Întrebare: Este cu adevărat posibil să trecem de la ură la love? Într-o clipă urăști, în mod clar urăști și, brusc, după ce trece ceva timp, să zicem anul viitor, trecem la iubire. Se poate întâmpla asta, sau este fantezie?

Răspuns: Putem face asta. Ne aflăm în stări atât de extreme, stări care sunt opuse acestui sentiment, încât suntem capabili să o facem.

Comentariu: Este foarte ciudat. Aţi spus că din moment ce suntem în stări opuse, putem face asta.

Răspunsul meu: Da, pentru că vedem unde ajungem, unde toate eforturile și realizările noastre dispar, totul ne alunecă printre degete și nu putem realiza nimic. Suntem ca niște cățeluși orbi și proști. Așa trăim. Este groaznic! Nu am cuvinte pentru asta!

Dar dacă cerem naturii să ne schimbe, vom experimenta o transformare a forțelor, simţirlor și calităților dincolo de orice ne-am putea aștepta. Pentru că Creatorul este iubire.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre credință și realizare?

Răspuns: Diferența dintre credință și realizare este că credința este lumina de Hasadim (Milostivirea) și atingerea este lumina de Hochma (Înțelepciunea). Nu ajungem prin credință.

Noi putem atinge doar Creatorul, lumina. Nu pierde din vedere aceste două lucruri: lumină și Kli. S-ar putea să nu avansezi mult pe această cale, dar cu siguranță îți vei forma o concepție corectă și vei evita confuzia.

Ce obții? În măsura în care ești ca El, vezi calitățile tale corectate și numești asta Creatorul. Nu vei simți niciodată mai mult decât calitățile tale corectate; în conformitate cu aceasta, vă veți forma o imagine a Creatorului. După cum se spune, „Yud-hey-vav-hey” (HaVaYaH), plin de lumină, este numit „Numele Creatorului”.

Cine este Creatorul? Acesta este sufletul meu, Yud-hey-vav-hey, umplut cu lumina superioară datorită corectărilor sale. Luminile, împreună cu Kelim corectate, care îmi oferă întregul set de simțiri pe care îl numesc Creator, sunt eu.

Cu alte cuvinte, sufletul tău este Creatorul, pentru că în starea corectată, fuzionaţi: „El și Numele Lui sunt Unul”, „Israel, Tora, Creatorul sunt Unul”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum aflu ce îmi rezervă natura și încotro mă conduce?

Răspuns: Natura te face să realizezi posibilitățile pe care le ai de a schimba viitorul și de a-l atinge. Aceasta depinde de participarea fiecărui om în acel viitor.

Întrebare: Ce posibilități am? Nu cred că am unele speciale. Dar spuneţi-mi, care sunt?

Răspuns: Da!

Întrebare: Ce?

Răspuns: Desigur, nu am un astfel de site unde să intri, să plătești și să primești o garanție.

Întrebare: Da, dar în principiu ce trebuie să fac?

Răspuns: Trebuie să vrei să afli despre influența ta asupra viitorului tău. Trebuie să-l construiești, să-l creezi. Este ceea ce faci din asta. Îți spun legile naturii și din ele, ca dintr-un set de construcții, trebuie să-ți aduni viitorul.

Întrebare: Care este legea principală a naturii?

Răspuns: Legea principală a naturii este corespondența omului cu legea naturii. Nu trebuie să complicăm lucrurile. Legea naturii este legea dăruirii și a iubirii universale, a unificării universale, a complementării reciproce universale până când imaginea ideală a sistemului lumii este dezvăluită înaintea noastră.

Întrebare: Doar spre aceasta trebuie să merg eu ca persoană?

Răspuns: Da. Și nimic mai mult.

Întrebare: Adică nu ar trebui să mă lupt cu nimic?

Răspuns: Luptă-te doar cu scopul de a îndeplini această lege.

Întrebare: Cu cine are loc această luptă?

Răspuns: Lupta este cu sine, desigur. Doar atât. Deci nu da vina pe oglindţ. Așa trebuie să lucrăm și atunci ceea ce facem este ceea ce vom primi.

