Întrebare: Creatorul a creat creația. Cum a sădit El în noi liberul arbitru? Cum poate fi activat acesta?

Răspuns: Prin combinarea a două calități opuse. În lumea noastră, există o singură calitate – egoismul.

Atunci când la o persoană începe să se dezvolte o calitate altruistă și se opune celei egoiste din el, atunci între ele apare posibilitatea liberului arbitru.

Aceasta este o stare dificilă. Apare atunci când o persoană este capabilă să se ridice deasupra ego-ului său cu ajutorul celei de-a doua calități, dar nu există preferință pentru una față de alta în nimic. Aici apare oportunitatea de a crea tu singur.

Nu ne putem imagina cum este posibil ca unele mișcări inteligente să apară dintr-un loc absolut gol peste care domnesc două forțe, dar absolut egale. Cum aleg? Fie arunc zarurile, fie sunt deja predispus la un lucru în avans și nu la altul. Nu este clar ce se întâmplă aici.

Dar nu acest lucru este cazul, absolut deloc Nu se aruncă zarurile, nu există nicio șansă și nu există nicio decizie în avans. Nu avem nicio modalitate de a recrea această structură în care două forțe opuse se ciocnesc împreună și formează un spațiu gol în care ești liber.

Atunci ce mai ai? Să spunem că această libertate te conduce la decizia corectă. Dar cum, dacă este deja corect și predeterminat?! Adică, creierul nostru nu înțelege acest lucru. Logica noastră nu funcționează aici. Dar nu este nici o înșelăciune sau un fel de joc cu cineva.

Noi vom aștepta. Vom ajunge acolo. Vom vedea. Oricum, nimeni nu va putea descrie această influenţă în avans. Ea aparține unui alt grad, unei alte dimensiuni.

Întrebare: Deci chiar am sentimentul că acest lucru nu a existat niciodată și abia acum este alegerea mea?

Răspuns: Desigur! Sunt o mulțime de stări pe care nu le aveai înainte, dar acum te-ai format, în general, în spiritualitate. Creatorul a creat posibilitatea unei astfel de stări, dar nu starea în sine.

Întrebare: Aveți un exemplu din practica dumneavoastră personală când ați avut o astfel de alegere?

Răspuns:: Acest lucru nu poate fi explicat. Aceasta este credința mai presus de rațiune, în general, tot felul de fraze similare care nu vor duce la nimic.

Este un element care formează treptele care conduc la scopul creației. Din astfel de blocuri mici se construiește o scară, pe care urcăm.

Întrebare: Cum să nu pierdem această libertate de alegere?

Răspuns: Nu există nicio modalitate de a sări peste ea.

Întrebare: Deci munca cu liberul arbitru va avea loc doar la nivel spiritual?

Răspuns: Da, altfel nu. Nu există o a doua forță în corporalitate, altruistă, care să contracareze egoismul, între care să îți găsești liberul arbitru.

KabTV „Am primit un apel. Inteligența artificială” 7/5/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să ofer lumii o metodă de corectare, adică să răspândesc cunoașterea că există o percepţie alternativă a realității. Ce le va oferi asta? Cum are loc procesul de corectare externă a lumii?

Răspuns: Corectându-i pe alții, mă corectez pe mine pentru că ei sunt părți din mine. Pur și simplu îi percep ca necorectaţi pentru că sunt încă așa, deci trebuie să depun eforturi pentru a îi corecta în afara mea.

Dar lumea este în mine, Creatorul este în mine și totul este în mine. Nu există nimic în afara mea. Cum poți spune că ceva există în afara ta dacă nu îl percepi în simțurile tale și nu ți-l imaginezi în interiorul tău?

Vezi un fel de imagine holografică, în care în creierul tău ți se înfățișează ca și cum ceva ar exista în afara ta. Creierul tău este ca un proiector care proiectează totul în exteriorul tău, construiește diverse imagini în interiorul tău: iată soarele, stelele, norii, această cameră, asta văd eu prin fereastră.

Întrebare: Atunci de ce există elemente precum viaţa grea? Nu-mi place această calitate.

Răspuns: Această viaţă grea este în tine! Prin urmare, corectează-te și nu va exista o viață grea.Îți este dată în mod intenționat atât de vie în afara ta. Când o vezi din exterior, trebuie să realizezi că este înăuntru. În felul acesta o vei trata cu o ură și mai puternică. Baal HaSulam scrie acest lucru în Introducere la Cartea Zohar.

