Întrebare: Prin ce mijloace are loc acumularea potențialului sufletului?

Răspuns: Se întâmplă prin coborâri, momente în care un nou strat egoist este dezvăluit în interiorul omului.

Să presupunem că m-am ridicat cu un metru, doar pentru a fi aruncat cu doi metri în adâncurile egoismului. Apoi urc cu doi metri în calitatea altruismului, dar cad cu trei metri mai adânc în ego și așa mai departe.

Prin aceste coborâri, dobândesc un egoism mai mare, și în acest fel mă pot ridica mai sus, dar niciodată mai sus decât nivelul egoului meu. Dacă aș fi la „minus doi”, m-aș ridica la „plus doi”; „minus trei” la „plus trei”, dar nu mai mult.

De aceea, coborârile sunt atât de importante. Trebuie respectate și chiar prețuite, chiar dacă starea este foarte neplăcută; ele implică o deconectare de la realitate, o lipsă a oricărei forțe etc. Dar pe de altă parte, este foarte benefic; coborârile ne educă.

[235092]
Din Lecția de Cabala în limba rusă, 10.06.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există situații în care dumneavoastră ca profesor, vă aflați în disonanță cu grupul și le spuneți elevilor: „Nu mă înțelegeți”, iar ei răspund că dumneavoastră sunteți cei care nu îi înțelegeți? Ce se realizează prin acest lucru?

Răspuns: Conduce la clarificarea relațiilor. Cum ar putea fi altfel? Așa trebuie să fie. Nimic bun nu vine din ceea ce este deja „bun”; poate ieși doar din ceea ce este dificil sau imperfect.

Comentariu: Deci, așa cum spuneți dumneavoastră, trebuie să puneți presiune asupra lor, la fel cum punem presiune pe un copil pentru a-l ajuta să se dezvolte.

Răspunsul meu: Depinde de ce înțelegeți prin „presiune”. Trebuie să aplicați presiune în mod creativ; abia atunci va ieși ceva. Trebuie să introduceți constant diferite exerciții și mici provocări, nimic prea copleșitor, oferind în același timp ajutor, oferind explicații, dând ghionțuri blânde și alternând continuu între liniile stânga și dreapta.

Cum altfel ar putea fi? Cum ne jucăm cu copiii? Doar așa. Ei înșiși insistă asupra acestui lucru.

Comentariu: Dar îi puneţii constant pe membrii grupului într-o stare de stres, spunându-le că întreaga lume suferă din cauza lor. Și ei strigă: „Deci, ce ar trebui să facem? Spuneți-ne!”

Răspunsul meu: Exact așa, ei vor încerca să caute ceva. Nu le pot spune pur și simplu ce trebuie făcut, pentru că procesul este unul de căutare. Dacă doar le-aș spune, nu ar funcționa; nu ar fi acceptat, definit, simțit sau cu adevărat internalizat.

Întrebare: Dar cu siguranță știţi ce trebuie făcut, nu-i așa? Aveţi un fel de „vaccin” pentru asta? Pur și simplu nu vorbiţi despre asta?

Răspuns: Nu am nimic de genul acesta. Crezi că ascund ceva? Presupui că întelepciunea Cabala poate fi pur și simplu revelată omului și asta este tot? Prin ce senzații ar putea fi ea revelată, dacă omul nu le posedă încă? Prin ce?

Să presupunem că ar trebui să începi să simți unde radio. Dar nu poți. Ce pot face? Dacă aș reduce undele radio la nivelul sunetului sau al luminii, niveluri pe care le puteți percepe, atunci le-ați vedea și le-ați simți.

Dar pentru a percepe undele radio în sine, trebuie să vă ridicați la acel nivel, trebuie să dezvoltați un fel de senzor în interiorul vostru, un receptor care să le perceapă.

[354302]
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Oameni inutili și fără valoare în grup”, 26.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este necesar să ne schimbăm calitățile pentru a-L simți pe Creator?

