricum îl vom atinge, dar acum avem oportunitatea de a-l realiza noi înșine conștient și rapid.

Întrebare: Vorbiți despre procesul de corectare nu doar în ceea ce privește grupul, ci întreaga umanitate?

Răspuns: Întreaga umanitate. Grupul este separat. În ceea ce privește grupul nostru internațional, care include sute de mii de oameni din întreaga lume, care aud și deja absorb acest lucru, putem spune un singur lucru: acest grup este deja o forță spirituală reală în lume, nu după standarde umane, ci după calități spirituale. Dacă măsurăm nu după numere, ci după calități spirituale, suntem cea mai mare forță din lume.

Trebuie să ne respectăm comunitatea și să înțelegem ce oportunitate avem de a accelera dezvoltarea umanității, de a o face plăcută, ușoară și inspiratoare, în loc să-i permitem să continue în diviziune, anxietate și frică de război mondial sau dezastru ecologic.

Din KabTV “Am primit un apel. Cea mai mare forță din lume”, 16.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deșertul interior este o condiție inerentă fiecărui om, sau nu fiecăruia?

Răspuns: Există oameni în care dorinţa egoistă s-a dezvoltat atât de mult încât încep să se simtă nemulțumiți de viața lor.

Este ca și cum s-ar afla într-un deșert. Omul vrea să știe de ce se întâmplă acest lucru. Există un scop, un program superior? De ce simte o asemenea uscăciune, un asemenea gol în viața sa, din care nu cresc fructe?

Omul își spune că trebuie să investigheze deșertul din el. Asta înseamnă că evadează în deșert, asemenea strămoșilor noștri, caută un scop și nu-l găsește. Se cufundă și mai adânc în examinarea interioară, încearcă să-și dea seama de ce simte un astfel de gol în viață și nu este capabil să facă nimic.

Aceasta este starea deșertului, unde omul caută surse de apă, fântâni, așa cum au făcut odată Avraam sau Isaac. Există multe povești în Tora despre fântâni, care sunt atât de necesare mai ales în deșert. La urma urmei, dacă un om simte uscăciunea vieții și nu are nimic cu care să-și reînvie sufletul, trebuie să găsească o sursă de apă vie, adică o Forță superioară capabilă să-i răspundă – care este scopul vieții sale, esența și sensul ei.

El caută forța care a creat aceste două stări – seceta și apa, adică egoismul și dorința de a iubi, răul și binele. Când află că provin din aceeași sursă, se întreabă cum este posibil acest lucru. La urma urmei, oamenii credeau că există două forțe: binele și răul. Chiar și Avraam însuși a făcut odată idoli în Babilonul Antic, dintre care jumătate erau răi și jumătate erau buni.

Mergând în deșert și săpând fântâni pentru apă, omul găsește linia de mijloc. Linia de mijloc este aceeași Forță superioară care aduce atât seceta, cât și apa. Acesta este răspunsul la căutarea omului: sentimentul de secetă și deșert este dat pentru a căuta și a găsi Forța superioară, care este sursa ambelor fenomene.

Întrebare: Cum găsești Forța superioară în deșert?

Răspuns: Tocmai pentru că omul simte seceta și golul absolut al vieții, el dezvăluie Forța superioară.

Întrebare: De ce anume în deșert?

Răspuns: Omul trebuie să răspundă la întrebarea de ce există o astfel de uscăciune în sufletul său. Și apoi găsește o fântână cu apă vie, care se află exact în deșert.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pentru a nu speria masele, nu puteți dezvălui tot ce discută Cabala. La urma urmei, multe lucruri sunt dezvăluite: horoscoape și așa mai departe.

Răspunsul meu: Cabala explică metoda generală de corectare și asta este tot. Ce altceva poate spune? Nu poate explica de ce lucrurile se întâmplă într-un fel unui om și în alt fel altcuiva.

Întrebare: Dar horoscoapele provin din surse cabaliste?