Cu toate acestea, este inutil să vorbim despre asta. Vine treptat.

Comentariu: Dar cu toate acestea, este foarte interesant.

Răspunsul meu: Nu este nimic interesant în asta. Cabala nu este preocupată de satisfacerea curiozității, ci de instruirea clară a unei persoane care dorește să se corecteze și numai din starea în care se află, astfel încât să o poată face practic.

KabTV „Am primit un apel. Sunt înconjurat de ciudați” 30.5.11

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum își găsește o persoană un suflet pereche?

Răspuns: Totul depinde de persoana însăși și nu de cine găsește.

Dacă îți place cineva ca persoană și vezi că este serios și receptiv, atunci totul depinde de tine. Încercați să-l tratați cât mai blând posibil și vedeți dacă vă înțelege și dacă începeți să vă simțiți și să vă susțineți unul pe celălalt. Cel mai important lucru este sprijinul reciproc și nevoia unul de celălalt.

Întrebare: Cum poți înțelege că ești cu persoana potrivită?

Răspuns: Încearcă să fii amabil, de ajutor și de sprijin. Veți vedea cum reacționează acea persoană la acest lucru și ce face ca răspuns: dorește sincer și din toată inima să susțină și să păstreze aceste stări sau o consideră de la sine înțeles ca pe ceva care practic nu contează.

KabTV „Scurte sfaturi din Cabala” 18/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vă amintiţi cum eraţi înainte de a simți o conexiune spirituală? Când ați găsit un profesor, v-ați gândit să întrebaţi și despre sensul vieţii?

Răspuns: M-am gândit la aceste întrebări probabil de la vârsta de cinci sau șase ani. Am fost foarte consumat de asta. Nu voiam absolut deloc să trăiesc; Aveam o mentalitate clară că dacă această viață nu avea sens, atunci ce rost avea să fiu în ea? Nu puteam vedea niciun scop decât dacă primeam un răspuns despre sensul vieții în sine.

Mi-a fost foarte greu până am găsit Cabala. Am căutat constant.

În anii mei de  tinereţe, îmi distrăgeam atenția, dar era doar o distragere exterioară. Mă uitam la alții și încercam să-i imit: „Ei văd sens în ceea ce fac, așa că voi fi cu ei”. Ei participau la anumite adunări și erau pasionați de ceva, iar eu am încercat să fac același lucru, dar din anumite motive nu m-a captivat. Așa a fost de-a lungul vieții mele.

Cred că nu sunt doar eu; se întâmplă multor oameni. Unii reușesc să-și distragă atenția și își umple capul cu alte lucruri, în timp ce alții nu pot. Dar apoi se căsătoresc, au copii, sunt prinși de muncă și întreținere și nu mai au timp liber sau gânduri despre sensul vieții.

Comentariu: Dar apoi v-ați întâlnit în cele din urmă profesorul.

Răspunsul meu: L-am întâlnit pentru că-l căutam; Nu mă puteam liniști în alt fel.

Întrebare: Când aţi fost cu profesorul dvs., aţi simțit că această persoană are răspunsurile la întrebările dvs.?

Răspuns: Da, dar nu a putut face nimic pentru mine sau pentru ceilalți studenți. Ca orice cabalist, el ne-a oferit doar metodologia și a trebuit să facem singuri toate corectările. Fiecare persoană trebuia să treacă prin această etapă; altfel,nu pot atinge simţirea lumii superioare.

Această simţire este creată de fiecare persoană în interiorul său prin diverse senzații contrastante,  pozitive și negative. Ei trebuie să acumuleze toate aceste sentimente, să devină conștienți de ele, să le compare în ei înșiși și să fie gata să guste lumea superioară. Atunci ei o descoperă.

Profesorul nu poate face asta pentru elev. Creatorul nu poate face asta pentru noi.

KabTV „Am primit un apel. Laitman în afara Cabalei” 6/3/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a creat Creatorul lumea noastră și de ce are El nevoie de noi?

Răspuns: Creatorul a creat lumea noastră pentru a crea omul. Și El l-a creat pe om pentru a-i oferi ocazia să se ridice la nivelul Său.