Întrebare: Adică, dacă fiecare se îndreaptă către sine însuși – fiecare, dar spre sine, nu către altul – atunci vom întoarce această imagine a viitorului cu susul în jos?

Răspuns: Pe cât ne dorim asta. Oricât ne dorim, atât vom face.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că noua generație se îndepărtează și mai mult de studierea surselor Studiul celor Zece Sfirot, Cartea Zohar și a surselor autentice de Cabala?

Răspuns: Nu, nu este o distanță mai mare. Oamenii pur și simplu nu pot exista pe aceleași înălțimi spirituale precum indivizii excepționali, cum ar fi  Baal HaSulam sau ARI.

Vedem același lucru cum se întâmplă în lumea noastră. Omul folosește un număr enorm de realizări științifice și tehnologice fără a înțelege nimic despre ele. El știe pur și simplu cum să conecteze ceva la o priză și să apese un buton pentru ca dispozitivul să funcționeze. Ce știe de fapt, în afară de două butoane la un aparat de aer condiționat, douăzeci de butoane la un computer și așa mai departe? Habar nu are ce se întâmplă cu adevărat înăuntru!

Când folosește un telefon mobil, el poate fi familiarizat cu doar două sau trei funcții, deși nu are nicio idee despre celelalte două sute de funcții pe care le conține.

Același lucru se aplică și în spiritualitate: există oameni care se angajează ușor și numai în beneficiul lor, într-un mod personal limitat, în timp ce alții doresc să atingă conexiunile interioare dintre obiecte, dimensiuni și forțe – să cunoască totul. Aceasta depinde de natura sufletului, de calitățile sale interioare și de rădăcina lui. Dacă o persoană are o astfel de nevoie, atunci o va împlini.

Întrebare: Deci faptul că ne îndepărtăm de sursele autentice nu înseamnă neapărat că mergem spre mai rău?

Răspuns: Nu ne îndepărtăm de surse. Pur și simplu nu le studiem la profunzimea pe care o fac savanții cabaliști excepționali, ci mai degrabă, în măsura potrivită pentru mase, oamenii obișnuiți care reprezintă 99% din populația lumii.

Întrebare: Dar asta nu ar necesita o metodă complet diferită de a interacționa cu lumina?

Răspuns: Nu, pentru că studiem Cabala doar pentru a primi forțe de la ea. Și după ce am primit acele forțe, trebuie să percepem lumea spirituală. Și o vom percepe în măsura destinată sufletului nostru.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Calităţile generaţiei noastre” 30.09.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo diferență între conceptul general de credință și credinţa mai presus de raţiune?

Răspuns: Este foarte dificil să explici conceptul de „mai presus de rațiune” înainte de Machsom. Dar în perioada de pregătire, acesta poate fi explicat astfel: omul nu este doar prezent în grup, ci trebuie să depună eforturi, să se anuleze în fața prietenilor și să accepte ceea ce există în grup mai presus de rațiune.

Aceasta înseamnă că el vrea să fie sub influența prietenilor. Cu alte cuvinte, începe să se convingă că ceea ce aude de la ei este corect. Aceasta este cu adevărat „spălare a creierului”. Rabaş scrie că obiceiul devine o a doua natură.

Eu o voi spune altfel. Suntem într-un grup în care există ceva revelat și ascuns. Forțele ascunse, necunoscute nouă, sunt ceea ce suntem cu adevărat; aceasta este deja o forță spirituală. Iar forța care ne este revelată este ceea ce vedem ca fiind imperfecțiunea în care suntem încă.

Pentru un om care se află într-un grup și care se micşorează pe sine în fața acestuia, nu contează la ce nivel sunt prietenii săi. Convingându-se că este „mic”, el primește influența forței ascunse prezente în grup. Întregul grup poate să nu se afle la un nivel înalt de spiritualitate, dar prin intermediul acestuia, omul primește forțe din rădăcina sa spirituală pe care ei înșiși nu le-au primit încă.

