Întrebare: Ce ni se cere în grup? Ar trebui să examinăm fiecare acțiune pentru a vedea dacă este în beneficiul nostru sau în beneficiul prietenului nostru?

Răspuns: Într-un grup, trebuie să cerem ca fiecare prieten să-și mențină gândul interior de a atinge adeziunea cu Creatorul, și pornind de la acest gând, ca și cum s-ar mișca înapoi: „Pot realiza asta doar dezvoltând grupul.”

Dezvoltarea grupului înseamnă că în ciuda stării personale a fiecăruia, și a stării noastre comune actuale, ne îndreptăm toate gândurile și acțiunile către a ajunge la Creator.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să construim un Kli, o dorință comună, unită, între noi. A ajunge la Creator înseamnă a ajunge la asemănarea de formă cu El, adică la forța dăruirii. Aceasta se numește iubire.

Dacă iubesc pe cineva, atunci în grija mea pentru el Îl voi descoperi pe Creator. El devine important pentru mine, ca un unu împotriva mai multor zerouri, în măsura în care am nevoie de iubire pentru Creator mai mult decât iubire pentru mine însumi.

De ce ar trebui să respect un prieten și să cred că grupul este mai mare decât mine, că ei sunt un unu și eu sunt câteva zerouri? Străduința către Creator ar trebui să mă oblige să fac asta. Dacă îmi propun doar să ridic conștientizarea importanței grupului, acesta ar deveni egoist.

Numai dacă conștientizarea importanței Creatorului mă obligă să consider grupul important, numai atunci grupul mă poate ajuta și îmi poate da Kelim [vasele] potrivite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este forma corectă de anulare de sine?

Răspuns: Dacă vrei să obții adeziunea cu Creatorul, atunci vii în grup și îi folosești forțele pentru a dezvolta intenţia de dragul dăruirii. Atunci grupul devine foarte important pentru tine; te anulezi în fața lui pentru a ajunge la recunoașterea măreției Creatorului, iar corectarea perturbărilor care apar pe calea ta către anulare de sine  devine o putere suplimentară.

Întrebare: Cum mă pot convinge să mă anulez în fața prietenilor?

Răspuns: Nu sunt capabil să mă conving. Se întâmplă doar dacă simt că este necesar. Atingerea unei stări în care nu am nimic altceva pe care să mă bazez și numai grupul mă poate ajuta pe cale, nu vine exclusiv din propriile mele eforturi.

Pot lucra în grup, pot fi aproape de prietenii mei și pot face o mie de lucruri, dar dacă nu țin cont (chiar și puțin) că fac asta pentru a atinge scopul, că grupul trebuie să mă ajute și că lucrez în el doar pentru asta, atunci nu voi primi niciun gând, nicio clarificare. Acest lucru se va întâmpla doar atunci când voi aduce puțin din intenția mea, din dorința mea. Atunci asta va începe să funcționeze.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă am investit prea mult într-un prieten?

Răspuns: Vorbești ca și cum ai fi dobândit un prieten, ca și cum ai fi investit eforturi în el, iar acum el te tratează bine. „I-am dat o bomboană, iar acum este prietenul meu.”

Dar în înțelegerea noastră, un prieten este cineva care mă ajută să mă conectez cu Creatorul. Un prieten este o forță suplimentară prin care mă apropii de Creator, care este în esență prietenul meu. Și îmi investesc eforturile în grup tocmai pentru a primi de la acesta puterea de a mă conecta cu cel superior.

Astfel, nu trebuie să mențin constant relații bune cu toată lumea, astfel încât toți să fie prietenii mei în sens corporal, în care oamenii mă tratează bine și eu îi tratez bine pe ei.

În grup, sunt posibile stări foarte dificile, stări trimise de Creator. Nu ne putem măsura adevărata stare prin ceea ce se întâmplă în grup. Putem trece prin tulburări și perturbări în care toată lumea se află în stări de neînțelegere și ură, când unul nu-l poate înțelege pe celălalt etc., și totuși aceste stări sunt benefice și atunci vorbim cu adevărat despre un grup de prieteni.