Răspuns: De exemplu, un câine percepe lumea prin mirosuri. Câinii au o vedere slabă, iar vederea este mai puțin importantă pentru ei. Simțurile mirosului și auzului lor sunt extraordinar de dezvoltate și servesc drept substitut pentru orice altceva. Un câine poate auzi ce a făcut stăpânul său la o sută de metri distanță și aleargă spre el.

În plus, un câine are un simț al mirosului excepțional de dezvoltat. Vedem cum câinii, alergând pe stradă, adulmecă constant ceva. Pentru ei, mirosurile servesc drept hartă a lumii. Prin urmare, dacă vreau să mă apropii de un câine, trebuie să dezvolt același simț al mirosului și al auzului la fel ca el. Atunci ne vom înțelege și vom putea comunica în aceeași limbă.

Și ce-ar fi dacă aș vrea să văd lumea așa cum o vede un șarpe? Șerpii se orientează doar prin senzații termice. Pentru ei nu există nimic altceva: doar căldură sau frig. Dar această senzație este atât de dezvoltată la șarpe încât este suficient pentru ca acesta să simtă întreaga lume așa cum o vedem noi cu ochii noștri.

Ni se pare că dacă vedem cu ochii noștri, nu este nevoie de nimic mai mult. Dar în realitate, există multe fenomene suplimentare în jurul nostru pe care nu le percepem. Prin urmare, nu știm nimic despre ele și ne mulțumim cu ceea ce este necesar pentru existența corpului nostru fizic.

Șarpele este de asemenea, mulțumit doar cu senzațiile sale termice. Dar dacă vreau să mă apropii de un șarpe, atunci trebuie să dezvolt un simț suplimentar – căldura și frigul. Atunci aș putea naviga folosind acel simț, chiar și cu ochii închiși.

Cu alte cuvinte, cu toții percepem conform organelor noastre senzoriale. Creatorul posedă astfel de calități încât pur și simplu trece prin noi; noi nu-L percepem, este la fel ca undele radio care umplu aerul. Trebuie să dezvoltăm un organ special de simțire care va avea calități similare cu cele ale Creatorului.

Dacă vrem să înțelegem un șarpe sau un câine, trebuie să dezvoltăm sensibilitatea la căldură și frig ca un șarpe sau simțul mirosului ca un câine. În același mod, trebuie să dezvoltăm un organ de percepţie similar Creatorului, pentru a-L simți.

[153870]
Din KabTV, Conversația „Viaţă nouă 516 – Înţelepciunea Cabala: Dumnezeu şi eu, Partea a 2-a, 05.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate fi folosită Cabala pentru a face rău altora?

Răspuns: Deloc! Aceasta este o prostie absolută, deoarece numai cei care se află la nivel spiritual și moral pot ajunge la marile forțe ale lumii. Un astfel de om este capabil să le folosească, dar nu poate transmite această abilitate altora.

Chiar dacă ar vrea, sau ar fi forțat să folosească Înţelepciunea Cabala pentru câștigul personal al altcuiva, nu ar putea. Avem de-a face cu un sistem care funcționează la nivelul lumii infinitului, și prin urmare, nimeni nu este capabil să întrebuinţeze Cabala pentru a face rău; pur și simplu nu va funcționa. Omul poate exploata numele acesteia doar pentru speculații.

Întrebare: Dar poate el să prezică viitorul?

Răspuns: Nimic nu poate fi prezis, deoarece viitorul depinde de om.

El poate doar să dezvăluie personal orizonturi mereu noi de realizare, și în conformitate cu aceasta, să se simtă existent în lumea superioară. Aceasta este o atingere individuală.

[218675]
Din Lecția de Cabala în limba rusă, 24.09.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş subliniază faptul că fiecare în funcție de abilitățile sale, vorbește la adunare despre importanța grupului și despre ceea ce îi oferă acesta, pentru a-i impresiona pe ceilalți.