Întrebare: Ce înseamnă să te iubești pe tine însuți?

Răspuns: A te iubi pe tine însuți înseamnă să te gândești constant la ceea ce îți lipsește în această viață.

Întrebare: Ce este păcatul?

Răspuns: Păcatul este să te gândești tot timpul la tine și nu la alții.

Întrebare: De ce are nevoie o persoană de conștiință?

Răspuns: Astfel încât, având un simț al conștiinței sale, să se poată îndrepta mai corect spre scopul creaţiei  .

Întrebare: Care este secretul antreprenoriatului de succes? Aţi spus că înainte de Cabala eraţi implicat în afaceri și a fost foarte ușor pentru dvs..

Răspuns: Am ghicit ce era necesar și am făcut-o o vreme, deși după ceva timp totul a devenit absolut dezgustător pentru mine și am renunțat la toate afacerile. Nu le-am tolerat pentru că nu puteam lucra pentru bani, dar puteam lucra pentru o idee. Totul trece și nu mai ai nimic.

Întrebare: Puteți să numiţi trei reguli pentru o viață bună?

Răspuns: Menține-te constant într-o formă fizică și morală bună și în relații bune cu ceilalți.

KabTV „Scurte sfaturi din Cabala” 18/05/23

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În 1862, în timpul Războiului Civil din SUA, Richard Gatling a inventat pistolul Gatling, o armă cu tragere rapidă cu mai multe țevi. El a sperat că arma va demonstra nebunia războiului și va descuraja războiul pe scară largă. El este citat spunând: „Mi-a trecut prin minte că, dacă aș putea inventa o mașină – o armă – care ar putea prin rapiditatea focului ei să permită unui om să îndeplinească la fel de multă datorie de luptă cât o sută de oameni, asta ar înlocui într-o mare măsură necesitatea armatelor mari și în consecință expunerea la lupte și boli ar fi mult diminuată.”

El doar se liniștea că creează arme de distrugere cu certitudinea că dacă toată lumea ar avea astfel de arme am fi precauți să intrăm într-un fel de război? Este un sâmbure de adevăr în asta?

Răspuns: Există un sâmbure. Toți dezvoltatorii de arme încă mai cred că fac un fel de faptă bună.

Pur și simplu ei nu înțeleg că egoismul este la baza naturii. Și până când omenirea nu va ajunge în punctul în care va vedea ce rămâne în urma ei (munti de cadavre), asta va face mulți oameni nefericiți.

Întrebare: Dacă toată lumea ar avea acum arme nucleare, s-ar mări pericolul? Sau s-ar adăuga la pericolul de a intra în conflicte? Ce ar fi mai mult?

Răspuns: Da, oamenilor le-ar fi frică.

Întrebare: Este din cauza naturii globale a războiului nuclear?

Răspuns: Pentru că ei văd clar sfârșitul în fața lor. Astăzi, până la urmă armele nucleare nu sunt folosite. Și de ce? Pentru că există deja de ambele părți. Prin urmare ar exista un răspuns instantaneu.

Întrebare: Credeţi că dacă toată lumea are arme nucleare, asta adaugă securitate?

Răspuns: Cred că proliferarea armelor nucleare în țările normale, unde pot fi controlate, este calea către pace.

Ce altceva poti face? Astăzi există probabil treizeci de țări cu arme nucleare. Și acum este încă relativ calm la nivel global. Se calmează unul pe altul, își pun presiune unul pe celălalt, fac ceva, poartă niște negocieri secrete. Totuși, suntem încă în viață.

Întrebare: De ce este sigur? Aceasta este natura fricii?

Răspuns: Desigur. Restricția este o motivație foarte serioasă. Dacă pot primi același lucru în schimb și știu ce este, pentru că și eu îl am, atunci este deja ca și cum nu ar exista. Imaginați-vă că aproximativ treizeci de țări au arme nucleare, inclusiv Pakistan, Iran și Coreea de Nord. Și datorită acestui lucru, totul este calm.

Comentariu: Adică le au și cei complet fără cap.

Răspunsul meu: Ni se pare că sunt fără cap. Nu, nu. Când ai așa ceva în buzunar, capul începe să lucreze de frică.

Întrebare: Dar ei spun „oameni fără frică”, „om fără frică”. Ce este asta? Nu este bine când nu există nicio frică în mine?