Se numesc prieteni pentru că fiecare vrea să se dăruiască pe sine celuilalt, pentru a se apropia de Creator, iar toată lumea înțelege că acesta este sistemul.

Întrebarea dacă suntem prieteni sau nu, nu este verificată de simțurile umane: eu mă uit și nu văd pe nimeni aici care să fie prieten în sens corporal; singurul lucru real este scopul comun.

Din Lectia zilnica de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți ajuta un prieten care a căzut în necazuri în sens corporal?

Răspuns: Să presupunem că un prieten vine la mine și îmi povestește despre o problemă cu care se confruntă. Nu contează exact ce; să spunem că se simte rău. Relaționând cu el ca cineva din grup, ca o forță cu care avansez spre Creator, îi iau necazul și încep să mă rog Creatorului cu dorința sa neîmplinită (Hisaron). Aceasta se numește: „Cel care se roagă pentru prietenul său primește primul răspuns”.

Trebuie să-i iau Hisaron-ul și problemele lui în loc de ale mele și să mă întorc către Creator cu ele ca și cum eu nu aș avea nicio problemă. Dacă eu cu adevărat nu aș avea nicio problemă, aici nu este prea multă înțelepciune în asta.

Dar dacă am și eu probleme foarte mari și totuși iau problemele prietenului în loc de ale mele, menținând în același timp conștientizarea a ceea ce fac, adică îmi las puțin ego-ul deoparte și lucrez spre Creator cu Hisaron-ul prietenului, atunci aceasta este o muncă pur spirituală.

Întrebare: Și cum rămâne cu direcția propriei munci a prietenului?

Răspuns: Ce este această preocupare a mea? Îi cer Creatorului să-i îmbunătățească starea, adică să-l avanseze spre scop, deoarece lipsa de avansare către scop îi aduce aceste nenorociri. Acest lucru se poate manifesta prin orice, de la o datorie de 10.000 de dolari la unele boli sau dezastre.

Trebuie să accept nivelul corporal al prietenului ca fiind propriul meu nivel spiritual. Ce înseamnă asta?

Prin suprimarea propriei mele dorințe de a primi, iau dorința prietenului și lucrez cu ea. Aceasta înseamnă că lucrez spiritual; sunt într-o muncă în dăruire către altcineva. Dacă iau orice probleme corporale ale unui prieten, indiferent cât de banale, în locul propriilor mele necazuri, al propriilor mele cereri și le aranjez în așa fel încât să le cer cu adevărat Creatorului, atunci aceasta se numește a fi „liderul poporului”.

Un lider al poporului este cel care ia toate necazurile oamenilor în loc de toate problemele personale și se întoarce către Creator cu ele, dorind ca acestea să fie împlinite, iar nu ale sale, ca ei să primească totul, de la starea lor actuală până la sfârșitul corectării, iar el nu. Și este pregătit pentru asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul aflat într-o stare de coborâre simte că el și dorința sa de a primi sunt unul și același lucru.

Răspunsul meu: Într-o coborâre, omul se identifică cu adevărat cu dorința de a primi. El este cufundat în ea, complet sub controlul ei și nici măcar nu simte că este rea. Este similar cu modul în care poporul lui Israel nu se simțea rău în Egipt. Ei se simțeau bine acolo și nu simțeau povara muncii.

„Și fiii lui Israel au oftat din cauza muncii”, este un lucru care s-a întâmplat mai târziu, când a venit un alt Faraon, care a devenit rău. Înainte de asta, el era bun: muncim, dar ne și bucurăm de eforturile noastre. Așa se simte omul.

Întrebare: Dacă există o astfel de stare, ar trebui grupul să vină la om și să-i descrie starea lui? Sau ar trebui ca omul să vină la grup și să ceară ajutor?

Răspuns: Grupul poate oferi unui prieten diverse lucruri, inclusiv sfaturi generale, deoarece prin aceasta, el se dezvoltă.

De exemplu, suntem afectați de citirea articolelor despre stări pe care nu le-am atins încă, sau poate în care ne-am aflat puțin, sau poate vom fi mai târziu. Trebuie să trezim lumina superioară asupra noastră, astfel încât să ne aducă constant stări noi. Grupul poate vorbi despre asta.