Se dovedește că un grup poate fi format din douăzeci de persoane, dintre care niciuna nu este deosebit de specială. Dar, dintr-o dată, unul dintre ei decide că vrea să fie 100% sub influența sa. Atunci este influențat de forța spirituală interioară a grupului și chiar de astfel de lucruri a căror existență ceilalți nici măcar nu o bănuiesc și nici nu știu de unde provin.

Cu alte cuvinte, nu credeți că, dacă cineva se coboară în fața grupului, va primi ceea ce au toți ceilalți sau va fi corectat în aceeași măsură ca toți ceilalți. Nu, va fi mult mai mult decât atât.

El poate atinge spiritualitatea folosind forța grupului, chiar dacă întregul grup este încă în corporalitate. Un lucru este în esență nelegat de celălalt, deoarece ceea ce li se cuvine vine conform muncii lor personale, în timp ce ceea ce i se cuvine lui este conform muncii sale personale. Prin urmare, să spunem că pentru avansarea mea personală nu este important ce se întâmplă cu tine. După cum spune zicala, „Am învățat de la toți studenții mei”. Studenții pot fi mici, totuși prin intermediul lor este posibil să dobândești o înțelepciune imensă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi așteptăm să se întâmple schimbări pozitive în exterior. Nu se vor întâmpla! Trebuie să ajungem noi la concluzia că schimbările în bine pot apărea doar dacă ne schimbăm din interiorul nostru. Atunci vom începe să ne înfățișăm lumea așa cum vrem să o vedem! Asta trebuie să facem.

Întrebare: Înfățișează natura noastră, lumea de acum? Înfățișează egoismul nostru, lumea?

Răspuns: Da

Comentariu: Se presupune că ar trebui să mă distrez, dar eu nu o fac. Aceasta este starea mea acum.

Răspunsul meu: Egoismul și-a încheiat dezvoltarea. Îți arată întreaga lume în care exiști. Asta este tot ce îți poate oferi. În cele din urmă, te va apăsa și te va zdrobi până la punctul în care nu vei mai putea exista în această lume. Te vei simți atât de rău, dezgustătors, speriat, inconfortabil cu alte cuvinte, în orice fel posibil.

Acest lucru este doar pentru a înțelege că nu mai există schimbări de făcut în exterior. Am trecut prin toate etapele dezvoltării noastre egoiste; am ajuns la o stare în care următorul pas este pur și simplu să ne măcelărim unii pe alții. Asta este tot, nu mai există nimic altceva.

Întrebare: Ce ar trebui să-i spun egoismului meu acum, că am înțeles că egoismul meu mi-a înfățișat întreaga imagine?

Răspuns: Ar trebui să spui că egoismul are dreptate, că și-a făcut treaba; te-a adus în starea în care ești complet dezamăgit și trebuie să înțelegi că nu trebuie să exiști într-o astfel de paradigmă. Nu trebuie!

Ce ar trebui să faci? Trebuie să te corectezi singur și atunci lumea va fi și ea corectată. Aceasta este o metodologie total diferită.

Comentariu: Nu ar trebui să corectez lumea, ci să mă corectez pe mine…

Răspunsul meu: Ar trebui să corectezi lumea corectându-te pe tine însuți.

Comentariu: Da, nu este ușor!

Răspunsul meu: Nu este ușor, dar acesta este un moment bun în istorie, când într-adevăr trebuie să schimbăm sursa dezvoltării noastre, sistemul, metodologia dezvoltării noastre. Dezvoltarea noastră nu va depinde de sfărâmaerea naturii care ne înconjoară, ci de modul în care ne vom schimba pe noi înșine. Drept urmare, lumea se va schimba.

Întrebare: Continuaţi să spuneţi: „Schimbă-te pe tine însuți”. Ce anume înțelegeţi prin „să te schimbi pe tine însuți”?

Răspuns: Este simplu: îmi schimb atitudinea rea față de tot ceea ce mă înconjoară, dintr-o atitudine exploatatoare și egoistă într-una bună și altruistă.

Comentariu: O atitudine caldă și bună.

Răspunsul meu: Da. Atunci voi începe să văd lumea diferit. Voi începe să văd prin ea un sistem de guvernare diferit.