Răspuns: Aceasta poate fi fie o persoană complet bolnavă mintal, fie una care dorește astfel să distrugă lumea: „După noi, poate fi şi potopul”.

Dar cred că astăzi nu poate exista asta. Pentru că până la urmă, un întreg grup de oameni trebuie să muncească pentru a apăsa butonul.

Comentariu: Da, există un fel de sistem de securitate.

Răspunsul meu: Da. Ei înșiși sunt interesați de acest lucru. Armele nucleare devin o amenințare, nimic mai mult.

Întrebare: Ce concluzie se poate trage din toate acestea?

Răspuns: Datorită acestui fapt, mergem pe o cale greșită. Dar datorită acestui fapt, vom ajunge la nevoia de a schimba lumea.

Întrebare: Vom ajunge vreodată la necesitatea dezarmării, sau nu?

Răspuns: Nu știu cum să o spun. Nu cred că vom ajunge singuri la asta, ci natura ne va aduce la asta.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 29/05/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există în lume unii oameni care îi manipulează pe alții. De exemplu, atunci când un gând este prezentat oamenilor pentru a le vinde produse etc.

Răspunsul meu: Acestea sunt tehnici uzuale de PR, obișnuite.

Comentariu: În esență, atât timp cât există egoism, întotdeauna va vinde ceva și va cumpăra ceva.

Răspunsul meu: Da. Atât timp cât există ceva de cumpărat și de vândut.

Întrebare: Dar mai există încă un nivel, în care cuiva îi place să-i manipuleze pe alții. Cum putem evita să creăm cercuri care se înșeală singure?

Răspuns: Nu poți face nimic. În mod firesc egoismul nostru ne unește în diverse structuri de putere, în care este organizat un grup care caută să-și impună propria opinie, propria voință, să facă lobby. Asta și înseamnă lobby. Există tot felul de grupuri de lobby în guvern. Acestea sunt așa-numitele grupuri de influență care încearcă să schimbe opinia publică și orice altceva.

Întrebare: De ce avem nevoie de ele dacă toate acestea sunt doar jucării?

Răspuns: Dar ei nu știu asta. Ei tot mai cred că pot schimba ceva. Pe de o parte totul este controlat de sus, pe de altă parte marionetele guvernamentale din partea de jos cred că puterea este în mâinile lor și pot face orice. Chiar li se arată cum pot acționa: „Te iau și fac asta și asta”.

Până la urmă totul provine de sus și conducătorii doar pun în aplicare, chiar dacă ceea ce fac le dăunează lor și propriului popor.

Credem că facem ceva. Ar fi mai bine să stăm și să nu facem nimic. Dacă nu vrei să te schimbi pe tine însuți, atunci cel puțin nu încerca să-i schimbi pe alții.

KabTV „Am primit un apel. Spălarea creierului!” 14/05/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  De ce suferă grupul meu la fel cum o fac şi eu?

Răspuns:  Nu, tu doar vezi asta în percepţia ta distorsionată.

Dacă gândurile tale (de dimineața până seara, în timpul liber de serviciu unde ești liber să gândești și să simți, sau chiar la serviciu) s-au referit la spiritualitate și dacă ai ajutat de asemenea grupul să se gândească la asta și să-ți faci public acest stil de viață, în curând ai putea să simţi toate acestea.

Întrebare:  De ce nu numai mie, ci și prietenului meu din grup i se arată că nu putem ajunge la acest sentiment, de ceva vreme?

Răspuns:  Pentru ca să-și mobilizeze și el toate puterile pentru asta.

Întrebare:  Dacă problema este în percepția mea, de ce suferă un prieten din cauza asta?

Răspuns:  El suferă în percepția ta; nu există altceva decât tine. Acest grup și toate celelalte sunt în percepția ta.

Comentariu: Dar eşti constant sub presiune.

Răspunsul meu: Nu simt nicio presiune. Sunt într-o stare de parcă m-aș arunca într-o apă rece care mă cuprinde din toate părțile și simt că mă dizolv în ea. Este un sentiment atât de minunat!

Întrebare:  Chiar dacă nu te uiți la ea din exterior?

Răspuns:  În exterior, acesta este corpul meu animal. Acesta poate suferi. Simte greutatea, vârsta și așa mai departe.