Cum te influențează asta? Prin faptul că îți amintește că Creatorul este măreț? Dar și alți oameni strigă ceva similar în felul lor. Cum te poate influența asta?

Grupul trebuie să transmită, prin diverse impresii, înțelegerea faptului că atingerea stării eterne și perfecte este singurul lucru care îți stă în față.

Ai un punct în inimă; vii la grup fără să știi nimic. Dar dacă îl angajezi cu punctul tău din inimă, grupul acționează asupra ta ca pântecele unei mame asupra unui embrion. Te dezvoltă. Și tot ce ai nevoie este să te anulezi, să te anulezi în fața lui.

Sunt oameni care vin, și indiferent cât timp stau la lecții, ei nu înțeleg nimic. Apoi merg să lucreze în bucătărie timp de o lună sau două și aceasta devine forma lor de auto-anulare în fața grupului. Și dintr-o dată, ei încep să simtă că grupul îi influențează. Acest lucru se întâmplă sub influența luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/02/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate ca un sentiment precum invidia să fie o forță care ne îndreaptă spre scop?

Răspuns: Nu doar invidia mă împinge spre scopul meu. Nu este nimic rău sau bun la mine, pentru că așa îmi evaluez calitățile și stările. În realitate, nu există nimic creat în zadar, nimic inutil pentru atingerea scopului.

Ne putem simți a fi ceva, dar pe măsură ce învățăm, am coborât în ​​această lume de la cel mai înalt grad, iar tot ceea ce există în noi acum va deveni mai târziu, cu ajutorul ecranelor (Masachim), cele mai bune calități.

Prin urmare, nu ar trebui să ne angajăm în corectarea trăsăturilor de caracter, ci doar în străduința spre scop – și atunci toate calitățile noastre, toate părțile dorinței, vor servi doar ca ajutor.

Omul nu trebuie să ascundă sau să suprime niciuna dintre dorințele sale; aceasta nu este metoda Cabala! Cabala spune contrariul. Dacă un om suprimă ceva în sine, ucide astfel o parte a creației din interiorul său.

Trebuie doar să urmăm legea: „Lumina conținută în Tora îl întoarce pe om la sursă.” Adică, în timpul studiului și în timpul diferitelor activități din grup, când toate gândurile mele sunt despre corectare, lumina înconjurătoare (Or Makif), lumina care se întoarce la sursă, strălucește asupra mea. Nu există altă cale de corectare.

Omul nu ar trebui să creadă că este capabil să evalueze care dintre calitățile sale sunt bune și care sunt rele sau ce fel de corectare necesită fiecare. Altfel, el va începe să abordeze corectarea selectiv și va decide ce să corecteze la sine și ce nu. Nu există o prostie mai mare decât să pretinzi că înțelegi ceva despre asta!

Omul trebuie să acționeze doar acolo unde are un punct de liberă alegere, adică să-și organizeze un mediu care să-l influențeze. În orice caz, are nevoie de o forță externă care să-l tragă și să-l împingă înainte.

Forța externă este fie mediul, fie Creatorul. Dar din păcate, eu încă nu pot să-L influențez pe Creator astfel încât El să mă ajute; nu am încă o dorință suficientă pentru ca El să răspundă. El răspunde doar la o dorință completă, perfectă.

Tocmai mediul înconjurător este cel care construiește în mine această dorință completă, astfel încât ulterior să mă pot întoarce către Creator, iar apoi lumina mă va întoarce la sursă.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă simt că grupul nu face ceea ce ar trebui să facă, înseamnă că nu sunt pregătit pentru această situație, sau grupul chiar nu o face? Cum pot ști dacă aceasta este problema mea?

Răspuns: Grupul trebuie să-și îndeplinească acțiunile față de tine dacă te angajezi să le îndeplinești.

Vorbim atât despre acțiuni externe, cât și despre acțiuni interne. Acțiunile externe în sine nu înseamnă nimic! Dacă efectuăm doar acțiuni externe, va fi doar o întreprindere.