Întrebare: Și din ce voi primi plăcere? La urma urmei, omul este cel care primește plăcere.

Răspuns: Mă voi lega de această lume, voi atinge eternitatea, infinitul, perfecțiunea ei, ceva ce nu văd acum pentru că privesc cu ochii mei egoiști limitați.

Asta este ceea ce ne așteaptă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dvs. spuneţi: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar să presupunem că nu vă aud. Cum ajung să realizez că acestea sunt exact porțile pe care trebuie să intru?

Răspuns: Îți vei lovi nasul de aceste porți și vei realiza că nu poate exista alta! Și în afară de aceste porți nu este nimic, doar gol.

Întrebare: Asta este scris de marii cabaliști, că mergi de-a lungul zidului și nu găsești nicio poartă? Și dintr-o dată, în momentul în care ești epuizat de mers, vezi poarta. Și se dovedește că a fost acolo tot timpul.

Răspuns: Da.

Întrebare: Și eu nu am văzut-o?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Și ce-mi trebuia ca să o văd? A fost acolo tot timpul; chiar a fost!

Răspuns: Îți lipsește dezamăgirea.

Întrebare: Trebuie să fiu dezamăgit de toate?

Răspuns: Absolut, de toate! Așa că rămâne un singur lucru – Dvekut (adeziune spirituală) și fraternitate. Nu știm ce este aceasta. Continuăm să folosim înlocuitori și surogate, dar apoi vom simți.

Întrebare: Puteți măcar să ne daţi un indiciu? Este clar că, dacă nu simțim, atunci nu vă vom putea auzi. Dar ce înțelegeţi prin „frăție”?

Răspuns: Frăția este atunci când existăm cu toții într-o singură dorință și intenție, în fuziune completă, cu fiecare conectat cu fiecare. Și ne întoarcem la sistemul numit „Adam”, ca un singur om într-un singur corp cu o singură inimă. Acesta este adevăratul viitor.

Asta trebuie să stea în faţa noastră! Așa trebuie să stea acest viitor în fața mea ca o stare evidentă, realizabilă, necesară.

Întrebare: Tocmai aţi zugrăvit la ce trebuie să ajungem după toate rătăcirile și dezamăgirile noastre?

Răspuns: Tocmai de aceea sunt necesare – să ajungem la o astfel de stare.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vă voi spune că vine și altceva: un moment în care iubirea pentru lumea noastră va dispărea, când nu va mai exista reciprocitate și nicio atracție. Acest lucru se întâmplă deja! Putem deja vedea cum se dezvoltă asta în noua generație. Și atunci vom realiza că nu mai avem nimic pentru care să trăim, nimic cu care să ne umplem!

Întrebare: Vom cere un alt fel de iubire?

Răspuns: Da, vom cere împlinire. Omul nu trăiește doar cu pâine. Și atunci vom simți că avem nevoie de adevărata sursă a tuturor împlinirilor.

Acesta va fi un moment de profundă deziluzie, dar și o revelație profundă cu privire la o nouă sursă. Și atunci un strigăt de implorare se va ridica din întreaga umanitate: „Cum vom putea să ne umplem?! Cum vom putea exista?! Unde este această sursă?!”

Întrebare: Deci acum putem vedea cum suntem separați de toate sursele de plăcere? Se construiește pentru noi un pasaj, un tunel care duce la adevărata sursă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Va fi Creatorul acea sursă?

Răspuns: Nu există nicio altă sursă.

Întrebare: Dar va spune omul cu adevărat: „Acesta este Creatorul”?

Răspuns: Da, acesta este Creatorul vieții mele, al tuturor aspirațiilor mele; El este tot ceea ce îmi doresc. Îl vreau doar pe El.

De fapt, El este Cel către care tindem tot timpul, cu egoism, dar nu contează; este întotdeauna doar către El.

Să așteptăm.

Comentariu: Să așteptăm, să sperăm și să credem.

Răspunsul meu: Da, se va întâmpla curând.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 19/05/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să nu lucrezi la conștientizarea măreției Creatorului în timpul unei ascensiuni?