Răspuns: Fiecare trebuie să-i inspire pe toți ceilalți spunând cât de mândru este să facă parte din acest grup, cât de mult îl prețuiește și cât de mare și important este grupul în ochii săi. În măsura în care Creatorul este important pentru om, mijloacele de a ajunge la Creator, adică la grup, sunt de asemenea, importante pentru el.

Toate acestea trebuie să le exprime cu propriile cuvinte, și prin urmare să aprindă inimile prietenilor. Iar ceilalți trebuie să facă ei înșiși un efort să asculte ceea ce spune și să se conecteze cu simţirile sale.

Este o muncă reciprocă. Pe de o parte, un prieten trebuie să-i impresioneze pe ceilalți, iar pe de altă parte, aceștia trebuie să fie inspirați de el.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă spune același lucru timp de zece ani?

Răspuns: Nu contează. De fiecare dată, sentimentele sunt diferite.

[258592]
Din KabTV, emisiunea „Esența înțelepciunii Cabala”, 11.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Comentariu: Dorința de a primi cere rezultate, atât în spiritualitate cât și în corporalitate.

Răspunsul meu: Dorința de a primi cere rezultate. Înseamnă că pe lângă combustibil, necesită un scop. Și dacă scopul este important, acesta în sine devine combustibil, deoarece omul știe că în următoarea stare se va simți mai bine decât în ​​cea actuală.

De exemplu, vreau să-mi mișc mâna dintr-un loc în altul. De unde iau puterea pentru asta? Din faptul că va fi mai confortabil pentru mine; altfel, pur și simplu nu-mi pot umple corpul cu energie. Nu pot efectua o acțiune suplimentară doar pentru că am niște energie suplimentară. Cei care nu fac astfel de calcule sunt numiți nebuni.

Egoismul, de la cele mai joase niveluri până la cele mai înalte (chiar și în spiritualitate), folosește scopul ca motivație, ca și combustibil. Nu poate fi situaţia ca scopul și combustibilul să existe separat.

Omul trebuie să știe că în următoarea stare se va simți mai bine, că va câștiga ceva. Și cu cât câștigul este mai mare, cu atât are mai multă putere.

Problema este că atitudinea noastră față de scop nu coincide de obicei cu scopul în sine. Mă aflu să spunem, în starea A și trebuie să ajung la starea B. Așadar, problema mea este să mă conving că în starea B mă voi simți întotdeauna mai bine decât în ​​starea A.

Să presupunem că vreau să devin profesor peste douăzeci de ani. Am devenit deja profesor? Nu. Îmi imaginez pur și simplu, conform înțelegerii mele actuale, ce înseamnă să fii profesor peste douăzeci de ani. Dar când voi deveni cu adevărat profesor, va fi complet diferit de ceea ce mi-am imaginat acum douăzeci de ani.

În acest moment, îmi imaginez că un profesor trebuie să fie măreț și respectat. Dar cum, cu mintea și înțelegerea mea actuală, cu ceea ce am astăzi, îmi pot imagina un nivel superior la care să aspir? Va fi doar ceva imaginar. Iar sistemul de valori pe care îl am în prezent trebuie să-mi dea puterea de a tinde spre el.

[355808]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Când Moise s-a dus la cer, l-a găsit pe Creator stând și legând coroane de litere. I-a spus: „Stăpâne al lumii, cine Te ține pe loc?”

El i-a spus: „În câteva generații, va exista un om al cărui nume este Akiva Ben Yosef.”

El I-a spus: „Stăpâne al lumii, ai un astfel de om, totuși dai Tora prin mine?” El a răspuns: „Taci! Acesta a fost gândul Meu” (Rabaş, „Care este diferența dintre lege și judecată în muncă?”).

Întrebare: Se pare că Creatorul i-a dat lui Moise ceva ce acesta nu și-a dorit. Este posibil să ai împlinire fără un Hisaron (lipsă)? Înseamnă că Kliul primește ceva ce nu își dorește?

Răspuns: Discuția este despre Malchut, despre lege și nu despre dorință. Dimpotrivă, Malchut se opune propriei dorințe; este nevoie de muncă în ascundere în respectarea legilor ca „un bou la o jug și un măgar la povară”; abia după aceea devine ca „judecata”.