De asemenea în interior nu simt așa cum am descris-o, adică sunt într-o stare de perfecțiune și bucurie pentru că sunt inclus în toți ceilalți; Eu depind de ei și ei depind de mine. Mai sunt alți factori care mă obligă să fac diverse lucruri.

Care este diferența?! Nici tu, şi nimeni altcineva nu va putea înțelege până când totul nu va fi descoperit.

Este imposibil să împaci percepția lumii în fiecare dintre noi, că toți existăm (eu, grupul și toată lumea) și că eu depind de ei și ei depind de mine și în același timp să spun: „Nu, ei există doar în imaginația mea. Și toate acestea sunt calitățile mele pe care le văd în faţa mea.”

O persoană nu poate reconcilia aceste două concepte în sine, şi nici toate contradicțiile în general care țin de percepția universului spiritual și al nostru, pentru că ea nu are încă din calitatea spirituală. Odată ce dobândește ambele calități — ale noastre (calitatea de a primi) și cele spirituale (calitatea de a dărui) — va putea percepe totul corect.

KabTV „Am primit un apel. Rădăcina reuşirei” 6/3/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că un om simplu din mediul rural vine la oraș. Dintr-o dată, din cauza circumstanțelor el devine pe neașteptate o vedetă. În câteva secunde întreaga națiune află despre el.

Începe să privească oamenii diferit și să se comporte diferit, astfel încât să poată fi văzut dintr-o altă perspectivă. Ce este acest joc al egoismului? Cum apar aceste transformări într-o persoană?

Răspuns: Problema este că vorbești despre niște interese animalice mici. Mergi la un psiholog obișnuit; iti va spune totul.

Comentariu: Dar cu siguranță asta are un fundal spiritual.

Răspunsul meu: Ce fundal?! Să-i aduc pe toți egoiștii să conștientizeze că sunt nesemnificativi și că viața nu are valoare, că totul se termină fără vreun interes corect, astfel încât să se întrebe în cele din urmă: „Care este sensul vieții mele?” Asta este tot. Evoluția merge exact spre asta.

Acum omenirii i se vor mai administra câteva lovituri de „acordaj final” pe cap, astfel încât toată lumea să întrebe „Pentru ce?” și să înceapă să asculte

Comentariu: Dar egoismul uman trece prin anumite stadii de dezvoltare: onoare, putere, faimă, cunoaștere.

Răspunsul meu: Da, fiecare se dezvoltă în propria direcție.

KabTV „Am primit un apel. Cum să devii o vedetă?” 14/05/11

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă ceri oricărei persoane să numească un film recent, un blockbuster care oferă oamenilor o opțiune bună pentru viitor, una care nu este înfricoșătoare, ci generoasă, acea persoană va trebui să se gândească. Cred că nu a existat un astfel de film de 30 – 35 de ani. Întreaga industrie a filmului și toată gândirea umană nu par să creeze filme cu un viitor bun.

Răspuns: Nu, totul are ca scop frica.

Comentariu: Ni se arată în mod constant un fel de apocalipsă și tot felul de distopii. Dar aceasta este cererea oamenilor. La urma urmei Hollywoodul simte clar cerințele oamenilor. Dacă s-ar plăti bani pentru un final bun, finalurile ar fi fost bune.

Răspunsul meu: Astăzi cred că este foarte greu pentru o persoană să-și imagineze un sfârșit bun al lumii sau chiar un fel de viitor fără nori, strălucitor. Asta este ceva imposibil. Prin urmare, cel mai bun lucru care ne este mai apropiat, este să creăm ceva îngrozitor.

Întrebare: O persoană chiar nu vrea să se uite la un fel de basm despre un sfârșit bun, astfel încât să fie sigură că se poate întâmpla? Este corect sau nu să creezi așa ceva și să introduci asta în subconștient?

Răspuns: Dar spui că există oameni la Hollywood care înțeleg nevoile umane. Probabil de aceea o fac.

Întrebare: Acesta este un paradox pentru mine. Un paradox! O persoană nu vrea să meargă la cinema?

Răspuns: Oamenii nu vor merge pentru aceste lucruri dulci. Nu le văd în jurul lor și nu le vor crede nici în filme.

Poți rula filme despre iubire sau altceva, dar nu despre un viitor bun, cald și binevoitor.