Răspuns: Nu, a fost înainte de Cabala. Horoscoapele se întorc la metode foarte vechi de a desluși calea omului în această lume; adică la cele mai vechi metode de explorare a naturii și a sinelui; nu au nicio legătură cu Cabala, care a fost revelată în Babilonul Antic acum doar trei mii și jumătate de ani.

Comentariu: Dar, în același timp, descrie tot ceea ce există în percepția acestui univers.

Răspunsul meu: Nu contează. Cabala nu pune deloc această întrebare; nu-i pasă cum se va desfășura soarta omului în lumea noastră în starea sa animală; nu are nicio legătură cu corpul nostru. Pentru noi, sufletul este important, punctul din inimă și cum să-l dezvoltăm este important.

Ce este Cabala prin definiție? Este revelarea Creatorului către om în această lume. Cum se revelează Creatorul? Prin dorință. Care? În cea pe care o dezvolți din punctul din inima ta.

Și orice altceva? Totul este important doar în măsura în care se aplică acestei dorințe, acestui punct din inimă. De îndată ce începi să intri într-un fel de horoscop, în fiziologia umană, în corpul animal, aceasta nu mai este Cabala. Atunci ar trebui să mergi la țigani și ghicitori, iar ei îți vor spune lucruri. Apropo, adevărații experți în acest domeniu pot prezice totul corect.

Întrebare: Dar, în orice caz, dacă un om trebuie să-și trăiască viața fizică, își dezvăluie sufletul în același proces?

Răspuns: Da, dar Cabala nu vorbește despre lumea fizică! Această ştiinţă vorbește doar despre dezvoltarea sufletului și despre ceea ce poți simți în el.

Am vorbit despre asta cu profesorul meu. El a confirmat că ghicitorii și prezicătorii pot spune adevărul, deoarece posedă această tehnică. Dar noi nu avem această tehnică, nu avem nevoie de ea. Ce diferență are pentru mine ce mi se întâmplă? Am un singur calcul: cum să-mi închei viața cu cel mai mare scor posibil.

Pentru asta există o ghicitoare? Pentru a face asta, trebuie să mă gândesc doar la punctul din inima mea! Lasă corpul să moară, lasă-mă doar să-l aduc cât mai aproape de corectarea mea spirituală.

Întrebare: Ce ar trebui să fac pentru a nu renunța complet la corp, ci să-l folosesc la maximum?

Răspuns: Cabala nu ne permite să renunțăm la corp. Trebuie să trăiești o viață normală: să muncești, să studiezi, să naști, să crești copii și să tratezi această viață exact la fel ca toți ceilalți din jurul tău.

Întrebare: Deci, cum poți maximiza utilizarea corpului tău pentru a atinge scopul?

Răspuns: Implică-te doar în atingerea scopului, iar în tot restul – după cât este necesar.

Din KabTV “Am primit un apel. Horoscoape și preziceri în Cabala”, 11.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați menționat în repetate rânduri că acum a început perioada de corectare, iar înainte, aceasta a fost o perioadă de pregătire. Ce înseamnă perioada corectării și de ce perioada anterioară nu a fost considerată corectare?

Răspuns: Pentru că a fost necesar să pregătim egoismul, astfel încât acesta să realizeze pe deplin propria lipsă de valoare, efemeritate, lipsă de speranță, goliciune și incapacitatea de a fi împlinit sau de a conduce omul către ceva bun sau pozitiv.

În cele din urmă, egoismul trebuia să fie pregătit să înțeleagă că există doar pentru propria sa transformare, nu pentru a fi distrus prin vreun mijloc, ci pentru a fi transformat în dăruire și iubire.

Așadar, până când această calitate egoistă nu se discreditează complet în toate aspectele necesare, este imposibil să începem corectarea ei.

În timpul nostru, am ajuns într-o stare în care vedem clar că a sosit momentul, că nu există nicio cale de ieșire. Fie ne confruntăm cu probleme serioase de autodistrugere ecologică, militară și de altă natură, fie mai avem o șansă de supraviețuire.