De aceea, acțiunile interne sunt extrem de importante aici. Ce vreau de la grup? În ce scop îmi investesc dorința, energia și eforturile în el? Fac asta fără motiv? Vreau să ajung la ceva prin eforturile mele!

Prin acțiunile mele în esență, cer grupului să-mi îndeplinească toate speranțele, să mă promoveze, să mă trezească. Altfel, de ce fac toate acestea? Doar ca să trec timpul?

Trebuie să primesc ceva de la grup. Întrebarea este: Ce cer?

Și asta trebuie să mă învețe grupul: ce să-i cer.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă simt confortabil în grup, înseamnă că nu am nimic de oferit?

Răspuns: Dacă te simți bine și confortabil, atunci în acea stare cu siguranță, nu poți oferi nimic grupului.

Numai atunci când omul simte tensiune din cauza lipsei scopului, când pune la îndoială sensul vieţii, poate contribui cu ceva. Dacă omul nu are nicio dorință, este ca și cum ar fi mort. Când nu există nicio dorință, aceasta se numește moarte!

În acest caz, trebuie să te adâncești mai mult în studiu și în acțiuni care sunt efectuate fără intenţie, deoarece în acea stare nu poți adăuga intenție, iar atunci acțiunile în sine vor duce la intenție. Acestea sunt acțiuni în care omul se unește cu ceilalți și primește dorințele lor de la prieteni.

Lasă-i să se angajeze în diseminare și vor primi un impuls de spirit. Lasă-i să studieze și vor primi inspirație de la autorul cărții. Lasă-i să meargă la muncă în bucătărie și vor servi grupul și vor primi inspirație de la grup.

Omul trebuie să se investească în ceva la nivelul de care este capabil, chiar și la nivel mineral, pentru a se trezi la un nivel superior – vegetal, animal și vorbitor. Omul se poate investi pe sine oricând, chiar și fără nicio intenție.

Astfel, cel care nu își creează un cadru care să-l oblige să revină la acțiuni în raport cu grupul, nu prețuiește timpul, nu îl scurtează și avansează doar sporadic.

Prin urmare, dacă îți lipsește de lucru, angajează-te să traduci articole, lucrează la un material… fă ceva!

Fiecare grup, indiferent unde se află în lume, trebuie, chiar și artificial, să-și construiască astfel de cadre, astfel încât fiecare om să aibă o oarecare responsabilitate față de grup și grupul față de individ. Altfel, dacă ne simțim liberi, ne comportăm conform dorinței de a primi.

Acesta este primul și cel mai important lucru pe care un grup trebuie să și-l stabilească: o ordine strictă a acțiunilor care nu permite nicio abatere, astfel încât nimeni să nu se simtă liber nici măcar pentru o clipă, nici măcar în timpul său liber.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Apar în mine sentimente precum invidia, dorința și ambiția atunci când văd că îmi lipsește ceea ce are prietenul meu în relație cu Creatorul?

Răspuns: Nu! Există invidie, poftă și onoare negative și pozitive. Dacă văd ceva bun la altul, aș putea crede că ar fi fost mai bine dacă nu aș fi văzut, ca să nu sufăr. La urma urmei, când văd o calitate bună la altcineva, mă simt prost.

Sau văd ceva bun și trezește în mine dorința de a-l atinge și eu. Atunci trebuie să fiu recunoscător celui care mi-a dat ocazia să văd aceste plăceri speciale care pot fi obținute. Înainte nici nu credeam că astfel de lucruri există în lume. Aceasta este invidia bună.

Invidia rea ​​este atunci când văd oameni care o duc bine, dar eu să spunem nu îmi doresc suficient să fiu ca ei. Adică, consider că efortul pe care trebuie să-l depun depășește cu mult plăcerea pe care aș câștiga-o. Scopul nu justifică mijloacele.