Moise este calitatea credinței. Adică, munca începe cu credința, cu Malchut, și abia după aceea se transformă în primirea Torei.

Când poporul Israel s-a unit și a ieșit din Egipt, a devenit un Parţuf și apoi a fost răsplătit cu primirea Torei în primele nouă Sfirot.

Întrebare: Înainte de a primi Tora, rezistă Malchut dorinței de a primi pentru sine?

Răspuns: Da, desigur. La început, munca este îndreptată împotriva primirii; inițial, este doar Malchut, respectarea legilor.

Până când nu dobândim ecrane, trebuie să lucrăm în calitatea credinței. Adică, nu trebuie să vedem lumina.

Mai mult, în timp ce ne aflăm în întuneric, trebuie să încercăm constant să ne mobilizăm puterea. Pentru că atunci când imaginea Creatorului apare în fața noastră, ea devine o problemă: există o hrană atât de puternică a Klipot! Lucrul într-o astfel de stare este foarte dificil.

Există o condiție obligatorie: Creatorul este revelat numai după ce ai puterea să-I reziști; altfel, revelația pe care o primești îți va face rău.

Te-ai „vinde” Lui și ai deveni ca un nebun, fixat pe El, nu ți-ai mai dori nimic altceva. Nu ar exista nicio altă forță în tine care să creeze un fel de „barieră de fier”, astfel încât să nu devii un sclav absolut, vândut în robie plăcerii, ci să rămâi independent.

Nu ai avea libertate de acțiune, iar Creatorul te-ar obliga prin întreaga forță a revelației Sale.

Acest lucru este interzis, deoarece dorința Lui este să facă din tine o ființă liberă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ni s-a dat acest punct de nerăbdare, acest rău?

Răspuns: Pentru a realiza atât de multe în viață, pentru a ridica această dorință din ce în ce mai mult, din ce în ce mai sus, până la nivelul Creatorului.

Întrebare: Care dorință?

Răspuns: Dorința pentru orice.

Întrebare: Vă referiţi la ridicarea acestor dorinţe egoiste către Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și care este cea mai înaltă dorință? În ce vom crește din acest punct de nerăbdare față de ceilalți?

Răspuns: Să-L dorim pe Creator cu cea mai mare pasiune.

Întrebare: Își dorește El asta?

Răspuns: Da, exact asta își dorește El.

Întrebare: Deci El vrea să avem o pasiune pentru El?

Răspuns: Da. „Şuvu, bnei Israel, ad HaŞem Elokha” – „Întoarceți-vă, copii ai lui Israel, la Domnul Dumnezeul vostru.”

[355161]
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că omul nu poate ridica un deget dacă nu duce la plăcere. Cum putem face ceva fără nicio plăcere?

Răspuns: Știm că în niciun fel, indiferent de situație, cineva nu poate face cea mai mică mișcare dacă nu beneficiază de ea. Nici corpul nostru spiritual, adică dorința de a primi, nici corpul nostru animal nu se pot mișca fără hrană, fără combustibil.

Creatorul nu are nevoie de combustibil, deoarece „materia” Lui dacă o putem numi așa, este dorința de a dărui.

Materia noastră este dorința de a primi, care este fundamentul nostru. Această dorință poate fi fie cu intenţia de a primi, fie cu intenția de a dărui. Ambele intenții sunt completări, ca un capac pus deasupra dorinței de a primi, care determină cum funcționează, ce o conduce și ce o motivează.

Pentru a face orice mișcare cu dorința de a primi, trebuie să îi dai puterea de a face această acțiune, adică energie, combustibil, care este motivația, astfel încât următoarea stare să fie mai bună decât cea actuală.

Poți planifica importanța următoarei stări în comparație cu prezentul, iar egoul va fi de acord cu asta. Trebuie doar să-l acordezi la acest program.