Din KabTV “Am primit un apel. Oportunitatea de a supraviețui”, 19.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce generația care a ieșit din Egipt a dispărut și a fost înlocuită de următoarea, Moise  spune noii generații: “Adu-ți aminte de Egipt”. Dar cum își pot aminti de el dacă nu au fost niciodată acolo?

Răspuns: Nu există așa ceva ca “nu au fost niciodată acolo”. La urma urmei, nu este vorba despre corpuri fizice, ci despre stări spirituale.

Tora vorbește despre oameni care au trecut prin toate etapele de la Avraam, și într-un anumit sens, chiar de la Adam, până la Egipt și au ieșit din el cu o mare dorință, cu un gol imens, cu “întunericul egiptean”, iar acum simt acel întuneric ca pe un deșert.

Faptul că nu le mai pasă indică deja o corectare: nimic nu crește aici, e bine; nimic nu dă roade, e bine. Sunt pregătiți pentru orice, atât timp cât se pot ridica deasupra întunericului egiptean, care a trezit în ei o atitudine negativă față de ei înșiși și față de Creator. Acum vor să ajungă la o stare în care să se asemene cu Creatorul chiar și puțin.

Prin urmare, starea de deșert devine dezirabilă pentru ei. Chiar dacă nu am nimic și mă aflu într-o stare de gol complet, tot mă bucur de asta, în comparație cu starea în care mă aflam înainte, unde mă bucuram de tot felul de achiziții egoiste și mă simțeam în largul meu sub domnia Faraonului.

Acum Creatorul este cel care mă guvernează. Deși nu văd nicio împlinire a egoismului meu sub guvernarea Lui, o percep ca bunătate. Chiar dacă merg pe nisip fierbinte fără apă, înconjurat de șerpi și scorpioni, mă bucur de acest deșert, pentru că în el, Creatorul mă guvernează. El merge înaintea mea și îmi arată calea, fie printr-un stâlp de foc, fie printr-un nor.

Prin respingerea împlinirilor egoiste, simt că ridicându-mă deasupra egoului meu, Îl urmez deja pe Creator chiar și în deșert.

Aceasta este generația care trebuie să se nască în deșert și să intre în Țara lui Israel. Adică, am trecut prin toate etapele interioare, de la egoismul babilonian care s-a dezvoltat în generațiile strămoșilor, apoi prin generația Egiptului și mai târziu la Muntele Sinai și în deșert. Acum mă apropii de starea numită “Țara lui Israel”. Făcând asta, am construit toate aceste stări în cadrul dorinței mele egoiste.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.03.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când cabaliştii comunică între ei, vorbesc într-un limbaj obișnuit sau într-un fel de limbaj de neînțeles?

Răspuns: Este posibil să nu spună absolut nimic și să se conecteze printr-un ecran comun. De ce au nevoie de acest corp dacă pot comunica cu sufletele lor, cu un ecran comun între ei?

Desigur, pot vorbi și între ei. În plus, pot comunica, și fiecare se poate limita la un anumit domeniu și nu se poate deschide față de celălalt.

Există o astfel de opțiune și uneori apare o nevoie de a nu-şi face rău unul altuia sau de a se dezvălui – toate lucrurile se întâmplă în ciuda bunelor intenţii ale fiecăruia.

Adică, există un număr imens de oportunități pentru cabaliști de a comunica: prin cărți, prin cântece, prin muzică. Și ei, pe măsură ce își construiesc interior aceste simțiri și imagini, pe măsură ce trăiesc în lumea materială, și în același timp în următoarea dimensiune, sunt în ea în simțurile lor, și prin urmare, comunică, dar numai conform legii asemănării de formă. Aceasta este legea generală, globală, legea fundamentală a naturii.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este deșertul care există în interiorul unui om?