Întrebare: Când a fost o mare depresie în America în anii 20-30 a fost lansat primul film muzical,  Cântăreţul de jazz. Tatăl unei familii a luat ultimul dolar și l-a dat să meargă cu familia să vizioneze acest film. Adică afară este groază și întuneric, oamenii sar pe ferestre și aici am filmul ăsta care rulează și stau și privesc.

Credeţi că nu va fi profitabil să creezi un viitor atât de bun și cald?

Răspuns: Nimeni nu o va face astăzi. În primul rând oamenii nu mai cred. Cândva erau mai naivi și credeau că astfel de lucruri pot exista. Au stat, au plâns și au visat. Iar acum după ce am trecut printr-o cale atât de accidentată și am fost cu toții zdruncinați de războaie nesfârșite care au loc în fiecare minut în diferite părți ale lumii, cred că niciun film nu ne va liniști.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, dvs. personal pentru ce sunteţi? Pentru cine sunteţi?

Răspuns: Nu sunt pentru Hollywood, deoarece filmul unui fel de frumusețe naivă, dulce, cu un viitor bun, este dezgustător, stânjenitor și înșelător. Și să lansăm filme despre suferințe grave, desigur că se poate, dar câte filme de genul ăsta sunt posibile?

Filmele în principiu, cu un final mai mult sau mai puțin bun sunt încă pline de tot felul de suferințe. Au succes pentru că atrag publicul în suferință, iar apoi îi arată în continuare câteva dintre trăsăturile sale bune. Apoi bunătatea învinge.

Întrebare: Ce fel de film aţi crea? Nu aţi crea un film cu un fel de final în care o persoană ar crede? Spuneţi că ar trebui să ajungem la conexiuni bune.

Răspuns: Dar eu nu sunt un artist. Nu-mi pot imagina cum poți crea o astfel de imagine pentru să spunem o oră și jumătate până la două, care ar lăsa totuși o impresie caldă.

Întrebare: Este posibil să se creeze astfel de filme în care să poți părăsi cinematograful cu o senzație de căldură? Cum poți face o persoană să creadă într-un sfârșit bun, generos așa cum spuneţi tot timpul, în conexiune care se va întâmpla într-un fel sau altul, și în iubire la care vom ajunge într-un fel sau altul?

Răspuns: Nu. Nu cred că o persoană poate crede. Singurul lucru pe care îl poate face este să fie de acord cu un film ca, să spunem Forrest Gump. Este un film mare.

Comentariu: Este un film grozav. După părerea mea, este un film minunat.

Răspunsul meu: Dar este vorba despre o persoană care nu este chiar normală.

Comentariu: Da, personajul este anormal pentru toată lumea, dar s-a dovedit a fi cel mai normal dintre toţi, iubitor și capabil să iubească.

Răspunsul meu: Dar tot este nerealist. Și dacă o astfel de realitate este posibilă, atunci numai într-un astfel de caz o poţi face. Nu-mi pot imagina cum poți face așa ceva pentru a atrage oamenii. Chiar dacă îi atragi, vor părăsi cinematograful și vor uita.

Comentariu: Pentru că realitatea este alta.

Răspunsul meu: Cum poți face o persoană diferită cu ajutorul cinematografiei? Nu cred că vor exista asemenea maeştri.

Întrebare: Totuși, ce fel de film aţi face? Unul care ar funcționa cu adevărat. La ce ar trebui să conducă?

Răspuns: Nu am văzut un astfel de film care să schimbe oamenii și să-i conducă la unele schimbări interioare serioase.

Întrebare: Dar v-aţi dori ca ele să existe?

Răspuns: Desigur! Cine nu și-ar dori asta?! Aproape toată lumea își dorește un viitor bun. Dar nu știu.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că dacă un film ar schimba o persoană, atunci sunteţi pentru un astfel de film?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă prima condiție este ca filmul să schimbe persoana, a doua întrebare este de la cine la cine, sau de la ce la ce?

Răspuns: Din cine este el acum. Acum este doar o fiară care se gândește doar la sine și nu se poate gândi la alții. Sau dacă se poate gândi la alții, atunci va fi numai sub forma a ceea ce îi va aduce câștig.

Dacă unei persoane i se oferă de fapt libertate absolută, atunci va fi absolut indiferentă față de ceea ce este în jurul său, cu excepția dimensiunii spațiului din jurul său pe care îl poate privi și poate vedea că este plăcut privirii sale.