Răspuns: Rabaş scrie că o acțiune prin care omul provoacă o rupere a contactului cu Creatorul se numește transgresiune. Chiar dacă se referă la cea mai mică stare, cel mai mic grad al contactului cu Creatorul, dacă această stare dispare, spunem că dispare din cauza unei transgresiuni.

Pe de altă parte, acest lucru este necesar, deoarece fără o coborâre nu poate exista o nouă ascensiune la un grad superior. Nu există ascensiuni fără coborâri. Așa cum spunem că Adam HaRişon a comis un păcat și a cauzat o transgresiune, așa este și aici.

Motivul unei coborâri este întotdeauna că în timpul unei ascensiuni, la un moment dat omul încetează să se bucure de adeziuneea cu Creatorul și începe să se bucure de ceea ce primește ca urmare a acelei adeziuni: un sentiment de perfecțiune, eternitate și apartenență la spiritualitate.

Cu alte cuvinte, omul se bucură deja de ceea ce simte în Kelim, mai degrabă decât de simțirea Creatorului cauzată de adeziunea cu El. Momentul în care încetează să experimenteze această stare de conexiune a sa cu Creatorul și o întoarce spre sine se numește… transgresiune.

Deși se bucură de spiritualitate, de sentimentul de apartenență la eternitate și de dăruire Creatorului, aceste plăceri ar trebui să fie de dragul Creatorului și nu de dragul său. Prin urmare, acest lucru duce la pierderea gradului; lumina dispare, ca și cum omul s-ar fi întors din nou la dorința sa de a primi. Lumina, simțind o dorință de a primi în fața ei, se retrage ca urmare a restricției care a existat de la prima restricție (Țimţum Alef).

Prin urmare, se induce o stare de uitare în așa fel încât nu se pierde întregul grad, ci doar lumina de pe acel grad. Gradul în sine rămâne și dispare doar lumina de Mohin. Omul devine plictisit și continuă să plutească inconștient, ca și cum capul său ar fi coborât la nivelul corpului, ca un animal.

Poate continua să respecte Tora, să studieze și să participe la activitățile grupului, dar fără niciun scop, ca un animal. Prin urmare, numim viața fără scop a oamenilor ale căror capete nu sunt mai înalte decât corpurile lor la nivelul animal; mințile lor servesc doar corpului. Aceasta înseamnă că forța responsabilă pentru guvernarea uitării nu acționează cu omul în modul intenționat. La urma urmei, Creatorul dorește ca omul să finalizeze un grad într-o astfel de stare încât coborârea sa să fie imediat conectată la simţirea unei noi Hisaron și la o nouă ascensiune.

Se poate face altfel? În realitate, nu. Vorbim despre Adam HaRişon ca fiind un om care a comis o greșeală, un păcătos care a păcătuit. Totuși, așa cum acest lucru a fost în afara controlului său, este și dincolo de al nostru. În etapa finală a realizării unei Reşimo (înregistrare spirituală), în punctul său cel mai înalt, ne oprim să ne gândim la noi înșine chiar pentru o singură clipă; este o stare obligatorie. Apoi cădem, și aceasta este și ea o stare obligatorie.

Cu toate acestea, adevărata întrebare nu este despre omul în sine și nu despre faptul că a încetat să se mai gândească la Creator și a început să se gândească la sine, și prin urmare pierde conștientizarea măreției Creatorului. Problema este că îi lipsește o fundație pregătitoare crucială: fundația mediului.

Dacă omul are mediul adecvat, el simte imediat că nu poate continua să relaționeze cu grupul într-un mod obișnuit, așa cum relaționează cu familia sa, cu lumea în general, sau cum ar face un om religios.. Dacă omul a pregătit mediul potrivit (un grup care lucrează pentru Creator), el percepe instantaneu că coborârea sa reprezintă o schimbare de la direcția către Creator la direcția spre sine. Aceasta în esență, este ceea ce se numește păcat.

Astfel, păcatul nu constă în căderea omului, ci în eșecul de a se pregăti și incapacitatea de a se ridica imediat după coborâre.