Cu alte cuvinte, sunt leneș. Aceasta se numește lene. Și ca să evit suferința, aș vrea doar ca nici pentru ei binele să nu existe. Sau mă enervez că l-am văzut, iar acum sunt invidios. Totul este invers. În loc să mă străduiesc să ajung la un nivel superior, îmi doresc să-i văd pe acești oameni la un nivel inferior celui al meu. „Suferința celor mulţi este jumătate din consolare.” Ei au mai puțin, iar eu am mai mult, imediat ce starea mea de spirit se îmbunătățește.

Totul depinde de scopul omului – cum vrea să folosească calități precum invidia, pofta și onoarea. Fie vrea să se ridice cu ajutorul lor, pentru că importanța scopului îl obligă, și apoi folosește aceste calități într-o formă utilă, eficientă, constructivă.

Sau poate fi altfel, când vrea să distrugă tot ce vede la altul, căci confortul este mai important pentru el decât avansarea. Suferința nu este încă suficient de puternică pentru ca omul să vrea să părăsească starea actuală. Totul depinde de calcul și de ceea ce așteptăm de la starea în care ne aflăm.

Imaginați-vă situația. Vedem că jumătate dintre cei de aici dorm, iar celorlalţi nu le pasă. În interiorul lor, nu există nicio dorință arzătoare de a se elibera de această stare, în care „este mai bună moartea decât această viață”. Întrebați-i: „Vă doriți ca următoarea voastră stare să dezvăluie că nu există nicio posibilitate de stagnare?” Ei vor răspunde: „Ei bine… putem încerca, poate este mai bine.”

Dar există și cei care vor spune că așteaptă acest lucru și sunt pregătiți pentru orice, deoarece fără asta nu există progres. Așadar, totul depinde de pregătirea prealabilă. În grup trebuie să existe o idee, un scop, pentru care ar merita ca omul să existe.

Din Lecția zilnică de Cabala 14.02.2026, Rabaș – Art.27, 1988-Ce înseamnă „Creatorul nu-i tolerează pe cei mândri” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Omul nu ar trebui să lucreze pentru vasele de primire, ci pentru importanța Creatorului, care sunt numite vase de dăruire. În aceleași vase de primire care experimentează doar plăcere sau suferință, dulce-amar, introduc propriul meu sistem de valori numit adevărat-fals, mai aproape sau mai departe de Creator.

Îl aduc pe Creator în ele! Apoi măsor întotdeauna vasul după gradul de apropiere de El și nu după ceea ce simte omul în interiorul vasului. Aceasta se numește Creatorul care umple vasele.

Cum pot face acest lucru mai eficient, mai rapid și mai precis? Chiar dacă nu vreau să văd acest lucru și voi fugi în mod natural de această muncă, cum mă pun într-o stare care îmi permite să văd clar, astfel încât în ciuda dorinței mele de a primi, să pot rămâne în această muncă și să nu fug?

Pentru a face acest lucru, îmi voi organiza un mediu. Asta îmi dă un sentiment al importanței spiritualității, al depășirii egoului și al urmăririi sistemului adevărat-fals în locul sistemului dulce-amar, chiar dacă nu vreau. Îmi permite să văd în ce sistem de valori mă aflu.

Adică mediul, grupul, mă ajută să mă opun egoului și să îndur stări pe care altfel nu le-aș fi putut îndura, fugind subconștient de ele și petrecând timp calmându-mă, cum se spune, totul e bine, e în regulă, avansez. M-aș înșela pe mine însumi fără să știu, incontrolabil.

Întrebare: Cum știu care este adevărul?

Răspuns: Primesc informații despre adevăr din lumina înconjurătoare. Dar le primesc în măsura dorinței mele de a le dezvălui.

Dacă urmăresc cărțile singur, voi avea în continuare această dorință, dar într-un grup, ea se desfășoară mult mai repede. Un grup este ceva viu, în timp ce cărțile, în toată importanța lor, sunt la un alt nivel.

În grup, primesc constant critici de la prietenii mei, schimbări în stările mele față de ei și în stările lor față de mine. În plus, un grup are un profesor care mă influențează prin grup, iar studiile mele în grup iau o altă formă. Adică, totul trebuie să treacă prin alte suflete, căci sunt interconectat cu ele, legat de ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→