Comentariu: Acesta este un om de astăzi.

Răspunsul meu: Acesta este un om.

Întrebare: Vorbim de corectare. La ce ar trebui să ajungă această fiară?

Răspuns: Ar trebui să înceapă să înțeleagă că cel mai important lucru este atunci când te bucuri de ceilalți. Și pentru aceasta este necesară schimbarea naturii omului.

Întrebare: „Bucură-te de alții”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Când este bine pentru alții, este bine pentru tine. Dar cum poate fi asta? Dimpotrivă, tu te bucuri că ești mai bun decât alții, adică atunci când ei sunt mai răi decât tine.

Întrebare: Deci într-un fel sau altul îi cobori mereu pe ceilalți, astfel încât să fie mai jos decât tine?

Răspuns: Desigur! Dar ar trebui să îi crești.

Întrebare: Aceasta este schimbarea principală? Dacă ar exista un astfel de film și va oferi o astfel de persoană, sunteţi în favoarea unui astfel de film?

Răspuns: Sunt pentru un astfel de film, dar nu ar avea succes.

Întrebare: Financiar?

Răspuns: Nu, în niciun fel. Nimeni nu îl va admira.

Comentariu: Nu vreţi să vă imaginaţi, vă întoarceţi la realitate.

Răspunsul meu: Nu pot visa mult timp, nu mai sunt tânăr ca să spunem delicat.

Întrebare: Cum vom ajunge atunci la un astfel de film? Suntem într-un film chiar acum. Este clar că acest cinema este lumea noastră. Acest film este în mare parte un film de groază. Cum vom ajunge la un alt film până la urmă? Spuneţi că este încorporat în noi să ajungem la el și o vom face într-un fel sau altul.

Răspuns: Nu știu. Poate că acest lucru este posibil prin generația tânără a cărei iubire ne va face pe noi, cei în vârstă, să devenim diferiți. O modalitate poate fi de dragul copiilor și nepoților noștri.

Poate fi de asemenea, o revelație generală a răului în care toți realizăm în mod egoist cât de urâți suntem.

Comentariu: Dar asta nu poate fi decât după o mare suferință.

Răspunsul meu: Nu știu. O astfel de revelație va veni dintr-o dată chiar și fără suferință. Și ne va fi rușine să ne uităm unul la altul.

Întrebare: Depinde cumva de noi?

Răspuns: Nu în mod deosebit. Imaginează-ți că oriunde te-ai afla, în metrou, în autobuz, undeva pe șosea, printre oameni că toată lumea se uită la tine și toată lumea înțelege cine ești. Și tu te uiți la ceilalți și de asemenea înțelegi cine sunt. Și nu poți fugi de asta.

Întrebare: Trebuie să merg mai departe cu ei în autobuz?

Răspuns: Da. În general aceasta este o configurație bună. Și după aceea trebuie să lucrezi asupra ta.

Întrebare: Deci filmul ăsta nu este rău când văd cine sunt ei şi ei văd cine sunt eu?

Răspuns: Da. Într-o zi, toți oamenii vor începe să se vadă corect, transparent, până la capăt.

Întrebare: Înțeleg. Eu sunt ca gol pentru ei, iar ei sunt ca goi pentru mine. Pot să văd totul. Și cum mă voi vedea într-o astfel de situație?

Răspuns: La fel. Așa te vezi pe tine însuți. Te uiți unde să te ascunzi și nu ai unde să mergi.

Întrebare: Vom face un astfel de film, îl vom aborda. Și dacă se întâmplă asta, ca într-o casă de sticlă, în acest autobuz în care toată lumea vede totul și nu există unde să te ascunzi, ce ar trebui să facem într-o astfel de situație?

Răspuns: Nu este nevoie să te ascunzi nicăieri. Ar trebui să fie invers. Aici este necesar să lucrăm ca toţi să realizăm că suntem așa și că trebuie să începem imediat să ne schimbăm pe noi înșine în fiecare minut, pe loc! Și fără a fi timid. Literal în fiecare minut, ceea ce se dezvăluie în noi este astfel încât să îl corectăm.

Întrebare: Deci spuneţi că oroarea acestei realizări ne va uni?

Răspuns: Da. Ne va uni și ne va ajuta să devenim diferiți.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→