Răspuns: Deșertul din interiorul unui om este dorinţa sa egoistă, care nu poate fi corectată imediat. Trebuie să ajungem în acest deșert și să încercăm să locuim în el pentru a ieși în cele din urmă într-o “țară în care curge lapte și miere”.

De aceea, strămoșii noștri au început cu deșertul. Avraam a mers în deșert, a coborât în ​​Egipt, s-a întors la Beer-Șeva și așa mai departe. Isaac și Iacov au fost conectați cu deșertul întreaga lor viață. Moise a fugit din casa Faraonului și l-a întâlnit pe Ietro în deșert, iar acesta a traversat deșertul.

Firește, aceasta se referă mai mult la acțiuni spirituale decât la cele corporale. Cu toate acestea, ele au avut loc și în corporalitate, în conformitate cu legea conform căreia fiecare forță spirituală trebuie, la un moment dat, să atingă ramura sa corporală și să imprime aceeași secvență în lumea fizică.

Prin urmare, trebuie să ajungem să înțelegem ce este deșertul și cum poate fi transformat într-un pământ înfloritor și roditor, așa cum este scris în Tora. Aceasta nu depinde de relocarea fizică, aşa ca în lumea noastră. În spiritualitate, o schimbare de loc înseamnă o schimbare a calităților interioare ale omului.

“Locul” în sens spiritual este dorința interioară a unui om. Dacă dorința mea interioară este ca un deșert, atunci locuiesc în el. Și dacă dorința mea este ca un țărm sau o grădină, atunci locuiesc într-o grădină. Totul depinde de modul în care omul își corectează calitățile interioare. Pe baza acestui fapt, ar trebui să înțelegem ce este descris în Tora.

Tora descrie procesul care are loc în interiorul unui om care trece de la starea interioară a unui deșert plin de scorpioni și șerpi la un ținut înfloritor. După patruzeci de ani de corectare în timp ce rătăceam prin deșert, ajungem la țara în care curge lapte și miere.

Întrebare: Deci înseamnă că deșertul este rău?

Răspuns: Deșertul nu este rău; este starea inițială de la care începem dezvoltarea noastră atât interioară, cât și exterioară.

Din KabTV “Viața nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este interesant că atunci când ești fizic aproape de cineva, este mai ușor să te asociezi cu acea persoană. Dar a face acest lucru doar prin gând este mult mai greu. Cum putem lucra prin gând fără a aluneca în misticism sau telepatie, unde oamenii pretind că se simt unii pe alții la distanță?

Răspuns: Oamenii se pot simți unii pe alții și chiar pot gândi împreună. Dar acest lucru nu este ca Wolf Messing, care se presupune că putea citi gândurile; acesta este pur și simplu un simț animalic.

Oricine cu suficientă pregătire poate dezvolta astfel de abilități, indiferent de calitățile sale interne, fie ele bune sau rele. Acesta este un lucru de care sunt capabili mulți vrăjitori și șamani. Nu este dificil și poate fi dezvoltat la oricine.

Dar dacă nu vorbim despre citirea gândurilor, ci despre o conexiune interioară între oameni, atunci aceasta apare doar prin calitatea dăruirii, care este deasupra egoismului nostru. Acest tip de conexiune prin dăruire necesită reciprocitate, iubire și includere reciprocă. Atunci când se formează un vas comun, toate gândurile și sentimentele devin comune și se îmbină.

Ceea ce este fascinant este că individualitatea nu se pierde în acest proces; De fapt, se extinde prin ceilalți. Este ca și cum te-aș fi absorbit în vasul meu, iar tu m-ai fi absorbit în al tău, și la fel este cu toți ceilalți. Drept urmare, eu exist în fiecare, și fiecare există în mine.

Acesta este principiul unui organism sănătos, funcțional, în care fiecare celulă este integrată cu toate celelalte părți și celule ale corpului; se dăruiește lor și primește de la ele. Apoi, fiecare celulă simte întregul corp, devine una cu el și simte eternitatea, infinitatea și nemărginirea a tot ceea ce se află în el, și nu doar partea mică, izolată pe care altfel ar simți-o într-o stare lipsită de viață, abia conștientă de sine.