După cum scrie Baal HaSulam, Creatorul pune mâna unui om pe o soartă bună: El îl aduce într-un grup, în starea corectă, și spune: „Ia asta pentru tine”.

„Ia” înseamnă: „Acum alege un grup mai puternic”, astfel încât să fii înconjurat de un mediu care te va obliga să dezvolți constant o intenție de dăruire și să te străduiești pentru adeziune cu Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un om obișnuit, chiar și atunci când suferă, nu se poate ridica la un nivel spiritual până când nu este „lovit în cap”.

Răspunsul meu: Chiar și atunci când omul suferă, el tot nu ne aude. Dacă iei un băț și lovești un animal, acesta fuge. Nu înțelege ce vrei de la el. În mod similar, când necazurile lovesc omul simplu, acesta nu înțelege ce i se cere. „Spune-mi doar ce să fac și o voi face!”

Și le spui: „Nu! trebuie să te gândești la sensul vieţii.” Ei sunt complet nedumeriți. Nu înțeleg ce vrei de la ei. Un instinct intervine imediat pentru a-i împiedica să înnebunească și nu te mai aud pentru că limbajul tău le sună ca cel al unui străin.

Eu înțeleg foarte bine acest lucru și nu mă adresez lor direct. Nu am nicio plângere față de ei. De aceea, spun întotdeauna să explici întregii lumi într-un limbaj foarte simplu, că există o astfel de metodă. „Dacă ai vreodată nevoie de ea, iată adresa. Nu trebuie să fugi nicăieri sau să cauți nimic.”

Și cei în care s-a aprins ceva sunt bineveniți. Pentru ei există contact real, ajutor și comunicare cu noi. Nu există altă cale.

Există și o a treia abordare pe care îmi doresc foarte mult să o aduc la viață: educaţia copiilor. Prin aceasta, pot arăta lumii că nu are viitor. Dacă nu există viitor pentru copiii voștri în forma pe care le-o oferiți, atunci nu există viitor nici pentru voi, nici pentru civilizația voastră, nici pentru familia voastră, nici pentru căsnicia voastră.

Adică, voi – mame, tați, bunici – sunteți nefericiți pentru că atunci când vă uitați la generația tânără, vedeți cum „se îndreaptă spre pământ”. Faptul că vedeți că acest lucru se întâmplă cu propriii voștri copii face ca viața să nu pară deloc demnă de trăit. Este incredibil de greu pentru orice om să vadă copii consumând droguri, prostituându-se, făcând tot felul de lucruri, estompând genurile – toate doar pentru a supraviețui și totul este gol.

Când vedem că generația tânără nu ne acordă atenție și începem să simțim aproape la fel față de ei, apare ceva de genul respingerii sau aversiunii și apare întrebarea: „Ce ar trebui să facem?” „Și apoi le arăți: «Uite, poate fi complet diferit» pentru că este în mâinile noastre. Când se naște un copil, acesta zace în brațele noastre; este în întregime al nostru. Și cât timp este cu noi, îl putem modela astfel încât să nu se îndepărteze; va rămâne conectat la noi și nimeni nu-l va putea lua.

Prin urmare, vom continua să ne dezvoltăm împreună – copii, părinți și bunici – ca o singură familie. Copiii nu se vor distanța de părinții lor, nu din cauza nesiguranței sau a dificultății de a explora viața, ci pentru că vor vedea posibilități complet diferite, care vin din conexiunea reciprocă cu noi.

Vă puteți imagina ce este fericirea? O fericire simplă, pământească, pentru un om obișnuit – asta trebuie să le arătăm. Toată intelectualizarea și dovezile nesfârșite, nimic din toate acestea nu este necesar. Nimeni nu este interesat de asta.

Oferim ceea ce nimeni altcineva nu are sau nu va avea, pentru că doar lumina pe care o oferi unui copil în timpul creșterii sale îl modelează într-o ființă umană oarecum similară Creatorului. Copilul nici măcar nu înțelege asta, dar deja este în ei și se dezvoltă.

Acești copii vor deveni lumina umanității.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru copii”, 12.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→