Vedem oameni care aleargă de dimineața până seara după ceva ce consideră important. Poate depinde de educație, publicitate, frică sau alți factori; nu contează ce, ideea principală este că omul poate fi programat și antrenat, și poate dobândi un program interior conform căruia va lucra, pentru că acesta i se va părea cel mai important.

Dar dacă nu consideră dorința de a primi importantă, el nu va face nimic, ca o mașină fără combustibil. Astfel, înainte de a începe să lucrăm cu ea fie de dragul de a primi, fie de dragul de a dărui, trebuie să definim sistemul ei de valori: ce este mai mult sau mai puțin important.

Chiar acum de exemplu, este mai important pentru mine să dorm decât să citesc o carte. Chiar dacă eram interesat de carte acum doar o jumătate de oră, am decis că mă simt obosit acum și este mai important pentru mine să mă odihnesc. Dar dintr-o dată, în mijlocul unui vis, în timp ce mă bucur de el, îmi amintesc de ceva mai important și sar din pat.

Omul alege constant ceea ce este preferabil. Doar ceea ce este mai important în acel moment își trage puterea din ego.

Când dorm și mi se spune să mă trezesc pentru lecție, chiar dacă m-am trezit ieri, alaltăieri și în ultimii cinci ani, pur și simplu nu am energia sau combustibilul necesar pentru a mă trezi. Dar dacă efectuez tot felul de „operațiuni” asupra mea și mă conving, atunci dintr-o dată văd că acolo unde nu aveam puterea să mă trezesc, ea apare, și mă trezesc brusc cu ușurință. Adică, am făcut o „spălare a creierului” și mi-am pregătit egoul pentru asta.

[355796]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din acest motiv, atunci când omul intră într-o coborâre, nu ar trebui să se sperie și să fugă de luptă. Dimpotrivă, acesta este momentul ca omul să facă o rugăciune din inimă (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Întrebare: Ce fel de sfat este acesta? Dacă aș putea oferi o rugăciune  adevărată din adâncul inimii, nu aș numi-o coborâre.

Răspuns: Nu știu cum definiți ascensiunile și coborârile. O coborâre este caracterizată prin distanțarea ta de Creator; o ascensiune este apropierea ta de El.

Deci, ce este o coborâre? Este atunci când îți vezi adevărata stare: Kelim ale tale au devenit mai grosolane, dorințele tale s-au înrăutățit, iar starea ta de spirit corespunde cu aceasta. Dacă tu cântărești toate acestea, te vezi ca atare. Și acesta este momentul pentru rugăciune.

Și când mai poți cere? Te poți întoarce cu adevărat către Creator într-o stare de ascensiune?

Comentariu: Când sunt într-o coborâre, nu-I pot cere nimic.

Răspunsul meu: De ce? Te simți într-o coborâre, dar pe El, Îl simți exaltat și puternic.

Întrebare: Dar se spune că atunci când cad, totul în jurul meu cade odată cu mine?

Răspuns: Și aceasta este un fel de coborâre. Și când poți înălța o rugăciune adevărată?

Comentariu: Când abia încep să cobor, poate că se mai poate face ceva, dar nu când am ajuns deja la fund.

Răspunsul meu: Dacă ești în punctul cel mai de jos, atunci nu se mai poate face nimic. În cea mai de jos coborâre, omul nu are deloc putere. Trebuie să treacă prin acest punct ca prin inerție.

În timpul unei coborâri, când nu te poți ruga, trebuie să încerci să faci ceva, să cauți niște mijloace de a ieși din ea. De exemplu când lucrez la o carte, există perioade în care nu pot scrie. Apoi editez texte existente. Dacă nu pot lucra cu textul, răspund la întrebări, fac o muncă mai simplă. Dacă nu pot face nici măcar asta, mă duc și mă angajez în ceva îndepărtat, fără legătură cu scrierea cărții.

Pentru a găsi o modalitate, trebuie să folosești tot ce este posibil. Orice mijloc prin care dorești să avansezi se numește rugăciune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→