De aceea, includerea reciprocă prin calitatea dăruirii oferă unui om un nivel complet nou de existență, ceea ce numim viață spirituală. Este sentimentul de eternitate, infinit, perfecțiune și nemărginire, deoarece, în cele din urmă, absorbi în tine nenumărate alte suflete.

Aceasta este o stare unică și este exact ceea ce trebuie să atingem. Nu este departe, și la început, depinde doar de concesiile noastre reciproce unul față de celălalt. Mai târziu, se adâncește într-o conexiune la nivelul adevăratei adeziuni interioare.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabaliștii spun”, 21.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Pământul este singura planetă din univers unde viața este posibilă. Cu toate acestea, există zone pe glob care sunt nelocuibile, cum ar fi deșertul. De ce există locuri pe pământ, practic fără apă și în condiții care sunt foarte dificile pentru supraviețuire?

Răspuns: Există locuri pe glob care nu sunt destinate existenței umane: polii nord și sud, precum și zona din jurul ecuatorului unde se află în principal deșerturile. Se pare că, pentru homeostazie și echilibru în natură, trebuie să existe astfel de condiții extreme: frig extrem și căldură extremă.

În mod similar, ne-am putea întreba de ce există patru anotimpuri; nu ar fi mai bine să avem o temperatură constantă plăcută de 25 de grade Celsius? Nu reușim să înțelegem că condițiile externe sunt o reflectare a stării noastre interioare. Aceleași procese se petrec afară ca și înăuntru. Iarna, vara, primăvara și toamna alternează în mine – stări reci și calde, stări de uscăciune a sufletului și ploaie dătătoare de viață.

Prin urmare, toate condițiile trebuie percepute ca fiind necesare pentru un ciclu special în climă, în schimbările de dispoziție, în mineral, vegetal, animal și la oameni. Întregul univers este construit în patru etape. La urma urmei, există doar două forțe în lume: forța de a dărui (calitatea Creatorului) și forța de a primi (calitatea creației), precum și trecerea de la una la alta și invers.

Nu putem fi doar în forța de primire; este imposibil să trăim în ea. În sfârșit, ne convingem că nu putem continua să existăm într-un astfel de egoism. Dar nici nu poți trăi doar în forța dăruirii; trebuie să combini cele două forțe.

Chiar și în lumea spirituală, care este perfectă, nu putem supraviețui fără egoism; avem nevoie de el pentru linia stângă, pentru a contrabalansa sfințenia. Fără el, este imposibil să studiem, să ne imaginăm sau să măsurăm spiritualul. Unul este întotdeauna evaluat raportat la celălalt. Prin urmare, avem nevoie atât de un plus, cât și de un minus, și pentru a ajunge la combinația lor corectă.

Întrebare: Ce este deșertul interior?

Răspuns: Deșertul interior este fierbinte și uscat. Acestea sunt condiții foarte dificile în care nu există o a doua forță – umiditate și răcoare. Nu există echilibru între cele două forțe; de ​​aceea este atât de dificil.

În condiții opuse, când este foarte frig, este, de asemenea, este imposibil să supraviețuiești. Pot fi 70 de grade Celsius în deșert și -70 de grade la poli. Ambele reprezintă o problemă.

Trebuie să ajungem la un echilibru între două forțe opuse, așa cum ne învață știința Cabala. Apoi ajungem la linia de mijloc, adică la echilibrul dintre forța de a dărui și forța de a primi, și putem trăi bine – în pace unii cu alții și fiecare cu sine însuși.

Dacă într-o zi vom reuși să obținem genul de corectare interioară despre care vorbește știința Cabala, vom influența și climatul exterior și natura animalelor, deoarece se spune că lupul va trăi în pace lângă miel.

Din KabTV “Viață nouă – 924”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→